Registrul spaniol al nevaccinaților și chestiunile pe care le ridică

Spania a anunțat că cei ce vor refuza vaccinarea vor fi înscriși într-un registru. Acest registru, conf9rm declarațiilor oficialilor spaniolilor, va fi pus la dispoziția UE. România este parte a UE. Și de aici întrebările! 

La ce naiba are nevoie România de numele spaniolilor care refuză vaccinarea?

Care este poziția oficială a României față de acest "document" pus la dispoziție întregii UE de către Spania?

Nu cumva e vorba de o măsură comună la nivelul UE iar Spania a devoalat-o?

Deci, i s-a impus și României crearea unui asemenea registru?

Și cum rămâne atunci cu confidențialitatea datelor medicale inclusiv față de autoritățile statale? 

Imnul României, CENZURAT la preluarea președinției UE!

Conform deciziei Parlamentului, Imnul României este un simbol al statului și se compune din 4 (PATRU) strofe. În urmă cu câteva minute, la Ateneul Român a fost intonat, de către Corul Madrigal, imnul "Deșteaptă-te române". Dar numai 3 (TREI) strofe. Cea de-a patra strofă, pentru care regretatul Ioan Alexandru s-a bătut ca un leu, a fost OMISĂ INTENȚIONAT. La ordinul cui?

"Preoți cu crucea-n frunte căci oastea e creștină
Deviza-i LIBERTATEA și scopul ei prea sfânt
Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost pământ"

PS: am înțeles că Veorica e organizatoarea, deci pe socialiști îi deranjează!

PPS: oare se vor aplica sancțiunile legale? Potrivit Gândul.info: 
 
Intonarea greşită se sancţionează cu amendă de 2.500-5.000 de lei
"În interpretarea fanfarelor sau a altor formaţii instrumentale, muzica imnului naţional se intonează o singură dată", mai prevede legea.
Hotărârea de Guvern 1157/2001 prevede că intonarea imnului national cu alt text şi cu altă partitură decât cele stabilite de lege constituie contravenţie, sancţionându-se cu amendă de la 2.500 de lei la 5.000 de lei. Aceeaşi HG prevede că, atât constatarea contravenţiei, cât şi aplicarea amenzii se fac "de către persoane împuternicite de ministrul Administraţiei Publice, de către prefect sau de împuterniciţii acestuia şi se aplică conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, primarului, preşedintelui Consiliului Judeţean, precum şi persoanei fizice sau juridice vinovate de săvârşirea contravenţiei".

În Basarabia nu România şi-a luat-o peste bot, ci imbecilitatea UE-bruxelleză

Multă multă mUE, tanti Merkel şi dragi tovarăşi ioropeni! Da, tuturor ăstora care v-aţi repezit VOI să daţi indicaţţii pe la Chişinău eludând TOTAL interesele României, ţara absolut legitimă în a se implica în dezvoltarea unei provincii care îi aparţine. Aţi fost atât de tembeli în viziunea dumneavoastră "glorioasă" încât la un moment dat i-aţi însărcinat pe... unguri (sic!) să clădească viitorul ioropean al Republicii Moldova. Şi l-au clădit aşa de bine că nu mai rămâne piatră peste paitră La fel ca în Ucraina, altă victimă a imbecilismului ce domneşte la Bruxelles. Şi nu mă refer la belgieni, ci la zdenţele fără identitate care fac parte din birocratura supradimensionată a UE.

Imbecilismul vostru a fost atât de mare încât aţi impus drept candidată "ioropeană" o tovărăşică ţinută în lesa sosoşismului. O tovărăşică pe care sprâncenaţii cu trese la Liubianka au mâncat-o cu fulgi cu tot.

Dar nu-i nimic! Voi nu ştiţi dar pe cei care atentează la interesele româneşti îi atinge un blestem. Uitaţi-vă la soarta lui Hitler, Mussolini, chiar Stalin (ucis de tovarăşii lui). Vă garantez eu! Aţi trezit nişte forţe pentru care vă veţi muşca pumni. Pentru că transced omenescul

BREXIT sau sfârşitul şmecheriei franco-germanice

În urmă cu câteva ceasuri poporul britanic a decis în majoritate, prin votul dat la referendum, ieşirea Regatului Unit din componenţa Uniunii Europene. Câteva lucruri îmi par că au influenţat atitudinea electoratului britanic şi acestea au o componentă comună: aşa-zisul motor frnaco-german al UE.

În primul rând, politica de austeritate impusă de Merkel tuturor ţărilor din componenţa structurii europene. O austeritate cuprinsă într-o formulă foarte simplă: DEFICIT DE MAXIMUM 3 PROCENTE din PIB. Numai că în timp ce majoritatea ţărilor se zvărcoleau sub acest pat al lui Procust economic, s-a descoperit că existau câteva ţări mai egale decât altele şi pentru care limita se întindea spre 5%. Care erau aceste ţări? Exact Germania şi Franţa, care pretindeau celorlalte plafoane stricte.

În al doilea rând, ŢEAPA DATĂ UCRAINEI. Adică statului a cărui integritate teritorială fusese garantată atât de Rusia, cât şi de SUA în rând cu Marea Britanie. Mai întâi, o invitaţie de aderare la Uniunea Europeană. Apoi - după ce acest stat devine ţinta agresiunii Rusiei - urmează un tangou politic extrem de ciudat între Rusia şi UE. Aceleaşi Germania şi Franţa îşi arogă rolul de primadonă în politica externă a UE şi impun planuri utopice de pacificare, mai curând mijloace prin care i se recunoaşte Rusiei, prin status quo-ul impus prin acordul de la Minsk, achiziţiile teritoriale. Pentru că doar naivii ar putea să creadă că Rusia ar mai restitui Crimeea sau că şi-ar retrage "voluntarii" din Donbas. În dosraul ucrainean putem vorbi fie de miopie crasă politică - ţinând cont de faptul că, prin măsurile luate, Rusia consideră UE drept inamic al ei (şi atunci de ce să cocoloşeştii o putere care te consideră aşa?) - fie vorbim de înţelegeri secrete prin care spaţiul răsăritean a fost împărţit în zone de influenţă între Rusia, pe de-o parte, şi binomul franco-german. Şi ca să ni se întărească această bănuială, iată că doar cu câteva zile înaintea referendumului din Marea Britanie, domnul Steinmeier, ministrul de externe al Germaniei, devine vocal faţă de politica de apărare a NATO şi cere ridicarea sancţiunilor impuse Rusiei! Ciudate pretenţii faţă de o organizaţie militară susţinută în principal de efortul SUA şi britanic.

