Germania a început să jefuiască şi la Olimpiadă.

Coreeanca Shin A-Lam a fost oprită de la câştigarea unei medalii la spadă numai şi numai pentru că avea în faţă o nemţăloaică, o reprezentantă a "rasei superioare", într-o perioadă în care în Europa fumurile imperialiste sunt din ce în ce mai făţişe.

Scrimeura din Coreea de Sud se afla la egalitate iar Britta Heidemann trebuia să puncteze pentru a accede în finală. Mai era doar o secundă (puteţi verifica urmărind înregistrarea postată mai jos). Ei bine, această secundă a fost prelungită până când nemţoaica a putut puncta. Au fost 4 asalturi (PATRU!) în această "secundă". Ba încă se poate observa cum cronometrul a ajuns şi la momentul 0 (zero)!

Arbitra era austriacă. Adică tot germancă. Şi a sprijinit cu toate forţele reprezentanta Germaniei. Britta a reuşit să puncteze iar antronorul coreean a protestat, după cum era şi normal. Shin A-Lam a rămas împietrită, cu lacrimi în ochi, zeci de minute pe pista întrecerii.

Cu toate că în scrimă este admisă verificarea video, juriul a ignorat cu sânge rece să verifice înregistrarea care putea dovedi cine era adevărata sportivă ce trebuia să meargă în finală. Şi uite aşa în istoria olimpismului avem de-a face cu una din cele mai mari nedreptăţi care umbresc lupta sportivă. Pentru ca interesele şi orgoliile unei puteri continentale, precum Germania, să fie satisfăcute.

Totul seamănă cu nedreptatea făcută Nadiei Comăneci la Moscova, de către slugile din arbitraj ale puterii de atunci de la răsărit. Atunci era URSS, acum este Germania. Ce ruşine!

Îndreptaţi situaţia, domnilor de la CIO! Nu mai acceptaţi fumurile imperialiste!

foto: www.gsp.ro

Răspundem ascultătorilor

Un băiat cu ochi albaştri ne întreabă: "De ce toate cârciumile din Ro au patroni doar "colonei"?"

Vasile Ochiager, "colonel", a avut amabilitatea să ne lămurească: "Pentru că se pricep la turnat. De altminteri, un loc celebru în Bucureşti (şi unde se toarnă în pahare cel mai bine) este Restaurantul Uniunii Scriitorilor, locantă de renume în lumea 'telectualitor, care au introdus-o în mitologia urbană prin specialităţile "solniţa cu multe grade" şi "scrumiera zii ce vrei", totul udat cu băuturi din podgoriile mânăstirii Secu.

Câteva precizări. Mai ales pentru PeDe-rasto lingăi.

1. În orice ţară normală (adică civilizată) alegătorii de pe listă sunt numai şi numai cei care sunt cetăţeni, adică au avut grija minimală de a se înscriei ei înşişi în listele de alegători. Indiferenţii, cei pe care-i doare în cot, nu sunt cuprinşi în liste şi nici nu sunt luaţi în calcul.
2. România este singura ţară în care morţii din cimitire ar putea vota. Aşa consideră tablagii de la MI, de vreme ce-i includ în listele de alegători.
3. Aceleaşi liste includ şi pe basarabenii care şi-au redobândit cetăţenia română. Între câteva sute de mii şi un milion. Numai că-i doare în cur de viaţa politică din România. Aşa cu i-a durut în dos şi de cea din teritoriul de peste Prut.
4. Acelaşi lucru este valabil şi pentru câteva sute de mii de israelieni.
5. De zece ani ţara este secătuită şi de emigrarea masivă. Peste 3 milioane de cetăţeni vieţuiesc în străinătate. Pe cei mai mulţi îi doare undeva de situaţia politică şi alegeri.
6. Vârful creşterii demografice a fost anul 1989 (24 milioane aproape şi o natalitate crescută). În 1990 a venit dezastrul: peste două milioane de avorturi. Numărul de nou-născuţi a scăzut sub jumătatea celui din 1989. Ori cei care au devenit majori din generaţia 1989 au putut vota abia din 2007, anul cu numărul maxim de votanţi. Şi atunci cum e posibil ca listele de alegători de peste cinci ani (adică din 2012) şi care cuprind o perioadă de scădere a populaţiei dramatică să conţină un număr aşa de mare de electori? Păi a se vedea punctele enumerate mai sus.

Gura păcătosului Costi adevăr grăieşte

Câteva fragmente dintr-un interviu acordat de Costi Rogozanu (personaj pe care nici măcar nu-l stimez), publicat pe Presseurop. Îl puteţi citi în întregime aici.

Ce s-ar fi întîmplat în Franţa dacă veneau FMI şi preşedintele, şi Guvernul să forţeze parlamentul să facă o lege clar favorabilă pentru bănci, de exemplu, aşa cum s-a întîmplat la noi acum 3 ani? Nu mai fac liste de ocazii bune pentru Europa de a se juca de-a adevărata democraţie. Ce-am văzut acum a fost o Europă isterizată aiurea, fără suport, fără relatări corecte şi echilibrate. Am mai văzut o Europă pentru care nu contează latura socială sau economică a democraţiei, contează doar să mai livrăm clieşul cu esticii imaturi imberbi care fac şi spun numai prostii şi care nu merită să facă parte din "clubul nostru”. Ce făcea Bild-ul cu grecii cei "leneşi”, au făcut acum publicaţii serioase cu neanderthalienii români cei "nedemocratici”.

...

Nu "democraţia” abstractă şi ţipată de diverşi intectuali fie anacronici, fie bine stipendiaţi e problema României, ci economia, locuri de muncă, justiţie socială. Dacă un muncitor român ar îndrăzni să ceară ce cere în mod curent un angajat francez, german sau italian, ar fi acuzat în bloc de criptocomunism, lene şi toate celalte. Aşa se întîmplă că voci ultraconservatoare româneşti s-au prins în horă cu presa vestică şi Comisia Europeană şi au oferit un spectacol jalnic şi fără sens. 

...

Preşedintele suspendat şi-a îndemnat susţinătorii la boicotarea votului şi a anunţat deja că se întoarce. Mai mult, a anunţat că îi va da pe mîna justiţiei pe cei care au organizat "lovitura de stat”. O declaraţie cu adevărat "europeană”.

...

Ce se tot vorbeşte cu ruşii şi "influenţa rusă” este, scuzaţi-mi expresia, o tîmpenie. E de ajuns să urmărim investiţiile şi interesele din România. Mult mai mare vîlvă fac investiţiile americane de tip Chevron, exploatarea gazului de şist, decît scenariile cu "masoneria rusă”. E adevărat că aceste scenarii sînt alimentate de tabăra preşedintelui. Ba chiar, la un moment dat, Traian Băsescu a declarat că nici de scutul antirachetă n-am mai fi aşa de siguri dacă USL va rămîne la putere. Declaraţii iresponsabile, nimic nou. 

Memorie parlamentară de 256 Giga (V)

foto: http://www.huffingtonpost.com

Pentru că parlamentarii au văzut scena asta. Băsescu şi ai lui doar s-au hăhăit. 'Telectualii s-au hăhăit. "Coloneii" naţiei s-au hăhăit. Postacii s-au hăhăit. Gata! Până aici cu hăhăiala!

Răspundem ascultătorilor

Un 'telectual ne întrebă: "Am fost acuzat de onanism politic. Ce este aceea?"

La solicitarea noastră, doctorul Ardei Preşu vă dă răspunsul: "Adică dumneata o freci, ca toţi 'telectualii. Se mai numeşte şi LABAGEALĂ INTELECTUALĂ. Se manifestă prin juisare în vânt. Specimenul de genul ăsta face pe protestatarul în baie, când e singur. Ea se practică şi în grup: în grupul GDS, în grupul ROST ori la Dilema. Aici tabloul liderului suprem este arătat în public iar participanţilor li se scoală. Nu, nu acel lucru la care vă gândiţi, ci sentimentul de elită. Sentimentul de participare la exhibiţionismul politic. De cele mai multe ori urmează perversiunea numită "pupincurism reciproc".

Neruşinata încercare de lovitură de stat. Din SUA (1998-1999).

Domnului Bill Clinton îi plăcea mult să fumeze. Trabucele, acelea le aprecia. Mai ales dacă erau fumate într-un decor distins, precum Biroul Oval, alături de vreo tânără stagiară dornică de senzaţii tari.

Procurorul independent Kenneth Star, un dictator nenorocit, pus pe lovituri de stat, n-a înţeles că era vorba de nişte simple jocuri erotice nevinovate. Acesta l-a pârît pe domnul preşedinte la slugile mogulilor de la Washington şi New York, nişte fascişti care puneau democraţia în pericol şi vroiau să stingă flacăra de la Statuia Libertăţii.

Fără nici o remuşcare, aceşti pucişti l-au adus pe preşedintele Clinton în nişte situaţii umilitoare cum nu s-a mai simţit domnia sa niciodată. Ba încă au deschis şi procedura de impeachement, adică de destituire din demnitatea statală pe care o câştigase prin votul milioanelor şi milioanelor de americani care-l iubeau pe preşedintele lor, şi-l apărau, şi erau gata să bocoteze orice referendum care l-ar fi demis. Şi asta pentru nişte motive banale şi care nu atingeau grav Constituţia. Ce mare lucru era un sperjur acolo, ori obstrucţionarea Justiţiei? Ce mare lucru a încălcat?

Problema este că aceşti retrograzi de americani nu aveau procedura Referendumului. La ei, într-un mod absolut dictatorial, fascist şi anticonstituţional, se rezolvă lucrurile numai prin Congresul SUA. Şi s-a văzut săracul Bill Clinton pus în faţa judecăţii Senatului - o instituţie vetustă, care nu-şi mai are rostul într-o societate modernă ca a noastră şi care, prin urmare, ar trebui cât mai curând să dispară din cadrul instituţiilor federale americane.

Atitudinea dârză a parlamentarilor democraţi - susţinuţi de păturile progresiste americane - a făcut însă ca această imorală tentativă de lovitură de stat să eşueze iar domnul Bill Clinton să îşi ducă mandatul prezidenţial până la capăt alături de trabucele sale pe care le apreciază din tot sufletul.

Răspundem ascultătorilor

Un grup de pensionari ne întreabă: Ce este acela "groupie"?

Răspunsul nostru: Conform Wikipedia şi Urban Dictionary, prin "termenul "groupie" se înţelege o persoană tânără, de sex feminin, adulatoare a unei formaţii rock, a unei celebrităţi ori a unui personaj politic, pe care o însoţeşte în toate turneele şi cu care ar dori să facă sex. Cazurile din  României au adus două noi accepţiuni ale termenului. FSN-ul a introdus o primă inovaţie, prin apariţia grupurilor de fani minori mineri, sosiţi cu miile la manifestările cultural-educative organizate în Capitală. O formă mai modernă, apărută prin activitatea PeDe-L (formă şi ea modernă a FSN), o constituie tipul de "groupie nonagenar". Acest tip nou este constituit tot din persoane de sex feminin, dar ajunse la senectute, dornice de sex în grup şi de băi de mulţime prezidenţiale. Conform declaraţiei unui star politic hărţuit de asemenea persoane (TB, îi dăm doar iniţialele pentru că a preferat să-şi păstreze anonimatul), aceste pensionare pline de energie, cu vârste chiar şi de 90-100 de ani, l-au însoţit "la toate mitingurile din ţară"!

