Bookfest 2015: la Palatul Cotroceni scrie cucuveaua...

E, nu! Nu e vorba de noul volum scos de preşedintele în exerciţiu al României. În cazul acela aş fi folosit termenul nemţesc pentru "cucuvea", pe care nici nu îl cunosc. E vorba de cartea mult aşteptată a Săftoaicei. De fosta consilieră prezidenţială de pe timpul lui Băsescu vorbesc. Adică Adriana Săftoiu şi a ei "Cronică de Cotroceni". În care se vorbeşte, din câte am înţeles, foarte acid nu numai de Băsescu, consoarta de birou prezidenţial (Udrea, normal), dar şi de relaţia de adulaţie a anumitor intelectuali cu Traian Băsescu ("relaţia lui cu intelectualii, care, unii din ei, l-au admirat în spirit necritic", după cum spunea Luca Niculescu, unul dintre invitaţi). "Excesul adulării!", TRU dixit. TRU? - Traian Radu Ungureanu, pentru necunoscători. Da, el! Pesemne nu l-o fi adulat nici dânsul în exces ci l-a pupat doar pe ici, colo, şi anume în părţile esenţiale. Oare domnii 'telectuali nu or fi avut timp să observe modul "manelistic", "bazat pe conflictualitate" (Vintilă Mihăilescu), cu care Băsescu ocupa scena politică şi a micului ecran aporape zi de zi în cei 10 ani ai mandatelor sale? Ba da, dar erau ocupaţi mai mult cu analiza literar-artistică a versurilor "să moară duşmanii mei" dacă nu vă pup dosul şi mai mult în cazul în care îmi daţi un post şi mai baban pe la ICR, pe la vreo Comisie, pe la vreun Parlament european...

Să mai remarcăm un lucru. Sala de la Bookfest în care s-a desfăşurat lansarea (duminică, 24 Mai 2015) era tixită cu foştii partizani ai lui Băsescu din PD-L, actualmente socialişti, populari, liberali. Ăăă... liberali de viţă nouă, adică din PNL, partid membru al Internaţionalei liberale, Internaţionalei populare. Mie mi-a sărit imediat în ochi un Vasile Blaga, un Cătălin Predoiu şi - numele cel mai penibil din toate - Costace Camlacheu Canacheu.

Apropo de Vasile Blaga. Vă recomand să vă aruncaţi privirea măcar la minutul 23 al înregistrării de mai joc ca să auziţi povestite păţaniile electorale declanşate de declaraţia lui Băsescu cum că 20% din români ar fi pe dos. Imediat după transmisia MTV cu pricina, primeşte Săftoaica telefon de la Blaga: "Noi suntem în Modrogan. vreo cinci. La 20%, căutăm homosexualul". Pentru ca a doua zi să se declanşeze alarma, iar Adriana Săftoiu să fie fie rugată să facă o strategie PENTRU PIDOSNIC. Da, uite că se poate folosi şi alt cuvânt în afara celui de "homosexual" impus de noulimba corectitudinii politice. Apropo, aşteptăm activiştii progresişti să sară să-l muşte de fund (sic!) pentru limbajul său anti-popo.

Şi să nu credeţi că a scăpat consiliera prezidenţială de întrăbările lui Donkeypapuas. Nţţţ! Dacă veţi avea curiozitatea puteţi afla la minutul 29.22 ce întrebare i-am pus şi răspunsul demn de o "analistă politică" pe care l-am primit. Să moară duşmanii mei dacă nu-i aşa!

Adrian Şerban, Luca Niculescu, Adriana Săftoiu, TRU, Vintilă Mihăilescu

Vasile Blaga

Traian Radu Ungureanu (TRU)

Silviu Predoiu şi Luca Niculescu

Silviu Predoiu şi Luca Niculescu

Au pus cătuşe FLOCILOR!

Afacerea Udrea: memorie scurtă

Cum se face că memoria noastră este atât de scurtă? Am uitat cu toţii scandalul legat de punerea sub ascultare a "Comisiei Udrea"? Să vă reamintesc: la Parlament se constituise o comisie parlamentară care a audiat-o pe ministreasa Udrea. Era prin 2009. Şi imediat după ce s-a prezentat la respectiva comisie (şi a făcut circ) ministreasa de atunci a făcut alt circ după ce, "pe surse", s-a publicat stenograma discuţiilor interceptate ILEGAL cu membri respectivei comisii. Cine din servicii a acţionat în acele zile ILEGAL şi cine s-a pus ILEGAL (din aceleaşi servicii) în slujba unei individe profund nocive pentru un sistem de guvrenare? Că o fi fost microfoanele mustăciosului Opriş de la STS, că or fi fost ceva "flori" sau "scrumiere" plantate de acest Codlea Coldea de la SRI, treaba este că tot de serviciile secrete vorbim. Despre acelea care s-au făcut părtaşe la corupţia politică în care ne aflăm.

Supravegherea celei mai importante instituţii a statului, Parlamentul - reprezentând Naţiunea - de către anumiţi indivizi cu grade mai mici sau mai mari reprezenta un fapt atât de grav încât lămurirea şi reinstaurarea legalităţii în aceast scandal ar fi trebuit să fie una din primele măsuri pe care ar fi trebuit să le fi luat aleşii USL după 20121. Nu s-a întâmplat aşa. Şi iată că nici în ce privete foarte recent scandalul legat de alegaţiile aceleiaşi Elena Udrea stimabilii reprezentanţi ai naţiunii nu se grăbesc să acţioneze şi să îşi intre în atribuţii.

Replică la fantezia băsistă a lui Radu Moraru

 Găsiţi mai jos replica dată unui articol publicat de "Naşul" Radu Moraru în care acesta cosntruieşte un scenariu cu bunul Băsescu şi răii care i se împotriveau - în stilul maniheic abordat de băsişti atunci când era cazul să-şi suţină idolul - scenariu brodat în urma evenimentelor din ultima vreme care i-au avut protagonişti principali pe Elena Udrea şi George Maior. Dacă veţi citi mai cu atenţie articolul lui Radu Moraru (aici), veţi observa că acesta nu observă (sau se face că nu observă) marile şperţuri care se desfăşurau în cele două mandate Băsescu.

Dom' Moraru, da' ce memorie SCURTĂ ai dumneata! Şi cum le mai înfloreşti! De exemplu, ai uitat că Guvernul Boc 1 (PD-L - PSD) fusese antamat cu jumătate de an ÎNAINTE de alegerile din 2008. Personaj principal: un anume Hrebenciuc. Era acel guvern pe care Băsescu al dumitale îl declarase "visul său împlinit". Apoi, pentru că Geoană nu a fost ascultător şi era cât pe ce să câştige alegerile (pe care le şi câştigase dacă securiştii nu ar fi furat un fleac de 50.000 voturi) răzbunarea asupra aliaţilor ce erau să-i scuture tronul nu s-a lăsat aşteptată. Naşul 1 (Maior) a lucrat la alungarea lui Geoană de la şefia PSD şi instalarea finului Ponta; Naşul 2 (dom' Gabi) a luat imediat poziţia de drepţi şi a instalat guvernul Boc 2. Care guvern era în realitate guvernul Băse FULL. În 2012 parte din trădători au redevenit "trădători" - dar la ordin! Au avut inclusiv ordinul să se prefacă a llupta cu Băse şi, de aceea, au înscenat acel Referendum în condiţii IMPOSIBILE de realizare a lui. Şi cu toate acestea, peste 8 milioane au participat la el; apoi aceiaşi votanţi au adus o victorie zdrobitoare la alegerile parlamentare în favoarea USL şi în crearea guvernului Ponta 2. Care guvern Ponta 2 A UITAT a doua zi în întregime cu ce program câştigase alegerile, preferând să practice prostituţia numită COABITARE. Iar această coabitare sunt personificate de aceste personaje: Băsescu - Udrea - Ponta - Naşu 1 - Naşu 2 şi potlogăriile lor aferente, adică programul băsist de distrugere a României. Între altele, şi acel proiect RMGC pe care Boc, spre cinstea lui, măcar îi sabotase punerea în aplicare. Şi ca să vedem şi mai mult cum acţiona în practica actul coabitării, a ieşit la suprafaţă înţelegerea dintre candidatul la preşedinţie Ponta (care se vedea preşedinte) şi candidata Elena, prin care acesteia din urmă (dar oare numai ei?) i se promitea IMUNITATE! Dar preşedintele dumneavoastră mult iubit (Băse adică) mai avea o problemă. Una de imagine! El trebuia să se înfăţişeze boborului drept "marele cărmaci luptător cu PSD-ul". O fi crezut că Lenuţa lui va cîştiga alegerile şi în acel caz ar fi ajuns premier; problema e că nu s-a întâmplat aşa iar în turul doi a ajuns Iohannis. Şi atunci ce era mai fioresc decât să-l susţină - în ceasul al doisprezecelea - pe cel creditat FĂRĂ NICI O ŞANSĂ. După înfrângerea preconizată a candidatului dreptei, Băsescu - revenit în PMP - putea pretinde că al este luptătorul care poate face opoziţie, spre diferenţă de "looserii" (preconizaţi a fi aşa) de la PNL-PDL. Surpriza a fost şi pentru el imensă! Şi a dat peste cap toate aranjamentele. Spre binele JUSTIŢIEI şi al poporului român.

