Scurt pe doi despre ce urmează în Ucraina

Scurt pe doi:

- Rusia a masat forțe deosebit de puternice lângă frontiera ucraineană. Nu știu dacă au forța necesară de a cuceri o țară cu zeci de milioane de locuitori, dar pot ANEXA încă niște bucăți. Exact ca în urmă cu 8 ani.

- Forțele separatiste ale republicilor separatiste cu denumiri alese din mitologia bolșevică ("republici populare") au trecut la evacuarea populației civile din zona controlată de ei. Evacuarea precede, de obicei, operațiunilor militare. Semn că se pregătesc a primi forțele ruse care să le anexeze. Așa cum a fost anexată Crimeea în urmă cu 8 ani.

- Olimpiada de iarnă se sfârșește mâine. Crimeea a fost anexată tot imediat după o olimpiadă de iarnă. Exact acum 8 ani.

- Spre diferență de acum 8 ani, când încercarea de a pune laba pe estul Ucrainei în vara lui 2014, operațiunile militare se vor desfășura chiar de acum în speranța de a cuceri cât mai mult din teritoriul Ucrainean.

- Tot spre diferență de situația de acum 8 ani, armata ucraineană este mult mai bine pregătită, are armament occidental și foarte probabil să fie alimentată în timp real cu informații militare venite de la vestici (americani și britanici).

PS: Franța și Germania joacă rolul idioților și se pare că nici nu realizează ridicolul în care se scufundă din ce în ce mai mult? De ce? Pentru că Ucraina a primit în 1994 la Budapesta angajamente pentru securitatea sa de la Rusia, Marea Britanie și SUA. Ceea ce a făcut Rusia (Putin) e mai grav decât încălcarea unei înțelegeri între gentlemani. Și-a ANTAGONIZAT partenerii de acord.

Hârtia de turnesol a filorusismului

Rusnacii au o tactică perversă de a cuceri minţile şi de a-şi păstra influenţa. JOCUL LA DOUĂ (sau mai multe) capete. Ei crează mişcări radicale (anarhiste, bolşevice, seculariste, pe scurt "progresiste"). Nu ştiu cum se face dar, în cea mai mare parte - sau de la un anumit punct încolo - aceste mişcări se pun pe compătimit oropsita Rusie. Ba că e înconjurată de duşmani, ba că e supusă emargourilor, ba că nu-i tratată egal. Această mişcare eminanmente "de stânga" are drept obiectiv să sape la temeliile morale ale Vestului, adică ale societăţilor creştine. Şi cunoaşteţi dumneavoastră evantaiul de teze vehiculate de extrema stângă şi de tovarăşii de idei. Finanţarea - pentru că să nu uităm că există şi finaţare - e făcută prin părţi terţe, prin acei miliardari roşii care susţin cu elan "progresismul". Soros nu e nici primul şi nici ultimul de această teapă. De exemplu, Armand Hammer vă spune ceva?

În faţa acestui curent Rusia are grijă să construiască o contrapondere botezată fie "tradiţionalistă", fie "naţionalistă", "suveranistă". Dacă pui lupa pe aceste mişcări "de dreapta" se observă cum le lipsesc nişte elemente hotărâtoare spre a fi, de exemplu, în acord cu creştinismul, fie el şi eretic. Cât o fi de catolică să zicem formaţiunea politică a doamnei Le Pen? Păi nu prea este! Aceste formaţiuni servesc, la momentul potrivit, să sprijine politicile Moscovei.

Dar care e hârtia de turnesol prin care AMBELOR extreme le e divulgată obedienţa răsăriteană? Păi priviţi cum sar în sus atunci când se preconizează adoptarea unor măsuri minime de securitate naţională. Sar în sus! De exemplu, că România nu ar trebui să aloce 2% din PIB pentru apărare naţională. Ca un făcut, şi extrema stângă, şi aceşti "dreptaci" vopsiţi se vor apuca de plâns pe umărul "săracului popor supus la biruri".

