joi, 17 aprilie 2014

Flămânzilă


Vocea Rusiei îi consideră pe Români drept "romini". Aviz iubitorilor de muscali.

Un articol publicat pe siteul Radio Vocea Rusiei de către un anume Vasile Andreescu, dacă o exista această persoană. Observaţi cum de fiecare dată autorul (care pretinde că este român prin nume) foloseşte numai variantele utilizate pe vremea Republicii Populare Romîne, adică atunci când ţara noastră se afla încălecată de soldaţii, "consilierii" şi "specialiştii" sovietici. Conţinutul e vechi: era în uzul retoricii staliniste. Lăsăm la o parte că imputaţiile ce se aduc reflectă în realitate situaţia din teritoriile de sub cizma lui Putin.

Cea mai simplă întrebare...


 

Mereu, cînd sîntem într-o dilemă, eterna şi simpla întrebare pusă de fiecare om, dar consacrată într-una dintre scrierile sale de nemuritorul Lenin, anume „ce-i de făcut” ne revine în minte. Cred că pentru Romînia de azi e foarte necesar să întrebăm aşa ceva.

E clar că romînii nu sînt mulţumiţi de mersul ţării lor. Pe de altă parte, e clar că nu au cultură politică, adică nu ştiu ce să facă în situaţia în care, sub aparenţa liberei alegeri, li se fură şansele şi nu li se acordă nicio cale de a riposta democratic activ contra acestui abuz. E clar că sînt şi se lasă şi manipulaţi, datorită stresului provocat de conştiinţa neputinţei lor, autoobosindu-se şi găsindu-şi consolarea în inutilităţile de import din sfera aşa-zisei culturi şi civilizaţii de colonizaţi, care li se inoculează zilnic, vitriolat, prin toate mediile de informare accesibile şi impuse ca surse majore oficiale. E la fel de clar că, agitaţi, obosiţi, stresaţi, înfricoşaţi de a nu greşi şi a pierde şi puţinul pe care au reuşit, măcar aparent, să-l agonisească, uneori iluzoriu, romînii sînt laşi pînă la a ridica mîinile sus la jaf, neîncrezători pînă la paranoie şi dornici de sînge pentru a vedea pe cineva suferind pentru răul pe care-l percep ca sursa nefericirii lor şi pe care-l atribuie mereu altora, ei fiind mereu, invariabil, simple victime fără vină, atît la nivel colectiv cît şi individual. E clar că acei cîţiva, raportat la grosul populaţiei, care ţin frîiele, cei vizibili, păpuşile zise politicieni, cît şi cei din umbră, şefii serviciilor secrete ce deţin controlul şi poartă răspunderea principală pentru starea de azi a ţării, se bucură de situaţie şi trag tare cît pot, cît timp se poate, că lumea începe să se mişte iar prin jur şi mîine nu ştii ce răsturnare vine cu vreun crivăţ care să-i măture. Iar exemple în istoria locurilor carpato-danubiano-pontice sînt cu duiumul, chiar în perioada contemporană, fără a fi nevoie să te oboseşti să cauţi prin arhive prăfuite... Deşi romînii nu dau atenţie, spaţiul public, aspectul vizual, interacţiunea umană, adică atitudinea fiecăruia în raport cu ceilalţi în diversele situaţii, oficiale, personale, contribuie cel mai mult la menţinerea climatului nesănătos şi la agravarea bolii sociale cronicizate în care se tîrăşte populaţia din Romînia. Aici, datorită volatilităţii sale, au loc toate intervenţiile, provocările externe, aici se slăbesc şuruburile societăţii, aici se degradează moralul populaţiei, prin atitudini provocate, voite, prin aşa-zise asociaţii care, corupînd funcţionari dornici de îmbogăţire, preiau atribuţii publice care nu ar trebui să fie atinse de ele, făcînd profituri din contracte oneroase cu statul corupt în timp ce distrug coeziunea societăţii, ca nişte viruşi instalaţi pentru a distruge societatea atacată. Cum să văd altfel acţiunile de blocaj pe faţă la care se dedau aşa-zisele asociaţii de protecţie a animalelor cînd iau cîini pe care-i lasă liberi, pentru care romînii plătesc impozite pentru a fi sfîşiaţi de haitele cvasiturbate, în profitul funcţionarilor şi patronilor acestor grupări de sabotaj social (asociaţiilor respective), care continuă să distrugă mediul social?
