sâmbătă, 28 iulie 2012

Neruşinata încercare de lovitură de stat. Din SUA (1998-1999).

Domnului Bill Clinton îi plăcea mult să fumeze. Trabucele, acelea le aprecia. Mai ales dacă erau fumate într-un decor distins, precum Biroul Oval, alături de vreo tânără stagiară dornică de senzaţii tari.

Procurorul independent Kenneth Star, un dictator nenorocit, pus pe lovituri de stat, n-a înţeles că era vorba de nişte simple jocuri erotice nevinovate. Acesta l-a pârît pe domnul preşedinte la slugile mogulilor de la Washington şi New York, nişte fascişti care puneau democraţia în pericol şi vroiau să stingă flacăra de la Statuia Libertăţii.

Fără nici o remuşcare, aceşti pucişti l-au adus pe preşedintele Clinton în nişte situaţii umilitoare cum nu s-a mai simţit domnia sa niciodată. Ba încă au deschis şi procedura de impeachement, adică de destituire din demnitatea statală pe care o câştigase prin votul milioanelor şi milioanelor de americani care-l iubeau pe preşedintele lor, şi-l apărau, şi erau gata să bocoteze orice referendum care l-ar fi demis. Şi asta pentru nişte motive banale şi care nu atingeau grav Constituţia. Ce mare lucru era un sperjur acolo, ori obstrucţionarea Justiţiei? Ce mare lucru a încălcat?

Problema este că aceşti retrograzi de americani nu aveau procedura Referendumului. La ei, într-un mod absolut dictatorial, fascist şi anticonstituţional, se rezolvă lucrurile numai prin Congresul SUA. Şi s-a văzut săracul Bill Clinton pus în faţa judecăţii Senatului - o instituţie vetustă, care nu-şi mai are rostul într-o societate modernă ca a noastră şi care, prin urmare, ar trebui cât mai curând să dispară din cadrul instituţiilor federale americane.

Atitudinea dârză a parlamentarilor democraţi - susţinuţi de păturile progresiste americane - a făcut însă ca această imorală tentativă de lovitură de stat să eşueze iar domnul Bill Clinton să îşi ducă mandatul prezidenţial până la capăt alături de trabucele sale pe care le apreciază din tot sufletul.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Ţi-am spus că te pricepi să scrii? ţi-am spus.Ţi-am spus că ştii să " scormoneşti" după subiecte de presă fierbinţi? ţi-am spus. Ţi-am spus că ştii să faci analogii, deducţii logice şi analize psihologice corecte, chiar strălucite? ţi-am spus. Oare ce să-ţi mai spun? că nimic nu este întâmplător( ceea ce tu ştii şi asta), că vine SCADENŢA pt. orice mârşăvie pe care o plănuieşti, o pui la cale, o înfăptuieşti şi totu' se NĂRUIE pe lanţ în jos, precum un castel de nisip, pe principiu' Dominoului, iar lucrurile - cel puţin temporar sau pt. o lungă perioadă de timp - se aşază pe un FĂGAŞ normal, firesc, liniştit şi liniştitor. Chiar este nevoie de asta, de aşa ceva, pt. binele fiecăruia şi al tuturor trăitorilor de pe aceste frumoase plaiuri, meleaguri, pământuri româneşti din moşi-srămoşi, ce ne-au fost lăsate moştenire nouă, celor din prezent, cu limbă de moarte, sacrificii şi jertfe incredibile pe Altaru' Patriei. Şi la Case mai mari se-ntâmplă " lovituri" de stat, numa' că acolo nu-i nimeni să-i tragă de urechi, că-s prea Măreţi. Şi le rezolvă, problemele( de orice natură ar fi ele), ei înşişi prin ei înşişi. Cu respect,
Pensionaru'