Veşnica parodiere a scenei din Der Untergang cu Fuhrerul autohton

Răspundem ascultătorilor

Un pedelist neîncrezător ne întreabă: este adevărată afirmaţia domnului Cristian Boureanu că dânsul a discutat de o lună de zile cu zeci de mii de oameni, care l-au informat că ei nu acceptă lovitura de stat?

Răspunsul nostru hotărât este: DA, tovarăşi! Este adevărat. Domnia sa a discutat în intervalul 27 iunie - 26 iulie cu fix 21.000 de cetăţeni, ceea ce înseamnă 700 întâlniri pe zi, adică 29 pe oră şi, mai precis, o discuţie la 2 minute. Prin acest efort stahanovist, domnul Boureanu a intrat şi în cartea recordurilor ca fiind singurul vânzători de gogoşi care n-a mai dormit de o lună de zile.

Răspundem ascultătorilor

Întrebare: Este adevărat că Rusia ne atacă energetic?

Răspuns: Da, este adevărat. De fiecare dată când românii se uită pe factura de gaze îi apucă instantaneu durerea de cap.

Răspundem ascultătorilor

Cristian Boureanu ne întreabă: "Cu ce ar putea Traian Băsescu, acest om atât de cinstit şi curat, să plătească întreţinerea unei locuinţe precum Vila Dante?"

Răspunsul nostru: Ca la Casa din Mihăileanu.

Un răspuns scris de Iulian Capsali cu care sunt 100% de acord

Pe blogul auto-caracterizat "tradiţionalist" al lui Răzvan Codrescu, la o postare de cauţionare a băsismului, a venit şi o replică scris atât cu inima, cât şi cu mintea. Este preluată de aici şi o redau pe larg mai jos:

Esti in aceeasi zodie a diabolizarii "comunismului" cu prietenul Razvan Codrescu, ciumei careia-i contrapuneti in mod ciudat un securist care procedeaza expert la dezbinarea societatii romanesti. Distrugerea economiei prin supraimpozitarea firmelor mici, armatei (nu comnteaza nimeni ce scrie un General al Armatei Romane?) si serviciilor secrete (cel putin la SIE), a sanatatii si a agriculturii (ultima, dispretuita complet in buna traditie neoconservatoare), aici vad ca sariti peste subiect. Ca l-a batjocorit pe Rege este de vina...Iliescu (care a avut decenta totusi sa-i fie alaturi la aniversare). S.a.m.d.

Este adevarat, si eu si Mircea Platon am fost consecventi impotriva lui Basescu si la alegerile din dec. 2009 (Alex Racu nu mai tin minte sa fi fost implicat, sa ma scuze). Asa cum am fost alaturi si in tabara anti-ecumenista formata in jurul Mitr. Corneanu, tabara care s-a strans acum in jurul lui Basescu, cu exact aceeasi componență, plus cativa dintre domniile voastre. Pentru mine este simptomatic faptul ca va aflati in randul neoliberalilor globalisti si ecumenisti, doar din ura fata de "comunisti". "Anticomunistii" langa care va gasiti au inchis spitale, au taiat un sfert din salarii si au inchinat tara la FMI cu datorii colosale facute in cel mai scurt timp, proiectul lor ESTE desfiintarea statalitatii Romaniei (!) deci incalca flagrant Constitutia Romaniei in chiar miezul ei - art 1. România este stat national, suveran şi independent, unitar şi indivizibil - si totusi sunteti alaturi de ei, pentru ca, vai!, sunteti ca si ei, anticomunisti. Daca prin anticomunism intelegeti acceptarea distrugerii statului roman (economie, armata etc) si stati in aceeasi barca cu ecumenistii, incep sa devin din ce in ce mai intrigat. Ma intriga si lipsa de solidaritate cu neamul, pus sa-si vanda viitorul FMI-ului si globalismului, strivit de taieri de salarii si batjocorit de acest asiatic abuziv. Adica de dragul anticomunismului sa-i cautionezi pe inaintemergatorii, pe cei care-l mosesc pe antihrist, mi se pare o problema cognitiva si lipsa perspectivei eshatologice. Nu puteti calca peste durerile acestui neam si nu puteti fi alaturi de cei care-i ataca fibra care-i da seva dainuirii in vesnicie - ortodoxia - doar din... "anticomunism".

Cei mai rafinati vad in aceasta naparca agresiva si lipsita de sentimente o ultima solutie in calea "dictaturii"... El, care a avut TOT statul in mana pana zilele trecute, de care si-a batut joc slujind interesele oricui, numai cele nationale nu. Nu este asta ceva ce tine de o "vrajire" de felul acelui personaj care, cu fluierul fermecat, depopuleaza de copii (adica extrage partea de de candoare si limpiditate din om) si goleste orasul (societatea), lasand-o prada schizofreniei si lipsei de criterii? Marea problema cu impostura este camuflatajul perfect, atat de amagitoar incat dispar reflexele mentale de aparare in fata ei dar, ce este mai grav, dispare acea sensibilitate a sufletului care te face sa fii circumspect, temator atunci cand simti rasuflarea mirositoare a raului. Vad siderat oameni verticali ce se livreaza complet acestui Caliban - care-i dispretuieste profund de altfel, pentru el sunt simple unelte folosite la un timp anume, de care te debarasezi si pe care le refolosesti cand iti sunt utile pe moment. Repet, asta nu are o explicatie, alta decat cea teologica, pentru ca demonul stie sa se deghizeze perfect in orice, doar ca sa te subjuge. Observ ca acum demonul se piteste in spatele anticomunismului si extirpa din oameni sensibilitatea fata de problemele celuilat, pana la urma a neamului sau. Ba chiar neamul romanesc este comparat cu un ucigas scelerat care vrea capul lui Basescu!

Dragii mei frati, ce ati pățit? Iubiti si aparati un om care are ca proiect politic SUE si vrea sa-l lase mostenire vecinilor vostri de vâsle: MRU, Neamțu si Baconschi?

Scopul lui Viviane Reding: U(E)RSS. Iar România, simplă gubernie

Ţipetele isterice ale comisarei pentru Justiţie, Viviane Reding, prin care guvernul României era acuzat de câte şi mai câte blestemăţii au făcut să fie trecute cu vederea nişte foarte recente afirmaţii ale sale.

Conform siteului britanic http://www.theregister.co.uk/2012/06/28/eu_federation/, această individă ar fi afirmat că a sosit ceasul ca UE să se transforme într-un stat federativ de tipul SUA. Pentru binele cetăţenilor, nu-i aşa? Ca să luptăm cu cccrizza, nu-i aşa? Din documentul pdf elaborat de această creştino-popularo-populisto-jurnalisto-politico individă reiese că ar fi gata pregătite nişte planuri de către Comisia Barroso! Puteţi descărca de aici documentul şi să verificaţi cu ochişorii dumneavoastră!

Nici acum nu e clar că avem de-a face cu o adunătură de indivizi ce trec peste capul naţiunilor? Că pentru această gaşcă democraţia este acceptată doar când este convenabil?

Mi-am aruncat privirea şi pe cariera acestei cucoane. Pe wikipedia, normal. Şi am dat peste nişte lucruri de-a dreptul curioase. De exemplu, deşi avea activitate politică grea în spate, nu i s-a părut imoral să se cocoaţe şi în fruntea Uniunii jurnaliştilor luxemburghezi. iar din 1999 nu se mai dă dusă din componenţa Comisiei UE.

Cică aparţine Partidului Creştin Social, component al Partidului Popular European. Dar în vara lui 2011 a înfierat cu mânie utilizarea de către Ungaria a fondurilor UE cu scop pro-vita. Adică anti-avort. Nu este corect politic să combaţi avortul.

Dar tot cu înfierări s-a ales şi Ciprul. Pentru politică nefavorabilă homosexualismului. Ori doamna "social-cerştină" Reding luptă împotriva oricărei discriminări ce ţine de orientare sexuală sau gen". Aşa se scrie pe site-ul acesta!

Dar are grijă în altă parte să spună: "La conception, l’avortement, l’euthanasie sont des domaines réservés aux États. Nous ne pouvons pas légiférer en ces matières. En tant que chrétienne, j’ai ma propre opinion, mais en tant que commissaire, je considère que ce n’est pas de mon ressort." (Conceperea, avortul, eutanasia sunt domenii rezervate Statelor. Noi nu putem legifera în aceste materii. În calitate de creştină, eu am propria mea opinie, dar în calitate de comisar, consider că nu ţine de domeniul meu". Uau! Chiar aşa!? Creştinism de hocus-pocus!

E drept că stimabila a fost la un moment dat gata să-şi piardă scăunelul pentru că era catolică. Astea sunt standardele de modă nouă: majorităţii (adică creştinilor) le este interzisă participarea politică. Ori poate a fost doar de faţadă? "Victimizare" se numeşte. I se crează o aură de martiră iar apoi "creştina" inventată poate să înfăptuiască orice doreşte sufleţelul ei. Inclusiv acte anti-creştine evidente.

În aprilie, anul în curs, în Ungaria a fost adoptată o nouă Lege a Cultelor. Cine a sărit în sus imediat? Comisara! Pentru a aduce legea "în conformitate cu directivele UE", aşa scrie aici. Adică doamnei "catolice" nu-i convine că se pune stavilă inflaţiei de secte şi organizaţii mai mult sau mai puţin religioase.

Asta-i Europa care ni se pregăteşte. A unor birocraţi. A unor imposturi politice. A centralizării totale. A cîlcării naţiunilor şi sentimentelor cu adevărat religioase în picioare. Iar când un popor vrea să-şi ia soarta în mâini, hop şi trăpăduşele de genul Viviane Reding.

Cristian Tudor Popescu: Votez DA, ca să aibă cu ce se şterge Băsescu

Editorialul lui Cristian Tudor Popescu publicat pe Gândul.info

Uneori se întâmplă să fiu un imbecil romantic. Tinerii mei colegi mi-au spus că T. Băsescu o să vrea să se întoarcă la Cotroceni prin orice mijloace. Nu, am zis eu, nu se poate, e un om mândru, cu 7-8 milioane de voturi împotriva lui şi cu câteva sute de mii, un milion pentru, nu va accepta asta, el, politicianul poporului. De fapt, poate că, subconştient, îmi venea greu să accept că am stat la masă şi am încercat să vorbesc omeneşte cu această cutră vopsită.

Zile în sir, T. Băsescu a refuzat să rostească expresia lovitură de stat,  spre deosebire de strigacii PDL. Chiar a precizat că un şef de stat nu se poate juca cu astfel de cuvinte.  Acum, vorbeşte din 5 în 5 minute de lovitura de stat pe care o s-o dea poporul român votând.

Sâmbătă, T. Băsescu îndemna oamenii să meargă la vot să dea replica cuvenită plagiatorului Ponta şi „paiaţei” Antonescu. Bravo lui, mi-am spus. Nici 48 de ore mai târziu, spune că se gândeşte la boicotarea totală a referendumului, el să nu voteze, PDL să nu-şi trimită reprezentanţi în comisiile electorale.