La fel fac şi unele firme şi bănci intrate pentru a prelua controlul asupra unor segmente economice şi a le manipula şi utiliza ca elemente de presiune asupra administraţiei care le-a cedat cu largul concurs al propriilor săi funcţionari corupţi. Cum să văd altfel faptul că, deşi Romînia dispune de gaze, petrol şi energie, firmele occidentale care au preluat controlul asurpa distribuirii lor, impun nişte niveluri de profit de japcă pe faţă, acuzînd apoi prin presa aservită lor pe ruşi că vînd gazul la preţul cel mai mare din Europa? Cum să văd altfel manipulările din sistemul bancar, cînd băncile acordă credite preferenţial pentru importuri, împingînd populaţia să consume din import, scoţînd astfel valuta din ţară pentru a-şi lua partea dincolo de graniţe de la cei cu care colaborează în sensul acesta. În acest timp, fostele firme competitive de stat sînt pe butuci, lipsite de finanţare, că, de, piaţa e liberă, statul nu poate subvenţiona, pentru a fi puse în genunchi şi a fi luate pe preţ de nimic de către îngeraşii aşteptaţi, aşa-zişii investitori străini, mereu aceiaşi, în principal cei din UE şi SUA. Iar cînd vreo firmă rusească încearcă să cumpere ceva ce pare mai de folos pentru tutelarii occidentali, încep sabotajele în fabricile respective, şantajele, presiunile prin ziare pentru a-i face să renunţe, să se care, aruncîndu-li-se în spate toate mizeriile posibile. Sacrificaţii: muncitorii rămaşi pe drumuri, morţi de foame la propriu, siliţi să ia calea căpşunilor sau a centurilor oraşelor vestice, în funcţie de sex, abandonîndu-şi copiii bunicilor bătrîni şi bolnavi, care schinjuiesc şi ei cîte o găină, o capră, o vacă, să le dea ouă şi lapte, nesacrificîndu-le pentru carne că rămîn fără element de supravieţuire. Dar, oficial primesc ajutor de la stat, paraziţii, nu? O duc bine pe hîrtie. Îşi permit să nu muncească pămîntul, îl lasă-n paragină, leneşii, nu? Păi cum să muncească, cu ce?!? Firmele interne, cît timp nu sînt preluate de vreun fost securist ajuns participant la jaful naţional, sînt pe ducă, iar lupta e acum între securiştii mari ce deţin unele firme profitabile, dorite de aşa-zişii investitori externi, de fapt agenţi ai serviciilor lor, care vor să pună mîna pe avuţiile ţării pentru a o controla, şi aceşti aşa-zişi investitori, care tocmai din acest motiv, al preluării, au şi provocat lovitura de stat din 1989. Să înţeleg că cei de la OMV, de exemplu, care au luat Petromul cu japca, sînt cu adevăraţi investitori? Să fim serioşi... Oricum, să nu-l fi luat ei, ar fi încăput pe mîna fraţilor Păunescu, Tender, a lui Voiculescu, Videanu, etc., prea mulţi să-i mai enumăr aici, dintr-ăştia cu familie mare, bine situaţi... Lasă, că la energie, Romînia a cîştigat la Haga, ape multe din Marea Neagră. Păi cum era să piardă cînd era vorba că Romînia e doar o păpuşă a Chevronului, iar Haga e controlată de aceiaşi politicieni de la Washington, care iau bani de la Chevron, printre altele, la fiecare mandat? Să vezi ce o să cîştige romînii de pe urma acestui mare cîştig: mai multe zerouri la facturi! Ce democraţie şi liberă iniţiativă, domnule!!!
Pe străzi, aşa-zişi huligani, despre care toţi spun cu toleranţă şi indolenţă că, „n-ai ce le face, n-au cei şapte ani de-acasă” provoacă adevărat haos în trafic. Oare ei sînt cu adevărat nişte prost crescuţi sau mulţi dintre ei sînt chiar implantaţi care o fac voit pentru a provoca griji momentane, a produce rupturi vieţii sociale, a slăbi coeziunea şi încrederea cetăţenească, a slăbi moralul populaţiei? Parcă ştie cineva cine e doar prost crescut ce imită ca maimuţa ceea ce vede şi cine provoacă totul cu un scop? Şi cum să văd atitudinea multor poliţişti, procurori, judecători, avocaţi şi politicieni, toţi, în fapt, doar mafioţi, care aprobă şi aplică nişte legi ce fac posibile uşor cele mai mari crime, omoruri, accidente mortale, lovituri ce provoacă infirmitate permanentă, violuri, jafuri în case, blocînd soluţionarea lor justă prin tertipuri mărunte, de aşa-zisă lipsă de procedură, deşi fondul e clar. Cînd în propria casă dreptul la apărare se dă selectiv şi limitat, iar pentru viol se cere mediere, ce să mai cred? Măcar în Congo asemenea cazuri s-ar rezolva mult mai cinstit şi eficient...