Pornografie Politică Extremă: Udrea face TAPALABA în direct

Prin urmare o văzurăm şi pe asta! Coana Nuţi, amanta prezidenţială, blondina naţională să fugă iute la trâmbiţele mediatice care o adulează (mai ales, PE EL, pe MĂREŢUL, îl adulează) şi, acolo, la oficine, să se plângă înduioşător despre cât de rele şi viclene sunt serviciile astea, dom'le, care nu informează aşa cum trebuie, care fac anchete la comandă. Şi uite aşa aflăm lucruri noi. Din viaţa amoroasă a politicii dâmboviţene. Ba mai mult! Aflăm detalii din subteranele oropsitei meserii de politicianală care - rudă bună cu prostituţia - urmează şi ea genurile contemporane de mediatizare: producţiile PORNO-POLITICE.

Deci coana Nuţi s-a şi pus pe descris cu lux de amănunte cum stă treaba cu partuza transpartinică. Că ea, cu naşu' Maior, alături de finuţu' Ponta, cot la cot cu GuiţăTV şi sub privirile dominatului Cocoş... mă-nţelegi... făceau şi dregeau în privat. Iar dom' Băsescu, cel mai cocoşel dintre toţi!  Ce mai! Se pupau din toate părţile şi din toate poziţiile. Dar, pentru că răul ăsta de voaiorist public vroia să vadă altceva, îi serveau un spectacol pe gustul său, al privitorului. Şi dă-i, şi dă-i cu sado-masochismul de faţadă... în care părţile se biciuiau de mama focului în invective şi sudălmi - ca orice maso care se respectă - numai cu "jigodii", "javre" şi "jivine" se gratulau şi se biciuiau. Nu trecea ziua ca să nu asistăm la un spectacol în care coprolatria să nu-şi facă apariţie, că numai rahat era la gura lor.

Dar acum gata cu copilăriile. De ce să o chinuie pe ea duşmanca aia de Kovessi? Eeee! Las' că-i aratăm noi ei! "Copii mei," şi-a zis, "ia chemaţi-l repede pe Tapa-LABĂ ca să-i dăm organului mediatic o aşa frecţie încât toată ţara să sară ca arsă."

PS: da' stai să vezi şi ce de-a curve care se vor da fecioare vom vedea de-aici 'nainte!

Blitzkrieg electoral

Pe scurt, de la un handicap de 10 puncte procentuale (30% contra cele 40% ale lui Ponta), prin greşelile enorme ale echipei de la PSD dar şi printr-o atitudine consecvenră cu sine însuşi, candidatul ACL Klaus Iohannis a reuşit şocul electoral. Printr-o mobilizare ivită şi din reacţia de mânie, handicapul s-a transformat într-un avantaj de 10 procente în faţa lui Victor Ponta, cu un rezultat parţial oficial arătat în dimineaţa aceasta de către BEC. O ciudăţenie numerologică a însoţit ambele tururi şi parcă a fost semn al virajului de 180 grade. Pe 2 noiemnbrie, tot nişte rezultate parţiale oficiale arătau, şi mă bazez doar pe memorie, un 30,44 contra 40,33 la sută; astăzi prezentau un alt zdrobitor rezultta TOT ÎN OGLINDĂ: 54,81 contra 45,18.

Şi-a rămas doar unul...

Comentariul de mai jos îl postasem iniţial pe blogul lui Alexandru Racu. Îl consider însă bun ca articol de sine stătător chiar la mine pe blog. Iar adresantul nu mai constituie O PERSOANĂ ci mâna aceea de oameni care bântuie la mine pe blog.

Dumneavoastră mai ţineţi minte care erau personajele principale din drama petrecută în urmă cu 5 ani? Dacă nu le mai ştiţi, vi le reamintesc eu: Băsescu, Geoană, Crin şi Iohannis. Băsescu a câştigat, apoi a trecut la regimul acela discreţionar. Geoană a pierdut, apoi a fost înlăturat de la şefia PSD de către micul şnapan Ponta care – absolut întâmplător – îl avea drept naş pe domnul Maior, şeful SRI instalat de Băsescu. Vă mai amintiţi apoi situaţiile politice şi sociale din timpul lui Băsescu. Cu tot respectul, dar mai degrabă Crin a fost motorul creării USL. Ponta o cam zbârcea, sindicaliştii arondaţi stângii se ocupau cu dansul pinguinului şi, atunci când ar fi avut nişte ocazii oportune de a tăcea, Ponta îşi manifesta admiraţia faţă de MRU. Se câştigă alegerile la pas sub steagul USL dar liberalii, drept răsplată, primesc nişte ministere lipsite de conţinut. Totul îi fusese dat lui Şova. Scopul era eliminarea a încă unui personaj, anume Crin. Chiar dacă mai greu, chiar dacă mai târziu (cel mai bun moment ar fi fost manifestaţiile din toamna trecută), dar Crin s-a prins de situaţie şi a rupt-o cu PSD-ul. Iar din joc a fost scos până la urmă şi Antonescu. Au mai rămas pe scenă două personaje: Băsescu şi Iohannis din cele cu care am început. Băsescu ar fi putu fi scos din joc dar premierul PONTA a făcut, într-un machiavelism perfect, totul pentru ca referendumul să nu poată fi validat. Vă reamintesc şi aceste lucruri: listele electorale, cvorumul, perioada estivală aleasă. A rămas Băsescu în funcţie şi apoi a semnat un ACT DE COABITARE! Poate îmi spuneţi şi mie unde aţi mai auzit dumneavoastră de “coabitări trecute în acte”? Metodele coabitării nu au nevoie de zisele hârtii pentru că numai Constituţia stabileşte termenii guvernării. Cred că îmi daţi dreptate. Dar scopul era mutual avantajos pentru cei doi parteneri de coabitare: Ponta să-i preia fotoliul, Băsescu să se prezinte drept “polul opoziţiei”. Şi iată că ultimul termen al dramei iniţiale (Iohannis) le împiedică, paradoxal, schema securist-comunistă.
Dumneavoastră preferaţi să staţi în casă. E alegerea la care aveţi dreptul. Dar, cu tot respectul, după aceea MUCLES!

MINCIUNA "LUPTEI CU BĂSESCU": 10 ani de coabitări continue

Mai este un pic şi Traian Băsescu îşi va finaliza şi cel de-al doilea şi ultim mandat. Odată cu această şi-ar pierde obiectul muncii o importantă parte a spectrului politic şi din media. Aceea care zi de zi s-a aflat în duel mai mult sau mai puţin verbal cu preşedintele încă în funcţie. Ar fi firesc să se facă un bilanţ al raporturilor care au existat pe plan politic între cele două structuri care îşi împart "puterea executivă". Uimitor (vorba vine) e că nu se grăbeşte nimeni să facă aşa ceva. oare de ce? Răspunsul e foarte simplu: s-ar da peste cap acele şabloane pe care propaganda diverselor partide încearcă să o inducă în creierele populaţiei din România. În cei 10 ani a existat UN FALS CONFLICT între partide şi Băsescu! Conflict a existat dar între măsurile nedemocratice venite de la Cotroceni şi palatul Victoria  aruncate asupra cetăţenilor României. Nedemocratice pentru că nu au avut un suport popular oferit de electoratul care să aprobe acele decizii. Partidele doar au INSTRUMENTALIZAT nemulţumirea faţă de puterea executivă în scopul acaparării unei felii cât mai mari de la masa puterii.

Cum am realizat acest lucru? Mi-am aruncat ochii pe componenţa guvernelor ce s-au perindat de-a lungul celor 10 ani de mandat ai lui Băsescu. Apoi, cu creionul în mână, am calculat cam câte luni au s-au aflat la guvernare diverseele partide din componenţa acestor guverne. Iar când se trage linie rezultatul pare incredibil! Pentru cei ce suferă de amnezie politică. E drept, sunt şi unii care au pierderi bruşte de memorie atunci când sunt puşi să se refere la colaborarea LOR cu obiectul declarat al urii LOR, adică cu Traian Băsescu. Nu-i  nimic, îl reamintim noi aici!

O precizare de la început: pentru uşurinţa demersului, am rotunjit datele de între care s-au desfăşurat diversele mandate. Am considerat că e mai oportun să iau drept reper prima zi a anului ori a lunii (ori ultima zi a anului, ori a lunii) decât să fac stau şi să iau în calcul fără rost perioade de felul 3 luni şi 4 zile. Atfel, ca să exemplific, în calculul meu, mandatele prezidenţiale s-au socotit începând cu 1 ianuarie (2005 ori 2010)şi la fel în cazul echipelor guvernamentale, chit că ele în realitate şi-au aflat şi îşi află termene prin jurul datei de 22 decembrie, bună oară. Pentru mandatul actual al lui Ponta am inclus şi lunile noiembrie şi decembrie din acest an datorită imposibilităţii schimbării din funcţie a premierului.

Şi acum, cifrele în ordine crescătoare!