În Basarabia nu România şi-a luat-o peste bot, ci imbecilitatea UE-bruxelleză

Multă multă mUE, tanti Merkel şi dragi tovarăşi ioropeni! Da, tuturor ăstora care v-aţi repezit VOI să daţi indicaţţii pe la Chişinău eludând TOTAL interesele României, ţara absolut legitimă în a se implica în dezvoltarea unei provincii care îi aparţine. Aţi fost atât de tembeli în viziunea dumneavoastră "glorioasă" încât la un moment dat i-aţi însărcinat pe... unguri (sic!) să clădească viitorul ioropean al Republicii Moldova. Şi l-au clădit aşa de bine că nu mai rămâne piatră peste paitră La fel ca în Ucraina, altă victimă a imbecilismului ce domneşte la Bruxelles. Şi nu mă refer la belgieni, ci la zdenţele fără identitate care fac parte din birocratura supradimensionată a UE.

Imbecilismul vostru a fost atât de mare încât aţi impus drept candidată "ioropeană" o tovărăşică ţinută în lesa sosoşismului. O tovărăşică pe care sprâncenaţii cu trese la Liubianka au mâncat-o cu fulgi cu tot.

Dar nu-i nimic! Voi nu ştiţi dar pe cei care atentează la interesele româneşti îi atinge un blestem. Uitaţi-vă la soarta lui Hitler, Mussolini, chiar Stalin (ucis de tovarăşii lui). Vă garantez eu! Aţi trezit nişte forţe pentru care vă veţi muşca pumni. Pentru că transced omenescul

Obama a făcut Rusia să renască; Hillary o va face măreaţă din nou!

Doar câteva ore ne despart de alegerea succesorului lui Obama la preşedinţia Statelor Unite ale Americii. Greu de crezut dar acest Obama, prin politica sa externă dezastruoasă, a reuşit să aducă SUA la statutul unei puteri de rangul 2. În faţa lui Obama, până şi Bush kunior capătă trăsături de genialitate. În fnd, trupele SUA au reuşit în timpul lui Bush să ocupe Afganistanul şi Irakul; Alianţa Nord-Atlantică s-a extins (spre norocul nostru) până la Gurile Dunării datorită aceluiaş Bush junior.

Dar în timpul lui Obama? Să-mi spună şi mie cineva dacă a existat ţară care să fi urinat în capul americanilor dacă şi-au pus în cap să facă acest lucru. Nu vorbim doar de Rusia aici, Avem în vedere situaţia de pe tot mapamondul.

În America de Sud marxismul este la el acasă. Cazul cel mai flagrant: Venezuela, ţară care, deşi stă pe un munte de petrol, populaţia se află în pragul foametei. Evident că pe Obama ăl cam doare în cot. În fapt, cred că domnia sa chiar aplaudă regimul marxist de la Caracas. Doară a aplaudat şi acordul de pace din vecina Venezuelei, Columbia, cu insurgenţii FARC! Noroc de columbieni că s-au opus prin referendum acceptării în viaţa publică a terorismului marxist-leninist. Un regim pe care domnul Obama, în schimb, nu îl repudiază în nici un fel de vreme ce, printr-un "acord istoric", Statele Unite au recunoscut regimul comunist de la Havana. Un regim castrist în faţa căruia până şi Nicolae Ceauşescu se ţinea cu mâna la nas. Despre estul Americii de Sud ce să mai spunem? Doar atât: că, prin Brazilia, acest continent s-a predat cu arme şi bagaje regimului Putin, prin intermediul BRICS.

Ori, prin intermediul BRICS, influenţa Rusie cuprinde practic jumătate de glob, dacă nu mai mult. Africa e lăsată în mâna marxisto-putiniştilor graţie acestui BRICS, de vreme ce Africa de Sud - motorul economic african - e parte a acordului respectiv; India şi China impun practic jocul în Asia!