Înainte de pronunţarea Curţii Constituţionale în legătură cu intervalul orar 7-23 pentru referendum, T. Băsescu declară, depăşindu-l pe CV Tudor, care măcar aştepta rezultatul alegerilor ca să zbiere că a fost furat, că referendumul va să fie fraudat. Curajosul, bătăiosul, eroul T. Băsescu refuză lupta, concurându-şi adversarii doar în materie de compromitere a României în ochii Europei.

Că USL a forţat legea, Constituţia, timpul pentru a-l trimite în faţa poporului, da, e adevărat. Dar singura soluţie pentru a rezolva democratic derapajul nedemocratic este sancţionarea  prin vot popular a „loviturii de stat” invocate de  T. Băsescu şi PDL.  Care, dacă au îndoieli în legătură cu corectitudinea referendumului, pot să ceară observatori europeni, dar nu să nege actul alegerii naţionale înainte ca el să se producă.

Dacă pierdea cinstit, T. Băsescu îşi valida propria legendă, aceea că este sacrificat în urma măsurilor dure, dar necesare, luate în 2010.  „Ştiu că românii sunt supăraţi pe mine” spunea tot Băsescu – prin boicotarea referendumului el hăhăie sardonic la supărarea românilor, folosindu-se de ieşirea de incendiu pe care i-a oferit-o Curtea Constituţională.

Preşedintele  Masăverde, asta vrea să fie Băsescu. Zice că n-o să uite toată viaţa că i-am spus că nu ştie să înoate. Da, domnule Băsescu, înotaţi mai bine decât scriu eu, dar luaţi-o pe asta spre ţinere de minte: sunteţi un laş, un clănţău uriaş, un şarlatan de care poporul român îşi va aduce aminte ca de o boală ruşinoasă a istoriei sale.

Până acum, n-am vrut să fac nici măcar predicţii cu privire la rezultatul referendumului.  Am spus că voi refuza să votez dacă Parlamentul nu acceptă decizia CCR privind cvorumul de 50% plus 1. Dar dacă preşedintele Băsescu nu vine la vot, dacă înţelege să-şi dispreţuiască poporul,  punându-l pe acelaşi plan cu paiaţele parlamentare PDL,  ţinute în bănci ca să nu voteze, atunci voi vota DA pentru demiterea lui T. Băsescu. Vreau să fiu alături de milioanele de români al căror vot T. Băsescu vrea să-l facă hârtie igienică.

Groaznica lovitură de stat! Din Honduras (2009)

Cică prin 2009 era un preşedinte în Honduras, Manuel Zelaya, care, cu de la sine putere, hotărâse să fie mai mult decât un preşedinte jucător. Acest Manuel Zelaya era păpuşica FMI, paiaţa SUA, şi trâmbiţa lui Chavez în acelaşi timp. Nu ştiu cum se face dar în timpul mandatului său se constatau mari derapaje de la democraţie, mari cazuri de corupţie şi o mare slugărnicie faţă de FMI. În consecinţă şi popularitatea sa a scăzut foarte mult.

Dar ceea ce a făcut să se reverse paharul a fost decizia sa de a desfăşura un referenedum în acelaşi timp cu alegerile generale (parcă am mai auzit de cineva care făcea la fel), un referendum prin care se urmărea admiterea unui al doilea mandat de preşedinte în numita ţară. Asta deşi marile instanţe juridice îi interiseseră deschis.

Pentru că acest Manuel Zelaya era înverşunat şi tot vroia să facă pe preşedintele-jucător, s-a format o amplă coaliţie cuprinzând toate forţele politice, militare, sociale şi religioase din Honduras. Ba încă şi membri ai propriului partid s-au alăturat.

La ordinul Parlamentului, cu susţinerea Bisericii, în conformitate cu Constituţia republicii respective, acest domn a fost luat de o aripă de către armată, urcat într-un avion şi trimis în ţările vecine să plângă acolo.

Dar să vezi tărăşenie! Cine credeţi că a început să ţipe şi să urle cum că în Honduras s-a produs o groaznică lovitură de stat care încalcă, nu-i aşa, prevederile constituţionale şi drepturile omului? Aţi ghicit! Admnistraţia Obama, în frunte cu maoista hilară Clinton! UE dă şi ea cu Barroso, că şi el tot maoist în tinereţe. Cot la cot se afla putina rusească. Şi pentru a fi circul mai mare, în corul "democraţilor" tuna şi fulgera ultra-democraticul conducatore al Venezuelei, Chavez.

Dar locuitorii din Honduras nu s-au intimidat. Cu toate că au avut şi ei parte de vocali şi violenţi purtători de torţe incandescente prin ţară. S-au ţinut dârji şi au ales, cât se poate de democratic, un alt preşedinte care să le respecte Constituţia.

Trăznaia zilei

Ştafeta de pedelism amatori pierde şansa de a câştiga probele de alergare la Olimpiadă.

Aflăm din presă că alergăreţii purtători de luminiţe au ajuns în 24 de ore de la Iaşi (unde se aflau sâmbătă la amiază) la Orşova unde, a doua zi, duminica, tot la amiază, li s-a stins feştila. Între cele două localităţi sunt 641 kilometri rutieri. Pentru că domnii 'telectuali stau prost în general cu aritmetica, suntem nevoiţi noi să facem nişte calcule.

Astfel, ştafeta respectivă a străbătut pe oră aproximativ 26,7 kilometri. pentru două ore ar însemna 52 de kilometri. Reamintim că recordul la proba de maraton (42 de kilometri) este de 2h3'38''

Pe minut ştafeta respectivă a parcurs 445 metri, ceea ce înseamnă că în mai puţin de 7 minute ar fi parcurs 3.000 de metri şi ar fi depăşit lejer recordul mondial de 7'20''.

Ruşine Comitetului Olimpic Român că a scăpat din vedere asemenea exemplare de sportivi. Am pierdut şansa la nişte medalii sigure de aur la Olimpiadă. Dar participanţii la ştafeta pedelistă au doborât recordul mondial la gogonate şi braşoave.

Memorie parlamentară de 256 Giga (IV)

"MÂNA LUNGĂ A MOSCOVEI"

Iată o expresie care se poate explica şi aşa: "Rusia nu uită şi nu iartă nimic chiar dacă trec decenii întregi". Toţi cei care se opun intereselor Moscovei - geopolitice, economice, militare - la un moment dat vor simţi pedeapsa venită dinspre Răsărit. Într-un mod saul altul.

Colonelul Gheorghe Trosca, de exemplu, a simţit-o în decembrie 1989. Fusese la un moment dat ofiţer în cadrul aşa-numitei "divizii anti-KGB" şi se ocupase de dosarul "Corbii". Moscova , deşi e abilă, nu este şi prea imaginativă. Aplică mereu aceleaşi reţete. Când a invadat CehoSlovacia în 1968 una din primele griji a fost asasinare tuturor ofiţerilor cehoslovaci care se ocupau cu supravegherea activităţii KGB. Şi iată că în decembrie 1989 şi Trosca este asasinat la ordinele generalului Militaru.

Generalul Ştefan Guşă s-a opus în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 ajutorului "frăţesc" al trupelor Tratatului de la Varşovia, propus, evident, de către Moscova. Moare de cancer osos la numai 54 de ani, de cancer osos. Deloc suspect, nu-i aşa? Iar mai apoi se declanşează asupra memoriei sale asasinatul ritualic, prin presă şi declaraţii.

Generalul Dumitru Puiu se afla la Otopeni în zilele Revoluţiei. Conform spuselor lui Mircea Dogaru, ar fi fost şi în comisia de anchetă ce a mers la Viena pentru a analiza împrjurările morţii lui Marin Ceauşescu, "sinucis" şi el. Numai că după aceea este declarat nebun şi... moare.

Generalul Victor Atanasie Stănculescu, cel care a dat ordin trupelor să se întoarcă în cazărmi, cel care a participat la procesul Ceauşeştilor. Dar este şi cel care contribuie la alungarea generalului KGB-ist Nicolae Militaru şi tot cel care, în iunie 1990, îl forţează - se pare - pe Iliescu (ori pe adevăraţii autori) să oprească Mineriada. O vastă campanie de presă are loc, se deschid procese şi, în 2007 - adică pe vremea lui BĂSESCU, este trimis la puşcărie.

Timp de mai bine de un deceniu România s-a chinuit să scape din aşa-zisa "zonă gri". Adică să intre într-o asociaţie colectivă care să asigure protecţia militară, cel puţin. Minciunile Revoluţiei, înscenările de conflicte inter-etnice, Mineriadele desfăşurate cu neprecupeţitul efort al serviciilor de la Răsărit (dar şi din Vest), promisiunile deşarte făcute de un lider internaţional sau altul, toate acestea au făcut ca timp de peste un deceniu ţara noastră să fie mereu în pericol de a fi agresată. Iar războiul modern - ştie oricine - nu mai înseamnă agresiune directă. Şi iată că a venit 11 septembrie 2011!

Iar în frunte guvernului României se afla... Adrian Năstase. Acesta nu a pierdut ocazia ci, profitând de conjunctură, a manevrat situaţia în aşa fel încât România să fie acceptată în NATO. Tot el a dus şi greul negocierilor cu Uniunea Europeană. ori asta înseamnă: afront adus Rusiei. Ieşirea de sub aria de interese ruseşti. Însemna şi înseamnă nu numai că avem o siguranţă militară, ci şi una economică, pe cât se poate. Spaţiul de manevră al Moscovei, în ceea ce ne priveşte, s-a restrâns foarte mult. Iar afrontul se plăteşte. Tot în timpul lui Băsescu. Adică în 2012 când fostul prim-ministru este arestat şi trimis la puşcărie.

Şi tot în timpul lui Băsescu, pentru că un personaj pomenit mai sus nu fusese destul de mult târâit prin noroi, are loc un alt asasinat moral: lui Gheorghe Trosca - asasinat în faţa Marelui Stat Major în decembrie 1989 - i se retrage de către preşedintele Băsescu titlul de erou al Revoluţiei. Actul venea ca urmare a deciziei unei instituţii, CNSAS, controlate masiv de tot felul de indivizi cu trecut KGB-ist, ori fiind odrasle de kominternişti. Cică un cadru al fostei Securităţi era în acelaşi timp şi colaborator al Securităţii şi făcuse poliţie politică. Pnetru că îi pusese sub urmărire pe posibilii colaboratori ai Moscovei. Ceea ce se consideră, prin logica ciudată pe care o au partizanii băsismului, că era "poliţie politică".

Dar poate nu numai de aceea să se fi produs această execuţie în efigie a imaginii lui Gheorghe Trosca. Poate că prin acest act se încerca şi aruncarea oprobiului public asupra întregii echipe a diviziei anti-KGB. Dar de ce să se încerce un lucru de genul acesta.

Mai întâi, pentru că venea în spiritul celebrului "Raport al Comisiei Prezidenţiale pentru Studierea Comunismului în România", o însăilare propagandistică elaborată sub supravegherea lui Vladimir Tismăneanu, odraslă kominternistă şi cu mari bănuieli că ar fi agent infiltrat al Moscovei în Occident.