Ceea ce a pus capac (şi la care a făut referire cam orice comentator) a fost politica faţă de migrarea în massă, legată de evenimentele din toamna anului trecut, când peste un milion de persoane au trecut ca prin brânză peste frontierele UE, atraşi de mesajele doamnei Merkel, total opuse tratatelor europene. NU numai că puhoiul de oameni a înspăimântat în măsură foarte mare, dar inducerea ideii că acest şuvoi este infiltrat la greu de islamişti fanatici a făcut ca groaza să crească. Şi acest lucru în condiţiile în care Franţa (şi Belgia) erau răvăşite de atacuri teroriste, penetrate aceste ţări de reţele de insideri, de radicali neaoşi, cu cetăţenie europeană. Ca o paranteză, observăm că discursul oficial al acestor două ţări (Germania şi Franţa) e foarte deschis emigraţiei - chit că ţări precum Grecia şi, mult mai mult, Italia şi Spania sunt răvăşite şi lăsate fără sprijin real - dar evită să facă trimitere la calvarul prin care trec creştinii din Orientul Mijlociu în faţa terorii islamiste, teroare alimentată de material uman născut şi crescut în Europa, mai ales provenit din mediile stângiste şi atee.

dacă adăugăm şi birocraţia înfiorătoare şi OPACĂ controlului democratic, tabloul Uniunii Europene trebuie că s-a prezentat în mod foarte fioros participanţilor la scrutinul organizat pe 23 iunie.

Dar ce se va întâmpla după ieşirea efectivă?

Mi se pare că un efect pervers va fi că, prin ieşirea regatului Unit şi, de aici, prin pierderea accesului la resursele energetice din Marea Nordului, Germania va fi aruncată şi mai mult în braţele sirenei energetice ruseşti! Şi UE împreună cu ea!

Să sperăm că nişte capete lucide vor preîntâmpina un astfel de scenariu şi vor impune reconstituirea Uniunii Europene pe noi baze. O Europă a naţiunilor, fără acel monstru birocratic de la Bruxelles, o Europă în care motorul prosperităţii să nu duduie doar în beneficiul Germaniei, ci al tuturor partenerilor. O Europă FĂRĂ MAI MULTE VITEZE, fără aberaţiile corectitudinii politice pe care tot încearcă să le dicteze, fără "multiculturalisme", şi în care, pentru că a fost regândită, să poate fi acceptată (de ce nu?) Marea Britanie din nou.

Bookfest 2016: "Calea Europeană a Republicii Moldova"

Prezentarea volumului "Calea europeană a Republicii Moldova", apărut la Editura Adenium, în prezenţa coordonatorilor (Sorin Bocancea şi Radu Carp) alături de ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti, Mihai Gribincea, Grigore Cartianu şi Alexandru Radu într-o discuţie moderată de Daniel Şandru . Întâmplare petrecută vineri, 3 iunie, la Salonul internaţional de carte Bookfest 2016.

Alexandru Radu, Mihai Gribincea, Grigore Cartianu, Sorin Bocancea, Radu Carp & Daniel Şandru

Ştiri trecute cu vederea

În mod normal un jurnalist ar fi trebuit - atunci când s-au lovit de chestiunile pe care le voi aminti - să se pună pe săpat. Dar jurnalistul român numai jurnalist nu este. Puteţi să-i spuneţi cum vreţi - agent de influenţă, agent acoperit, lingău, pupincurist, şantajist - numai jurnalist nu. Şi de ce mă pronunţ aşa sever? Păi să vedem două chestioare în care "jurnalistul" român s-a strofocat să ancheteze.

Din întâmplare am dat la un moment dat de o ştire televizată în care e vorbea de reconstituirea în anumite laboratoare a propagării focului în cazul "Colectiv". Ei bine, au încercat în tot felul şi răspândirea viteza propagării nu reuşea să o atingă pe aceea din clubul cu pricina. Cu diverse grosimi ale spumei, cu diverse materiale - nimic! Apoi, după ce am dat, mă repet, întâmplător de ştire, nu s-a mai pomenit nimic de ea. Pesemne dădea peste cap scenariul oficial şi nu era bine pentru răspândacii din presă.

O a două ştire era legată de firma "Brădet", acuzată că a infestat cu e-coli un copil din... Italia. Au vuit televiziunile la prânz pentru că seara să se oprească brusc şi, mai apoi, să nu se mai pomenească nimic. Nimic despre o conexiune "Italia- Brădet". Nu că ar fi fost dar, după ce au făcut atât de mult tam-tam, aceste mijloace media ar fi trebuit să lămurească lucrurile - eventual să-şi ceară scuze - să pună ordine în informaţii, să lumineze telespectatorii. Nimic. Doar patronul de la "Brădet" care s-a apărat cum a putut mai bine. Dar de Italia aţi auzit ceva? Nimic, repet!

De ce nu s-a auzit? Pentru că prestatatorii din presă ar fi ajuns, în cazul în care s-ar fi ocupat de caz, la nişte subiecte care ar fi deranjat aranjamentele unora. Pentru că italienii au profitat de ceea ce se întâmplă în România - unde ţapul ispăşitor este deocamdată doar firma "Brădet", spre a arunca oprobiul public asupra lactatelor provenind din ţara noastră. Pentru că se pare că în Italia se importă foarte mult lapte din Ungaria şi România cu care se fabrică produse "100% italiene". Ceea ce dăunează producătorilor tradiţionali italieni, care au găsit acum motiv să propage ideea cum că e-coli egal România. Dar şi un motiv de atac la practicile comerciale UE, şi aici devine interesantă problema.

Pentru că ajungem la întrebarea logică: cine e interesat în internaţionalizarea crizei SHU (Sindromului Hemolitic Uremic)? Şi cine trage foloasele din iscarea unui nou punct de divergenţă în cadrul Uniunii Europene plecând de la laptele (pretins?) românesc şi unguresc?

Bookfest 2015: interviu în exclusivitate cu Iordan Gheorghe Bărbulescu

Realizat pe 24 mai 2015  cu ocazia Bookfest.
Cu întrebări legate de:
- pericolul transformării Uniunii Europene într-o UERSS
- inexistenţa "directivelor de la UE" obligatorii
- posibilitatea unei politici de apărare comune
. UE şi provocarea rusească.

Bookfest 2015: Europa disecată la Bucureşti

La Bookfest, pe data  de 24 mai 2015, Editura Polirom a lansat volumul "Noua Europă. Volumul I. Identitate şi model european" alături de autorul acestuia, Iordan Gheorghe Bărbulescu, şi de invitaţii săi - Mihaela Miroiu şi Ioan Mircea Paşcu. A moderat Adrian Şerban.



Contrar clişeelor pe care ne bazăm, Uniunea Europeană  a fost (şi este clădită) pe pragmatism şi mai puţin pe idealism şi concepte filosofico-politice. Compromisurile naţionale bazate pe realism duc la mersul înainte al lucrurilor. Inclusiv sfidarea adusă de criza ultimilor ani - şi în care s-a cerut "mai multă Europă" pentru a limita efectele - a dus, paradoxal, la întărirea Consiliului, organism euroean ce ţine de deciziile naţionale.

Ţineţi aproape! Va urma un interviu în exclusivitate cu domnul Iordan Gheorghe Bărbulescu, în care se demontează multe mituri cu care mediile şi politicienii ne intoxică.