 3 ani şi 6 luni - PSD
Pentru cei ce au uitat, social-democraţii s-au mai aflat la guvernare atât în primele 9 luni ale ui 2009 (acel "vis politic împlinit" de care vorbea preşedintele Traian Băsescu), cât şi alte 10 luni din 2012. Iar premierul Ponta este singurul din România şi credem că şi din lume ca are semnat un acord de coabitare.

4 ani şi 3 luni - UNPR
Coabitacii prin definiţie dacă luăm în calcul că naşterea acestei formaţiuni s-a produs abia în al doilea mandat al lui Băsescu. Din aceşti 5 ani ai celui de-al doilea mandat doar 9 luni nu s-au aflat oamenii generalului Izmană la Palatul Victoria!

4 ani şi 7 luni - PD (transformat în PD-L)
Iar din aceştia, 2 ani şi 3 luni au fost la guvernare în primul mandat iar 2 ani şi 4 luni în cel de-al doilea mandat al lui Băsescu.

4 ani şi 8 luni - PC (fost PUR)
Da! Partidul lui Voiculescu, partidul detestabilului motan Felix, partidul de buzunar al patronului de tonomate mediatice reuşeşte să depăşească cu o lună în guvernare PD-L, partidul zis prezidenţial!

5 ani şi 11 luni - PNL
Grosul perioadei îl reprezintă cei 4 ani de guvernare continuă ai lui Tăriceanu în primul mandat al lui Băsescu.

7 ani şi 2 luni - UDMR
Formaţiunea minoritarilor maghiari s-a aflat la guvernare în timpul lui Băsescu mai mult decât orice altă formaţiune politică zisă românească! Şi s-ar fi aflat şi mai mult dacă la sfârşitul guvernării Tăriceanu (din primul mandat al lui Băsescu) din cauza faptului că imaginea lor era prea legată de aceea a liberalilor, cooptarea lor la guvernare a fost evitată de coaliţia PD-L - PSD; iar în vremea celui de-al doilea mandat al lui Băsescu, după ce alianţa USL a dus la căderea guvernelor PD-L, un anume Crin Antonescu nu s-ar fi opus intenţiei lui Ponta de a şi-i face parteneri. Nu-i nimic, Ponta şi-a văzut şi el visul de a guverna cu UDMR în cel de-al treilea cabinet girat de domnia sa. Curat iz de USL în acest guvern Ponta 3 cu d-alde UDMR şi UNPR braţ la braţ cu PSD şi PC.

Puteţi face verificarea consultând pe Wikipedia datele despre:
- guvernul Tăriceanu
- guvernul Boc 1
- guvernul Boc 2
- guvernul Ungureanu
- guvernul Ponta 1
- guvernul Ponta 2
- guvernul Ponta 3

Încă o pagină din trecutul de arivist politic al lui Aurelian Pavelescu

"După ce apăruse la postul bucureştean de televiziune Amerom 38, în iunie 1995, afirmând - într-un raţionament calificat în replica unui invitat de la Radio Europa Liberă drept xenofob - că ţiganii nu au o libă, o religie, ci doar organizare tribală şi structuri paralele cu cele statale, fiind o cauză a numeroase tensiuni în ţările în care trăiesc, Aurelian Pavelescu, preşedintele Partidului Dreapta Naţională este acuzat la Antena 1, de Şerban Suru că ar face jocul puterii, că ar fi manevrat de Cotroceni prin consilierul prezidenţial Dan Iosif."

Grigore Traian Pop, "Garda, Căpitanul şi arhanghelul din cer... O istorie obiectivă a mişcării legionare", Volumul II, Editura Eurasia, 1996, p. 225-226.

Volumul era scris la puţin timp după evenimente şi credem că relatările erau proaspete în mintea autorului. Să observăm că lui Aurelian Pavelescu mereu i-a plăcut să fie "manevrat" de Cotroceni, ani de zile mai târziu fiind sluga prea plecată a lui Traian Băsescu.

Şi că o reamintire, postul Amerom 38 - în proprietatea lui Cristian Burci - îşi capătă denumirea mai cunoscută de Prima TV. În continuare Burci îi este patron.

Vasile Dâncu despre euroalegeri şi lipsa unui proiect european al României

Un interviu cu domnul Vasile Dâncu despre alegerile europene, lipsa tematicii europene la aceste alegeri, lipsa unui proiect european al României şi supremaţia Germaniei asupra UE. Prilejuit de prezenţa domniei sale la Salonul internaţional de carte "Bookfest 2014".

Euroalegeri - Au adormit cu 43%. Se vor trezi cu 34%?

ULTIMA ORĂ: La 5 dimineaţa, PD-L anunţă, prin Gheorghe Flutur, rezultatul numărării paralele a voturilor, după prelucrarea datelor a 95% secţii de vot. USD - 37%

Mincinosul ăsta de Po0nta ştia el ce ştia atunci când a amânat cât se putea să se adreseze electoratului după anunţarea sondajelor de opinie la ora 9 seara. I-a lăsat doar pe cei doi saltimbanci - Iliescu şi Dragnea - să joace sceneta aia de doi bani în care se prefăceau că au o discuţie privată despre Antonescu şi Mircea Diaconu. Deci a apărut acest Pinochio de modă nouă abia pe la 10, la o oră depărtare, trimiţând, cu un ton ce se vroia preocupat de soarta ţării, apeluri pentru 2refacerea USL şi reluarea proiectelor din program". S-o fi referit şi la punctul 9, cel ce privea oprirea jafului asupra resurselor naturale sau distrugerea mediului (Roşia Montana, gazele de şist)?

Dar ce l-o fi împiedicat? Că doară toate tembeliziunile săreau în sus cu exclamaţii privind procentajul uluitor, cu o cifră - declarau loazele televizioniste - "record pentru PSD, neatinsă nicicând". 43% adică, cu variantele mai moderate ale altora de 41% sau 42!

Eeee! Păi avea de ce să nu se expună! Rezultate ale sondajelor scurse pe net în timpul zile indicau cifre de la 43% (la Antena 3, evident, pentru că era ordin) la... 37% indicate de institutul angajat de TVR. Iar pentru PNL cifrele variau de la 13% (aceeaşi Antenă3, tot pentru că era orden) la... 19% la aceeaşi TVR. Ca să se rezolve dilema, presupun eu, s-a mai dat un ordin pe la 8 sau 9 seara ca să se facă... hmmm... o medie. Nici prea-prea (43%), nici foarte-foarte (37%) ca nu cumva indicaţiile preţioase în măsluirea sondajelor să-i facă pe cei de la butoanele respectivelor instituţii de băcănie. Iar dom' Lucaciu (băiatul de la TVR pe care pontacul vroia să-l pună consul la New York) pesemne că s-a conformat. Dacă-i orden...

Eeee! dar noaptea se petrec nişte lucruri! Nişte numărători paralele. Că la noi, unde este democraţie foarte originală în spirit iliescisto-băsist, nu a avut loc nici o aşa-zisă "modernizare a statului" pentru ca BAC-ul să anunţe chiar în timpul nopţii rezultate parţiale de la despuierea urnelor. Aşa că trebuie să ne bazăm pe rezultate parţiale din numărătoarea paralelă a voturilor făcută de partide. Şi uite cum aud pe la ora 12 jumate - 1 noaptea că cei da la PNL ar fi anunţat, după numărarea a circa 30% din procesele verbale, un rezultat de 35 de procente pentru USD. Iar mai apoi, peste alte vreo trei ore, vine şi PDL-ul cu numărătoarea-i paralelă să mai învârtă încă o dată cuţitul în rana lui Victoraş, anunţând şi el, prin vocea lui Flutur, tot vreo 35%, după numărarea a aproximativ 65% din procesele verbale.

Păi ce rezultat minune ar mai fi ăsta, dom' Ponta? 35% e cam departe de 43% şi foarte departe de cele 50% + 1 de care ai nevoie pentru scaunul râvnit de la Cotroceni. Cam greu. Au mai fost doi înaintea ta (Năstase şi Geoană), cu procente.... ceva mai bune, parcă, de 36-37% care au pierdut mai apoi cursa la mustaţă. Şi ăia chiar erau mai inteligenţi decât tine şi mai serioşi. Şi, iarăşi parcă, cu mai puţin tupeu.


Nu că m-ar interesa ce faceţi voi acum, că am votat pe altcineva. Dar legat de asta, ce se scunde sub enigmaticul "7% - alţii"? Acolo nu sunt cuprinşi nici Mircea Diaconu, nici PPDD, PFC, PRM. Să avem parte, când o trage BEC-ul linie, de altă surpriză de proporţii la scrutinul european?

PS: ora la care scriu această postare este la 3 şi jumătate din noapte. Evident că lucrurile se pot schimba mult în continuare.

Europarlamentare: de ce îl voi vota pe Iulian Capsali

Duminică vor fi alegeri pentru Parlamentul European. Majoritatea cetăţenilor României cred că nici nu ştie. Şi nici nu ar fi avut cum! Campania electorală legată de eveniment a fost, vorba lui nenea Iancu, sublimă dar a lipsit cu desăvârşire. Au lipsit, adică, discursurile legate strict de tematica europeană. Am fost inundaţi în schimb, mulţumită greţoşeniei de la televiziuni, de tot felul de certuri şi promisiuni care aveau legătură mai mult cu activitatea primăriei de sector.