În al doilea rând poate că este vorba de altceva, de nişte lucruri deranjante din viaţa preşedintelui (încă) al României, Traian Băsescu. pentru că iată ce am găsit pe undeva pe net:


Departamentul anti-KGB i-a cerut lui Ceauşescu arestarea lui Băsescu.

Doc. 43766.

După accesele de independenţă faţă de Moscova ale lui Nicolae Ceauşescu din 1968 (lucru de netolerat de Kremlin), URSS a pus la cale schimbarea acestuia cu un conducător fidel Moscovei şi repunerea României în sfera de influenţă directă sovietică. Planul întocmit de KGB s-a numit „Dniestr“ (Nistru). A ţinut piept Moscovei doar UM 0110, divizia anti-KGB, o divizie ultra-secretă a Securităţii.

Ceauşescu a creat propria Securitate, UM 0920/A, devenită apoi UM 0110. O divizie secretă, aparte de restul DSS (Departamentul Securităţii Statului). Era secretă chiar şi faţă de DSS, care nu ştia nici măcar care sînt agenţii şi nici unde este sediul. UM 0110 şi-a făcut bine treaba, avînd în arhivă detalii despre reţeaua KGB în România, numele sovieticilor de legătură şi numele agenţilor sovietici din România.

Amiralul Gheorghe Anghelescu, ca şef al Marinei Comerciale, era şeful lui Traian Băsescu, comandantul navei Biruinţa. Între 1987-1989, Silviu Predoiu, ofiţer sub acoperire DIE, este trimis la Anvers, ca reprezentant comercial, avînd biroul alăturat de cel al lui Traian Băsescu. Mentorii tripletei Traian Băsescu - Gheorghe Marin - Silviu Predoiu sînt suspectaţi sau au fost urmăriţi ca agenţi sovietici/ruşi. Vasile Ionel era în grupul „Corbii“ (Iliescu - Militaru). Gheorghe Anghelescu era urmărit de UM 0110 Biroul Constanţa, Adrian Isac a fost în atenţia UM 0195, Gheorghe Fulga era urmărit de UM 0110 Biroul Braşov, Mihai Caraman era în atenţia UM 0195, iar Petre Roman era în atenţia 0544 (din cadrul DIE).

Mai trebuie adăugat că Silviu Predoiu a fost numit în 1992 de Ion Iliescu, la propunerea lui Gheorghe Fulga, în postul de director al Direcţiei Generale de Securitate a SIE. CIA a semnalat faptul că Adrian Isac a colaborat neoficial cu Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, agent al FSB, Serviciul Secret rus (continuatorul KGB). Traian Băsescu a fost pupilul, protejatul, favoritul agentului sovietic/rus Gh. Anghelescu. Acesta l-a racolat şi instruit pe Traian Băsescu în direcţia servirii intereselor ruse... Iată legătura lui Traian Băsescu cu FSB, Serviciul rus de Informaţii.

Băsescu a fost urmărit pas cu pas de agenţii lui Ceauşescu. S-a cerut arestarea lui. Ceauşescu a preferat continuarea filării pentru a prinde întreaga filieră, apoi a ezitat arestarea, de frica reacţiei ruseşti. În perioada 1996-2000, T. Băsescu a fost din nou numit ministrul Transportului. În acest interval de timp s-a realizat un singur lucru: asfaltarea unor şosele naţionale, ajunse într-un grad de degradare extrem. Reabilitarea lor s-a făcut cu banii cetăţenilor, care au fost obligaţi să plătească celebra taxă Băsescu, bani care au ajuns în conturile firmelor apropiate lui şi PD-ului.

Fragment din lucrarea „Distrugerea şi cucerirea României fără război“, de Mircea Vâlcu-Mehedinţi, 2011 (preluare de pe site-ul http://www.ziartricolorul.ro)

Memorie parlamentară de 256 Giga (III)

În disperare de cauză Băsescu îşi desconspiră reţelele. Exagerez. Doar o reţea. Una din cadrul mai vast prin care se construiau dosare pentru şantajare. Ce şi-o fi spus? "Dacă Blejnar tot dă cu subsemnatul, ce mare pierdere ar mai fi să-l însoţească şi nevastă-sa?" Aşa că a sacrificat nebuna!

Pentru înţelegerea procesului trebuie să reamintesc despre anumite practici sovietice. Ele sunt valabile chiar şi acum în spaţiul ex-sovietic. Se duce omul printr-un oraş de acolo, se cazează la hotel şi se trezeşte abordat de tot felul de pipiţe. Sau de homalăi, pentru cei cu alte gusturi. Ori niscaiva copilaşi. Procedura KGB-istă era cam aşa: venea turistul - un tânăr/tânără cu un posibil viitor luminos în politichie, în finanţe, în administraţie, diplomaţie - în excursie prin URSS (sau în altă ţară socialistă şi prietenă); se trezea abordat de o nevertebrată blondă, vorba lui Toma Caragiu, şi - posibil ajutat şi de anumite excitante strecurate în pahar - ajungea la lupte corp la corp atent filmate din toate poziţiile, evident fără ştirea protagonsitului/protagonistei provenit din "putredul Occident". Acesta pleca mai apoi la el în ţară FĂRĂ SĂ FI FOST ÎN VREUN FEL ATENŢIONAT că poate fi şantajat. Abia peste ani şi ani - chiar la 15-20 de ani - când respectivul/respectiva ajungea într-o poziţie importantă, când îşi construise o familie, avea o reputaţie, se trezea abordat de nişte crocodili blonzi care îi readuceau în memorie, prin nişte poze cu detalii picante, ceea ce făcuse în tinereţea zbuciumată. Şi acea persoană (de frică, de ruşine) ceda şantajului şi permitea KGB-ului să-l folosească.

Iată că şi la noi regimul Băsescu şi-a însuşit deplin procedeele la care se recurge din plin (aşa cum scris ceva mai sus) în spaţiul fostului imperiu sovietic. De ce credeţi că nu mişca nimeni - adică nici un lider important, nici un sindicat - atunci când măsurile zise "de austeritate" aduceau la disperare milioane de români? Pentru că venea "cineva" şi le arăta un dosărel. "Cine e nebunaticu' d-aci? nebunule ce eşti! Cum te mai distrezi dumneata cu fetiţele din Bucureşti! Dar noi suntem omenoşi şi, dacă faci ce spunem noi, nu apare nimic pe surse".

Acesta este doar unul din procedeele ŞANTAJULUI POLITIC practicat pe scară largă în România lui Băsescu. Mai sunt şi altele. Poate că dacă i se va înrăutăţi situaţia individului, vom avea şi alte dezvăluiri senzaţionale prin care încearcă să obţină sprijinul de ultimă oră al celor şantajabili.

Dar ce a uitat? Că de la un anumit moment tensiunea în care-şi duce viaţa cel ameninţat este atât de puternică încât se produce un şoc prin care acelei persoane NU ÎI MAI PASĂ! Cazul fiului parlamentarei Plăcintă, cu care aceasta era şantajată. Dar aceasta e altă poveste şi poate (POATE) voi reveni la ea.

Dar nu pot în problema de faţă să nu revin la a remarca faptul că ăl de se bate cu pietroiul rusofob în piept (el şi cu acoliţii lui vopsiţi) exact acest personaj foloseşte din plin tactici KGB-iste. De parcă le-ar cunoaşte intim! Sau chiar le cunoaşte intim?

Adrian Fulea pe vremea când era colonel la TVR, nu la STS.

Moştenirea clandestină, ep. 6

Moştenirea clandestină, ep. 6

Răspundem ascultătorilor

Întrebare: De ce se fotografiază Traian Băsescu alături de Constituţia României?

Răspuns: Pentru că se teme de Codul Penal.

Memorie parlamentară de 256 Giga (II)

Mai acu' două săptămâni m-a mâncat să-mi arunc privirea pe biografia oficială a (încă) preşedintelui Traian Băsescu. Eram şi eu curios să văd ce mare sculă fusese de-a lungul vremii acest ins care-şi dă în petec cu orice prilej. M-am uitat eu ce m-am uitat şi am rămas surprins de informaţiile sărace despre (încă) preşedintele României, dar şi de balivernele  întâlnite. Puteţi face şi dumneavoastră exerciţiul acesta intrând pe http://www.presidency.ro/?_RID=htm&id=4

M-am mirat mai întâi de lipsa informaţiilor despre parcursul şcolar al tânărului Băsescu. Prin ce şcoli a trecut, ce licee au avut onoarea să-l aibe elev? Nimic. Aşa că a trebuit să găsesc alte surse de informare.

Pe Wikipedia se spune că Traian Băsescu a terminat şcoala primară la Iaşi unde a învăţat şi în primul an de gimnaziu, la Liceul Costache Negruzzi. Perioada aceasta de un an de la Negruzzi s-a caracterizat prin mediocritate, oricât s-ar strădui cei de la PR-ul asigurat de site-ul Ziarul de Iaşi să înflorească faptele.

Apoi vine perioada Bacău, motivată de detaşarea tatălui său aici. După încheierea gimnaziului la Şcoala nr. 5 (conform Wikipedia, vezi mai sus) devine elev al Liceului de Cultură Generală Nr. 4. redenumit, prin Decretul 390 din 18 august 1970, Liceul de Matematică-Fizică „Lucrețiu Pătrășcanu”. Astăzi, Colegiul Naţional "Gheorghe Vrânceanu" din Bacău.

Şi o să mă întrebaţi: ce ne baţi la cap cu amănuntele astea? Pentru că până acum ni s-a dat impresia că ar fi fost elev al vreunui liceu militar. Ori nu a fost cazul! A absolvit un liceu de mate-fizică. O spune un fost coleg de clasă, "un prieten foarte bun", după cum sublinia într-o primă variantă de articol Mirela ROMANET, Nicoleta BICHESCU pe siteul ZiaruldeIaşi. Menţionarea lui Ioan Martinas, "prietenul foarte bun din copilărie", dispare brusc în variantele de după câştigarea alegerilor din 2004. Curios iarăşi! Nici în Evenimentul Zilei, nici pe HotNews nu-l mai întîlnim acest "prieten bun".

Cred că atunci, în decembrie 2004, băsiştii de la EvZ şi Hotnews au crezut că îi fac un serviciu proaspătului preşedinte. Acum însă, cu materialul clientului, interpretarea comportamentului tânărului Băsescu poate fi văzută din altă perspectivă:

"Fosta profesoara de istorie Tudorita Condrea povesteste ca Traian Basescu era bun la istorie, dar si foarte sensibil. “Dupa ce le-am predat Marea Unire, s-a ridicat in picioare si mi-a zis ca familia lui se trage din George Pop de Basesti, unul dintre fauritorii Unirii. Am discutat apoi despre asta. Imi amintesc perfect, invata intr-o clasa la parter."

 Tipul acesta de comportament este al unui MITOMAN. Cred că psihologii au un termen anume în care să.l încadreze. Pe atunci se închipuia Pop de Băseşti (unionist ardelean de la 1918). În zilele noastre se imaginează pe rând Ion Antonescu şi Regele Mihai.

"Basescu a avut multe conflicte cu profesorii mai in virsta. “Era un copil nastrusnic. Nu prea puteai sa-i impui lui Traian constringeri absurde. Daca fortai nota, nu raspundea, nu-i convenea. Primavara cam uita de invatat”, isi aminteste Iulia Vaideanu."