Mihaela Miroiu, Remus Pricopie, Ioan Mircea Paşcu, Iordan Gheorghe Bărbulescu

Mihaela Miroiu, Ioan Mircea Paşcu, Iordan Gheorghe Bărbulescu

Remus Pricopie şi nepoatele domnului Bărbulescu, Ioana şi Ilinca

Mihaela Miroiu, Ioan Mircea Paşcu, Iordan Gheorghe Bărbulescu, Adrian Şerban

Atentatele de la Paris: urmări pentru România

Ce act major s-a petrecut cu România după 11 septembrie? Păi, din cauza importanţei  geopolitice, România a fost primită rapid-rapiduleţ mai întâi în NATO, apoi în UE. Vechile piedici au dispărut ca prin farmec. Nu s-a mai zis nici "pis" despre ele. Chit că stăteau taberele tixite cu "refugiaţi umanitari romi" prin Franţa cea multiculturală.

În oglindă, şi după aceste evenimente care impun urgent o politică nu numai comună, dar şi categorică, la graniţele Uniunii, se vor petrece nişte transformări care vor duce direct...

INTRĂM ÎN SCHENGEN, băi, pe repede-nainte!

V-o spune tata Omidu'.

PS: dar avem un Adrian Năstase care să ştie cum să profite de conjunctură?

De ce cred că Iohannis va deveni preşedintele României - alte argumente

Domnul Klaus Iohannis are drept principală carte de vizită activitatea de primar al Sibiului iar aici punctul nodal îl constituie alegerea oraşului drept capitală culturală europeană în 2007. Numai că în acel an au existat DOUĂ oraşe cu acelaşi statut, alături de Sibiu aflăndu-se şi Luxemburgul, ca subliniere a legăturilor istorice care leagă cele două localităţi. Ori Luxemburgul îl avea ca primar pe Paul Helminger în acea perioadă însă statul din care făcea parte - Marele Ducat al Luxemburgului - îl avea ca premier pe un anume Jean-Claude Junker. Da, este acelaşi personaj politic recent numit ÎN CEA MAI IMPORTANTĂ FUNCŢIE DIN CADRUL UE, Preşedinte al Comisiei Europene în cadrul căreia o găsim şi pe Corina Creţu drept comisar. Ei, nu se potrivesc încă o dată lucrurile de minune cu un posibil preşedinte al României, fost primar cu relaţii foarte bune de colaborare cu fostul premier al Luxemburgului, actual preşedinte al Comisiei UE? Eu cred că pică perfect! Iar persoana care urma să preia şefia UE era încă de la alegerile europene cunoscută.

Aceste alegeri europene fac trecerea în acest punct în care vă voi demonstra cum anume institutele de sondare au rol de a intoxica mai degrabă decât de a prezenta situaţii reale. Intoxicarea vine din dorinţa ca unii decidenţi politici - în cazul nostru, Ponta şi Băsescu - să nu aibe habar de ceea ce li se pregăteşte şi să acţioneze în orb. Alegerile europene au fost oglinda situaţiei politice de la sfârşitul lunii mai. Dar şi aici ne lovim de un obstacol! Dacă mai ţineţi minte, institutele de sondare creditau PSD cu 43% din voturi. După numărare s-a dovedit că rezultatul era mult mai slab, anume doar 37%. O eroare de ŞASE PROCENTE! Mult dincolo de marjă! Lăsând la o parte aberaţiile sociologice difuzate în mediile coabitace (RTV, A3, LaBe1TV), pe postul Digi24 acelaşi Vasile Dâncu de care pomeneam în precedenta postare rostea, în urmă cu două zile, afirmaţii care se băteau cap în cap. Pe de-ao parte, că aproximativ 70% din votanţi ştiu cât se poate de ferm cu cine vor vota de mai bine de o lună de zile. Părerea mea este că sunt cei ce au participat şi la euroalegeri, adică acele procente la care m-am referit. Alţi 25% din alegători au fost influenţaţi de situaţia din campania electorală. ori campania elctorală a fost ZGU-DU-I-TĂ de efectele arestărilor - transpartinice, e drept - dar care au provocat cataclisme în procentele partidei lui Ponta, cât şi ale protejatei prezidenţiale, Elena Udrea. Şi cu toate acestea, acelaşi Dâncu îşi termina seria de analize sociologice cu constatarea că la vot Victor Ponta ar fi creditat cu 41%, Klaus Iohannis cu 30%. Nu ştiu ce mă face să cred că vom asista iarăşi la "erori" monumentale care depăşesc cu uşurinţă marja de eroare.

Am afirmat că grupul ce sprijină ascensiunea acestei "creaţii Iohannis" este şi el trans-partinic. În mod sigur, personaje grele sunt oameni de bază DIN CADRUL PSD, din greii partidului. Şi subliniez: nu îl lucrează pe Ponta (şi pe Băsescu, evident) din interesele înguste cu care suntem obişnuiţi. Părerea mea e că au la bază analize făcute cu anumţi oameni din interiorul serviciilor. Cred că am spus acest lucru şi în postarea precedentă. Nu-i nimic, remintim lucrurile. Poate în această lumină vedem altfel cele istorisite de Emil Hurezeanu într-o emisiune de la Digi24 în care îi istorisea lui Cosmin Prelipceanu cum, aflat la saună, şi încercând să fie politicos cu "un important personaj guvernamental", acela ("importantul personaj guvernamental"), în loc să răspundă şi el tot cu politeţurile de duzină, a început să turuie că "fie ce-o fi, am dat drumul la Justiţie!"

Ce poate fi mai clar de-atât?

De ce cred că Iohannis va deveni preşedintele României

Vreau să încep cu un lucru pe care îl afirm CLAR, de la începutul postării: şi pentru ine a fost greu de înghiţit ceea ce se întrevedea la începutul verii. Să alegem (noi, românii!) între un evreu (Ponta) şi un neamţ (Iohannis) după cum propuneau PSD şi PNL. Dar apoi mi-a fost clar, după ce am pus cap la cap nişte lucruri, că anumiţi oameni din structurile de putere pregăteau chiar mai mult: câştigarea de către Iohannis (şi NUMAI de către Iohannis) a fotoliului prezidenţial de la Cotroceni. Iar din momentul în care am realizat acest lucru am început să mă întreb DE CE? Care e motivul care-i împinge pe aceşti oameni spre această soluţie politică?

Dar nu numai structurile contribuie la această soluţie, părerea mea. Pentru că sunt forţe mult mai largi care fac lucrurile să convergă, se întrevede - o să şocheze ce spun - inclusiv degetul lui Dumnezeu! Nu că ar fi Iohannis vreun Mesia ci pentru că în Istorie intervenţia Dumnezeu chiar se manifestă prin bunele sau relele, că există şi alea, din viaţa unui popor. De exemplu, Joseph de Maistre, dacă nu mă înşel, spunea că providenţa s-a manifestat chiar şi în cadrul terorii revoluţionare. Dar nu despre acest lucru e vorba acum.