Obligat să meargă mereu cu capul plecat, fie şi măcar pentru a nu călca în reziduurile cîinilor, să fie cu nervii întinşi la maxim prin mijloacele de transport de suprafaţă pentru a nu fi victima hoţilor de buzunare, să fie slugă la muncă în faţa unui aşa-zis şef total incompetent şi supus, la rîndul său, unor ordine şi mai debile de mai sus, romînul este preluat acasă de răgetele animalice de la televizor, de pe toate canalele, ai căror protagonişti sînt puşi şi plătiţi să facă zgomot de către patronii lor ce luptă pentru acapararea resurselor ţării, patroni interni şi externi, după cum au interese. Licăriri de speranţă mai sînt, mai sînt tîrguri de carte, mai sînt nopţi albe pe la muzee, dar romînul nu mai are ochi să citească printre rînduri. Îmbulzeala mare e la cărţi cu coperţi sclipitoare, de învăţat engleza la modul general şi la exponate fără substanţă intelectuală, dar cu pregnanţă vizuală. Mi se va răspunde că aşa e şi prin alte părţi. Vă întreb: vă comparaţi cu vecinii şi cînd sînteţi grav bolnavi? Cînd vă doare, cînd cancerul e vizibil, aşteptaţi ca vecinul să meargă primul la doctor să-l urmaţi? Sau, e clar, în situaţia curentă a societăţii, cancerul nu e, încă, vizibil. Nu doare încă, e bine... Poate, cumva, nu aţi uitat Grecia şi Ciprul, două ţări pline de inconştienţi, ca la romîni. În 2004 Grecia visa, era campioană europeană la fotbal, era bine, distracţie! Au dus-o în vise grecii pînă cînd i-au trezit din somn cei ce le-o pregăteau, din Vest, în colaborare cu cei din interior, trădătorii corupţi. E bine acum? Sau nu e nici asta o lecţie? În loc să tindă în sus, romînii se uită dacă e cineva mai jos şi adorm la loc, că nu sînt ei ultimii, la alţii e mai rău. Dar gravitaţia, că trăim într-o lume fizică, deocamdată nu trage pe nimeni în sus, raportat la pămîntul pe care călcăm şi unde vom merge cu toţi, ci doar în jos... iar contactul cu pămîntul rezultat prin cădere e dureros pentru cei ce se ciocnesc de el. Popoarele, în istorie, au simţit-o pe pielea lor de fiecare dată cînd s-au lăsat pradă lenei şi beţiei degenerării. Fizica nu iartă...
În tot păienjenişul ăsta lumea ridică din umeri: ce să faci, asta e... Pe de altă parte, soluţiile pot fi uimitor de simple, iar orice călătorie lungă începe cu primul pas. Dumnezeu îi ajută pe curajoşi mereu, la fapte bune, dar trebuie un efort, un curaj, o solidaritate.
Primul pas, a lupta cu armele celor ce le impun. Iar aici sînt trei măsuri:
Prima măsură e să mergeţi la vot toţi şi SĂ ANULAŢI VOTURILE TOATE, PUNÎND ŞTAMPILE PE MAI MULŢI PÎNĂ VI SE USUCĂ CERNEALA DE PE ŞTAMPILĂ. Nu a nu merge la vot, ci a-l anula, aici e diferenţa. Deşi serviciile au grijă să pregătească saci suplimentari cu buletine ştampilate pentru cei pe care-i susţin, le va fi greu să pareze un protest masiv, naţional, de acest gen. Toţi puteţi face asta în cabina de vot. Nimeni dintre candidaţii de acolo nu vă reprezintă, nu au vreun interes, toţi sînt puşi spre a fi praf în ochi, spre a vă jefui. Sau Băsescu, cu Roşia Montană, sau Ponta, cu Pungeşti, vă spun, cumva, altfel? Toţi sînt la fel, puşi pe jaf, lipsiţi de orice griji că ar putea să-i întrebe cineva de ceva... Doar printr-un asemenea protest veţi putea să-i faceţi mai atenţi.
Măsura 2: pentru că se permite încă prin legea de azi să se facă petiţii comune către parlament ca iniţiative legislative, deşi legea e destul de restrictivă, UNIŢI-VĂ ŞI CEREŢI ÎN SCRIS MODIFICAREA LEGII PARTIDELOR POLITICE. Dacă, după lovitura de stat din 1989, Iliescu permisese prin decret formarea unui partid cu un număr minim de 251 de membri, acum ROMÎNIA ARE UNA DINTRE CELE MAI DICTATORIALE LEGI DIN LUME, cu 25000 de membri domiciliaţi în cel puţin 18 judeţe! După Romînia, în UE, urmează Portugalia cu 7500 de membri fără legătură cu localitatea de rezidenţă. Bulgaria şi Polonia cer doar 500 de membri, Letonia doar 200, iar unele state ca Franţa, Spania, Belgia nu cer niciun membru. E logic că, dacă ai o