O Asia spre care Obama pretindea că-şi îndreaptă privire. Dar s-a preocupat de zonă cu o aşa luciditate şi cu atâta diplomaţie încât China face tot ceea ce-şi doreşte în Marea Chinei de Sud. Foarte recent, cu mai ăuţin de o lună în urmă, Filipinele (un stâlp al prezenţei americane în zona Asia Pacific) anunţa că e foarte probabil ca americanii să-şi cam facă bagajele din această ţară iar Filipine să o ia spre alte zări! Mai spre China. Dar bomboana pe coliva politicii americane din zonă o pune regimul nord-coreean cu testele sale nucleare şi balistice necontenite.

Orientul Mijlociu e tot ceea ce poate fi numit mai "varză". Un dezastru absolut la care a contribuit din plin şi secretara de stat din vremea "primăverii arabe", doamna Hillary Clinton. Exceptând Tunisia, toate celelalte ţări au riscat - şi riscă în continuare - să cadă în mâna islamiştilor fundamentalişti. Drep e că aici măgăreaţa nu pică în totalitate pe umerii americanilor. O contribuţie însemnată cade în sarcina clovnilor politici din Franţa şi Italia, care s-au grăbit să ocupe în zonă locul lăsat liber de SUA prin deciziile lui Barack HUSSEIN Obama de a nu se implica în zonă. Şi au rezolvat-o atât de măreţ încât tot la americani au fost nevoiţi să recurgă atât în dosarul libian, cât şi în acela sirian.

Numai că s-a ivit o problemă: Rusia a prins momentul spre a se afirma şi A TESTA putinţa SUA de a acţiona. Aşa încât în toamna lui 2013, când SUA erau gata să intervină pentru debarcarea lui Assad, Putin a recurs la şantajul nuclear. Iar Obama a cedat. FĂRĂ SĂ OBŢINĂ NICI UN AVANTAJ ÎN SCHIMBUL NON-INTERVENŢIEI! Nici măcar o măsură în contra-partidă! Măcar atât: că, în acest caz, nici ruşii nu au voie să intervină. NIMIC!

Şi tot în Orientul Mijlociu, Tratatul cu Iranul ar trebui trecut la capitolul "ruşini istorice". practic un duşman al SUA nu numai că i se îngăduie să-şi continue programul nuclear, dar SUA mai contribuie şi financiar la acesta! Şi să nu vă gândiţi că, poate-poate, astfel Iranul ar fi sub control. În situaţia actuală, Iranul a avut grijă să se pună bine cu Rusia. Care Rusie va acţiona, la o tentativă a SUA, asemeni ca în dosarul sirian.

Dar cel mai groaznic eşec al politicii externe americane sub Obama îl constituie, fără doar şi poate, criza ucrainiană. Nu mor eu de grija ucrainienilor dar geo-politic ne stă mai bine cu zona de protecţie ucrainiană între noi şi Rusia. Ori integritatea Ucrainei fusese GA-RAN-TA-TĂ în 1994 atât de către Rusia, cât şi de marea Britanie şi SUA - prin Memorandumul de la Budapesta. Ori, prin anexarea Crimeei şi prin lupetel din Donbas, Rusia nu a făcut altceva decât să micţioneze pe acel tratat. Care memorandu, apropo, fusese semnat în timpul altei administraţii democrate - al lui Bill Clinton. Deci nu numai că Rusia şi-a bătut joc de SUA. A avut grijă ca acest rapt teritorial să se petreacă tot în timpul unui preşedinte al Partidului Democrat.

Şi care o fi fost răspunsul Americii? Păi... Cam lipsă! Până şi pe plan diplomatic s-au repezit să se auto-propună conciliatori tot doi clovni europeni: tanti Merkel şi bufonul Hollande. Un fel de a spune că şi Europa a fost lăsată în sarcinja altora, asta legat şi de unii care nu vor cu nici un chip să realizeze IZOLAŢIONISMUL autentic în care a fost adusă America pe timpul lui Obama.