Efectiv această cloacă politică ce se perindă în diverse formule în fruntea ţării i-a considerat în această primăvară, la aceste alegeri drept nişte debili, suferind de retard politic. Altfel nu se poate înţelege cum NICI O TEMĂ PRINCIPALĂ EUROPEANĂ nu a fost atinsă în zisele "dezbateri electorale". Şi ar fi fost - ohohoho! - mult de discutat.

Despre criza economică, de exemplu! Despre politicile de austeritate criminale adoptate şi impuse la nivel UE de către Germania. În beneficiul numai al ei! Dar cum să se vorbească despr acest lucru când însuşi preşedintele Băsescu le-a susţinut sus şi tare! "Bine", o să-mi spuneţi, "dar nu a ţipat USL-ul de n-a mai putu". Da, a ţipat până a luat ciolanul! Apoi frumuşel s-a pus pe ros, cu pactul de coabitare alături. Şi a continuat să fie slugă. De parcă nici nu ar fi fost aleşi cu 70% pentru O POLITICĂ DE DEZVOLTARE NAŢIONALĂ.

Cazul "Roşia Montană" a fost hârtia de turnesol. Un punct trecut în programul de guvernare şi cu care apoi s-au şters la fund.

Revenind la prezent, partidele - aşa-zişii adversari politici dar acre se înţeleg atât de bine, transgresând cu lejeritate frontierele ideologice - propun liste numeroase. dar nu şi idei, concepţii, linii de dezvoltare a UE. Lipsesc VIZIUNILE PROPRII! Şi ştiţi de ce? Pentru că toţi aceştia pleacă la drum cu gândul că ei, aleşii lui peşte, vor fi acolo doar ca să li se aducă la cunoştinţă "ceea ce a decis UE". Stai şi te freci la ochi! Cum adică? Păi ei (şi prin trânşii şi noi) suntem parte a UE, ar trebui să luăm parte la dezbateri, să avem contribuţia noastră la decizii, nu să jucăm rolul corului antic, al grupului de majorete sau al aplaudacilor de lângă drum. Dar aşa stau lucrurile cu ăştia!

La fel se prezintă lucrurile într-o altă temă cât se poate de fierbinte: aceea a politicii externe. Deşi UE este un colos politic, economic şi social, iată că în faţa agresiunii ruseşti vedem că lipseşte acea voce unică şi clară europeană. Găsim doar exprimarea variilor interese ale Germaniei, Franţei sau Marii Britanii. Foarte ciudat! Înseamnă că Uniunea este făcută doar pentru ca roadele economice să le culeagă numai unii care-s mai egali decât alţii, pe când atunci când se pune problema de unitate pentru a trage ccăruţa europeană întro poziţie mai bună pentru a împiedica planurile gangsterului de la Moscova pe unii îi apucă brusc cârcoteala şi "pacifismul".

Deci aţi auzit poziţii asumate de distinşii catindaţi la scaunele comode de la Bruxelles în respectivele probleme de politică externă? Nimic! Nici nu-i de mirare! Pe de-o parte partidele băsiste - PD-L, Forţa Civică, Noua Republică, Mişcarea Populară - toate acestea nu mişcă fără indicaţii de la mult iubitul şi stimatul lor preşedinte. Care preşedinte are parte de o expertiză strălucită: a lui Iulian Fota! Şi cu asta am spus totul. Pe de altă parte, ce se poate cere de la fosta USL, cu un premier care NU A EXPRIMAT NICI O POZIŢIE A GUVERNULUI faţă de criza din Ucraina. Dar ce pretenţii să avem de la Victor Ponta, care s-a cufurit pe el când a auzit de ruşi, şi a fugit repede la buncărul de sub Casa Poporului.

Aceste două teme - economică şi de politică externă -sunt cele care ard. Dar nu au legătură directă cu opţiunea mea de vot! O altă temă de dezbatere, cu consecinţe mult mai profunde asupra societăţii, una care ţine de morala publică mă face să-l votez pe Iulian Capsali. Faptul că întreaga viziune creştină asupra vieţii (şi a morţii) este pusă în discuţie printr-un mesaj ce ni se strecoară insidios în urechi prin decizii luate în Parlamentul de la Bruxelles, Atacul ideologic dus asupra valorilor familiei tradiţionale! Sodomia promovată ca virtute! Prin adoptarea de tot felul de "Rapoarte" (Estrella, Lunacek) în forul de dezbatere. Fără să fie consultat niciodată cetîţeanul european! Pur şi simplu i se vâră forţat pe gât pretinsele valori - de inspiraţie "progresistă", pentru cine nu ştie, adică marxist-leniniste - ale corectitudinii politice.

Aţi auzit pe stimabilii pretendenţi vorbind despre aceste lucruri? NU! Pentru că ei au cauţionat adoptarea acestor nelegiuiri morale, fie prin votul lor, fie - ceva mai pervers - lipsind de la vot! Cu toţii! De la "dreapta" la "stânga" şi de la "stânga" la "dreapta". De  la Monica Macovei, la Renate Weber şi până la Daciana Sârbu, fată de popă! Cică aceasta din urmă s-a luptat din răsputeri să nu fie aprobat "Raportul Lunacek" - absentând de la vot.

Să ne mirăm atunci de lipsa dezbaterii publice, în faţa cetăţenilor? Păi cum să se expună aceştia oprobioului public? Nu mai bine se dă ordin televiziunilor să tacă (că DNA-ul e la uşă) şi să se discute despre altceva: cum se ceartă - vezi Doamne, Ponta cu Băsescu, amândoi cu Antonescu şi acesta din urmă cu Tăriceanu?

Uite de aceea votez cu Iulian Capsali! E treaba dumneavoastră dacă vreţi să vedeţi diverse madame cu barbă plimbându-se pe bulivar şi mângâindu-şi copilaşii proaspăt adoptaţi. Prefer să văd drept ap de familie "bărbatul cu barbă".

PS:
- Ar putea să mă întrebe cineva de ce nu votez cu Mircea Diaconu. Pentru că este o mânărie făcută la adresa PNL, pentru a-i slăbi electoral pe liberali şi a-i şubrezi poziţia lui Antonescu. Cazul "Mircea Diaconu" slujeşte de minune, deci, lui Victor Ponta.
- Acelaşi Victor Ponta, care se laudă pe toate gardurile că "apără România", a făcut sluj imediat în faţa cerinţelor "progresiste" ale reprezentării proporţionale în funcţie de gen pe liste. Nu criteriul valoric a contat în alcătuirea listelor ci aparteneţa la sexul feminin.
- Cuibuleţul de la "Rost" nu îl susţine pe Capsali ci preferă să stea sub odinele camaradului Mihail Neamţu. Este suficient să vedem antecedentele. L-au susţinut sus şi tare pe Băsescu în timp ce-l umpleau de sudălmi pe "rusofilul" Geoană. Între timp Geoană a fost reevaluat de preşedintele lor drag. Pe Neamu îl ironizau iar acum au trecut brusc la adulaţie. Chiar şi unii care se băreau cu monarhismul în piept. Oare de ce? Să fie la mijloc oarecari... fonduri europene? Vai, ce oroare! Tocmai ei, care se prezentau drept eurosceptici să pună botul la zisele fonduri! Şi tot ei, din rândul cărora sunt unii care dorm cu poza lui Putin sub cap, să arunce în stânga şi dreapta acuze de "rusofilie"?

Zvonul ca proptea politică - Muzeul Ţăranului Român şi tupeiştii din jurul său

În cazul de faţă vorbim de un domn numit Virgil Niţulescu, director şi pe timpul PeDe-Lingăilor, şi pe timpul USLaşilor (c-aşa-i în cotocobităceală) al Muzeului Ţăranului Român. Politruc (a)cultural îl numea Claudiu Târziu cu ceva vreme în urmă - uitaţi aici - şi continua în descriere cu un citat din Andrei Pleşu: "Un zvon în care nu vreau să cred e că unul dintre aspiranţii la directorat ar fi fostul secretar de stat Virgil Niţulescu, de la Ministerul Culturii. Îl ştiu de mult. Iniţial, am crezut în candoarea lui. Între timp s-a instalat în postura unei mediocrităţi vesele, de funcţionar hârşit în rele. Mi-e greu să înţeleg de ce vrea acest directorat. În materie de etnografie e nul. În materie de caracter e, ca să zicem aşa, aproximativ. Se crede un administrator? Să caute vreun şantier sau vreo circă financiară. Altfel, va rămâne în memoria noastră ca un demolator de duzină, înălţat pe ruinele unui lucru bine făcut" Cred că aţi remarcat sublinierea cuvântului zvon, doară zvonistica ce devenea realitate era la ordinea zilei în timpul guvernărilor Băsescu-Boc din urmă cu nu mulţi ani.