Iarăşi nişte refulări, pornite poate din conflictele cu tatăl, şi care duc la reacţii faţă de ceea ce considera "autoritate opresivă". Închipuiţi-vă un băiat aflat în faţa unui profesor exigent şi care devine brusc opac, se închide în universul lui. De aici reacţiile lui DE ACUM faţă de toţi cei care ÎNDRĂZNESC să-i pună judecata sub semnul întrebării?

În 1971 absolvă liceul. "Ioan Martinas si Traian Basescu au fost colegi de liceu. Au absolvit o clasa de matematica-fizica a Liceului "Lucretiu Patrascanu" - actualmente, "Gheorghe Vranceanu" - din Bacau, in 1971.", scriu cei de la Ziarul de Iaşi. 

Şi de aici vine enigma!

“Apoi Traian a facut armata pentru ca s-a suparat cu taica-su’, care voia sa-l dea la o scoala tehnica militara.”, isi aminteste Elena Basescu. [mama lui Traian Băsescu, nu soţia] Aşa scrie HotNews, că vin cu materialul clientului, cum am spus.

Asta şi căutam! Arma la care a făcut Băsescu armata! Tăcere! Pe site-ul Preşedinţiei României nu se pomeneşte nimic. Nici în alte părţi nu aflăm. Se sare direct la Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân": "Abia apoi a intrat la Facultatea de Marina de la Constanta. Aici a cunoscut-o pe Maria, care avea sa-i devina sotie", continuă aceeaşi Maria Băsescu pe siteul anterior menţionat.

Deci termină liceul în 1971. Vine perioada armatei de un an şi jumătate. Logic reiese că intrarea la Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân" s-a produs în 1973. "Facultatea de Navigaţie, Secţia Comercială", după cum spune CV-ul oficial atunci când prezintă anul absolvirii acestei instituţii de învăţământ superior. Doar că pe site-ul actualei Academii Navale "Mircea cel Bătrân" se menţionează la promoţia 1976 altceva: BĂSESCU TRAIAN, Sectia Civila - Transport Maritim - ZI.

E o greşeală de amănunt, mi se poate spune. Doar că acelaşi Traian Băsescu în dese rânduri a vrut să dea impresia că a aparţinut structurilor MILITARE ale Marinei. Ori nu a fost cazul. A absolvit Secţia de Marină Civilă, Comercială. Nimic militar, cel puţin în Marină.

A urmat apoi o traiectorie foarte curioasă în domeniul marinăresc. Ce se continuă cu una în domeniul funcţionăresc. Le aflaţi pe siteul Preşedinţiei.

Un amănunt e hilar. Se spune acolo că Băsescu a fost comandant al navei BIRUINŢA - NAVĂ AMIRAL A FLOTEI COMERCIALE ROMÂNE !!! Un site oficial al unei instituţii cu greutate în viaţa ţării nu se poate juca cu vorbele. Nu face literatură, nu recurge la procedee literare, nu se joacă de-a poetul. Sau poate au moştenit pe acolo, prin administraţia prezidenţială a (încă) preşedintelui Băsescu niscaiva politruci obişnuiţi cu limbajul bombastic al ceauşismului. Pentru că flotele comerciale NU AU NAVE AMIRAL. Acest termen se aplică flotilelor de război, navei pe care se află amiralul unei flote. În marina civilă nu interesează  că un anume om se află la cârma unui petrolier - fie el şi cel mai mare din lume - ori a unui amărât de pescador sau şlep de doi bani. Pur şi simplu nu se pune problema în modul acesta MILITAR cum ar vrea să se prezinte Băsescu a fi fost.

Întrebarea de bun simţ e alta. De ce vă tot creaţi oimagine milităroasă dar nu aţi clarificat până acum să spuneţi unde şi cum aţi făcut dumneavoastră armata, domnule (încă preşedinte) Băsescu?

Thierry Baudet: UE înseamnă Imperiu. Imperiu înseamnă război.

Un articol preluat de pe site-ul http://www.presseurop.eu/ro/content/article/2302371-ue-inseamna-imperiu-imperiu-inseamna-razboi

Se obişnuieşte să se spună că UE a asigurat pacea în Europa. Dar, observă provocator istoricul Thierry Baudet, atunci când statele-naţiune cedează o parte din suveranitatea lor unor entităţi supra-naţionale, se ajunge la conflict. Iată de ce el propune să se dizolve zona euro şi să se restabilească frontierele. 

Atuul principal al susţinătorilor proiectului european este că naţionalismul conduce la război iar construcţia europeană, la pace. Orice pierdere cauzată de Bruxelles în ceea ce priveşte democraţia, suveranitatea şi transparenţa ar fi deci în definitiv compensată de un scop nobil: pacea. Dar această presupunere se bazează pe o eroare. Naţionalismul nu conduce la război. Ambiţia de a crea un imperiu european conduce la război. Ambiţia de a pune cu orice preţ popoare diferite în acelaşi carcan conduce la război. Pe scurt, construcţia europeană este cea care conduce la război.

Imperiul roman al lui Mussolini

Fascismul şi nazismul erau amândouă axate pe integrarea europeană. În 1933, Mussolini şi-a exprimat convingerea că Europa şi-ar putea exercita din nou puterea asupra lumii dacă ar reuşi să instaureze o anumită unitate politică. Colaboratorul norvegian Vidkun Quisling considera că trebuie să creăm o Europă care să nu-şi irosească sângele în conflicte, ci care să constituie o unitate solidă. Şi, pe 11 septembrie 1940, Joseph Goebbels spunea: "sunt sigur că, în cincizeci de ani, nimeni nu va mai gândi în termeni de ţări".

Pe 28 noiembrie 1941, într-o conversaţie cu ministrul finlandez de Externe, Adolf Hitler susţinea că, în mod evident, ţările europene erau făcute să înainteze împreună, ca membrii unei mari familii. În studiul său prestigios, "Naţiuni şi State" (1977, nu a fost tradusă în limba română), istoricul Hugh Seton-Watson, de la Universitatea Oxford, trage concluzia că intenţiile lui Hitler nu se limitau numai la ceea ce poate fi descris drept naţionalismul german. Scopul acestuia era de a cuceri toată Europa şi o mare zonă dinafară.

Mussolini vroia, în ceea ce îl priveşte, să fondeze un nou imperiu roman în jurul Mării Mediterane, iar japonezii au vrut să creeze o mare sferă de co-prosperitate în Asia de Est. Rasismul german nu era nici el o expresie a naţionalismului. Dimpotrivă. O rasă depăşeşte graniţele naţiunii şi ale statului, şi teoria rasistă este deci prin definiţie o doctrină internaţională – şi nu naţională.

Fondatorii proiectului european, în cauză

Este mult mai şocant faptul că Robert Schuman, unul dintre fondatorii proiectului european, a fost până în 17 iulie 1940 secretar de stat în regimul de la Vichy, care a colaborat cu germanii. Ca deputat al regiunii Lorraine, el susţinuse activ în 1938 trădarea de la München, şi astfel a contribuit la a face posibilă anexarea unei părţi din Cehoslovacia de către Germania lui Hitler. La vremea respectivă, el insistase de altfel ca Mussolini şi Hitler să strângă relaţiile. Pe 10 iulie 1940, Robert Schuman a făcut parte dintre parlamentarii care au sprijinit preluarea puterii de către Pétain. Jean Monnet, un alt fondator, se afla între timp la Londra şi încerca să împiedice difuzarea buletinelor cotidiene de ştiri ale lui De Gaulle la radio (ceea ce a reuşit să facă pe 20 şi 21 iunie 1940).

Pe lângă Al Doilea Război Mondial, cauza Primului Război Mondial este de asemenea atribuită  "naţionalismului". Dar şi în timpul Primului Război Mondial scopul Germaniei era de a supune unui imperiu regiuni care nu erau germane. Acest război a început de altfel în butoiul de pulbere pan-naţional care era Austro-Ungaria. Această Uniune Europeană înainte de vreme refuza să acorde independenţa sârbilor bosniaci, ceea ce a determinat un grup de "tineri bosniaci" să comploteze asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, în iunie 1914.

Opresiunea unui sistem centralizat creează tensiuni. Una dintre principalele învăţături ale Primului Război Mondial a fost de altfel "principiul de auto-determinare" – propagat, de exemplu, de către preşedintele american Woodrow Wilson – care a pledat pentru respectarea naţionalităţilor diferite, în loc de a dori să le dizolve sau să le integreze într-un ansamblu mai larg.

Nu "naţionalismul" conduce la război, ci imperialismul

Mergând şi mai departe în istorie, vedem încă o dată că nu "naţionalismul" conduce la război, ci imperialismul şi dorinţa de unificare europeană. Să luăm de pildă războaiele napoleoniene. Napoleon vroia întru binele Europei să instaureze aceleaşi principii: un cod european, o înaltă curte de justiţie europeană, o monedă comună, aceleaşi unităţi de măsură, aceleaşi legi, şi aşa mai departe. Napoleon se aştepta ca Europa să devină rapid o singură naţiune.

Ideea că naţionalismul conduce la război şi că unificarea europeană conduce la pace este aşadar falsă. Europa nu a cunoscut de altfel "pace" în ultimii cincizeci de ani. Timp de o mare parte din această perioadă, ţările europene erau angajate într-o luptă de moarte împotriva Uniunii Sovietice – expresia iarăşi a unei filozofii anti-naţionale: comunismul. Muncitorul, spunea Manifestul Comunist, nu are naţionalitate.
Cum era de aşteptat, încercarea de a uni politic Europa generează şi astăzi tensiuni. În aproape toate ţările europene, vedem împuternicirea unor partide împotrivite sistemului. În Europa de Nord, neîncrederea faţă de Sud este în creştere, şi vice-versa. Din nou, nu naţionalismul, ci proiectul european este sursa de conflict. Aşadar, prin urmare, noi trebuie să ne îndreptăm spre o Europă complet diferită faţă de cea actuală.

O Europă fără un sistem centralizator – dar o Europă de state-naţiune cooperând reciproc şi care nu s-ar teme de diferenţele naţionale. Trebuie dată înapoi ţărilor autoritatea lor asupra graniţelor naţionale, astfel încât acestea să poată determina pe cine lasă să intre. Ele vor alege, în propriul lor interes economic, un regim flexibil de vize, păstrând în acelaşi timp controlul asupra criminalităţii şi imigraţiei. Trebuie dizolvată moneda unică pentru ca ţările să poată din nou respira pe planul monetar şi să decidă de ratele lor ale dobânzii în funcţie de orientarea condiţiilor locale. Trebuie în mare parte dezmembrată armonizarea care şterge diversitatea.

Departe de a fi o sursă de conflict, naţionalismul este forţa care face democraţia posibilă. Fără această forţă unificatoare, parlamentul nu poate lua o decizie legitimă. Exemplul Belgiei arată de altfel că lipsa de unitate naţională poate face ca administrarea unei ţări să devină extrem de laborioasă. Frica de naţionalism este de natură să pună la putere un imperiu bruxelez constrângător. Ar fi momentul să nu mai fie atacat statul-naţiune.