idee de organizare mai bună, trebuie să te înregistrezi mai întîi, s-o propagi legal, nu pe şest, aşa încît lumea să fie convinsă şi să adere la partidul tău în cunoştinţă de cauză. Dacă nu te lasă să ai partid rezultă că activitatea ta va fi în afara legii pentru a-ţi aduna membrii necesari. În fapt, e clar, formarea de noi partide politice în Romînia nu e posibilă azi, şi fac un pariu sigur că, de fapt, azi NICIUN PARTID NU ÎNDEPLINEŞTE CRITERIILE LEGII, FĂCÎND DIN ROMÎNIA O DICTATURĂ MASCATĂ, COLONIE A NATO ŞI UE, CARNE DE TUN ÎN CAMPANIA LENTĂ SPRE EST. UDMR nici măcar nu se ascunde, e doar o asociaţie culturală, nu partid. Şi, oricum, care e rostul partidului etnic, ce reprezintă doar un grup mic, lăsînd la o parte majoritatea care-i asigură existenţa legală prin subvenţii? Rusia, aşa-zisa dictatură cruntă din ziarele vîndute, cea mai întinsă ţară din lume şi cu o populaţie de 150 milioane de oameni, cere doar 500 de membri pentru formarea unui partid nou şi fără legătură cu zona de rezidenţă! Tot în cadrul acestei măsuri, în iniţiativa legislativă, cereţi să se elimine orice contribuţie privată la partidele politice. Cu aceasta, partidele vor fi separate de particulari. Să se oblige doar mediile de informare să publice în anumite limite şi în mod egal luările de poziţie. Detaliile pot fi stabilite, dar acestea sînt liniile principale absolut necesare.
Pasul 2: organizarea la nivel local – formarea unor asociaţii locale de participare, care să includă toţi rezidenţii apţi, prin rotaţie, pentru a se veghea la instaurarea liniştii, ordinii, curăţeniei şi siguranţei. Poliţia, pînă nu există vreun mort, nu intervine, ba te ia şi la mişto. Ce veţi aştepta, să se ajungă ca în Mexic, unde mafioţii băteau la uşile localnicilor cerîndu-le să le facă baie fetelor lor că le împrumută pentru cîteva zile?!?
Pasul 3: Dacă cele de mai sus sînt ignorate, cereţi-le în mod mai radical, în stradă, căci ele sînt ignorate tocmai pentru că vă dau puterea şi instituie democraţia, şi ele sînt măsuri necesare ca premise pentru o viaţă mai organizată, mai bună.
Problema e, însă, în final, alta: pentru a pune întrebarea de mai sus, e necesară o condiţie, anume, să şi vrem ceva. Dacă nu ne unim în iniţiative bune, prin care să facem curăţenie în propria ţară, dacă sîntem laşi şi ipocriţi, mereu vom rămîne sclavi manipulaţi, îndreptaţi mereu contra celor de acelaşi crez cu noi.
Spre comparaţie: Rusia cea blamată, după ce a căzut din cauza propriilor trădători în 1991, s-a ridicat singură, prin propriile resurse, făcîndu-şi singură curăţenie în propria ogradă. Fără a-l proslăvi pe Putin, totuşi, nu se poate spune nimic contra evidenţei: a ridicat cea mai mare ţară din lume din mocirlă, aşezînd-o din nou pe scaunul de superputere. Iar asta în doar circa 15 ani!! Desigur, la asemenea viteză faci şi erori, nimeni nu e perfect. Desigur că a trebuit şi trebuie încă să se folosească de o administraţie învechită, plină de obosiţi, de slujbaşi cu mentalităţi de satrapi, de clevetitori, de interpuşi din Vest, de chibiţi ce pun beţe în roate. Desigur că mai are de luptat cu mulţi ce trag să-şi păstreze avantajele în dauna progresului ţării. Desigur că presa occidentală speculează orice mişcare a lui pentru a-l ponegri din nou. Astea sînt nimicuri, evidenţa, deasupra oricărui detaliu, e clară ca o zi senină de primăvară: Rusia urcă mereu, se vede cu ochiul liber chiar şi prin evoluţiile din zilele acestea, iar asta nu le place celor ce nu se mai satură de petrol şi gaze, celor ce vor dominaţia mondială exclusiv în propriul folos, ce fac blocuri militare, aşa-zis apărări colective, contra unor ameninţări inventate pentru a le crea pe toate continentele, celor ce nu se mai satură de bani şi vor să înglobeze toată economia mondială la carul orgoliului lor, care, prin acţiunile lor, blochează progresul ştiinţific paşnic, dirijînd lumea doar spre invenţii ucigătoare, celor care aduc prejudicii propriilor popoare, ale căror voci de conştiinţă sînt tot mai insistente pe toate