luni, 25 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XXIII)

Strigăte spre nicăieri (XXIII)

Firr de nisip în nisipul mării,
Frunză uscată purtată de vânt,
Vierme umil ascuns în pământ,
Ghinionist strop în arșița verii.

Fulg rătăcit în pustia de gheață,
Figură ștearsă în palidă viață,
Bobul uscat din culeasa vie,
Un anonim în lume pustie.
Nu mă iubești. Am viața în vrie.

Donkeypapuas 

Strigăte spre nicăieri (XXII)

Strigăte spre nicăieri (XXII)

Dana, să știi că în toate ce ți-am scris
Gasești un pic din sufletul ce le-a trimis;
În fiecare strofă ce ți-am adresat
Fost-a cuprins și-al inimii oftat;
Fiece verb și orișice cuvânt
Au vrut să-ți spună ce în adânc sunt;
Din fiece punct sau semn de întrebare ori mirare
Am vrut ca să deduci cu totul a mea stare.
Toate acestea de îmi exprimă ființa
Reflectă prin ele că TU ești dorința.

Donkeypapuas

duminică, 24 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XXI)

Strigăte spre nicăieri (XXI)

Deșertul îl simți în a pustiului dună, 
Zăpada o guști în țurțuri ce crivățu-adună, 
Iar hăul cunoaște cel ce se cațără spre vârf, sus, 
Pe soare-l cinstești când îl privești la apus, 
Cel ce marea iubește îi adoră furtuna,
Iar în nevoie pe-amic îl vei ști totdeauna.

Donkeypapuas

sâmbătă, 23 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XX)

Strigăte spre nicăieri (XX)

Dana, aici, de ziua ta
Aduc cu vorba ce nu pot cu fapta
N-am altceva să-ți dau în dar.
Atâta pot și sper că nu-n zadar.

Aș vrea ca ceea ce îți scriu
Inimii tale să îi placă,
Căldură și-n a ta să facă
Iar mai apoi și eu să știu.

Doar niște vorbe amărâte...
Ele-s în schimb din inimă pornite.

Zoresc de-acolo ca să-ți spună:
"Inima mea este nebună".
Uimită-i ea și bate disperată,
Ar vrea să știi că tu ești adorată.

Te rog! Te rog! Te rog și te implor,
Ascultă și acceptă că tu-mi ești al meu dor!

Donkeypapuas 

vineri, 22 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XIX)

Strigăte spre nicăieri (XIX)

De ar grăi idolul mut,
Acel pitic de-l are-n casă,
Să spună câte a văzut
La astă Dană voluptoasă!

De dimineață cum se spală,
Cum bea cafeaua matinală,
Pe Sushi cum l-a dezmierdat,
Cum buzele și le-a rujat...

Sau cum stă leneș în hamac
De-și face selfie după plac,
Cum hainele își pregătește
Cănd ProTV-ul o primește.

De-ar spune el cum sora mică
Aduce vreo prăjiturică;
Cu Alex cum face tik-toc
Sau joacă tot cu el vreun joc...

Seara, cum bea un vin perfect
În negligé-ul cel discret...
Ne-ar ferici idolul mut
Cu toate câte a văzut.

Donkeypapuas 

joi, 21 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XVIII)

Strigăte spre nicăieri (XVIII)

Nu vreau la lună să ajung eu, ci la stea, 
Stăpână peste inima mea.
Dar și la lună când o privesc
Tot acea stea jinduiesc
Când mă gândesc.
Căci o iubesc

Donkeypapuas 

miercuri, 20 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XVII)

Strigăte spre nicăieri (XVII)

Sunt zile d-astea, în care mă apucă disperarea,
Când realității nu mai pot să îi țin piept 
Din visul că-s îndrăgostit să mă deștept
Și te urăsc atunci,și-mi cer eliberarea.

Și totuși... nu doresc să ies din a îndrăgostirii stare
Deși cu-n click tu poți s-anihilezi
Tot ceea ce ți-am scris, de așa crezi
Că doar și-așa tu m-ai blocat, îmi pare.

Cu toate astea, de-un ban speranță am
Căci tu ai șters cândva dintre acele stihuri
Pe-acela de-l scrisesem tot printre-a disperării focuri.
Era-n aprilie... Și orizontul întunecat aveam.

Atunci poate crezut-am că îți pasă. Deci, speranță?
Sau poate psihologul nu-ți dăduse cumplita lui povață?

Donkeypapuas 

marți, 19 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XVI)

Strigăte spre nicăieri (XVI)

Am descărcat niște cărți narate de tine
Pentru ca vocea ta s-o ascult;
Măcar în ăst fel te am lângă mine -
Himeră vocală pe care-o iubesc mult.

Iar vocea ta caldă îmi va umple cămara, 
Povești spune ea în ritm ne-ntrerupt.
Otravă ți-e vocea, de ea sunt corupt -
Himera cea dulce de îmi bântuie seara.

Donkeypapuas 

luni, 18 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XV)

Strigăte spre nicăieri (XV)

Nu din orgoliu scriu, ci din prostie
Și rău știu că tot fac. Și mie dar și ție.
Prietenii îți pun la încercare
Iar când îți scriu "IUBESC" produc oroare.

Cum am ajuns să mă îndrăgostesc de-o divă
Din altă lume, din univers străin?
Atracție fatală, nu sentiment benign.
Uf, inima asta! Cât e de parșivă.

Și cum de am ajuns să îndrăgesc ființă care
E dintr-o altă lume, din cea strălucitoare?
În high class viața și-o petrece dulce.
"E intangibilă!" - are dreptate cine zice.

