duminică, 27 iunie 2010

vineri, 25 iunie 2010

Reglare de conturi în stil mafioto-mioritic între Băsescu şi Dan Diaconescu în Direct

Dan Diaconescu, una dintre curvele politice care au ajutat din plin la realegerea ca preşedinte a lui Traian Băsescu, a uitat - se pare - o practică absolut obligatorie în "meserie". Plata în avans! Sunt mai multe tipologii de curvăsărie politică (iar aici NU o să includ partizanatul ca reacţie personală, aşa cum stă cazul lui Prigoană: e dedicat trup şi suflet PDL-ului şi prin urmare acţionează ca atare cu tot ceea ce posedă, inclusiv televiziunile de nişă): prima ar fi cea efectuată LA ORDIN, ordin cât se poate de militar (chit că cei ce le primesc sunt în civil sau în rezervă) şi aici pot exemplifica prin trustul de presă al generalului Păunescu; o a doua este cea efectuată în contrapartida unei REMUNERAŢII FINANCIARE. Adică patronul îşi încasează frumuşel banii în timp ce înalţă osanale celui care doreşte aşa ceva. Dan Diaconescu şi OTV se înscriu în această categorie. E drept că asupra lui s-a mai exercitat şi o a doua comandă: a cultului sectant din care face el parte. Mai există şi cazul MIXT de gen Vântu ori Patriciu care combină dragostea (de bani) cu datoria.
Ei bine, ceea ce îmi miroase mie în recentul caz "DDD în arest pentru 29 de zile" este acela că Dan Diaconescu, poate încălcându-şi principiile, a uitat să ceară suma înainte de a presta pe sticlă. În momentul în care a devenit nerăbdător  şi a încercat să-şi recupereze banii, hop!, DNA la poartă. În paralel - pentru că bandiţii îşi acoperă urmele creind diversiuni - introducerea "campaniilor de presă" la comandă în raportul CSAT ca "vulnerabilitate" a statului. Adică, după ce Băsescu folosise în practică mecanismul pe care îl condamnă astăzi în raport, aruncă pisica în ograda altora (nu că ar fi ceilalţi mai breji).
E posibil ca plata să fi fost planificată a fi încheiată prin mai multe tranşe virate NU direct, ci prin intermediul unor primari obscuri, evident portocalii. Dar Dan Diaconescu a uitat că de la Băsescu nu trebuie să te aştepţi la respectarea contractului ci la călcarea lui în picioare.
Mă întreb ce zic alte curve politice care i se alăturaseră lui Dănuţ-OTV acum jumătate de an? Târziu? Cartianu?  Radu "mare lingău" Moraru? Nu zic nimic. Se gândesc la bani.

joi, 17 iunie 2010

Altă polemică! Asigurările sociale.