forumurile şi prin toate locurile publice. Cei în cauză sînt în principal, marii bancheri şi petrolişti din New York, Londra, Viena, şi alte metropole occidentale, din SUA şi vestul UE, care produc toată agitaţia mondială, ajutaţi de politicienii şi de serviciile secrete din care provin cu toţii. Căci dacă înainte armatele luptau pe faţă şi ocupau, acum serviciile infiltrează agenţi sub asemenea acoperiri şi controlează totul, avînd aceleaşi avantaje ca şi în urma unei ocupaţii, cu mult mai puţine costuri. Inteligent, nu? La ocupaţie trebuie să dai măcar cetăţenie, ceva drepturi celor ocupaţi. Romînii stau ca cerşetorii la ambasada SUA, n-au nici măcar drept de viză, deşi sînt carnea de tun a SUA prin Irak, Afganistan, iar mai nou chiar ţinte acasă, prin amplasarea unor arme de interceptare chiar pe teritoriul propriu. Imperiul Roman ocupa unele state şi nu acorda cetăţenia romană cetăţenilor, ţinîndu-i în regim clientelar. Coloniile africane ale Vestului, în sec. XIX-XX aveau cam acelaşi statut. Romînia experimentează acum situaţia.
Din ce în ce mai mulţi americani şi vest-europeni pleacă din ţările lor, scîrbiţi de atitudinea ipocrită a guvernelor lor, iar vocile lor sînt tot mai puternice peste tot. Ei s-au trezit, au început să cheme la o reacţie contra acestui abuz mondial. În lungul şir al celor ce iau atitudine sînt clasici faimoşi care sînt cvasiignoraţi în Romînia. Printre ei, Jacques Bergier, Bernard Thomas, Noam Chomsky, Klaus Werner, Hans Weiss, Willian Engdahl, John Pilger, Naomi Klein, John Perkins, Julian Assange, Edward Snowden. Iar lista e foarte mare. Desigur, fiecare diferă puţin în nuanţe. Totuşi, ţinta principală pe care o atacă e aceeaşi: imperialismul occidental, ipocrizia, lupta pentru dominaţia mondială, minciuna, adică transferul relelor asupra celor ce le opun rezistenţă, printre care şi ţările BRICS. Înainte de acestea erau lumea latino-americană, blocul comunist, apoi ţările nealiniate. SUA şi Anglia (Marea Britanie e doar un mod eufemistic de a masca lucrurile, uitaţi-vă la Scoţia să înţelegeţi) au atacat America Latină prin anii 60-70, îngenunchind-o. Franţa şi Germania de Vest s-au raliat pentru a termina cu Estului Europei, în anii 90. A urmat Iugoslavia, făcută praf de aceeaşi coaliţie fatală. Mai era o firavă alianţă a lumii arabe, i-a venit rîndul la nimicire. China e mereu ţinută în şah, iar acum, cînd Rusia are pretenţii să nu mai vrea să depindă de speculaţiile magnaţilor banchero-petrolişti pentru evaluarea combustibililor rezultaţi prin munca sa, dorind să creeze o zonă economică BRICS mai integrată, cu o bancă separată de dominaţia dolarului, acum i se dă în cap. Reacţia Rusiei, de a se opune, de a cere o lume multipolară, bazată pe respect reciproc şi pe toleranţă, pe schimburi cinstite între naţiuni, e pe deplin justificată în această situaţie. Iar Romînia, din păcate, e angrenată în acest joc periculos, fiind pusă la picioarele agresorilor. Carne de tun, loc de depozitare a armamentului occidental contra Estului coreligionar şi cu aceleaşi tradiţii şi obiceiuri. I se iau resursele şi i se dau asigurări şi zîmbete...
Inconştienţa de azi va fi plătită, din păcate, de generaţiile următoare. Nimic nou în istorie. Sau, poate, chiar cei de azi, ei înşişi s-ar putea să apuce să vadă efectele propriei indolenţe şi lipse de respect social... În speranţa că romînii vor, totuşi, să-şi asume activ, nu pasiv, curăţenia morală a lor înşişi şi fizică a propriei ogrăzi, am propus cele de mai sus. Sper ca în ceasul al doisprezecelea, lumina să intre şi în capetele romînilor mei dragi, pentru siguranţa şi bunăstarea lor. Sper din suflet ca miracolul Învierii, care se apropie, şi de care romînii iau act anual în gol, ca prilej de excursii cu ambulanţa pe ruta domiciliu-spital din cauza supraîngurgitării şi a toxiinfecţiilor alimentare, să le aducă şi învierea cugetelor pentru a înţelege şi a lua atitudine ca cetăţeni liberi şi responsabili faţă de soarta propriei ţări, adică a lor înşişi şi a urmaşilor lor.