Cât despre România, să ne aducem aminte cum aceeaşi administraţie Obama a ţinut în braţe - prin intermediul unui arivist cinic numit Gittenstei - un regim corupt şi venal simbolizat de Băsescu. E o chestiune care nu prea e menţionată prin presă. Oare şi pentru faptul că mulţi prestatori de la trusturile de presă dâmboviţene "lingeau clanţa" amabasdei americane? Noi credem CĂ NU numai asta. Aceiaşi prestatori mai lingeau (şi ling în continuare) şi clanţa ONG-urilor domnului George Soros. De aceea o susţin atât de furibund pe doamna Clinton. Pentru ca SUA să fie aduse la dezastru spre gloria neokominternului şi a maicii Rusia căruia neokominternul îi slujeşte!

BREXIT sau sfârşitul şmecheriei franco-germanice

În urmă cu câteva ceasuri poporul britanic a decis în majoritate, prin votul dat la referendum, ieşirea Regatului Unit din componenţa Uniunii Europene. Câteva lucruri îmi par că au influenţat atitudinea electoratului britanic şi acestea au o componentă comună: aşa-zisul motor frnaco-german al UE.

În primul rând, politica de austeritate impusă de Merkel tuturor ţărilor din componenţa structurii europene. O austeritate cuprinsă într-o formulă foarte simplă: DEFICIT DE MAXIMUM 3 PROCENTE din PIB. Numai că în timp ce majoritatea ţărilor se zvărcoleau sub acest pat al lui Procust economic, s-a descoperit că existau câteva ţări mai egale decât altele şi pentru care limita se întindea spre 5%. Care erau aceste ţări? Exact Germania şi Franţa, care pretindeau celorlalte plafoane stricte.

În al doilea rând, ŢEAPA DATĂ UCRAINEI. Adică statului a cărui integritate teritorială fusese garantată atât de Rusia, cât şi de SUA în rând cu Marea Britanie. Mai întâi, o invitaţie de aderare la Uniunea Europeană. Apoi - după ce acest stat devine ţinta agresiunii Rusiei - urmează un tangou politic extrem de ciudat între Rusia şi UE. Aceleaşi Germania şi Franţa îşi arogă rolul de primadonă în politica externă a UE şi impun planuri utopice de pacificare, mai curând mijloace prin care i se recunoaşte Rusiei, prin status quo-ul impus prin acordul de la Minsk, achiziţiile teritoriale. Pentru că doar naivii ar putea să creadă că Rusia ar mai restitui Crimeea sau că şi-ar retrage "voluntarii" din Donbas. În dosraul ucrainean putem vorbi fie de miopie crasă politică - ţinând cont de faptul că, prin măsurile luate, Rusia consideră UE drept inamic al ei (şi atunci de ce să cocoloşeştii o putere care te consideră aşa?) - fie vorbim de înţelegeri secrete prin care spaţiul răsăritean a fost împărţit în zone de influenţă între Rusia, pe de-o parte, şi binomul franco-german. Şi ca să ni se întărească această bănuială, iată că doar cu câteva zile înaintea referendumului din Marea Britanie, domnul Steinmeier, ministrul de externe al Germaniei, devine vocal faţă de politica de apărare a NATO şi cere ridicarea sancţiunilor impuse Rusiei! Ciudate pretenţii faţă de o organizaţie militară susţinută în principal de efortul SUA şi britanic.