Acest Virgil Niţulescu s-a evidenţiat (ŞI EL!) prin politica sa anti-creştină culturală dar în spiritul corectitudinii politice la putere în zilele noastre, transformând MuzeulŢăranului Român într-o oficină a propagandei sodomite. Pentru cei ce au uitat - şi, din păcate, suferă mulţi de amnezie "culturală" - le reamintesc de scandalul de la MŢR ivit cu ocazia desfăşurării "Lunii LGBT". Mă voi ajuta iarăşi de articolele publicate de Claudiu Târziu - de aici şi aici - şi în care i se cerea DEMISIA. Sau demiterea, lucru foarte greu, de vreme ce "are proptele politice solide". Peste câteva luni, în septembrie 2013 (deci nu demult!), apărea chiar şi un "Comitet pentru salvgardarea MŢR", după cum citim pe blogul aceluiaş Claudiu Târziu. Interesant că nu aflăm printre semnatari numele lui Cristian Preda.

Dar de ce ar fi trebuit să apară numele politologului, politicianului şi politrucului Cristian Preda? Pentru că suntem în căutarea cercului de proptele politice ale celor care distrug MŢR. Iar în demers trebuie să vedem unde îşi au izvorul ZVONURILE create pentru a-l spijin pe cel care, în condiţiile în care la conducerea Ministerului Culturii a venit un creştin (fie el şi răspopit), ar putea să-şi piardă postul.

Păi domnul Cristian Preda este într-o amiciţie de idei cu fostul ministru de la Cultură, Daniel Barbu zis "Cianură". Îşi au numitorul comun în apartenenţa la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti. Ambii sunt vajnici apărători ai "minorităţilor sexuale" şi a umanitarelor deziderate ale RMGC. Nu contează că sunt în structuri politice diferite, doară trăim în coabităceală şi prin urmare este firească orice apropiere. Îi mai leagă şi apartenenţa "dilematică" şi, de aici, ideologia ce-i uneşte îmi pare evidentă.

Ori, după aberantele decizii şi afirmaţii ale lui Daniel Barbu, îndepărtarea sa era aproape certă. Aşa că de ce să nu lase în urmă un ou fierbinte urmaşului de scaun ministerial? Poate convenea şi anumitor interese ce cloceau în mintea premierului Victor Ponta: de jaf şi de furt. Deci, dacă au existat planuri de "comasare", ele au fost realizate ÎN MINISTERUL CULTURII doar în perioada Daniel Barbu. Poate chiar ca urmare a unui ordon ocult ceva mai vechi, de ce nu?

Dar de ce să se pună în cârca unui ministru care încă NICI NU FUSESE ÎNVESTIT ÎN FUNCŢIE? Ori acest lucru face Cristian preda, care se pare că le ştia el mai bine decât oricine... de la Bruxelles, unde este europarlamentar!

Post by Cristian Preda.

Şi care europarlamentar îi dă repede telefon lui tătuca de la Cotroceni, care-l roagă pe proaspătul ministru să nu comaseze MŢR cu Muzeu Satului. Şi vine şi (încă) directorul Virgil Niţulescu fluturând o scrisoare deschisă, dezvăluind planul ocult al lui Ponta! Dar de ce nu a făcut acest lucru în timpul mandatului antecesorului lui Ştirbu? Pentru că scopul NU este salvarea MŢR ci atacarea PNL. Din ambele direcţii, în stil coabitac. Dacă ar fi doar un scop politic, lucrul m-ar lăsa rece. De vreme au fost de acord cu cobităceala, atunci să se descurce! Dar în joc sunt şi valorile CREŞTINE şi aparatul drăcesc instalat în frunte pentru distrugerea ţării. O colcăială de propagandişti care se spijină reciproc în intenţia de a schimonosi şi mai rău România.

Şi la Iulian Capsali am găsit o concluzie asemănătoare:

Post by Iulian Capsali.

Nu tiu cât de bune sunt reacţiile pripite în zilele noastre, plecate numai de la zvonistică. Există departamente ale "serviciilor" însărcinate cu manipularea. Dacă am reacţiona imediat, fără judecată critică, le-am face "serviciilor" un mare serviciu. Şi să nu credeţi că mobilele ce stau la bază sunt nobile. De mult nu mai avem "stat naţional".

PS: după tot acest "scandal" ar mai putea fi clintit din funcţie poponarofilul director al MŢR? QED!

Acelaşi scenariu

"Nimic nou sub soare", vorba Ecclesiastului. Dacă scandalurile care se succed în ultimul timp nu vă reamintesc nimic, atunci ar fi bine să vă luaţi porţia de lecitină. Ajută la memorie. Ceea ce s-a petrecut în ultimele zile - circăraia din Parlament, cu legifarea în stil stahanovist - mie în schimb mi-a readus aminte de bunele năravuri din urmă cu nu prea mult timp (adică din vremea în care Băsescu nu era coabitac, iar actualii coabitaci făceau pe opozanţii). În vremea aceea, de câte ori plesnea în public o afacere care atenta la imagine primului om al ţării, imediat se lansa în public - cu mare tamtam - un scandal şi mai mare care viza personaje din spectrul opus. Urma apoi contra-reacţia şi tot aşa, într-un soi de leapşa de infantilism politic.

Ori, la momentul actual se iviseră cel puţin două scandaluri care loveau în plin pactul coabităcesc şi deranja enorm membri acestei coaliţii anti-româneşti pontaco-antonesciano-băsiste. În primul rând, dezvăluirea modului în care Băsescu a devenit "moşier", cu un fleac de aproape 300 de hectare dobândite printr-un credit obţinut în stil mafiot, a produs panică atât în rândul partizanilor săi băsişti, dar şi în rândul partenerilor de cotcobităceală cărora le-ar fi surâs existenţa unui precedent ce ar fi dus la apariţia altor 600 şi mai bine de "moşieri instant". S-a inventat în grabă o "comisie parlamentară" cu perspective făsăite de rezolvare a cazului. Ce ar fi putut să rezolve? Ar fi intrat în aria de competenţe a Justiţiei. Iar soluţia SUSPENDĂRII deranja... coabitarea! Deci, mai bine o ţeapă.

În al doilea rând, scandalul care priveşte înstrăinarea resurselor subsolului, atât prin declanşatorul mâniei populare ("legea RMGC"), cât şi prin tulburările de la Pungeşti. Ori revolta din Moldova a dus la impunerea pe plan local a unei adevărate stări de urgenţă! Corelaţi acestea cu acţiunile de poliţie politică întreprinse împotriva opozanţilor din alianţa naţionalisto-ecologistă ce se încheagă. Într-un stat membru al Uniunii Europene! Nu că ar fi RÂS ŞI CURCILE (aceasta este vorba populară, domnule Zgonea) când ar fi auzit că babele de la Pungeşti sunt puse în acelaşi rang cu militanţii skinheads sau anarhişti din Occident (şi despre care nici nu veţi auzi vreodată că "li s-a întocmit dosar penal"), dar s-ar fi pus un mare semn de întrebare asupra viabilităţii includerii noastre în continuare în UE.

Deci, ca să se abată atenţia atât opiniei publice din România (cel mai uşor, pentru că suferă de amnezie cronică), cât şi aceleia internaţionale, s-a venit cu declaraţiile penibilului Barbu "Cianură" de la Cultură, cu tămbălăul (bine regizat!) de la Parlament şi cu sforâitoarele declaraţii de la Cotroceni. Diversiunea a reuşit, se pare. Realizează cineva acuma că, iată!, pe timpul lui Băsescu şi al lui Ponta românilor dintr-o localitate pierdută din Moldova vieţuiesc sub asediul impus de declararea unei "zone de protecţie speciale"?

Regimul terorii naţionale

Cică trăim în democraţie dar, conform spuselor unui specimen de gorilă înveşmântată în albastru, comuna vasluiană Pungeşti a fost declarată "ZONĂ SPECIALĂ DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ" (maiorul Ţăranu - potrivit nume! - de la forţele de ocrotire a infractorilor antinaţionali). Şi totul este făcut, evident, pentru bunăstraea dumneavoastră, dragi cetăţeni, ca să trăiţi în linişte şi pace. Pentru toate crimele au ăştia acelaşi pretext: din "umanism", "mizericordie", "pentru pace şi frăţietate".

Apropo, ştiaţi că în acest timp (adică mai acu' vreo săptămână) au fost puşi pe liber - "pensionaţi"! - jumătate din generalii armatei române? Evident, tot din motive "umanitare" şi de "creştere a profesionalismului". Numai la maimuţele astea numite "jandarmi" nu auzi de "pensionări" şi "disponibilizări". Şi sunt foarte curajoşi că d-aia îi laudă toată "colonimea" din presă.

Vă mai amintiţi de mineriade? De TOATE mineriadele? Da, ei sunt! Aceiaşi băieţi reşapaţi la ordinul ministrului Doru Viorel ursu - alt kaghebist - în "forţe de menţinere a ordinii". Au menţinut "ordinea" în iunie 1990, în septembrie 1991, în iarna lui 1999, au menţinut ordinea - băgând site-ul de cultură în dubă - în urmă cu mai bine de un an şi jumătate. Şi iată-i şi acum pe bravii cimpanzei sărind cu pumnii şi picioarele sa apere "ordinea".

"Ordinea" hoţilor şi trădătorilor de ţară, că ăsta-i jurământul lor.

PS: pretextul legal, ca să nu vă miraţi, îl au de pe timpul lui "Cap de Ţap" preşedinte, dar şi atunci era nevoie de o augustă semnătură. Astăzi cine o fi semnat-o?