marți, 15 aprilie 2014

Premiile Gopo 2014: un omuleţ "Rocker"

Imagini de la petrecerea ce a urmat decernării premiilor Gopo, imediat după încheierea galei, distracţie ce s-a desfăşurat în spaţiul "Silver Church".

























Un Paşte cu Putin

Pentru cartea din care redau fragmentul de mai jos autoarea, Anna Politkovskaia, a plătit cu însăşi viaţa ei, fiind asasinată în scara blocului de către un ucigaş încă şi astăzi necunoscut. La scrierea volumului "Rusia lui Putin" autoarea a încercat să păstreze cât de cât o moderaţie a tonului - dacă poţi să menţii o limită atunci când te loveşti de delirul unor conducători psihopaţi. În "Jurnal rusesc" - carte apărută postum - tonul devine virulent şi oricne o citeşte realizează că în faţa abjecţiei terorismului de stat, nedreptăţii de provenienţă statală reacţia Annei Politkovskaia devine firească. Curios mi s-a părut, ca un cititor din România ce sunt, că, dacă schimbăm doar câteva nume şi luăm în calcul şi limitele puterii de pe malurile Dâmboviţei, situaţiile descrise ne sunt familiare iar chipul lui Putin se poate suprapune firesc peste trăsăturile unui anumit personaj cu chelie ce stă aşezat în fotoliile palatului Cotroceni. Corupţie, dispreţ, hoţie, subordonarea justiţiei - tot tacâmul. Dar textul de faţă pe care l-am ales ca ilustrare îl redau pentru a spulbera mitul lui "Putin - protectorul Ortodoxiei" pe care oficine diverse se grăbesc să-l răspândească. Mai curând reiese versiunea unui Anti-Hrist, capabil să instrumentalizeze poziţia Bisericii lui Hristos în beneficiul unor interese personale ori de interes politic îngust. Sublinierile din text îmi aparţin.


"Putin a fost arătat poporului chiar şi de Paşte, în locul lui Iisus. S-a ţinut o slujbă la Biserica lui Iisus Hristos Mântuitorul, catedrala Moscovei, o structură de beton înălţată pe locul unui bazin de înot în aer liber din timpul sovieticilor. Trecuse aproape o lună de la a doua alegere ca preşedinte [2004, n.m.]. Dimineaţă, la începutul Utreniei Mari, lângă Putin stăteau umăr la umăr, ca la o paradă militară, premierul Fradkov şi Dmitri Medvedev, noua eminenţă cenuşie de la Kremlin, şeful cabinetului preşedintelui, un bărbat cu statură mică şi cap mare. Cei trei îşi făceau cruce cu stângăcie, ca nişte clovni, Medvedev atingându-şi cu mâna fruntea şi apoi organele genitale. Era hilar. După Putin, Medvedev i-a strâns şi el mâna patriarhului, de parcă era unul dintre colegii lui, în loc să i-o sărute, după ritualul bisericesc. Patriarhul a trecut cu vederea greşeala. Consilierii de imagine din Kremlin sunt eficienţi, dar, bineînţeles, destul de ignoranţi în chestiunile de acest gen şi nu le spuseseră politicienilor ce trebuie să facă. Lângă Putin stătea primarul Moscovei, Iuri Lujkov, care era în spatele construirii catedralei, singurul care ştia cum să invoce protecţia Crucii aşa cum se cuvenea. Patriarhul i s-a adresat  lui Putin cu "Înaltă Excelenţă", făcându-i şi pe cei neimplicaţi direct să se înfioare. Dat fiind că o mulţime de posturi de la vârful aparatului guvernamental sunt ocupate de foşti ofiţeri KGB, Învierea Domnului a devenit acum un ritual naţional obligatoriu, înlocuind parada de 1 Mai.

Începutul Utreniei Mari a fost şi mai comic decât strângerile de mâini cu patriarhul. Ambele canale ale televiziunii oficiale de stat au transmis în direct slujba. Patriarhul a participat şi el, deşi era bolnav. Comentatorul televiziunii, un om credincios şi cunoscător al rânduielilor bisericeşti, le explica telespectatorilor că în tradiţia ortodoxă uşile bisericii trebuie să fie închise înaintea miezului nopţii, deoarece simbolizează intrarea în grota unde a fost aşezat corpul lui Iisus. După miezul nopţii, credincioşii ortodocşi care participă la procesiune aşteaptă deschiderea uşilor. Patriarhul stă în capătul de sus al scării şi este primul care intră în templul gol, unde Învierea Mântuitorului s-a produs deja.

Când patriarhul a rostit prima rugăciune după miezul nopţii în faţa uşilor templului, acestea au fost trase la o parte şi din spatele lor au apărut: Putin, modestul nostru preşedinte, umăr la umăr cu Fradkov, Medvedev şi Lujkov.

Nu ştii dacă să râzi sau să plângi. O seară de comedie în Noaptea Sfântă. Spuneţi-mi ce-ar putea să-ţi placă la acest individ care profanează tot ce atinge."

Anna Politkovskaia, "Rusia lui Putin", Editura Meditaţii, Bucureşti, 2009, traducere de Viorica Horga, p. 280

luni, 14 aprilie 2014

Planurile pe termen lung ale Rusiei

Iniţial, aceste vorbe s-au vrut doar o replică postată pe Facebook. Până la urmă a ieşit altceva care se potriveşte, în schimb, ca o mânuşă pentru declaraţiile lui Dughin de mai an.