Ceea ce a pus capac (şi la care a făut referire cam orice comentator) a fost politica faţă de migrarea în massă, legată de evenimentele din toamna anului trecut, când peste un milion de persoane au trecut ca prin brânză peste frontierele UE, atraşi de mesajele doamnei Merkel, total opuse tratatelor europene. NU numai că puhoiul de oameni a înspăimântat în măsură foarte mare, dar inducerea ideii că acest şuvoi este infiltrat la greu de islamişti fanatici a făcut ca groaza să crească. Şi acest lucru în condiţiile în care Franţa (şi Belgia) erau răvăşite de atacuri teroriste, penetrate aceste ţări de reţele de insideri, de radicali neaoşi, cu cetăţenie europeană. Ca o paranteză, observăm că discursul oficial al acestor două ţări (Germania şi Franţa) e foarte deschis emigraţiei - chit că ţări precum Grecia şi, mult mai mult, Italia şi Spania sunt răvăşite şi lăsate fără sprijin real - dar evită să facă trimitere la calvarul prin care trec creştinii din Orientul Mijlociu în faţa terorii islamiste, teroare alimentată de material uman născut şi crescut în Europa, mai ales provenit din mediile stângiste şi atee.

dacă adăugăm şi birocraţia înfiorătoare şi OPACĂ controlului democratic, tabloul Uniunii Europene trebuie că s-a prezentat în mod foarte fioros participanţilor la scrutinul organizat pe 23 iunie.

Dar ce se va întâmpla după ieşirea efectivă?

Mi se pare că un efect pervers va fi că, prin ieşirea regatului Unit şi, de aici, prin pierderea accesului la resursele energetice din Marea Nordului, Germania va fi aruncată şi mai mult în braţele sirenei energetice ruseşti! Şi UE împreună cu ea!

Să sperăm că nişte capete lucide vor preîntâmpina un astfel de scenariu şi vor impune reconstituirea Uniunii Europene pe noi baze. O Europă a naţiunilor, fără acel monstru birocratic de la Bruxelles, o Europă în care motorul prosperităţii să nu duduie doar în beneficiul Germaniei, ci al tuturor partenerilor. O Europă FĂRĂ MAI MULTE VITEZE, fără aberaţiile corectitudinii politice pe care tot încearcă să le dicteze, fără "multiculturalisme", şi în care, pentru că a fost regândită, să poate fi acceptată (de ce nu?) Marea Britanie din nou.

Bookfest 2016: "Calea Europeană a Republicii Moldova"

Prezentarea volumului "Calea europeană a Republicii Moldova", apărut la Editura Adenium, în prezenţa coordonatorilor (Sorin Bocancea şi Radu Carp) alături de ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti, Mihai Gribincea, Grigore Cartianu şi Alexandru Radu într-o discuţie moderată de Daniel Şandru . Întâmplare petrecută vineri, 3 iunie, la Salonul internaţional de carte Bookfest 2016.

Alexandru Radu, Mihai Gribincea, Grigore Cartianu, Sorin Bocancea, Radu Carp & Daniel Şandru

Bookfest 2016: Mihail Ţăpârlea - Dimitrie Cantemir opiomanul, spionul, masonul

Interviu prilejuit de prezentarea, joi, 2 iunie 2016, la Salonul internaţional de carte Bookfest 2016 a volumului  "Dimitrie Cantemir - punte a cunoaşterii între Orient şi Occident", coordonat de Mihail Ţăpârlea şi Viorel Ciobanu publicat de Editura Pro Universitaria.

Bookfest 2015: interviu în exclusivitate cu Iordan Gheorghe Bărbulescu

Realizat pe 24 mai 2015  cu ocazia Bookfest.
Cu întrebări legate de:
- pericolul transformării Uniunii Europene într-o UERSS
- inexistenţa "directivelor de la UE" obligatorii
- posibilitatea unei politici de apărare comune
. UE şi provocarea rusească.

Răspundem ascultătorilor: Putin şi flota României

- Este adevărat că Putin vrea şi poate să scufunde flota României în câteva minute?

- Da, este adevărat, dar mai întâi va trebui să-l întrebe pe Băsescu unde o găseşte.

Tata Omidu are o nouă intuiţie: numele viitorilor şefi de la "servicii"

Pe cin' să punem la SRI? Pe cin' să punem... A-la ba-la por-to-ca-la ioc boc treci la.... IOAN MIRCEA PAŞCU! Că prea era vesel la Antena 3 în seara asta. Şi a fost şi printre cei ce au pregătit terenul în promovraeea noului preşedinte.

