joi, 28 februarie 2008

Despre rock şi înfierarea lui... cu mânie proletară.

În ziarul Lumina de Duminică din data de 24 februarie PC Preot Nicolae Achimescu are o poziţie vehementă faţă de tot ceea ce reprezină rock. Articolul poate fi citit pe siteul www.ziarullumina.ro, căutaţi eventual la arhivă... Articol destul de nedrept... şi inexact. Fără a fi expert am cutezat să-mi exprim părerea:
Îmi par nişte afirmaţii prea vehemente şi generalizatoare. Dacă ar fi să fie judecat un gen muzical după afirmaţiile trăsnite ale unora sau altora dintre interpreţi, păi atunci n-ar mai rămane nici măcar muzica preclasică în picioare. Şi chiar sunteţi aşa de sigur că hard-rockul iţi are provenienţa directă în "religioziatea africană". Păi să afurisim atunci şi jazz-ul şi muzica soul şi - mai ales - negro spirituals, că tot de acolo se trag. Donc: păgâne. Influenţa extrem orientală e de pe la 1965-70 când rock-ul era, hehehe, de mult născut. Aoleo! Acum îmi dau seama că şi folkul (care NU e rock - nici măcar "soft") trebuie condamnat. Ştiţi, chestiile alea cu flower power... Aşadar, în lături Aretha (Franklin, se ănţelege), în lături Ray, în lături Beatles sau Elvis cu chestiile voastre luate de la africani şi indieni. Trăiască... WAGNER, că e mai puţin zgomotos (şi foarte, foarte arian?)
PS: actorul din rolul călugărului din filmul Ostrov a fost... cântăreţ de rock în anii 80. O să ardă în iad?
PS2: Vorbind acum serios. Revoluţiile criminale, anticreştine şi atee de la 1789 şi 1917 nu au fost roadele rock-ului. Mai degrabă rodul patimilor omeneşti.