Mircea Bodolan, actorul

Un extras din filmul "Am fost şaisprezece", producţie cinematografică în care îl întălnim pe Mircea Bodolan atât ca interpret a melodiei de generic, cât şi ca actor al unui rolişor.

Cele mai bune 10 filme istorice româneşti. Top personal

Locul 1: Iancu Jianu, Zapciul/Iancu Jianu, Haiducul

Am stat ceva timp în cumpănă dacă nu cumva trebuia să pun celălalt film al lui Dinu Cocea, "Ecaterina Teodoroiu" (pe care l-am clasat până la urmă pe locul 2). Totuşi, în Iancu Jianu desfăşurarea este mai amplă. Şi contextul socio-politic descris este mai complex. Latura romanţioasă este şi ea mai mult subliniată. Libertăţi de la adevărul strict istoric există dar să nu uităm că vorbim de film artistic, nu de producţii documentare. Libertăţi din acestea găsim şi la case mai mari.

Dinu Cocea regizase cu un deceniu mai înainte şi celebra serie a "Haiducilor". Tot despre un personaj din galeria eroilor de acest gen se preocupă filmul dar aici nu mai este prezentă acea tuşă comercială mai îngroşată în respectiva serie.

Dinu Cocea şi la "Ecaterina Teodoroiu", Dinu Cocea şi la "Iancu Jianu"; la fel stau lucrurile şi cu Stela Furcovici, Ştefan Zorzor (semnatarul coloanei sonore), Vasile Chiriţă şi Mihai Opriş (scenarişi), ori nume precum Mihai Mereuţă, Niţă Anastase ori Cornel Coman.

O altă conexiune există cu filmul pe care l-am situat pe locul 3. Şi în "Lăutarii", şi în "Iancu Jianu" găsim aceeaşi baladă haiducească cu două variante de text.

După acest film cariera în cinematografia românească a lui Dinu Cocea se încheie. Pus sub interdicţie de aa mai filma, regizorul se vede nevoit să se exileze. Stela Furcovici, la rândul ei, îşi vede cariera spulberată.

Păcat că toate aceste filme sunt lăsate în părăsire, nerestaurate şi prezentate - atunci când sunt difuzate - în condiţii proaste de vizionare.

Memorie parlamentară de 256 Giga (I)

De câteva zile toţi propagandiştii portocalo-căcănii şi-au amintit brusc de bunicuţa Iliescu, şi de Hrebenciuc, şi de tralala, şi de mama, şi de tata. Totu-i un complot, blablabla... Cum luptă ei cu dictatura, blablabla... Cu loviturile de stat, blablabla...

Am o veste proastă să le dau: a fost restartată memoria Naţiunii. Şi a început procesul de devirusare. Şi treptat o să scoată fiecare, pe cât poate, toate bug-urile cu care aţi vrut să trimiteţi Patria în "ecranul albastru al morţii".

Pentru început, nişte cuvinte celebre:

„Îmi văd visul cu ochii“

 Sunt cuvintele rostite de (încă) actualul preşedinte la momentul constituirii primului guvern Boc. Da, este acela format între PeDe-Le şi PSD. Doar că atunci nu se dădeau loviţi de asocierea preacuratelor lor nume cu cele ale lui Iliescu, Hrebenciuc, Ponta ori Geoană. Nici deontologii de teapa lui Patapievici, Pleşu, TRU,MRU şi alţi GRU nu strâmbau din nas.

Remarcaţi, vă rog, data de la care considera domnia sa că în cadrul fostului FSN intrase dihonia: 1992. Dacă nu erau disputele din acel an, totul era bine şi nu-şi mai amintea nimeni de Mineriade. Păcatele memoriei selective.

Mai jos reproduc în întregime materialul publicat de redacţia "Gândul".

Băsescu despre Guvern: „Îmi văd visul cu ochii“

Şeful statului a lăudat compromisul politic între PSD şi PD-L şi a dat asigurări că alianţa celor două partide este în interesul public
Miniştrii au fost sfătuiţi de Traian Băsescu să profite de majoritatea parlamentară de care se bucură pentru a reforma România din temelii

După ce au fost validaţi ieri de către Parlament, miniştrii guvernului condus de Emil Boc au mai avut de împlinit o simplă formalitate: depunerea jurământului în faţa preşedintelui Băsescu. Simplu a fost numai pentru unii; altora emoţiile le-au jucat feste. Ionuţ Bazac, ministrul Sănătăţii, a transpirat din abundenţă când a văzut că niciunul din cele două stilouri nu mergea, Constantin Niţă, ministrul IMM-urilor, a uitat să pună mâna pe Biblie şi pe Constituţie, dar şi-a adus aminte pe parcursul jurământului şi şi-a reparat greşeala. Traian Băsescu a zâmbit îngăduitor şi, după îmcheierea formalităţilor solemne, le-a ţinut un discurs în care i-a lăudat şi le-a dat sfaturi de guvernare.

Băsescu, de la dezamăgiri la visul împlinit, via guvernul Boc
Preşedintele a început prin a caracteriza formula politică pe care Parlamentul a validat-o spre a guverna drept „un compromis politic în interes public”. El le-a mulţumit atât PSD-iştilor, cât şi PD-L-iştilor că, după patru ani de regrete, au reuşit să-i împlinească visul: „În sfârşit, îmi văd visul cu ochii: un guvern desemnat de o amplă majoritate parlamentară”. Băsescu i-a lăudat că au trecut peste disputele istorice care i-au despărţit din 1992 şi s-au aşezat la masa negocierilor, în ciuda dificultăţilor unui astfel de demers: „Am convingerea că n-a fost un compromis uşor. A fost însă un compromis care nu compromite. Acest guvern este, probabil, cel mai puternic guvern de după revoluţie”.
După aceste elogii aduse cabinetului lui Emil Boc, şeful statului a simţit nevoia să înfiereze din nou, explicit, fosta guvernare liberală: „Am mai instalat un guvern în 2004 şi am crezut că este un guvern al României, dar a fost unul al lui Fenechiu, al lui Patriciu sau mai ştiu eu al cui”. În comparaţie cu aceştia, miniştrii actuali sunt, în opinia presedintelui, nişte patrioţi adevăraţi: „Mă bucur că este 100% un guvern al României. Vă cer să rămâneţi aşa”.
Poveţe de reformă de la Cotroceni
După ce i-a lăudat pentru patriotismul şi înţelepciunea lor, Traian Băsescu le-a creionat miniştrilor şi câteva direcţii de guvernare „pentru ca România să devină un stat modern”. El le-a cerut, mai întâi, să nu se relaxeze, gândindu-se la majoritatea parlamentară confortabilă de care se bucură, ci, dimpotrivă, să intensifice procesul de reformare a ţării. În mod special, preşedintele s-a concentrat asupra educaţiei, administraţiei şi justiţiei. Acesta a caracterizat actualul sistem de învăţământ ca fiind „mare, conservator, prost şi nemodernizat”, iar despre cel administrativ a spus că trebuie radical modificat, întrucât datează din 1968. Băsescu le-a cerut guvernanţilor să înceapă să se gândească şi la autonomia locală ori la modificarea urgentă a Constituţiei, dat fiind că aceasta este în multe locuri ambiguă. La sfârşit, el le-a spus miniştrilor că nu le dă directive, ci îi roagă să-i mai împlinească nerealizările din primii patru ani de mandat: „Nu sunt instrucţiuni, ci neîmpliniri ale acestei prime părţi a mandatului meu, pe care vă rog să-mi daţi satisfacţia să le văd împlinite”.
Emil Boc şi „crezul” său politic
Pătruns de solemnitatea momentului şi de greutatea poveţelor Lui Băsescu, Emil Boc a ţinut şi el un speech, în care şi-a enunţat principiile politicii sale. Desigur, pe primul plan este credinţa în Traian Băsescu: „Cred in parteneriatul cu preşedintele României”. Apoi au venit la rând Biserica şi interesul public: „Cred în parteneriatul cu Biserica, cu societatea civilă, cu sindicatele şi patronatele şi mai cred în primatul interesului public”.
Ceremonia s-a încheiat. Aplauze furtunoase. „Să vină şampania!”, se strigă. „Vivat!”

Cele mai bune 10 filme istorice româneşti. Top personal

Locul 2: Ecaterina Teodoroiu

Se ia un personaj eroic românesc, se evită clişeele, se driblează cenzura, se alege o actriţă cu temperament iar la cârmă se pune un regizor cu succes la public. Rezultatul se prezintă spectatorului în sala de cinema.

Regizorului Dinu Cocea trebuie să-i mulţumim pentru seria cu Haiducii. Şi unul din scenarişti (Mihai Opriş) lucrase la aceeaşi serie. Este un film în care roulrile principale au fost acordate unor necunoscuţi. la acea dată. Numele mari au primit rolurile secundare.

Ca structură a "poveştii", fiecare scenă se află sub amprenta morţii, de la început până la sfârşit. Foarte nepotrivit cu triumfalismul unui anumit gen dorit de propagandă. Mai curând apropiat de acele vorbe care fac istorie de pe timpul lui Tudor Vladimirescu: învăţătoarea Cătălina a îmbrăcat şi ea cămaşa morţii. Cam extremist mesajul pentru gusturile europene ale unora iar acest lucru nu se iartă. Başca faptul că nu găsim nici un cuvinţel despre "lupta de clasă" - doară suntem în preajma măreţului "Octombrie roşu". Nu, acest lucru nu poate fi iertat. Nici măcar astăzi.

Trăznaia zilei

Legionaroizii manifestează împotriva fascismului

Fruntaşi ai diverselor cuiburi unde se cântă în şoaptă "Sfântă tinereţe legionară" au sărit, cu mic, cu mare să-şi apere valorile "tradiţionaliste", "ortodoxiste" şi "antiparlamentare" puse în primejdie de "lovitura de stat fascistă".

Cum singura rezistenţă organizată este cea oferită de PeDe-Le, prin reprezentanţii ei (homofilul Băsescu, sectantul Băsescu, Falcă, DDD, apărătorul minorităţii asuprite armâneshti din România respectabilul domn Canacheu) membri cuiburilor s-au alăturat imediat în frunte cu Mihai Neamţu. Au răspuns la apel şi românii verzi, de viţă veche: Mihai Răzvan Ungureanu, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu şi Teodor Baconschi.

Pentru îndeplinirea scopului vor fi schimbate şi câteva strofe din imnul respectiva. Astfel, refrenul va fi în această formă: "Gradatul (colonel), Căpitanul (Băsescu) -  toţi căderea lui Ponta vrem."

Cadre verzi, care luptă în ilegalitatea cruntă a internetului pe frontul ideologic, ne-au declarat că sunt întru totul de acord cu tactica propusă şi o vor susţine din spatele numelor conspirative sub care acţionează. Este cazul agenţilor Târziu, Lovin, Roncea şi Adolf.

RECTIFICARE: Jumătatea Victor-ioasă a fraţilor Roncea dezminte participarea la lupta antifascistă. Aşteptăm cu interes şi alte lepădări de Satana.

Încă o ofiţereasă

Pe blogul lui Marius Mina legendarea cu care a fost acoperită o agentă de influenţă a regimului este făcută praf. E vorba de o "ziaristă" (corespondentă a Radio România) care "slujeşte patria şi comandantul suprem". Deh, năravuri "deonologice".