Există oameni în ultimul timp care neagă necesitatea existenţei sistemului de asigurări sociale, de învăţământ public şi merg chiar până la a cere desfiinţarea impozitelor. În argumentare se prezintă foarte cuvioşi, aduc drept argument lucrarea Sfântului Vasile cel Mare şi cer ca tot angrenajul medical al unui stat să fie bazat strict pe milostenie şi pe actul de caritate gratut. Mai cer într-un radicalism total, chiar privatizarea instituţiilorde asistenţă socială, medicală etc. Aceşti oameni se aseamănă în idei de fapt cu... anarhiştii! Că acei smintiţi exact asemenea lucruri afirmă! Şi de cine sunt mânuiţi? Care sunt păpuşarii din spate? Vă las să vă gândiţi!
În primul rând aceşti oameni afişează critici aduse ABSTRACŢIUNII numite STAT. Uită că ei înşişi sunt subiecţii al unui stat concret, palpabil (fie România, Franţa sau Afganistan), uită că aparţin unei naţiuni anume care îşi alcătuieşte structuri de conducere, de supravieţuire naţională chiar, ce îndeplinesc anumite obiective ce ţin cont în special de securitatea naţională a respectivului stat. Între ele se numără SĂNĂTATEA PUBLICĂ, ÎNVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC, APĂRAREA NAŢIONALĂ, etc.
În al doilea rând partizanii acestor idei uită că toate cele de mai sus sunt plătite prin intermediul unei anumite convenţii denumite ban. Moneda unei ţări semnifică în primul rând aria sa de influenţă, gradul său de independenţă. Dar banul în sine este o convenţie în sine pe care o respectăm în beneficiul tuturor. Au fost folosite monede de aur, argint şi bronz datorită calităţii acelor metale. Iar vechile bolniţe, din  păcate pentru miturile istorice pe care le îmbrăţişează acei ideologi, ERAU FINANŢATE (sau, mai bine spus, se permitea finanţarea) de către stat. De statul medieval vorbesc, evident, fie că îl numim Imperiul Roman de Răsărit, Valahia, Rusia, etc. Dar, pentru că banul era rar, o altă sursă de “finanţare” era acordarea de moşii ale căror venituri erau precis direcţionate spre împlinirea nevoilor acelor spitale sau azile. Sau taxe de poduri, mori etc. Asta pentru că medievalii erau nişte oameni pragmatici.
În al treilea rând – şi este strâns legat de ceea ce am scris mai sus – impozitarea NU se face, cum s-ar crede, spre a se asigura un “sistem de sănătate gratuit”, sau de învăţământ (şi acestea de aceea au grijă diveşii indivizi să le eticheteze drept socialiste/comuniste pentru că ar fi... gratuite). Dumneata, cititorule,  eşti impozitat pentru că eşti CETĂŢEAN al acestei ţări. Dacă în vechime cei ce erau subiecţii unui stat îndeplineau anumite sarcini OBLIGATORIU - clacă, întreţinerea drumurilor (sic!), participare la oaste, etc. - în zilele noastre acest lucru se face printr-o participare financiară, prin impozite şi taxe.
Aceste impozite şi taxe – cumulate cu ceea ce primesc rezervele de stat din roadele pământului sau ale subsolului (şi asta se uită adesea) – sunt folosite (sau ar trebui) pentru buna administrare a ţării. Administrare pentru astăzi dar şi pentru viitorime! Asta se uită! Din fericire am avut noi, românii, oamenii măreţi care şi-au dat şi viaţa pentru Ţară – atât cea de atunci cât şi pentrru apărarea nevoilor ei viitoare: Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, mareşalul Antonescu şi mulţi alţii.
De obicei, cei ce fac propagandă pentru o “guvernare civică”, pentru stabilirea relaţiilor dintre statul-abstracţiune şi cetăţeanul-abstract într-un mod contractual, aceşti oameni lucrează în realitate împotriva Statului Naţional, lucrează pentru înrobirea poporului din care fac parte.
Sper, prin umilelel mele gânduri, să îl fi clarificat pe cel ce citeşte aceste rânduri cu privire la primejdiile care se ascund în spatele unor idei care sunt prezentate drept “creştine”, dar drăceşti în esenţa lor. Să subliniez: NU la Vasiliadă mă refer! Mă refer la distrugerea unor pârghii prin care este guvernat statul naţional.

joi, 3 iunie 2010

Adevărul o dă (iarăşi) prin bălării

Şi, pentru a fi ridicolul mai mare, lucrul se petrece în cuprinsul suplimentului cultural...

O duduie de pe acolo, Ina Alice Dănilă, apucându-se de cronica simezelor (şi deh, Paris, nu malurile puturoase ale Dâmboviţei) a scos din capuşorul dumisale inteligent următoarea aserţiune:

Deşi Cain a încălcat una dintre cele zece porunci, Dumnezeu nu i-a luat viaţa, ci l-a condamnat la vinovăţie şi căinţă veşnică.

Mai urmează să aflăm şi cum a încălcat Cain Codul Rutier. Sau poate, mai ştii, Cain a călătorit în timp spre viitor, a depăşit epoca lui Moise, a luat cunoştinţă de legislaţia religioasă a acestuia şi, fiind acolo, în viitor, l-a ucis pe Abel.

Întregul articol îl aflaţi aici.