Dar la SIE? Să vedem... să vedem... Mele a mai fost, MRU a fost şi el... Să mă corectez, amândoi AU FOST şefi la MAE, aşa că trage, bre, tot unu' de acolo că şi-aşa se ştie ce sunt!

Deşi ar fi fost de preferat - pentru vremurile de astăzi şi, mai ales, pentru cele ce vor fi să vină - un ciobănesc mioritic în stare să se ia în colţi cu moş ursu'.

Atentatele de la Paris: bun venit în Războiul Rece 2.0

Redau mai jos un comentariu pe care l-am scris la o postare a doamnei Monica Ghiurco de pe Facebook (şi reluat şi pe blogul lui Adelin Petrişor), text de pornire pentru alte gânduri ivite în jurul evenimentelor sângeroase recente din capitala Franţei.

Părerea mea e că în Franţa a ajuns războiul extremelor. Pe de-o parte, un stat francez total separat de electorat (nu numai de Biserică şi religie, după cum clamează), care – în dispreţul suveran faţă de majoritate – a decis să aplice politicile extremei-stângi culturale. A se vedea aşa-zisele căsătorii între cei de acelaşi sex, chestia aia cu politica sau filosofia genului (nu prea am înţeles), multiculturalitatea extremistă, permisivitatea faţă de atacurile la propriu a simbolurilor creştine din Franţa (ceea ce face Femen). Pe de altă parte, extremiştii islamului radical sunt în largul lor de vreme ce nu-i întreabă nimeni de sănătate iar “corectitudinea politică” (la putere în Franţa şi nu numai) INTERZICE – pe motiv că… ar fi rasism! – orice încercare de analiză a pericolelor aduse de o emigraţie în afara oricărui control. Cred că ar trebui să avem în vedere şi o deosebire majoră faţă de situaţia din SUA, ca să dăm alt reper. În Statele Unite, oricât ar părea de ciudat, nu există nici un soi de piedică în exprimarea oricăror idei, oricât de aberante ar fi sau oricât de extremiste ar părea. Există KKK, partide naziste (şi comuniste), tot felul de fiţuici radicale. pentru că libera exprimare a ideilor este un amendament cu un loc bine prins în Constituţie. În schimb, în “democratica” Franţă cine îndrăzneşte să aibe anumite idei opuse “istoriei oficiale” riscă să ajungă în puşcărie.

 Aceste lucruri le scriam în noaptea de 7 spre 8 ianuarie. Între timp, lucrurile au luat amploare, Parisul a fost paralizat de panică iar autorităţile franceze - în frunte cu serviciile lor speciale - s-au cam umplut... de respect. Trei zile a durat neutralizarea presupuşilor atacatori, oameni care - după cum au ajuns să spună chiar experţii - dovedeau o temeinică cunoaştere a tacticilor militare. Dar să fie vorba doar de acest mult vânturat conflict între "civilizaţia Occidentală" şi partizanii Islamului radical? Sau cumva explicaţia o găsim în altă parte?

De ce uităm să avem în vedere CONTEXTUL în care ne aflăm? Ori, acesta ne prezintă - pentru anul 2014 care tocmai s-a sfârşit - două conflicte de amploare care au pus lumea pe jar. Unul se petrece în orientul apropiat şi îi are drept actori pe partizanii ISIL. Dar al doilea conflict - cel din Ucraina - dă naştere unr mult mai grave urmări! Parctic - deşi mai-marii politicii mondiale nu recunosc acest lucru - din cauza agresiunii Rusiei cât şi ca urmare a sancţiunilor suferite de guvernul "ţarului Putin", lumea deja se găseşte într-un nou RĂZBOI RECE. Pe de-o parte, Rusia a fost dată peste cap de războiul economic dus de SUA (în special) şi de aliaţii vestici. Nu atât sancţiunile adoptate de UE şi SUA şi-au dovedit eficienţa, cât prăbuşirea cotaţiei petrolului. Iar pentru aceasta a fost nevoie de acţiunea concertată a Statelor Unite şi a monarhiilor din Golf. Monarhii ISLAMICE!