Despre Carmen Valica - numele securistei în cauză - găsiţi pe larg aici: http://mariusmina.blogspot.ro/2012/07/masina-de-propaganda-sie-apara-cauza.html

Despre un miting

Într-o democraţie au şi curvele dreptul să manifesteze.

Evreul lobby-st Mark Gitenstein ameninţă România

"Dacă România nu va respecta cele stabilite cu FMI, pieţele financiare vor reacţiona". Sunt cuvintele spuse de acest impostor numit de Obama în funcţia de ambasador al SUA la Bucureşti. Rostite astăzi, 4 iulie, la petrecerea dată de ambasada SUA în onoarea zilei lor naţionale. Spuse în faţa premierului României.

Cuvinte care ar trebui traduse astfel: "În cazul în care nu ne daţi pe gratis resursele ţării, eliberăm asupra României toată furia marii finanţe evreieşti din lume".

Dar cine este acest Gitenstein? Este un escroc ordinar. Ca să folosim bagajul semantic al (încă) actualului preşedinte Băsescu, este unul dintre "băieţii deştepţi" din SUA care fac averi însemnate pe spinarea statului american, traficând influenţă. "Lobby", aşa se numeşte întreprinderea pe care o exercita. Detalii aici, aici, aici şi aici.

Cum a ajuns amabasador la Bucureşti? Pentru munca depusă. Pentru faptul că a adus bani de campanie electorală lui Obama. Bani veniţi de la firme care ulterior urmau a fi recompensate prin contracte profitabile. Visul lui era să fie secretar de stat la Justiţie. Dar până şi americanii şi-au dat seama că nu i se poate acorda acestui escroc o demnitate atât de importantă în stat.

Anul acesta sunt din nou alegeri în Sate. Obama are iar nevoie de fonduri pentru campanie. Să provină de aici graba cu care doreşte domnul Mark Gitenstein să fie cedate pe nimic resursele ţării noastre?

Diversioniştii spolierii

De aproape două săptămâni România se află într-o agitaţie continuă iar în faţa ochilor ni se vântură tot felul de false ţinte. Că sunt false, reiese fără echivoc din faptul că nu se oferă (şi ici nu s-a încercat până acum) să fie rezolvate. În ultimele ore tensiunea a ajuns la maximum şi măsurile de răspuns ale USL pot fi echivalate cu un atac la baionetă.

Dar care să fie motivul real? Pierderea alegerilor de către PeDe-Le? Nu, nu-i acesta? Pierderea de către nişte fripturişi a unor beneficii pentru care linseseră cu sârg puterea din ultimii 3 ani? Nici acesta.

Adevăra explicaţie este de ordin economic, pornind de la cei ce se erijează şi se comportă ca nişte stăpâni ai României. Porneşte de la încetarea "privatizării" companiei Hidroelectrica, preconizată a fi oferită pe nimic veneticilor de către neocolonialiştii de la FMI.

În cele de mai jos fac un scurt rezumat al preconizatului plan de jefuire al României, cu citate din articole apărute - multe de ele pură propagandă în favoarea tâlhăriei:

6 aprilie 2011: ziare.com

Videanu: Romania nu este in stare sa privatizeze Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Romgaz

Videanu se plângea cât de ineficiente sunt companiile de energie din România şi câtă dreptate au organismele UE atunci când cer liberalizarea preţurilor la energie. Şi perla din care reiese că privatizarea nu înseamnă privatizare: "Videanu considera ca economia Romaniei s-a maturizat suficient ca sa privatizeze si cantitativ si calitativ, insa companiile Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Romgaz nu trebuie privatizate, ci vandute actiuni pe bursa". Şi apare şi geniala idee a "managementului privat": "statul sa pastreze 51% din actiuni, insa managementul sa fie preluat de cel care are pachetul majoritar din restul actiunilor".

13 aprilie 2011: ziare.com

Cat ar castiga statul din listarea Hidroelectrica si a Nuclearelectrica?

Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea - un foarte verde român, după cum dovedeşte numele - ridica în slăvi beneficiile măreţe pe care le-ar fi adus listarea la Bursă, adică înstrăinarea unei surse de venit pentru stat şi a unei pârghii pentru menţinerea unui stat social (dar de asta n-a pomenit nici pâs): "Hidroelectrica si Nuclearelectrica... au potential mare de a genera cash-flow. Cheia este un management profesionist si o oferta publica initiala, pentru listarea la bursa"

 10 mai 2011: www.a1.ro

FMI vrea management privat in firmele de stat ca in Tanzania, Nicaragua sau Rwanda

Bombă! Chiar FMI vrea management privat. Ceea ce înseamnă toţi cei ce pălăvrăgiseră înainte fuseseră scoşi la înaintare., ca o tatonare a ceea ce urma să dicteze FMI.

"Jeffrey Franks, seful misiunii FMI la Bucuresti, a anuntat, ieri, la finalul vizitei de evaluare, ca a convenit cu autoritatile romane vanzarea unor pachete semni­fi­cative de actiuni ale companiilor ener­ge­tice, intro­ducerea mana­gemen­tului privat pentru marile societati de stat, acesta, precum si selectia administra­to­rilor urmand sa se faca la nivel interna­tional.

Oficialul Fondului a subliniat ca viitorii manageri ar putea sa aiba orice nationalitate, urmand a fi alesi printr-o companie privata de recrutare tocmai pentru a evita orice posibilitate de impli­care politica.
Printre com­paniile vizate si citate ca atare de Jeffrey Franks se numara Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz si Transgaz."

Aş fi vrut să citesc şi articolul din Financiarul care ne punea alături de ţările bananiere dar site-ul nu mai era disponibil.

2 septembrie 2011: Ziarul Financiar

Managementul privat la stat va fi a doua Revoluţie. Vor renunţa politicienii la "vacile de muls"?

Ce pompos sună iar noi, românii, nu ne dăm seama cât de mult bine ne doresc toţi aceşti noi ciocoi. Numai spre binele nostru vroiau să privatizeze companiile energetice. Ia citiţi aici: "Scoaterea companiilor de stat de sub influenţa politică şi eficientizarea lor prin aducerea unor manageri cu experienţă în sectorul privat va fi un şoc pentru economie la fel cum a fost şi Revoluţia din 1989, care a determinat marile privatizări şi începutul capitalismului".

Dar să vezi mai departe: "De la începutul acestui an [2011], de când preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc şi-au luat angajamentul în faţa FMI şi a Băncii Mondiale de a introduce management privat la unele companii de stat pentru a le spori eficienţa, s-a ajuns într-o etapă de analiză a proiectului."
E clar cine a jurat credinţă nestrămutată organismelor FMI spoliatoare? Şi apoi tot felul de cîţei de la companii străine care scoteau salivă gândindu-se la osul ce le cădea pleaşcă.

6 octombrie 2011: Income Magazin

Patru companii de stat trebuie sa aiba management privat in maximum trei luni

Se face referire la un memorandum prin care patru companii urmau să aibe conducere privată (şi deci scumpă) până la sfârşitul lui 2011, dar şi la un calendar prin care măsura urma să se aplice şi altor companii în 2012.

" „Suntem ferm hotarati ca in cursul anului 2012 sa majoram numarul intreprinderilor de stat cu management privat”, promit guvernantii."

14 octombrie 2011: adevărul.ro

Companiile de stat: management privat sau privatizare completă?

Publicaţia lui "Ruşine, Dinu Patriciu" face un pas înainte şi propune nu numai directori privaţi ci... vinderea acestor unităţi. Din cele mai nobile intenţii, evident. Pentru binele dumneavoastră, evident. Toţi angajaţii lui Dinu Patriciu - în frunte cu Grigore Cartianu - aveau lacrimi în ochi când scriau asemenea articole. Pentru că se gândeau, nu-i aşa, la binele poporului român. Niciodată n-au avut alte intenţii.

"Privatizarea scuteşte contribuabilul de plata anumitor taxe", "compania ar putea fi depolitizată", "compania ar putea deveni eficientă", "printr-o privatizare completă, Guvernul ar putea să răspundă nevoii de restructurare a aparatului bugetar" - ce pleaşcă pe capul românilor, şi cum nu înţeleg ei binele care li se face. Da fapt, băsism în întreaga splendoare, asta ne arată articolul propagandistic.

18 noiembrie 2011: ziare.ro

FMI a solicitat Guvernului privatizarea a 51% din Hidroelectrica - Surse

 Dar dacă nu vor românii, las că ne bagă FMI fericirea pe gât. "Cei de la FMI ne-au spus ca Hidroelectrica va merge bine doar daca este in maini private. Au insistat pe listarea unui pachet de 51% din Hidroelectrica. In scrisoarea de intentie semnata la ultima vizita nu a fost trecuta si aceasta cerinta, insa FMI va insista pe acest aspect la urmatoarea vizita". 

Nici acum nu aţi înţeles tiparul procedurilor? Mă repet atunci: ies căţeii prin ziare cu o lună, o săptămână sau cu câteva zile înainte şi ne proclamă voios fericirea care ne paşte şi cât de norocoşi suntem că avem asemenea genii în presă. Mai apoi venea FMI la Guvern şi bătea cu pumnul în masă. Iar dacă nu era suficient, bătea şi Băsescu. Şi cu pumnul, şi cu piciorul.

Alte amănunte în condicuţa lui Griguţă: tot 18 noiembrie - adevărul.ro

EXCLUSIV FMI a solicitat Guvernului privatizarea a 51% din Hidroelectrica

Balaurii nu erau mulţumiţi cu o pleaşcă de 10-15%, acolo. Ei vroiau TOT.

„Cei de la FMI ne-au spus că Hidroelectrica va merge bine doar dacă este în mâini private. Au insistat pe listarea unui pachet de 51% din Hidroelectrica. În scrisoarea de intenţie semnată la ultima vizită nu a fost trecută şi această cerinţă, însă FMI va insista pe acest aspect la următoarea vizită" "La finele lunii octombrie, Frank Hajdinjak, CEO al E.ON România, declara într-o conferinţă că investitorii nu sunt interesaţi să cumpere pachete minoritare din companiile energetice de stat din România, iar pachetul scos la privatizare va trebui să fie majoritar."

Dar i-auzi aici: "Mark Gitenstein, a declarat că România poate atrage investitori doar dacă privatizează companiile de stat şi liberalizează pieţele de energie şi gaze."

Repet, PE 18 NOIEMBRIE 2011. Vă mai amintiţi a cui maşină era la poarta Cotrocenilor acum vreo două zile?