Ce mi-a atras mai întâi atenţia? Un lucru aparent minor, petrecut la începutul lunii mai, cu săptămâni înainte de a se desfăşura alegerile parlamentare şi, deci, cu încă şi mai multe ca Antonescu să demisionaze din fruntea PNL, Iohannis să preia şefia formaţiunii politice, să aibe loc fuziunea cu PD-L şi promovarea primarului de Sibiu drept candidat la preşedinţie. Un eveniment desfăşurat pe 8 mai 2014, o o conferinţă care avea în centru acordurile secrete dintre RSR şi RFG. Am povestit aici câte ceva de atunci. Am menţionat participarea lui Vasile Dâncu acolo. Ce nu am menţionat? Scopul prezenţei sale, anume detalii despre un studiu sociologic cu privire la imaginea germanilor în mentalul românesc. Cum îi iubesc românii cel mai mult pe nemţi, cum ştiu românii mai bine cine este Angela Merkel decât cine erau Ponta, Băse şi-Antonescu! În acele momente nu am dat foarte mare importanţă ci le-am considerat doar o formă de servilism faţă de patronii care sponsorizau respectiva conferinţă (Fundaţia Konrad Adenauer).

Apoi a venit momentul Bookfest 2014 şi seria de interviuri realizate. La care interviuri am făcut trimitere spre influenţa Germaniei asupra situaţiei politice din România. "Germania domină Europa! Nu numai România. Germania are un model de societate dezirabil pentru noi. Nu trebuie să copiem modelul german pentru că n-avem nemţi", mărturisea domnul Dâncu. Dar ce spunea Ioan Mircea Paşcu pe aceeaşi temă? "Eu cred că inevitabil Germania, prin ponderea ei, are rolul pe care îl are. Şi trebuie să-l recunoaştem. E mai bine să recunoşti rolul ăsta şi e mai bine să te adaptezi." "Dacă ar dicta doamna Merkel şi domnul Scultz politicile de partid de dreapta şi de stânga din România ar fi poate mai bine", mi-a răspuns şi Emil Hurezeanu la aceeaşi întrebare. Iar în acele zile - sfârşitul lui mai -  încă nu era stabilit Iohannis drept candidat!

Aţi observat ceva la cei menţionaţi? Doi dintre ei sunt afini PSD-ului! Chiar şi Hurezeanu, dacă ţinem cont că a avut o mică perioadă de consiliere a premierului Năstase. Iar candidatul "german" a apărut! Dar în rândul PNL, ca preşedinte al PNL, ca "unificator al dreptei" sub sigla PNL. Iar de aici tulburarea interioară la care am făcut referire la început. Iar apoi momentul de iluminare! Iohannis e pregătit chiar de "ei", de un grup "transpartinic", ca să-i spunem aşa, pentru a CĂŞTIGA alegerile. În dauna lui Ponta, evident. În dauna unui Ponta AMEŢIT de sondajele mincinoase pe care i le va livra Dâncu sub nas pentru a se crede deja câştigător. Dar nu numai Ponta juca rolul măgăruşului dus de nas prin date nu atât false, cât, să zicem, distorsionate. Intră aici chiar Băsescu, poate chiar Iohannis însuşi. Aşa îmi explic şi desincroniarea EVIDENTĂ a acţiunilor lui Băsescu de a influenţa alegerile. Pur şi simplu, toate manipulările lui Băsescu au apărut defazate! Mai direct ce vreau să spun: că şi Ponta şi Băsescu au fost (sunt!) păcăliţi la maximum. Băieţii din "servicii" i-au aranjat la meserie.

Să observăm din această perspectivă ce s-a petrecut chiar în această campanie electorală. Evidenţa numărului candidaţilor: PAISPREZECE! Aleşi special cea mai mare parte ca să se calce reciproc pe coada ideologică. Scopul acestui ambuteiaj electoral era unul cât se poate de simplu: evitarea situaţiei din 2000 când un candidat atipic (Vadim Tudor) a ajuns în turul doi. Tiparul e următorul: în afara celor doi candidaţi principali (păcălitul Ponta şi programatul Iohannis) nu se permitea nici unui altuia să ia avans electoral. A scos-o Băsescu pe Udrea drept candidată? Imediat a apărut o contra-candidată din aceeaşi familie băsistă (Macovei); L-au scos dizidenţii liberali pe candidatul Tăriceanu la înaintare? A fost automat neutralizat prin candidatul tot liberal Meleşcanu; Extrema populistă canibalizată prin tridentul Vadim-Funar-Dan Diaconescu; stânga - prin apariţiile concomitente ale lui Rotaru şi Brânză, maghiarimea aşijderea. Şi acum gândiţi-vă cum se vor redistribui votanţii tuturor acestor candidaţi în raport cu Ponta şi Iohannis în turul doi!

Dar DE CE numai soluţia Iohannis?

Pentru acest lucru trebuie să ne întoarcem - părerea mea - la evenimente de la începutul anului. Asta dacă nu cumva băieţii cu ochi albaştri nu realizaseră, prin analize militare şi strategice, încă din 2013 (sau mai devreme) ceea ce urma să se întâmple: EXPANSIUNEA RUSIEI! Şi corolarul: influenţa acesteia asupra vecinilor României.

Ori România o fi parte din UE şi din NATO numai că înseşi aceste structuri au slăbiciunile lor, mai ales Uniunea Europeană. Iar România are nevoie de ancore, de alianţe trainice şi în Europa şi în lume. Avem o garanţie de securitate cu SUA, via NATO. Avem o garanţie şi cu China, reafirmată vara aceasta! Dar nu e suficient. Ambele sunt departe, nu sunt puteri europene. Aşa încât GEMANIA reprezintă ţinta cea mai evidentă în aflarea unui aliat stabil şi puternic ÎN EUROPA. Iar cel mai uşor se va obţine simpatia statelor germanice prin ALEGEREA UNUI NEAMŢ! O alianţă fermă cu SUA, în virtutea Parteneriatului strategic; raporturi bune cu China prin PĂSTRAREA PREMIERULUI (sic!), prietenia Germaniei prin alegerea unui preşedinte din minoritatea săsească.

Şi se mai securizează un punct pe care posibile "tulburări etnice" (sponsorizate interesat de Moscova) ar putea să-l agite. Tema "asupririi minorităţilor" şi, de aici, al eventualei secesiuni a pretinsului "ţinut secuiesc". Alegerea unui minoritar - chiar dacă sas- ar face să cadă toate acuzele eventuale de xenofobie la adresa românilor agitate prin mediile occidentale de sub influenţa mai mult sau mai puţin directă a Moscovei. Şi vă recomand să fiţi atenţi în următoarele zile la deciziile pe care le vor lua UDMR şi PPM. De altminteri, celor doi candidaţi ai maghiarimii li s-a trezit brusc compasiunea pentru oropsiţii minoritari români din Ucraina şi Timoc.