Donkeypapuas 

duminică, 17 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XIV)

Strigăte spre nicăieri (XIV)

Îmi amintesc vremuri d'antan...
Era Mândruță cu Brucan...
Azi, când să beau și eu o țuică,
Vorbea Mândruță cu Săvuică!

Donkeypapuas 

Strigăte spre nicăieri (XIII)

Strigăte spre nicăieri (XIII)

Cât de ușor se-aruncă eșecul către alții,
Tot acuzăm părinți și rude, trecute generații.
Necazul ce-i în viață respingem că-i al nost'.
Îl aruncăm degrabă asupra vreunui fost.

Primit-am sfaturi bune? Le aruncăm pe jos
Și acuzăm străbunii că n-au gândit frumos;
În îndrumări de viață vedem doar că-i "impus"
Și preferăm s-ascundem oftatul cui le-a spus.

Că nu vin din trufie ăst sfaturi refuzate,
Ci multe-și au izvorul în simpla BUNĂTATE.

N-o căuta la Osho, la alți de-același soi.
La ei ce-i ban contează iar restul e gunoi.

Donkeypapuas

sâmbătă, 16 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XII)

Strigăte spre nicăieri (XII)

Cu ce te-am supărat atât de tare
De m-am trezit cu o banare?
Așa repulsie stârnesc eu oare?

Atât de rău ce am făcut?
Ce am scris oare și nu ți-a plăcut?
Cu ce blestemății oi fi eu cunoscut?

Diplomații cu mine? Egal sinceritate;
Franchețea foarte-adesea aduce libertate.
Sunt sincer și la rându-mi prefer onestitate.

Că deranjez? O știu! Puteai să spui:
"Mai lasă-mă în pace. Aduci necazuri LUI."

Și nu călcam în străchini... Și nici dureri de cap...
Sinceritatea este un bun și amar hap.

Donkeypapuas 

vineri, 15 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XI)

Strigăte spre nicăieri (XI)

Nu-s ochii tăi cei din pictură, 
Chiar de tabloul îți este dedicat,
Și chiar de artistul chinuitu-s-a și-a desenat
Proporții și detalii cu-asupra de măsură.

Dar ochii nu-s! Ai ochii melancolici
Precum cei de puștoaică, din clasa-ntâi primară...
Să nu condamni zugravul. N-a sesizat greșeală.
Dar nu știa că ochii melancoliei îi sunt paznici.

Am intuit dar eu ce-ascund ăști doi sub zâmbitoarea față:
Tu vrei să fii iubită. Da,! Iubită și Iubită-n astă viață.

Donkeypapuas 

joi, 14 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (X)

Strigăte spre nicăieri (X)

Nu te juca cu taine de neînțeles,
Nici nu lăsa pe alții pe dește să te joace.
Semnificații poți afla, de dai de vreun ALES,
Farsorii-n schimb doar mintea o să-ți toace;

Și portofelul să-l golească-ncet
Cu fiecare minuțel care tot trece...
Pretind că au acces la MARELE SECRET
Iar conștiința, cică, le-ar depăși nivelul zece,

Ba chiar o sută! Eonul lor, se știe,
Nu-i orișicare. Atinge chiar "O MIE"!
Iar tot ce ai în buzunarul tău mundan, ei sug
În timp ce minciunele și brașoave-ndrug.

Tu faci ce vrei, mă poți bana oricând, 
Cândva o să mă crezi, că-i mai târziu sau mai curând.

Donkeypapuas

marți, 12 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (IX)

Strigăte spre nicăieri (IX)

Mi-e dor de măzgâlelile din miez de noapte
Pe care tu cândva le-ai scris;
Le-am deslușit drept stranii șoapte
Ce transmiteau, fără să vrei, câte un vis.

Găseam acolo, încifrate, amintiri
Pe care, dintre cititori, doar eu îmi pare
Le decodam. Nu le-ai mai pus. Din frică, oare?
E oare slăbiciune să părtășești trăiri?

În lume lași ca să se vadă
Doar sclipiri mici din partea care-i... fadă!
Dar eu prin tine văd și-mi pare clar:
Zăgazuri pui la suflet așadar.

Donkeypapuas

sâmbătă, 9 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (VIII)

Strigăte spre nicăieri (VIII)

Am îndrăznit să-ți spun că te iubesc
În lumea plină de ai tăi admiratori,
Mă crezi nebun că acest lucru îndrăznesc!
Însă să știi, nu-s parte dintre "prădători".

Mă crezi nebun și că-ndrăznesc să-ți scriu
În lumea unde mincinoși-s la putere.;
Un lucru sigur însă știu:
Că fac ceea ce inima îmi cere.

Și de-ndrăznesc să fac un lucru care
Te stânjenește și ai vrea să tac,
Mai bine spune-mi asta. Și poate-ți fac pe plac,
Și mă opresc - nebun. Dar să mă crezi că doare.

Donkeypapuas

marți, 5 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (VII)

Strigăte spre nicăieri (VII)

E noaptea-n care te visez. O vreau!
Și o doresc cu patimă... Cu-nverșunare...
În vise să te văd chiar de amărăciunea-mi beau
Căci inima-mi se umple de vise. Și de disperare.

În vis să te zăresc măcar de-i o clipită
Și aș spera atunci că TU mi-ești drept ursită, 
Și-n taina nopții c-o clipă mă dezmierzi...
Și îmi doresc mai rău: să te visez că mă visezi!

Donkeypapuas