Ce înseamnă 300 de hectare

Un hectar reprezintă o suprafaţă cu o lungime şi o lăţime de o sută de metri. Ca să fiu şi mai clar, are lăţimea de 100 metri, iar lungimea tot de 100 de metri. Într-un hectar se cuprin 10.000 metri pătraţi.

10 hectare reprezintă o făşie lată de o sută de metri şi lungă de un kilometru. Iar când spuneţi 100 hectare încercaţi să vizualizaţi o suprafaţă lată de un kilometru şi lungă tot de un kilometru.

300 hectare ar fi un câmp lat de 1 kilometru şi întins pe 3 kilometri.

Pentru a străbate un kilometru este nevoie cam de un sfert de oră de mers la pas. Trei kilometri, trei sferturi de oră. Cam de atâta timp este nevoie pentru a parcurge Calea Victoriei de la un capăt la altul (lungime: 2.700 metri, conform Wikipedia) sau de aproape o oră pentru bulevardul Unirii ce leagă Piaţa Constituţiei de Piaţa Alba Iulia (3.500 metri, conform aceleiaşi Wikipedia). Deci luaţi în minte una din aceste artere familiare şi apoi extindeţi spaţiul spre stânga sau spre dreapta cu un kilometru şi observaţi câte obiective cuprinde. Dacă am lua ca reper Calea Victoriei, latura cealaltă ar începe undeva de pe la stadionul Dinamo şi ar coborâ undeva la Sfânta Vineri.

Dar poate e prea greu exerciţiul de imaginaţie. Să exemplificăm atunci altfel. Parcul Cişmigiu se întinde pe doar 16 hectare (conform aceleiaşi Wikipedia). Nu ştiu dacă este inclus şi lacul din mijloc. Probabil că da. Parcul Herăstrău are în schimb o suprafaţă totatlă (deci incluzând şi lacurile) de 187 hectare (conform Wikipedia). Dar cel mai mare din Bucureşti este Parcul Tineretului (200 hectare, conform Wikipedia).

Tot nu ajungem la 300 hectare. Ce să facem? Punem la un loc Parcul Tineretului (200 hectare) cu învecinatul Cimitir Bellu (25 hectare, conform Wikipedia) şi cu Parcul Carol de peste drum (41 de hectare conform Wikipedia), mai punem câteva hectare ocupate de străzile şi şoselele ce despart Carol şi Tineretului, şi iată că ne apropiem de cifra propusă.

Problema e de unde a făcut rost oricine ar fi cumpărat de o suprafaţă de teren atât de impresionantă în condiţiile în care Legea fondului funciar (18/1991) prevedea restituirea către foştii proprietari doar în marja a 10 hectare de pământ?

Dar dacă sub respectivul teren se vor găsi depozite de gaze de şist şi din măreţul proiect agricol se va alege praful? O să-i plângem de milă notăriţei sau o să spunem că a fost un "tun" financiar livrat la pont?

Sorin Roşca Stănescu despre proiectul lui Ponta privind RMGC: "E de domeniul teatrului absurd!"

Cine cu cine dughineşte şi ruseşte gavareşte?

DE câteva zile presa cianurată aruncă tot felul de acuze împotriva protestatarilor care se opun exploatării prin fracturare. Aflăm din spusele respectivilor că ţăranii de la Pungeşti ar fi plătiţi de ruşi, iar preoţimea aflată în fruntea lor ar face, la ordinele ierarhiei bisericeşti "conservatoare" (iarăşi placa despre existenţa în BOR a unei direcţii conservatoare şi a alteia ecumeniste), o politică dughinistă. Vechiul FSN ar fi mândru de asemenea urmaşi într-ale minciunii propagandiste. Dar să revenim.

Ceea ce uită să spună respectivii este că nu cu mult timp în urmă, între 14 şi 16 septembrie, Alexandr Dughin chiar s-a aflat în România. Şi să vezi chestie! Cu cine credeţi că s-a întâlnit şi a avut discuţii fructuoase? Nu, nu a avut nici cu ţăranii de la Pungeşti, nici cu prototpopul Laiu, nici cu PS Teofan şi nici cu monahii de la "Petru Vodă". Ci chiar cu una bucată componentă a... USL. Sau gravitând în jururl USL şi supunându-se în consecinţă acordului coabităcesc dintre Băsescu şi Ponta dictat de SUE şi SUA.

S-a întâlnit cu Mircea Dogaru şi un grup de reprezentanţi ai Sindicatelor Cadrelor Militare Disponibilizate, după cum spune însuşi domnul Dogaru pe blogul său. Redau pe larg mai jos extrase din această postare a domnului Mircea Dogaru dar nu înainte de a reevalua situaţia: deci, propagandişii cotcobităcirii Băsescu-Ponta îi acuză pe toţi cei ce se opun politicilor de înrobire a naţiunii române de toate relele posibile, în frunte cu acuza supremă, "sunt plăţi de ruşi", în vreme ce înşişi colaboratori principali ai USL se arată deschişi consepţiilor ideologului putinist Alexandr Dughin! Remarcabilă perversitate!

sursa: http://dogaru-mircea.blogspot.ro/2013/09/dialog-scmd-aleksandr-dughin.html

Venit de la Munchen, in drum spre Moskova, Aleksandr Dughin s-a oprit la Bucuresti in perioada 14 – 16 septembrie a.c. pentru a vedea semnalul editiei romanesti a principalei sale lucrari: “Bazele geopoliticii si viitorul geopolitic al Rusiei” aparut la editura Eurasiatica.ro in prezentarea profesorului Ilie Badescu si pentru a vizita Manastirea Snagov cu presupusul mormant al lui Vlad Tepes.[...]

Manifestandu-si dorinta de a avea o intrevedere pe probleme de istorie, geopolitica si geoistorie cu presedintele SCMD, Aleksandr Dughin a fost insotit, la vizitarea Manastirii Snagov si a avut ulterior o discutie de 3 ore cu un grup de reprezentanti ai SCMD, format din: Presedintele SCMD, consilierul pe probleme de relatii externe (cetatean american), vicepresendintele pe  probleme media si seful Departamentului Relatii. Cu aceasta ocazie au fost abordate urmatoarele aspecte:

• Ofensiva globalismului impotriva statelor nationale, vizand destructurarea celor care au mai mult de 10.000.000 de locuitori, inclusiv SUA, Rusia si Romania;
• Ofensiva, fara precedent, impotriva structurilor militare ale statelor nationale, capabile prin definitie, sa opuna rezistenta, ofensiva esuata in perioada 1998 – 2008 in Canada, SUA, Germania, Franta, Lituania, etc., dar care este pe cale de a reusi, declansata fiind in 2009, in Romania. Aceasta vizeaza  reducerea la nivel de simbol a fortelor militare si de ordine publica, distrugerea completa a rezervei si transformarea statului in victima sigura. Odata reusit, experimentul romanesc se va generaliza, dovada tentativa de implementare a legilor Boc– Basescu, in ianuarie 2011 in Ungaria, dupa ce presedintele Romaniei anuntase, in decembrie 2010, ca “militarii romani au inteles necesitatea sacrificiului”. Atunci, sindicatele militare au scos pe strazi in Ungaria cadrele active din armata si politie, in timp ce in Romania a organizat manifestatii in toata tara, pentru a demonstra ca lupta continua, SCMD, ca sindicat al rezervistilor din intregul Sistem National de Aparare.
• Necesitatea punerii de acord, in cadrul unei Internationale a militarilor din toate statele europene si America de Nord, a militarilor din toate structurile, pentru a se impotrivi pierderii statutului lor, masurilor represive care vizeaza aceasta categorie socio-profesionala si, mai ales, agresiunii declansate prin guverne si presedinti marioneta, impotriva statelor si natiunilor lor. Cu acest prilej, presedintele SCMD a explicat indemnul lansat in ianuarie 2011 catre omologii din Occident – “Militari din toate tarile, uniti-va!”
• Sprijinul pe aceasta directie are, in primul rand, in vedere filialele existente sau in curs de constituire ale SCMD la est de Prut, formate din rezervisti care au si cetatenie romana si care vor respecta pe teritoriul Romaniei legile romanesti, iar pe teritoriul statelor in care traiesc, legislatia similara a acestora.
• Ridicarea nivelului de cunoastere si de rezistenta a populatiei prin cultura, in acest sens urmand a se organiza, cu participarea media, ample simpozioane, colocvii, etc. in toate capitalele europene si peste ocean.

Ca si in cazul discutiilor purtate la inceputul acestui an cu reprezentantii FMI si cu raportorul Departamentului de Stat SUA pentru Romania si Moldova, reprezentantii SCMD au expus, pe larg, datele razboiului de imagine si de distrugere efectiva declansat in 2009 de regim impotriva rezervistilor, obiectivele si modalitatile de contracarare adoptate de sindicat in justitie, in strada, in media si in relatia cu partidele politice.

Honor et Patria! Vae Victis!

Presedintele SCMD

Col.(r) dr. Mircea Dogaru

Sursa: http://dogaru-mircea.blogspot.ro/2013/09/dialog-scmd-aleksandr-dughin.html

România se inflamează! E timpul ca gangsterii din fruntea ţării să se oprească ACUM, cât nu e prea târziu!