Bănuielile mele pe care le-am expus mai sus nu le-am împărtăşit public până acum. Am preferat să le destăinui doar în discuţii personale, cu amicii şi cunoştinţele. Le-am şi spus celor cu care am vorbit că se vor găsi şi procedee de influenţare a opiniei publice în aşa fel încât poziţia lui Ponta să fie din ce în ce mai erodată. Şi uite cum anchetele DNA slujesc de minune acestui scop în timp ce campania de victimizare a lui Ponta (în care complice era Băsescu), prin acuze la adresa presupusului trecut securistic, a eşuat.

Nu am vrut să-mi fac publice aceste bănuieli. Nu am vrut până acum. Pentru că în acest moment cărţile sunt deja făcute şi împărţite. Nici Moscova nu mai poate influenţa decisiv lucrurile şi, dacă ar încerca, cred că şi-ar şubrezi şi mai mult poziţiile. Băsescu - prin candidata Elena Udrea - este deja KO; Ponta este anesteziat prin sondajele cosmetizate şi, când se va trezi, va avea o surpriză mai mare ca a lui Geoană în 2009.

Am pomenit şi de convergenţa altr factori. Ştiaţi că în ultimii 5 ani germanii au avut doar doi câştigători de premii Nobel? Ca un făcut, ambii sunt originari din România. Coincidenţă, nu-i aşa?

PS: despre alegerea pe care o voi face în primul tur pot să spun doar că nu m-am decis cui să dau votul dintre trei candidaţi. Poate va fi Meleşcanu, poate Tăriceanu, poate chiar Iohannis - ca să nu fie ecartul foarte mare. Încă nu m-am decis.

Transnistria - Avangarda Rusiei mari sau Delirul euroasiatic al lui Alexandr Dughin

Preluare de pe blogul lui Vlad Cubreacov, care este şi traducătorul în limba română. Şi nota de final îi aparţine.

TRANSNISTRIA – AVANGARDA RUSIEI MARI

În ultimele decenii geopolitica Rusiei trece printr-o criză. După destrămarea Tratatului de la Varșovia, liniile apărării noastre s-au prăbușit una după alta. Și pe locul rămas gol a venit imediat blocul NATO, care ne este advers. Aceasta este legea vaselor comunicante, atâta doar că aplicată geopoliticii: acolo unde Rusia-Eurasia este în scădere, atlantiștii, NATO, sunt în creștere.

URSS s-a dezintegrat, în anii 90 fiind amenințată chiar integritatea Federației Ruse. Însă în timpul lui Putin a fost oprită dezintegrarea de mai departe. Cu ce preț și cu ce eforturi s-a reușit aceasta încă urmează să conștientizăm și să apreciem.

Și iată referendumul din Transnistria. Zorii unei etape geopolitice absolut noi. Precaut, acum se poate totuși spune deja că Rusia nu numai că nu se va destrăma, ea deja nici nu se mai concentrează – ea este în ofensivă, ea revine în granițele sale. Ea se mișcă pe direcția unei Rusii Mari.

Transnistria este frontiera noastră de care suntem tăiați, este granița noastră, un avanpost al nostru. Dacă oamenii vor în Rusia și nu mai vor să fie în continuare fără Rusia, înseamnă că Rusia este din nou atractivă, dorită, înseamnă că ea reprezintă o valoare. Și acest fapt întărește nelimitat spiritul nostru, încrederea noastră în noi înșine, voința noastră. Referendumul din Transnistria nu este nici pe departe o răzbunare măruntă pe Chișinăul care face jocul Occidentului. El simbolizează o schimbare de epoci – noi trecem de la contractare la expansivitate, de la prăbușire la avânt, de la Rusia mica la Rusia Mare, a cărei imagine viitoare ne-au înfățișat-o locuitorii Transnistriei, săvârșind în felul lor un ritual geopolitic.

Rusia Mare trebuie să includă în sine nu doar ceea ce se desprinde din statele post-sovietice eșuate care se aruncă orbește în cadrul NATO ca să putrezească în atlantism și globalism, pierzându-și demnitatea, identitatea și viitorul. Rusia Mare trebuie să includă și Moldova, și Georgia, și Ucraina, nu doar Transnistria, Oseția de Sud sau Crimeea.

Există două căi de soluționare a conflictelor separatiste din spațiul post-sovietic, inclusiv din Transnistria, Oseția de Sud și Abhazia. Prima: Rusia este garant al integrității teritoriale a acestor state, temperând tendințele separatiste, – iar în acest sens Rusia dispune de toate instrumentele, atât politice, cât și militare, strategice și morale. A doua cale: Rusia încetează de a mai fi garant al integrității acestor state. Asta nu înseamnă nicidecum că noi începem a susține separatismul, ci pur și simplu că încetăm să mai susținem aspirațiile Tbilisiului oficial sau pe cele ale Chișinăului oficial de păstrare a integrității teritoriale. Iar în cazul lor, mai departe, totul va decurge de la sine. Dacă aceste țări ne șantajează efectiv cu ieșirea din CSI, întorcând spatele Rusiei, ele își pot promova politicile, numai că deja nu pe întregul lor teritoriu. Pentru că atunci Transnistria va adera la CSI deja de una singură, fără Moldova. Alegerea Moldovei nu este mare: ea trebuie fie să accepte aceasta, fie să adopte o poziție rezonabilă și să devină o punte de prietenie între Rusia și Uniunea Europeană, ceea ce noi îi dorim sincer. Ucrainenii, moldovenii, georgienii sunt frații noștri de credință și de istorie. Noi suntem fiii aceleiași civilizații, ai aceleiași credințe și ai aceleiași culturi. Și dacă micuța Transnistrie a conștientizat asta mai devreme decât alții, cinste și laudă acestei Republici, poporului ei și duhului său neînfrânt.

În anul 2003 a mai propus propriul el plan de soluționare definitivă a conflictului transnistrean. Sensul acestui plan consta în federalizarea Moldovei și recunoașterea în cazul Republicii Moldovenești Nistrene și în cel al Găgăuziei a unor drepturi largi de autonomie, a unor cote în parlamentul moldovenesc și a dreptului de a ieși din componența Moldovei în cazul deciziei acesteia de a adera la alt stat (subînțelegându-se la România). Acest plan constituia un compromis atât pentru Tiraspol, cât și pentru Chișinău, fiind susținut și de Igor Smirnov, șeful RMN, și de comunistul Voronin, pe atunci candidat la funcția de președinte al Moldovei, căruia această poziție i-a și adus atunci victoria. Din punct de vedere geopolitic, acest proiect era unul eurasiatic și propunea apropierea treptată a Moldovei de Rusia și alte state ale CSI orientate spre integrare.