Unul din scopurile agresiunii ruseşti aspra Ucrainei este şi acela de A AJUNGE LA GRANIŢA CU UNGARIA. Apoi, prin pirueta geopolitică a ungurilor, Rusia se va împlânta până în miezul Europei. În flancul sudic, aceeaşi Rusie va profita de disidenţa (deja manifestă) a Ciprului (prin care se va lovi şi Turcia), a Bulgariei şi,dacă băgăm de seamă inanţarea acordată extremiştilor eleni, a Greciei. Scopul: strămtorile de la marea Neagră. De aici, mai departe destabilizarea are în vedere tot bazinul mediteranean: Italia (prin Liga Nordului şi, se pare, prin Mişcarea 5 stele), Spania - prin susţinerea tendinţelor secesioniste catalane şi basce. Dar şi în nordul Europei Rusia vizează pe termen lung, prin sprijinirea diverşilor agenţi de dezagregare a statului britanic: independenţa Scoţiei, UKIP (vizând prăbuşirea UE). Scopul? Strămtorile deţinute de Danemarca. În lipsa britanicilor care să dea sprijin politico-militar, Danemarca devine o jucărie în faţa agresiunii ruseşti.

vineri, 4 aprilie 2014

Premiile Gopo 2014: Poziţia scenei

Opera Română, 24 Martie 2014. Un prim set de imagini pe care vi-l ofer cu imagini surprinse în ceremoniei decernării premiilor Gopo.

Toate drepturile rezervate!


























marți, 1 aprilie 2014

Scandalul "Moştenirea Clandestină": Cristian Troncotă despre Stelian Tănase - "s-a comportat precum vechii activişti"

Cu mai bine de o lună de zile în urmă exploda scandalul interzicerii, la ordinul domnului Stelian Tănase, preşedinte interimar al TVR, seriei de documentare "Moştenirea Clandestină", rodul activităţii omului de televiziune care este Monica Ghiurco. Pentru că de-a lungul episoadelor am întâlnit (în dese rânduri) şi opiniile domnului Cristian Troncotă, am îndrâznit să îi adresez o scurtă întrebare la o postare de pe blogul domniei sale. Am primit răsunsul! Cu întârziere, dar l-am primit, şi îl puteţi citi mai jos. Însoţit, bine-nţeles, de înrebarea aferentă.


Donkeypapuas
Domnule Troncotă,
care este poziţia dumneavoastră în faţa acuzelor aduse de domnul Stelian Tănase, preşedintele interimar al TVR, la adresa serialului “Moştenirea Clandestină”, sintetizate în cuvintele: “este o provocare securistă”?


  • Dragă Marian,
    Deşi nu te cunosc, mă bucur că mi te adresezi pentru a-mi exprima opinia despre atitudinea lui Stelică Tănase faţă de documentarul realizat de Monica Ghiurco.
    Din punctul meu de vedere, îl cunosc bine pe Stelică Tănase si am fost invitat la multe acţiuni sau emisiuni realizate de el. Sincer să fiu nu mă aşteptam la o asemenea reactie.Îl ştiam ca pe un om tolerant şi cu multă încredere în democraţie, în libertatea de exprimare şi de gândire. Adică tot ceea ce lipsea în vechiul regim intelectualilor români. A te comporta după aproape un sfert de veac de la căderea comunismului precum vechii activişti de partid, pe care Europa liberă îi numea, pe bună dreptate culturnici este un act mai greu de înţeles şi de calificat. Sper să fie doar un accident. Dacă se va mai repeta, astfel de reacţii îl vor descalifica în faţa opiniei publice, evident nu numai pe el ci pe oricine altcineva care ar mai încerca să facă astfel de gesturi. Oamenii mai şi greşesc. Iată de ce consider că nu asta e marea problemă, ci faptul că gestul lui Stelică Tănase, în postura de director interimar al postului national de televiziune a fost aplaudat de unii, la fel de intelectuali. Asta este problema care ar trebui să ne doară cu adevărat. Aşa se naşte extremismul, din violenţele de limbaj şi reacţiile necugetate. Mă ia cu frisoane când mă gândesc că totuşi, indifferent de ce s-ar spune despre noi românii, rămânem un popor tolerant. Au mai fost şi sincope de-a lungul istoriei noastre, chiar mai recente, pe care sper că le-am depăşit.

Premiile Gopo 2014: Poziţia slăbănogului

"Dom'le, da' neserios mai este donkeypapuasul ăsta", şi-or fi spus eventualii cititori ai blogului ori persoanele amabile care mi-au acordat invitaţia la evenimentul lumii cinematografice. "S-a lăudat că o să scrie despre cele văzută şi ne-am ales doar cu praful de pe tobă". Problema este că imediat după Gala Gopo a trebuit să plec din Bucureşti la ţară. Mai mult, într-o zonă în care nu am avut nici net. Puţin a lipsit ca plecarea să se facă direct de la cârciuma în care s-a ţinut Gopo after-party, adică din Silver Church.

Însă am apucat să scriu postarea precedentă în urmă cu o săptămână. După şapte zile iată că revenim la subiect. Nu mai este de ultimă oră dar, vorba românului, merge şi aşa. Şi poate că-i mai bine! Am apucat să-mi arunc privirea şi pe unele replici mediatice publicate între timp.