VASLUI
La Pungeşti, în Vaslui, sătenii se împotrivesc de trei zile încercărilor Chevron de a începe explorările criminale. Ţăranii îi au în frunte pe preoţi, Chevronul - Poliţia şi Jandarmeria zise "româneşti". Poliţia împiedică accesul mijloacelor de transport care aduc oameni solidari cu revoltaţii.

Puteţi vedea transmisie LIVE accesând linkul de mai jos:

http://www.ustream.tv/channel/tv-pungesti

BUCUREŞI şi GALAŢI
Directorul Institutului Geologic a fost demis.Reamintim că aceast instituţie ştiinţifică s-a declarat deschis împotriva proiectului mafiot RMGC. De asemeni, tot acest Institut a infirmat minciunile pe care Guvernul - prin subordonaţi ai săi - însearcă să le difuzeze cu privire la cauzele cutremurelor de la Galaţi.
http://www.realitatea.net

ALBA şi BUCUREŞTI
Pentru duminică, 20 Octombrie, este anunţat un mare miting al MOŢILOR la Câmpeni, de asemeni împotriva fraudei anti-româneşti numite RMGC. De asemeni, la Bucureşti manifestaţia se va relua. În plus, va fi şi un marş pentru UNIREA Moldovei răsăritene ACUM.

Îi apucă Crăciunul pe Ponta şi Băsescu, aceşti trădători de neam şi ţară?

Eugenia Vodă acuză! Scrisoare deschisă către CNA.

Text şi imagine preluate de pe AMPress.

„Am citit că pe marginea subiectului Rosia Montană s-au strîns la CNA, în ultimele luni, în jur de 2000 (două mii!) de „sesizări, plîngeri, reclamaţii”. Şi totuşi, incredibil, acest subiect major, de interes naţional, nu a încăput pînă acum pe ordinea de zi a nici unei şedinţe a dumneavoastră. Prin prezenta scrisoare deschisă – pe care o puteţi înregistra şi ca pe o „plîngere deschisă” – solicit membrilor CNA stoparea imediată şi totală a reclamelor legate de Roşia Montană, care au invadat audiovizualul românesc.


Aceste reclame contravin dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului. Pînă şi la reclamele unor medicamente care se eliberează fără reţetă, privitorul e avertizat obligatoriu: „Citiţi cu atenţie prospectul”. Pe cînd la reclamele aşa-zisului „minerit modern”, nu! El e „BUN PENTRU ROMÂNIA”, se repetă în diverse feluri, pe mai toate canalele, în neştire, însoţit de somaţia „Spune Da mineritului!”, ca într-un fel de referendum privat, al unui stat în stat! Iar pe internet, de mii de ori, pe orice ai da click, orice ai căuta – un film, un autor, un bilet de avion, o reţetă de bucătărie, orice -, ţi se înfige în ochi, zbang!, „Spune Da mineritului!”… Într-un fel, e de înţeles: pe seceta asta, nici banii RMGC nu au miros. Şi totuşi, cînd e vorba de un subiect care a răvăşit România, şi care e încă în dezbatere naţională, nu credeţi că aţi putea găsi modalitatea legală de a stopa tot acest veritabil dezmăţ publicitar, generator de confuzie? Am văzut, în arhiva CNA-ului, că în 2009, după multiple tergiversări, a fost interzisă o campanie publicitară RMGC, pe aceeaşi temă, pentru că vehicula sume inexacte (cu care ni se povestea, în reclame, cîte şi mai cîte am fi putut noi face!). Vi se pare că enunţul „bun pentru România” e mai puţin inexact decît o simplă cifră? Vi se pare că, de la acea campanie care – o spunea atunci o voce a CNA-ului – „dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri”, s-a schimbat ceva? Aceste noi reclame contravin Codului de practică în publicitate ( art 1.3, potrivit căruia „comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare”; sau art. 5.1, potrivit căruia „anunţatorul trebuie să fie în măsură să probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmaţiilor folosite în comunicare”). Toată această campanie încalcă şi art.114 din Decizia nr 187 privind Codul de reglemetare a conţinutului audiovizual (nu mai invoc şi alte articole, pentru că, desigur, CNA-ul ar putea găsi rapid argumentaţia juridică pentru o hotărîre dreaptă, cu condiţia să vrea!). Şi, pentru credibilitatea instituţiei dumneavoastră în ochii opiniei publice, ar fi bine să vrea! Cred că CNA-ul ar trebui să merite să fie perceput nu ca o sumă de funcţionari care distribuie licenţe şi sancţiuni, mereu atenţi la recomandările celor care i-au recomandat acolo, şi cu atît mai puţin ca un spaţiu al unor sinecuri, ci ca un for intelectual, al unor conştiinţe independente, arse de dorul sănătăţii audiovizualului românesc…

Se ştie, un bun mercenar al publicităţii poate face credibil absolut orice mesaj; el poate să ne convingă şi de raportul dintre fericire şi soda caustică, şi de efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă; nu degeaba a avut atîta succes titlul: „Nu-i spuneţi mamei mele că lucrez în publicitate, ea crede că sunt pianist într-un bordel!”… „Bun pentru România”? De ce am crede nişte oameni de pe stradă, culeşi din toată ţara, cu oraşul scris pe ecran, care ne spun, implicit şi explicit, că proiectul „e bun”, şi nu am crede, în schimb, PROFESIONIŞTII acestei ţări (geologi, chimişti, economişti, arhitecţi) care ne spun – e drept că mult mai rar, şi nu în spaţiile publicitare – că NU e deloc bun?! Printre altele, toată această lungă poveste, „Roşia Montană”, e un exemplu de umilire publică a profesioniştilor, care nu au un cuvînt hotărîtor şi limede de spus, acoperiţi fiind de hărmălaia politicienilor şi de tradiţionalele cozi de topor.

În economie, ca şi în medicină, primul principiu care ar trebui să funcţioneze ar fi: în primul rînd să nu faci rău. Dacă românul neinformat ar citi „prospectul” s-ar îngrozi: cine ar mai lua un medicament dacă ar afla că, la capătul unui tratament paliativ, s-ar trezi, în proporţie de 100%, cu o uriaşă tumoră malignă pe faţă? Şi ce altceva decît o tumoră pe faţa României ar fi acel lac otrăvit uriaş, mai mare decît Monaco, rămas în Apuseni în urma exploatării? Cu siguranţă că nu poţi fi decît solidar cu minerii din Roşia Montană şi cu problema de fond: ei au dreptul la muncă şi dreptul la demnitate, la fel cum au – sau ar trebui să aibă – şi oamenii din Delta Dunării, şi din Bucovina, şi de oriunde din România. Dar aceşti „roşieni”, aflaţi în epicentrul unei situaţii conflictuale, sunt azi în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Dacă ar citi cu atenţie „prospectul”, şi dacă l-ar înţelege la dimensiunile lui de perspectivă, aceşti oameni ar respinge, ei înşişi, mutilarea ţării lor. „Ţara moţilor”, aşa se chema impresionantul documentar despre Apuseni, al lui Paul Călinescu, premiat, în 1939, la Veneţia… Dacă vrei să salvezi ce e frumos în ţara ta, nu înseamnă că eşti păşunist, nu înseamnă că eşti eco-anarhist, nu înseamnă că vrei să vezi Apusenii plini de „Fefelegi” şi de ciobani Ghiţă care caută o reţea de socializare în pustie, nu înseamnă nici că vrei să reduci România la o „grădină botanică” (deşi, la rigoare, e de preferat să fii sărac într-o grădină botanică, decît sărac într-un mediu toxic)! Nu înseamnă că nu ţi-ai dori o ţară civilizată, cu industrii puternice, nu înseamnă că nu întorci capul de cîte ori treci, de pildă, prin Drumul Taberei, pe lîngă un maidan de pe care tot nişte „investitori” au ras Tricodava, cîndva o fabrică faimoasă, sau că nu ţi se strînge inima cînd vezi, la televizor, dinamitarea unui furnal de uzină părăsită… Pentru că toate au însemnat oameni, ani, viaţă, sacrificii, pe altarul unei false industrializări; toate sunt ca un spectru al Eşecului, care nu ne dă pace…

Să compari Roşia Montană, acest proiect industrial faraonic, care riscă să ne urîţească şi să ne îmbolnăvească Transilvania, cu succesul autohton al unei celebre uzine de automobile, e aberant! Să spui că un refuz al acestei investiţii e un semnal negativ pentru investitori, e la fel de aberant. Investitorii nu sunt nişte sperioase domnişoare de pension; Dumnezeul lor e unul singur: Profitul. Faptul că România refuză să-şi desfigureze o zonă istorică, cu cea mai veche atestare documentară, faptul că refuză să înlocuiască un paradis natural cu acea baltă cianurată mai mare decît Monaco, nu ar pune pe nimeni pe fugă, dimpotrivă! Ceea ce contează mai mult, pentru investitori, e să fim o ţară corectă, fără şpagă, fără loc fruntaş în topul comisioanelor ilicite, şi cu o legislaţie coerentă. Iar uneori, pentru „imaginea României”, e mult mai important un rest de demnitate, decît gramele de aur pe cap de locuitor!