Anume din acest motiv a fost torpilat de forțele atlantiste din Uniunea Europeană care aveau nevoie de o absolut altă soluție – rezolvarea problemei transnistrene altfel decât propunea Moscova și nu într-o perspectivă eurasiatică. Sub presiunea SUA, Voronin a renunțat la acest proiect care îl adusese la putere, iar apoi în general i-a și întors spatele Rusiei.

Aș putea fi contrazis cum că primind Transnistria în componența Rusiei am da lumină verde separatismului în spațiul post-sovietic, ba chiar și la noi acasă. Nu este așa. În Transnistria este democrație, acolo nu există banditism, luare de ostatici, acolo nu există naționalism, xenofobie, extremism religios, epurări etnice. Poporul acestei Republici este alcătuit in mai multe etnii – moldoveni, ucraineni, găgăuzi, velicoruși. Tinzând să adere la Rusia, ei vor să revină la Patria comună, la Rusia ca idee, ca rădăcină comună a noastră. În conștiința lor această Rusie nu este pur și simplu Federația Rusă. Aceasta este o Rusie simbol, o Rusie ca imagine, o Rusie ca misiune, ca sarcină, ca proiect, ca orizont. Și să adere la o astfel de Rusie, la autentica Rusie eternă tind nu doar transnistrenii, dar trebuie să tindem și noi înșine, cetățenii ruși, rușii de neam.

Nouă ne-a fost încredințată răspunderea pentru un imens spațiu din Carpați până la Oceanul Pacific, de la Marea Baltică până în Kamceatka, din Karelia până în Munții Pamir. Și nimeni nu ne-a eliberat de această răspundere. Referendumul din Transnistria ne-a reamintit de ceea ce este cel mai important – de noi înșine, de misiunea noastră, de vocația noastră. În această situației pur și simplu nu se pune întrebarea dacă să primim sau să nu primim Tiraspolul (în componența Rusiei – nota traducătorului). Atunci când frații îți cer ajutorul este o rușine și un păcat să-i tratezi cu refuz. De așa ceva pot fi în stare doar trădătorii propriului neam. Dar timpurile când asemenea personaje se aflau în fruntea țării au rămas în trecut. Să sperăm că pentru totdeauna.

Traducere din rusă – Vlad Cubreacov

Nota traducătorului: De mult este timpul ca acest șarlatan geopolitic și pretins ”filosof”, ideolog al Imperiului Alcoolic să fie trecut în lista străinilor indezirabili pe teritoriul Republicii Moldova.

Interviu în exclusivitate cu Călin Popescu-Tăriceanu

Fostul premier şi actualul preşedinte al Senatului României, Călin Popescu-Tăriceanu, despre calitatea foarte slabă a clasei politice româneşti, despre criza ruso-ucrainiană şi perceperea imaginii lui Putin în Occident.
Realizat pe 31 Mai la "Bookfest 2014".

Interviu bombă cu Ioan Mircea Paşcu

Am profitat de prezenţa domnului Ioan Mircea Paşcu la Salonul internaţional de carte "Bookfest 2014" prilejuită de lansarea unei noi ediţii a lucrării sale, "Bătălia pentru NATO", pentru a-i pune lua un mic interviu.

Am aflat că:
- în campania pentru europarlamentare, temele interne au fost dominante din cauza televiziunilor
- că situaţia legată de Ucraina a fost discutată "cu rezervişti, cu foşti militari, cu cei de meserie"
- partea de răsărit a Ucrainei, crede domnul Paşcu, va deveni un fel de Transnistrie
- e mai bine să recunoaştem rolul dominant al Germaniei pe continent şi să ne adaptăm.

 Lansarea cărţii despre care am adus vorba va avea parte de o postare aparte.

Vasile Dâncu despre euroalegeri şi lipsa unui proiect european al României

Un interviu cu domnul Vasile Dâncu despre alegerile europene, lipsa tematicii europene la aceste alegeri, lipsa unui proiect european al României şi supremaţia Germaniei asupra UE. Prilejuit de prezenţa domniei sale la Salonul internaţional de carte "Bookfest 2014".

Europarlamentare: de ce îl voi vota pe Iulian Capsali

Duminică vor fi alegeri pentru Parlamentul European. Majoritatea cetăţenilor României cred că nici nu ştie. Şi nici nu ar fi avut cum! Campania electorală legată de eveniment a fost, vorba lui nenea Iancu, sublimă dar a lipsit cu desăvârşire. Au lipsit, adică, discursurile legate strict de tematica europeană. Am fost inundaţi în schimb, mulţumită greţoşeniei de la televiziuni, de tot felul de certuri şi promisiuni care aveau legătură mai mult cu activitatea primăriei de sector.

Efectiv această cloacă politică ce se perindă în diverse formule în fruntea ţării i-a considerat în această primăvară, la aceste alegeri drept nişte debili, suferind de retard politic. Altfel nu se poate înţelege cum NICI O TEMĂ PRINCIPALĂ EUROPEANĂ nu a fost atinsă în zisele "dezbateri electorale". Şi ar fi fost - ohohoho! - mult de discutat.

Despre criza economică, de exemplu! Despre politicile de austeritate criminale adoptate şi impuse la nivel UE de către Germania. În beneficiul numai al ei! Dar cum să se vorbească despr acest lucru când însuşi preşedintele Băsescu le-a susţinut sus şi tare! "Bine", o să-mi spuneţi, "dar nu a ţipat USL-ul de n-a mai putu". Da, a ţipat până a luat ciolanul! Apoi frumuşel s-a pus pe ros, cu pactul de coabitare alături. Şi a continuat să fie slugă. De parcă nici nu ar fi fost aleşi cu 70% pentru O POLITICĂ DE DEZVOLTARE NAŢIONALĂ.

Cazul "Roşia Montană" a fost hârtia de turnesol. Un punct trecut în programul de guvernare şi cu care apoi s-au şters la fund.

Revenind la prezent, partidele - aşa-zişii adversari politici dar acre se înţeleg atât de bine, transgresând cu lejeritate frontierele ideologice - propun liste numeroase. dar nu şi idei, concepţii, linii de dezvoltare a UE. Lipsesc VIZIUNILE PROPRII! Şi ştiţi de ce? Pentru că toţi aceştia pleacă la drum cu gândul că ei, aleşii lui peşte, vor fi acolo doar ca să li se aducă la cunoştinţă "ceea ce a decis UE". Stai şi te freci la ochi! Cum adică? Păi ei (şi prin trânşii şi noi) suntem parte a UE, ar trebui să luăm parte la dezbateri, să avem contribuţia noastră la decizii, nu să jucăm rolul corului antic, al grupului de majorete sau al aplaudacilor de lângă drum. Dar aşa stau lucrurile cu ăştia!