De exemplu, pe alţi scuipaţi aruncaţi, în stilu-i caracteristic, de Cristian Tudor Popescu. Editorialistul are publicul său care-i adulează invectivele. Dar CTP nu s-a săturat să fie considerat doar ziarist. Între timp, dacă nu ştiaţi, a devenit şi "crtitic de cinema", cu patalama la mână. A contribuit la acest lucru şi postul de televiziune ProCinema, prin emisiunile căruia CTP-ul îşi răspândeşte aroganţele cu veleităţi intelecto-elitiste. Este acelaşi ProCinema care este şi co-producător al Premiilor Gopo. Ceea ce nu l-a împiedicat pe domnul CTP să-şi reverse fierea asupra premianţilor de la Gală. Uite aici, dacă nu mă credeţi!

Anul trecut îi căşunase pe refuzul lui Crstian Mungiu de a-şi lăsa filmul ("După dealuri") să participe în competiţie. Anul acesta CTP-ului i-a căşunat pe Luminiţa Gheorghiu, Victor Rebengiuc şi Călin Peter Netzer. Că, cică, i-ar fi "tratat cu sictir" pe spectatori. Lui Rebengiuc i se reproşează că nu a adresat discursuri pompoase de mulţumire ci s-a rezumat la un simplu "Mulţumesc". Şi care e problema, domnule CTP? Că Netzer nu a fost prezent. Şi? Nu a fost singurul. Până şi la Oscaruri se mai întâmplă. Dar penibilul vine din acuza - însoţită de o citare cât se poate de urechistă - adusă Luminiţei Gheorghiu. Marea artistă e acuzată de aroganţă!

„Dacă ştiam că vă deranjaţi pentru mine, mă mai antrenam în culise. Oricum, iau acest premiu Gopo ca pe o consolare pentru că m-am întors cu mâna goală de la premiile Academiei Europene de Film”, pretinde domnul Popescu că ar fi rostit această. Am revăzut şi eu sâmbătă reluaarea (parţială) a transmisiei tv. Nici vorbă! O dezinformare! "Vreau întâi să le felicit pe colegele mele nominalizate, şi trebuie să le spun că mi s-a acordat mie premiul drept consolare că m-am întors cu mâinile goale de la Premiile Academiei Europene". Deci, o justificare în faţa celorlalte competitoare. De altfel, într-un interviu luat lui Victor Rebengiuc de către acelaşi post tv, actorul a mărturisit că a fost total surprins de câştigarea categoriei.

Abjecţiile lui CTP nu se opresc aici. Tirul continuă asupra cîştigătorilor de la secţiunea rol secundar . Vlad Ivanov ("a trecut prin personajul Martorul ca pe la bodegă între două filmări") şi Ilinca Goia ("a jucat cu expresivitatea şi fiorul unei noptiere"). Apoi, CTP se arată ofuscat că, la secţiunea scurt metraj de ficţiune, nişte debutanţi într-ale regiei au fost eclipsaţi de un consacrat (Radu Jude). Poate pentru că e vorba de "cel mai bun scurt metraj de ficţiune" şi nu de "cel mai bun scurt metraj de ficţiune produs de debutanţi", domnule CTP?

Sunt replici care denotă o mare aroganţă. Dar de unde poate proveni aceasta? Ca de obicei din... trufia prostului. Există în textul produs de către CTP un amănunt (micuţ, micuţ) care i-a scăpat şi care-l dovedeşte de impostor, de om care nu ştie REGULILE jocului. Se întreabă CTP: "Ce-o fi găsit juriul Gopo [...] ca să-i dea premiul?.." Juriul? De care juriu vorbiţi, domnule CTP? Conform Regulamentului publicat pe site-ul instituţiei ce organizează Premiile Gopo, juriul este numai cel ce face NOMINALIZĂRILE, iar din acestea câştigătorii sunt decişi de către  "profesioniştii activi din industria locală de film (regizori, producători, actori, critici, distribuitori etc.) prin vot secret, trimis fie online".

Ehe! Şi aici e-aici! Prin urmare flegmele nu vizează doar câţiva actori (din ântâmplare, învingători), nu-i vizează nici pe câţiva juraţi. Ci e ţintită ÎNTREAGA breaslă a cineaştilor care a avut îndrăzneala să nu se afle în consens de idei cu "strălucitul" analist de film cu care ne-am procopsit.

CTP s-a aflat şi el pe scena Galei Gopo. A înmânat un premiu: ProCinema. Când l-am văzut cum îşi face apariţia, gândul m-a dus la apariţia unui slăbănog. Ştiu (de la Gaudeamus) că domnul CTP are probleme de sănătate şi nu la acestea mă refer. Imaginea care mi-a apărut mi-a făcut trimitere la slăbăogul din Scriptură, de la lacul Vitezda,cel care se plângea că nu are om care să-l arunce în apă. Stărpiciunea aceluia avea cauze morale, provenită din resorturi sufleteşti. Mai apoi - conform unor tradiţii - fostul slăbănog l-a pălmuit pe Iisus la proces.

Un slăbănog am văzut pe scenă. Un slăbănog imoral m-a bântuit prin acest articol.