Am auzit şi văzut, la televizor, reprezentanţi RMGC, ca nişte mutanţi ai patriotismului, cu figuri inocente şi cu un discurs obsesiv, gen „bun pentru România”; dar cînd vine vorba de slalomul printre ilegalităţi, cu care a început ceea ce s-ar putea chema „lungul drum al Roşiei către moarte”, „şeful” îl ia în braţe pe „eu sunt mic nu ştiu nimic”, eu sunt „nou”, eu sunt venit „după”!

Un impact economic minor şi tranzitoriu nu justifică, în nici un fel, desfigurarea feţei României, cu grave consecinţe asupra „subconştientului nostru colectiv”. Pentru că una e să ştii că ai o ţară cu frumoşii Apuseni care ascund o comoară, la care poate vei ajunge o dată (va veni şi timpul să o accesăm, dar nu aşa şi nu acum, ci mai inteligent, mai sofisticat, mai puţin invaziv şi mai profitabil pentru economia naţională), şi alta e să ştii că avem acolo, vorba lui Daneliuc, într-un interviu, O BALTĂ! Doar că, spre deosebire de Daneliuc, şi în ciuda tuturor aparenţelor, eu nu cred că „preocuparea principală a românului e grătarul cu mici”! Şi cred că toţi aceşti politicieni, parcă ieşiţi din mantaua unui Ed Wood al marilor dezastre, se joacă, de fapt, cu focul; din inconştienţă sau respectînd savante strategii de manipulare a mulţimii, ei subestimează ceea ce se cheamă iubirea pentru Transilvania!

Pentru că una e să desfăşori un asemenea şantier în deşertul australian, sau lîngă Polul Nord, sau în fundul Africii, şi cu totul altceva e să-l trînteşti în inima istorică a unei ţări, cu consecinţe dezastruoase pentru întreaga zonă. Am făcut ocolul lumii, dar nicăieri n-am văzut să se laude cineva cu vreun lac cianurat, nici cu gropi de gunoi performante! (pentru asta ar fi trebuit să fac excursia organizată pentru anumiţi ziarişti, de RMGC, în Noua Zeelandă!). Oricît de modernă sau de cochetă ar fi o exploatare industrială, rezultatul e unul singur: urît! Îşi poate imagina, cineva, un asemenea proiect industrial devastator, pe valea Loirei, sau în Toscana? „Apusenii sunt mai frumoşi decît Toscana”, am citit într-un articol al unui turist britanic, şocat că o exploatare industrială vrea să-i distrugă (dacă n-o fi fost un agent sorosian, plătit gras ca să ne împedice să prosperăm)! Am văzut şi că există avocaţi ai diavolului, care se dau de ceasul morţii, cum o să plătim noi sume uriaşe RMGC-ului! Nici o instanţă de pe glob nu ar putea acuza o ţară pentru că îşi apără identitatea şi avuţia naţională. Dimpotrivă, populaţia României ar putea cere daune morale, pentru că a fost dezinformată şi tocată publicitar agresiv, în tot acest timp! Posibilelor „presiuni politice transoceanice”, în favoarea acestui proiect economic de proporţii monstruoase, dar deosebit de interesant pentru conturile unora, li s-ar putea răspunde, „Vade retro!”, în afaceri se mai şi pierde! Ar putea fi invocat şi scandalul recent, pornit de la Washington, dar cu ecouri în întreaga Americă, percutat şi la Casa Albă, legat de o serie de morminte de eroi, găsite în neregulă, în Cimitirul Arlington! Or, proiectul RMGC ne dărîmă biserici şi ne distruge cimitire, lăsînd în urmă un Lac Mort mai mare şi decît Central Park! (Vorba unui umorist, ne-eco-anarhist, „Munţii noştri aur poartă, să nu-i facem Mare Moartă!”)… Apropo, Central Park e vizitat, anual, de 25 de milioane de turişti. Cîţi turişti ar mai fi amatori să viziteze Apusenii, cu o zonă toxică, secătuită, şi cu un Lac Mort băltind ameninţător, apărat, ni se spune, de „cel mai sigur baraj din lume”, care „zice mamă, zice tată, zice ţară adorată”? Am mai auzit şi varianta vitează că, în cazul exploatării, statul nostru va controla atent tot ce se va găsi acolo… In orice afacere, patronul, cel care dă banii, e cel care deţine controlul, restul e pură fantezie; e greu de imaginat cum un stat care n-a reuşit să controleze nici măcar legalitatea unor contracte, va reuşi să controleze compoziţia fină a unor minereuri. Am mai auzit şi varianta că „aurul va rămîne acasă”: deci le asigurăm investitorilor şi vînzarea mărfii, iar noi ne cumpărăm propriul aur – asta da afacere! Am mai auzit şi asigurări politicianiste că proiectul actual e unul nou, care nu seamănă cu cel vechi, şi am auzit mai ales că „vom renegocia”! Domnilor şi doamnelor, nu mai negociaţi şi renegociaţi degeaba! Inima României nu e negociabilă!

Intr-adevăr, trebuie să ai o inimă de plumb, şi un nume predestinat, PLUMB, ca să poţi vorbi, şi încă în calitate de „ministru al mediului”, e drept, cu o limbă de lemn, despre „maximizarea beneficiilor de mediu aduse de proiectul RMGC”!!! Principalul beneficiu fiind, desigur, acel imens iaz (nu iad?) de decantare, „reecologizat”, care va aduna tot gunoiul (gestiunea reziduurilor miniere, dacă preferaţi). Tot prin absurd: dacă acel gunoi nu e toxic, aşa cum ni se spune, atunci el ar putea fi deversat în Marea Neagră? Sau, tot prin absurd, dacă ar fi încărcat în sute de mii de containere, ar exista un loc de pe lumea asta care ar primi acel gunoi prietenos? Şi dacă da, cît ar costa ca să-l primească? Nu cumva ar fi mult mai mult decît firfiricii-mizilic cîştigaţi din toată afacerea?

Am dat clik pe „Auri sacra fames” (e de prisos să mai spun că şi aici a apărut, zbang!, „Spune DA mineritului”!), „blestemata foame de aur, la cîte ticăloşii nu i-ai împins tu pe oameni”, de la Vergiliu încoace… Stupefiant e că, de azi-mîine două decenii, această „corporaţie”, investind masiv în publicitate şi în teatrul de amatori local, miluind în dreapta şi-n stînga, avansează ca un tanc pus pe pilot automat, implacabil, centimetru cu centimetru, în ciuda întregii agitaţii şi a tuturor „plîngerilor” din jur! Cred că aşa au venit multe catastrofe în istorie. O temă care s-ar putea discuta ar fi adaptarea la actualitate a conceptului de „crimă împotriva umanităţii”… Natura înseamnă Viaţă, natura nu are glas ca să se apere singură, natura are, şi în secolul nostru, misterul şi imprevizibilul ei. Există situaţii în care natura a fost distrusă, dar în beneficiul oamenilor, pentru mii de ani. În cazul Rosia Montană e vorba de o agresiune violentă şi masivă, pe termen scurt, şi care ne lasă, pentru mii de ani, cu un lac cianurat, stresant pentru o întreagă populaţie civilă din zonă, care e pusă în pericol, în urma unor acte fie iniţiate, fie încurajate, fie doar tolerate de autorităţi…

Un mare scriitor, Camus, spunea: „Singura solidaritate umană indiscutabilă e solidaritatea în faţa morţii”. Ca o solidaritate în faţa morţii se explică faptul că protestele împotriva distrugerii Apusenilor au reunit români şi unguri, tineri şi bătrîni, hipsteri şi preoţi, de toate confesiunile, fotbalişti şi academicieni… Toţi nu pot decît să spere că votul din Parlament va fi unul deschis, la vedere, nominal; corect ar fi ca fiecare votant să-şi asume, în faţa naţiunii şi a istoriei, responsabilitatea opţiunii sale, ca să nu existe sentimentul difuz şi apăsător că „toată lumea e de vină”. Am auzit şi varianta că „dacă votul e politic, proiectul nu va trece”. Cred că e exact invers.

Oricum, în momentul votului, fiecare parlamentar să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă, în viitor, ar fi obligat de viaţă (sau pe viaţă) să-şi ducă zilele în localitatea numită Piatra Albă (creaţie RMGC), pe malul Lacului-Mort-mai-mare-decît Monaco, şi să respire praful ridicat de vînt de pe întinderile de piatră golaşă… Şi totul, străjuit de o pancartă, pe care să fie scris, negru pe alb, sau gri pe gri: „AICI A FOST AURUL DUMNEAVOASTRĂ! NOROC BUN!”

…Iată de ce, aşadar, solicit CNA-ului să stopeze orice publicitate comercială pe marginea acestui subiect dureros. Sau să impună mesajul corect, cum ar fi: Spune Da locurilor de muncă la Roşia Montană, dar spune NU unui lac otrăvit mai mare decît Monaco! Spune Da mineritului modern în Apuseni, dar spune NU unui proiect industrial de suprafaţă, cu efect distrugător!…

Cu tristeţe şi cu speranţă,

Eugenia Vodă”