La fel se prezintă lucrurile într-o altă temă cât se poate de fierbinte: aceea a politicii externe. Deşi UE este un colos politic, economic şi social, iată că în faţa agresiunii ruseşti vedem că lipseşte acea voce unică şi clară europeană. Găsim doar exprimarea variilor interese ale Germaniei, Franţei sau Marii Britanii. Foarte ciudat! Înseamnă că Uniunea este făcută doar pentru ca roadele economice să le culeagă numai unii care-s mai egali decât alţii, pe când atunci când se pune problema de unitate pentru a trage ccăruţa europeană întro poziţie mai bună pentru a împiedica planurile gangsterului de la Moscova pe unii îi apucă brusc cârcoteala şi "pacifismul".

Deci aţi auzit poziţii asumate de distinşii catindaţi la scaunele comode de la Bruxelles în respectivele probleme de politică externă? Nimic! Nici nu-i de mirare! Pe de-o parte partidele băsiste - PD-L, Forţa Civică, Noua Republică, Mişcarea Populară - toate acestea nu mişcă fără indicaţii de la mult iubitul şi stimatul lor preşedinte. Care preşedinte are parte de o expertiză strălucită: a lui Iulian Fota! Şi cu asta am spus totul. Pe de altă parte, ce se poate cere de la fosta USL, cu un premier care NU A EXPRIMAT NICI O POZIŢIE A GUVERNULUI faţă de criza din Ucraina. Dar ce pretenţii să avem de la Victor Ponta, care s-a cufurit pe el când a auzit de ruşi, şi a fugit repede la buncărul de sub Casa Poporului.

Aceste două teme - economică şi de politică externă -sunt cele care ard. Dar nu au legătură directă cu opţiunea mea de vot! O altă temă de dezbatere, cu consecinţe mult mai profunde asupra societăţii, una care ţine de morala publică mă face să-l votez pe Iulian Capsali. Faptul că întreaga viziune creştină asupra vieţii (şi a morţii) este pusă în discuţie printr-un mesaj ce ni se strecoară insidios în urechi prin decizii luate în Parlamentul de la Bruxelles, Atacul ideologic dus asupra valorilor familiei tradiţionale! Sodomia promovată ca virtute! Prin adoptarea de tot felul de "Rapoarte" (Estrella, Lunacek) în forul de dezbatere. Fără să fie consultat niciodată cetîţeanul european! Pur şi simplu i se vâră forţat pe gât pretinsele valori - de inspiraţie "progresistă", pentru cine nu ştie, adică marxist-leniniste - ale corectitudinii politice.

Aţi auzit pe stimabilii pretendenţi vorbind despre aceste lucruri? NU! Pentru că ei au cauţionat adoptarea acestor nelegiuiri morale, fie prin votul lor, fie - ceva mai pervers - lipsind de la vot! Cu toţii! De la "dreapta" la "stânga" şi de la "stânga" la "dreapta". De  la Monica Macovei, la Renate Weber şi până la Daciana Sârbu, fată de popă! Cică aceasta din urmă s-a luptat din răsputeri să nu fie aprobat "Raportul Lunacek" - absentând de la vot.

Să ne mirăm atunci de lipsa dezbaterii publice, în faţa cetăţenilor? Păi cum să se expună aceştia oprobioului public? Nu mai bine se dă ordin televiziunilor să tacă (că DNA-ul e la uşă) şi să se discute despre altceva: cum se ceartă - vezi Doamne, Ponta cu Băsescu, amândoi cu Antonescu şi acesta din urmă cu Tăriceanu?

Uite de aceea votez cu Iulian Capsali! E treaba dumneavoastră dacă vreţi să vedeţi diverse madame cu barbă plimbându-se pe bulivar şi mângâindu-şi copilaşii proaspăt adoptaţi. Prefer să văd drept ap de familie "bărbatul cu barbă".

PS:
- Ar putea să mă întrebe cineva de ce nu votez cu Mircea Diaconu. Pentru că este o mânărie făcută la adresa PNL, pentru a-i slăbi electoral pe liberali şi a-i şubrezi poziţia lui Antonescu. Cazul "Mircea Diaconu" slujeşte de minune, deci, lui Victor Ponta.
- Acelaşi Victor Ponta, care se laudă pe toate gardurile că "apără România", a făcut sluj imediat în faţa cerinţelor "progresiste" ale reprezentării proporţionale în funcţie de gen pe liste. Nu criteriul valoric a contat în alcătuirea listelor ci aparteneţa la sexul feminin.
- Cuibuleţul de la "Rost" nu îl susţine pe Capsali ci preferă să stea sub odinele camaradului Mihail Neamţu. Este suficient să vedem antecedentele. L-au susţinut sus şi tare pe Băsescu în timp ce-l umpleau de sudălmi pe "rusofilul" Geoană. Între timp Geoană a fost reevaluat de preşedintele lor drag. Pe Neamu îl ironizau iar acum au trecut brusc la adulaţie. Chiar şi unii care se băreau cu monarhismul în piept. Oare de ce? Să fie la mijloc oarecari... fonduri europene? Vai, ce oroare! Tocmai ei, care se prezentau drept eurosceptici să pună botul la zisele fonduri! Şi tot ei, din rândul cărora sunt unii care dorm cu poza lui Putin sub cap, să arunce în stânga şi dreapta acuze de "rusofilie"?

Planurile pe termen lung ale Rusiei

Iniţial, aceste vorbe s-au vrut doar o replică postată pe Facebook. Până la urmă a ieşit altceva care se potriveşte, în schimb, ca o mânuşă pentru declaraţiile lui Dughin de mai an.

Unul din scopurile agresiunii ruseşti aspra Ucrainei este şi acela de A AJUNGE LA GRANIŢA CU UNGARIA. Apoi, prin pirueta geopolitică a ungurilor, Rusia se va împlânta până în miezul Europei. În flancul sudic, aceeaşi Rusie va profita de disidenţa (deja manifestă) a Ciprului (prin care se va lovi şi Turcia), a Bulgariei şi,dacă băgăm de seamă inanţarea acordată extremiştilor eleni, a Greciei. Scopul: strămtorile de la marea Neagră. De aici, mai departe destabilizarea are în vedere tot bazinul mediteranean: Italia (prin Liga Nordului şi, se pare, prin Mişcarea 5 stele), Spania - prin susţinerea tendinţelor secesioniste catalane şi basce. Dar şi în nordul Europei Rusia vizează pe termen lung, prin sprijinirea diverşilor agenţi de dezagregare a statului britanic: independenţa Scoţiei, UKIP (vizând prăbuşirea UE). Scopul? Strămtorile deţinute de Danemarca. În lipsa britanicilor care să dea sprijin politico-militar, Danemarca devine o jucărie în faţa agresiunii ruseşti.

Războiul nedeclarat (II)

- Ucraina şi-a pus forţele armate în "alertă de luptă"

- cancelarul Angela Mekel: G8 nu mai există

- 72 de unităţi armate ucrainiene, trecute sub drapelul Rusiei

- Franţa blochează vânzarea navelor Mistral către Rusia

- SUA-Rusia - liste reciproce de interdicţie a unor persoane; între acestea, pe lista americanilor se află cuprins un rusnac care şi-a tras doar vreo 7 miliarde de euro din prăjitura numită JO de la Soci)

Surse:
http://www.repubblica.it
Mediafax
The Guardian

Războiul nedeclarat (I)

Un militar ucrainian deja ucis. Conform publicaţiei The Guardian, acesta fusese folosit drept "scut uman".