Şi acum lista jafului. Citez pe larg:

"Guvernul s-a angajat în faţa FMI să privatizeze pachetele majoritare de acţiuni la cele trei complexuri energetice din Oltenia, care vor forma, împreună cu minele de lignit din zonă, o nouă companie care va produce 30% din electricitatea ţării. De asemenea, vor fi vândute pachetele majoritare la Oltchim, CFR Marfă, Cuprumin, Electrocentrale Bucureşti, Electrica Furnizare şi Electrica Serv.
Şi viitorul complex energetic din Valea Jiului va fi scos la privatizare. El va include Compania Naţională a Huilei şi termocentralele Deva şi Paroşeni.
Totodată, programul de privatizări pe bursă vizează listarea a câte 10% din Hidroelectrica şi Nuclearelectrica [adică 51% plus 10%?, nota mea], câte 15% din Romgaz, Transgaz şi Transelectrica, precum şi 9,81% din acţiunile statului la Petrom.
Potrivit cerinţelor FMI, toate acestea ar trebui făcute până în octombrie anul viitor [2012, adică].
FMI ar fi dorit şi vânzarea pachetelor majoritare ale celor trei distribuţii de energie pe care le mai are Electrica, însă Guvernul s-a opus.
Oficialii Fondului au insistat şi pe ideea implementării unui management privat la companiile care rămân în controlul statului."
29 noiembrie: jurnalul.ro

FMI vrea să vindem tot. Instituţia forţează privatizarea majoritară a Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transelectrica şi Transgaz

Citez din articol:

"Vor privatizarea tuturor companiilor rentabile" a declarat o sursă guvernamentală. "Au adus ca argument amestecul factorului politic în conducerea companiilor", a precizat o altă sursă. "Jeffrey Franks (şeful misiunii FMI în România -nr) a afirmat că în SUA sectorul nuclear este pe de-a-ntregul privatizat", a declarat aceasta.
"Când au spus despre privatizarea majoritară a Hidroelectrica, ce puteam să le zicem, despre penele de electricitate din California? I-am întrebat cum e în SUA. Şi atunci au recunoscut că sistemul hidroenergetic e majoritar de stat în SUA", a completat o altă sursă.
Autorităţile române au privit cu mare consternare cum FMI a cerut la ultima vizită privatizarea ultimelor trei filiale de distribuţie a electricităţii, rămase în portofoliul Electrica. Alexandru Săndulescu, directorul direcţiei Energie din cadrul Ministerului Economiei, declara la finele lunii trecute că FMI nu e interesat de vânzarea termocentralelor ineficiente care funcţionează cu mari costuri, însă "pune o anumită presiune" pe vânzarea distribuţiilor de energie electrică.

2 ianuarie 2012: ziare.ro

 Previziuni 2012: Anul esecurilor in privatizari?

 Uite că mai existau atitudini critice, inclusiv de la Banca Naţională.

"Cred ca intram intr-o perioada in care rolul statului national creste, in pofida incercarilor de a crea o unitate economica europeana mai puternica. Tocmai aceasta unitate, cere ca in fiecare tara in parte sa se faca ordine, or aceasta ordine se face prin masuri pe care statul le reglementeaza, iar puterea statului rezida si in puterea capitalului pe care il gestioneaza", spunea Mircea Coşea. Iar Adrian Vasilescu adăuga că "E adevarat ca statul s-a dovedit un prost gestionar, dar, in vremurile de criza, nici companiile private nu au dovedit mai mult iscusinta. In momentul de fata, solutia pentru foarte multe companii ale statului, nu este privatizarea, ci managementul. Iar, daca statul doreste cu orice pret, un manangement bun se poate asigura. Este o solutie, dar cu masuri serioase si cu criterii foarte solide"

18 ianuarie 2012: ziare. ro

Guvernul a aprobat listarea Hidroelectrica si Nuclearelectrica

 Dar Boc era decis să continue. Am spus Boc? El era doar păpuşa. Prima păpuşă dintr-o matrioşkă.

Ia citiţi aici ce frumos sună: "Potrivit Guvernului, vanzarea pachetelor de actiuni din cadrul celor doua companii este necesara in vederea atragerii de resurse financiare pentru realizarea proiectelor de dezvoltare, modernizare si retehnologizare, avand in vedere si masurile convenite cu Fondul Monetar International, Comisia Europeana si Banca Mondiala." Deşi pentru toate proiectele alea de bla,bla,bla erau deja deschise linii masive de creditare.

Tot 19 ianuarie 2012: ziare.ro

Dupa ce a pierdut trenul privatizarilor, statul vrea sa vanda tot. Vezi de ce va esua

Se pregătea terenul mediatic pentru ca să se explice mai apoi - DUPĂ împlinirea jafului - de ce paradisul prom,is nu s-a împlinit. N-am vândut la timpul potrivit, aceasta ar fi fost scuza. Deşi ar fi trebuit stimabilul respectiv să întrebe de ce suntem obligaţi să vindem pe nimic. Era prea grea pentru o minte aşa de genială.

1 februarie 2012: ziare.ro

Andreea Paul Vass, numita de Boc in comisia de privatizare a Hidroelectrica

Dar las' că avem drept compensaţie pe această fătucă pe care ne-o prezintă sticla posturilor băsiste drept deontoloaga partidului. Cred că de dragul poporului a făcut muncă voluntară acolo. Nu i-au intrat bani nici să-şi cumpere un pachet de ţigări. Vă spun sigur, că doar nu se putea face de râs deontolaoga în faţa altor deontologi care umplu sediile PeDe-Le şi ICR.

14 martie 2012: gândul.info

Primele TREI COMPANII de stat care vor avea management privat

O ce veste minunată
Noul guvern MRU ne arată!
"Oltchim, Romarm şi Hidroelectrica vor fi primele companii de stat care vor avea management privat," Urmau apoi Tarom, SNLO, CFR SA, CFR Călători, Nuclearelectrica, Transgaz, Transelectrica şi Romgaz.

5 mai 2012: Mediafax

Managementul privat al companiilor de stat prevăzute în acordul cu FMI va fi numit până în octombrie

Dar nici Chiţoiu, ministrul lui Ponta nu se lasă mai prejos, dar el doar declară. Atenţie! În octombrie - aşa cum găsiţi ami sus - era prevăzută doar finalizarea introducerii managementului privat. Acum se spune în general, despre toate societăţile de pe lista FMI. Era o nuanţă. Şi să ne amintim cum Ponta i-o tăiase prompt acestui Chiţoiu când se grăbise să spună că proiectul de la Roşia Montana va continua.

8 mai 2012: România liberă

 Companii de stat: de ce a fost amânat managementul privat

 Organul băsist de presă era neliniştit pentru că promisiunile răposatului guvern MRU nu fuseseră aduse la îndeplinire. Stagnam în relaţia cu Fondul! Ce ruşine, tovarăşi!

"Potrivit declaraţiilor fostului premier Răzvan Ungureanu, în luna mai ar fi urmat să avem primii manageri privaţi la conducerea unor companii de stat. Noul ministru al Economiei a anunţat însă că termenul se amână pentru octombrie."

19 iunie 2012: ziare.ro

Isar: Din punct de vedere tehnic, privatizarea Hidroelectrica ramane in picioare

Consiliul de Administraţie al Hidroelectrica tocmai ceruse insolvenţa. Ministrul delegat pentru mediul de afaceri, Lucian isar, dădea răspunsuri liniştitoare. Cum că nu-i nimic, se va continua privatizarea, bla,bla,bla. Dar cine era atent la nuanţe a observat că:

20 iunie 2012: ziarul Bursa


Insolvenţa consolidează neîncrederea investitorilor

Redau şi de aici pe larg:

"Cererea de intrare în insolvenţă a "Hidroelectrica" dăunează grav investitorilor, în plin program de privatizare prin bursă a companiilor de stat.

Mesajele de credibilitate şi predictibilitate transmise investitorilor în "road-show"-urile făcute în străinătate au fost spulberate, luni, la publicarea în presă a cererii insolvenţei Hidroelectrica, depusă vineri la Tribunal.

Deşi tot mai multe voci spun că lis-tarea "Hidroelectrica" a devenit imposibilă, pentru o perioadă de timp, atât din cauza cerinţelor de admitere la cotă, cât şi din cauza distrugerii încrederii investitorilor, ministrul delegat pentru mediul de afaceri, Lucian Isar, a transmis, ieri, că din punct de vedere tehnic, privatizarea "Hidroelectrica" rămâne în picioare, intrarea în insolvenţă fiind o procedură judiciară.

Prin acordul cu FMI, privatizarea "Hidroelectrica" urmează să se facă prin listarea la bursă.

Astfel, declaraţiile ministrului Isar pot însemna fie că şi-a luat gândul de la listare, fie că nu cunoaşte regulile Bursei.

Bursa de Valori Bucureşti nu poate accepta la cotă, prin regulile sale (Codul Bursei), o societate în insolvenţă, potrivit unor surse avizate, precum şi avocaţilor din domeniu.

Situaţiile de faliment sau dizolvare sunt, din contră, condiţii de retragere de la tranzacţionare.

În luna mai, Lucian Isar, minis-trul desemnat pentru mediul de afaceri, a reafirmat angajamentul guvernului României să respecte programul de privatizări şi să facă tot posibilul pentru a respecta termenele.

În urma vizitei la Londra, Lucian Anghel, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti, era convins că tot ceea ce va depinde de stat se va face, astfel încât, dacă ar fi vreo întârziere, aceasta să fie recuperată (n.r. în ceea ce priveşte privatizările). Domnul Anghel ne declara: "În faţa investitorilor, este esenţial pentru România să respecte acest mesaj transmis de domnul ministru Lucian Isar, deoarece credibilitatea se clădeşte foarte greu, dar se pierde foarte uşor. Dacă nu eşti credibil, investitorii nu se mai întâlnesc cu tine. Ceea ce este foarte important este reafirmarea angajamentului pentru Romgaz şi Hidroelectrica".

Acum, reprezentanţii Bursei de Valori Bucureşti au rămas muţi faţă de situaţia de la "Hidroelectrica", spunând că aşteaptă mai multe detalii.

Chiar dacă, la termenul de astăzi, Tribunalul respinge insolvenţa "Hidroelectrica", mai multe voci au vorbit despre crearea unui precedent periculos, care vizează toate ofertele statului programate în acest an."

Ca să traduc: CIOCOIMEA A RĂMAS CU BUZELE UMFLATE.  Sper din tot sufletul ca acesta chiar să fie un precedent, ca guvernul să aibe în vedere şi restabilirea controlului statului asupra bogăţiilor subsolului (aşa cum este legal), ca înrobirii FMI-ului să i se pună capăt.

Acum aţi înţeles de ce se afla maşina lui Gittenstein la Cotroceni? Aţi înţeles cu ce scop au apărut puhoaiele astea de scandaluri?

Este momentul lui "care pe care". Şi care este român va înţeleg de ce parte a baricadei trebuie să se afle.

Cele mai bune 10 filme istorice româneşti. Top personal

Locul 3: Lăutarii

Dacă vă veţi arunca privirile pe scrisorile lui Ion Ghica către vasile Alecsandri, sau pe opera romanescă a lui Constantin Stere ("În preajma revoluţiei") va sări în ochi importanţa pe care au avut-o umilii cântăreţi din alte vremuri în supravieţuirea identităţii româneşti. Acestor oameni, trecuţi cu vederea de marile istorii, le dedică Emil Loteanu filmul său.

În judecarea filmului trebuie să avem în vedere că în vremurile realizării filmului, pentru românii basarabeni şi transnistreni NU mai exista nimic dincoace de Prut. Era neantul, o prăpastie culturală. Şi aici trebuie admirat curajul lui Emil Loteanu de a jongla printre interdicţiile cenzurii sovietice.

Eugen Doga s-a îngrijit ca pe coloana sonoră să se afle piese muzicale tradiţionale. Veţi afla şi o variantă basarabeană a cântecului lui Iancu Jianu.