Tot conform aceleiaşi publicaţii, astăzi a fost înregistrată şi prima victimă din rândul tătarilor, un bărbat ucis în bătaie.

Turcia a ameninţat Rusia că VA ÎNCHIDE ACCESUL PRIN STRÂMTORI navelor ruseşti.

Willem Hague, secretarul cu afaceri externe al Marii Britanii, cu o declaraţie în Parlament: "încă nu am văzut ce este şi mai rău în această criză" (a Crimeei).

În presa română.... pace, linişte şi trăncăneală.

Cine cu cine dughineşte şi ruseşte gavareşte?

DE câteva zile presa cianurată aruncă tot felul de acuze împotriva protestatarilor care se opun exploatării prin fracturare. Aflăm din spusele respectivilor că ţăranii de la Pungeşti ar fi plătiţi de ruşi, iar preoţimea aflată în fruntea lor ar face, la ordinele ierarhiei bisericeşti "conservatoare" (iarăşi placa despre existenţa în BOR a unei direcţii conservatoare şi a alteia ecumeniste), o politică dughinistă. Vechiul FSN ar fi mândru de asemenea urmaşi într-ale minciunii propagandiste. Dar să revenim.

Ceea ce uită să spună respectivii este că nu cu mult timp în urmă, între 14 şi 16 septembrie, Alexandr Dughin chiar s-a aflat în România. Şi să vezi chestie! Cu cine credeţi că s-a întâlnit şi a avut discuţii fructuoase? Nu, nu a avut nici cu ţăranii de la Pungeşti, nici cu prototpopul Laiu, nici cu PS Teofan şi nici cu monahii de la "Petru Vodă". Ci chiar cu una bucată componentă a... USL. Sau gravitând în jururl USL şi supunându-se în consecinţă acordului coabităcesc dintre Băsescu şi Ponta dictat de SUE şi SUA.

S-a întâlnit cu Mircea Dogaru şi un grup de reprezentanţi ai Sindicatelor Cadrelor Militare Disponibilizate, după cum spune însuşi domnul Dogaru pe blogul său. Redau pe larg mai jos extrase din această postare a domnului Mircea Dogaru dar nu înainte de a reevalua situaţia: deci, propagandişii cotcobităcirii Băsescu-Ponta îi acuză pe toţi cei ce se opun politicilor de înrobire a naţiunii române de toate relele posibile, în frunte cu acuza supremă, "sunt plăţi de ruşi", în vreme ce înşişi colaboratori principali ai USL se arată deschişi consepţiilor ideologului putinist Alexandr Dughin! Remarcabilă perversitate!

sursa: http://dogaru-mircea.blogspot.ro/2013/09/dialog-scmd-aleksandr-dughin.html

Venit de la Munchen, in drum spre Moskova, Aleksandr Dughin s-a oprit la Bucuresti in perioada 14 – 16 septembrie a.c. pentru a vedea semnalul editiei romanesti a principalei sale lucrari: “Bazele geopoliticii si viitorul geopolitic al Rusiei” aparut la editura Eurasiatica.ro in prezentarea profesorului Ilie Badescu si pentru a vizita Manastirea Snagov cu presupusul mormant al lui Vlad Tepes.[...]

Manifestandu-si dorinta de a avea o intrevedere pe probleme de istorie, geopolitica si geoistorie cu presedintele SCMD, Aleksandr Dughin a fost insotit, la vizitarea Manastirii Snagov si a avut ulterior o discutie de 3 ore cu un grup de reprezentanti ai SCMD, format din: Presedintele SCMD, consilierul pe probleme de relatii externe (cetatean american), vicepresendintele pe  probleme media si seful Departamentului Relatii. Cu aceasta ocazie au fost abordate urmatoarele aspecte:

• Ofensiva globalismului impotriva statelor nationale, vizand destructurarea celor care au mai mult de 10.000.000 de locuitori, inclusiv SUA, Rusia si Romania;
• Ofensiva, fara precedent, impotriva structurilor militare ale statelor nationale, capabile prin definitie, sa opuna rezistenta, ofensiva esuata in perioada 1998 – 2008 in Canada, SUA, Germania, Franta, Lituania, etc., dar care este pe cale de a reusi, declansata fiind in 2009, in Romania. Aceasta vizeaza  reducerea la nivel de simbol a fortelor militare si de ordine publica, distrugerea completa a rezervei si transformarea statului in victima sigura. Odata reusit, experimentul romanesc se va generaliza, dovada tentativa de implementare a legilor Boc– Basescu, in ianuarie 2011 in Ungaria, dupa ce presedintele Romaniei anuntase, in decembrie 2010, ca “militarii romani au inteles necesitatea sacrificiului”. Atunci, sindicatele militare au scos pe strazi in Ungaria cadrele active din armata si politie, in timp ce in Romania a organizat manifestatii in toata tara, pentru a demonstra ca lupta continua, SCMD, ca sindicat al rezervistilor din intregul Sistem National de Aparare.
• Necesitatea punerii de acord, in cadrul unei Internationale a militarilor din toate statele europene si America de Nord, a militarilor din toate structurile, pentru a se impotrivi pierderii statutului lor, masurilor represive care vizeaza aceasta categorie socio-profesionala si, mai ales, agresiunii declansate prin guverne si presedinti marioneta, impotriva statelor si natiunilor lor. Cu acest prilej, presedintele SCMD a explicat indemnul lansat in ianuarie 2011 catre omologii din Occident – “Militari din toate tarile, uniti-va!”
• Sprijinul pe aceasta directie are, in primul rand, in vedere filialele existente sau in curs de constituire ale SCMD la est de Prut, formate din rezervisti care au si cetatenie romana si care vor respecta pe teritoriul Romaniei legile romanesti, iar pe teritoriul statelor in care traiesc, legislatia similara a acestora.
• Ridicarea nivelului de cunoastere si de rezistenta a populatiei prin cultura, in acest sens urmand a se organiza, cu participarea media, ample simpozioane, colocvii, etc. in toate capitalele europene si peste ocean.

Ca si in cazul discutiilor purtate la inceputul acestui an cu reprezentantii FMI si cu raportorul Departamentului de Stat SUA pentru Romania si Moldova, reprezentantii SCMD au expus, pe larg, datele razboiului de imagine si de distrugere efectiva declansat in 2009 de regim impotriva rezervistilor, obiectivele si modalitatile de contracarare adoptate de sindicat in justitie, in strada, in media si in relatia cu partidele politice.

Honor et Patria! Vae Victis!

Presedintele SCMD

Col.(r) dr. Mircea Dogaru

Sursa: http://dogaru-mircea.blogspot.ro/2013/09/dialog-scmd-aleksandr-dughin.html