Pe de altă parte, Rusia acăutat şi ea să găsească punctele slabe din rândul alianţei vestice şi, acolo unde i se părea ţesătura slabă, să încerce să o deşire. Ungaria e primul nume care-mi vine în minte de politici duse spre a stârni doscordie în Europa dar cazuri mai sunt. ori cine spune că tentativele ruseşti au încetat? Dimpotriva, ele continuă şi vor continua. Apropo, şi-a pus cineva problema duratei acestui Război rece 2.0?

Dar să revenim la problemă în chestiune iar pentru aceasta avem nevoie de o privire spre... trecut, spre mai vechiul Război rece dintre URSS şi lumea liberă. Care erau mijloacele de subversiune utilizate de sovietici pentru erodarea vesticilor? Între altele, arma terorismului. IRA, Brigăzile Roşii, ETA, Septembrie Negru - câteva din organizaţiile sprijinite financiar şi material de sovietici. Baze de antrenament? Foarte curios - în ţări din Orientul Mijlociu. Iată că astăzi aceeaşi zonă e sursă din care se revarsă spre Occident materialul uman gata să îmbrace de această dată haina Jihadului în locul aceleia a diverselor cămăşi de extremă-stângă.

Am remarcat anterior că Rusia încearcă să găsească în ţările din Vest punctele slabe care să împiedice, prin forţarea lor, o atitudine cât mai tranşantă între aliaţii NATO. Dar care ar fi în privinţa Franţei acest câlcâi al lui Ahile? De la prima vedere iese în evidenţă politica imigraţionistă, eşecul politicilor de stânga privind "multiculturalitatea", eşecul integrării. Din acestea a ieşit parţial victorios Frontul Naţional condus de Marine Le Pen, formaţiune politică dovedită a fi finanţată de... Rusia. Dar nu-i suficient. Ce ar fi dacă s-ar alimenta şi polul celălalt, prin trimiterea unor celule care să acţioneze criminal. De câte ar fi nevoie ca să instaureze haosul la Paris? Nici măcar o sută, nici măcar 50. Cred că vreo 20 ar fi arhisuficiente pentru ca din trei în trei zile să auzim dinspre Hexagon acelaşi şi acelaşi scenariu pe care-l vedem de alte trei zile încoace.

În plus ar avea şi un efect de reacţie în lanţ. Pe de-o parte, acea pegră atrasă de mesajul anarhisto-islamic s-ar putea desfăşura violent în stradă, de la un punct încolo, producând ciocniri masive cu organele de ordine. Ba - mai ştii? - ar încerca să creeze enclave autonome supuse sharia în mijlocul Republicii franceze. Pe de altă parte, partidul doamnei Le Pen va avea o şi mai mare motivaţie de a activa şi de a iluziona electoratul spre cucerirea puterii politice.

În al treilea rând, însă, foarte posibil ar fi ca în Europa de vest să se întărească un curent atât de radical islamofob încât să fie prejudiciate relaţiile cu statele de civilizaţie islamică. Între acestea, Arabia Saudtă, Qatar, Emirate... Cele care decid preţul petrolului.

PS: Publicaţia "Charlie Hebdo" era una de evidentă fatură extrem-stângistă. Mesajele răspândite contribuiau ca nici altcineva la inflamarea relaţiei cu musulmanii din întreaga lume, în răspăr cu mult-clamata "corectitudine politică" îmbrăţişată de stânga în general. Oare batojocura cu care se tratau subiectele "satirei" venea numai din imboldul interior al neconformismului sau avea şi un anumit grad de subordonare... ierarhică, pe linie ideologică, dinspre şefii care, pentru cei de extremă-stângă, se găseau într-o vreme în Estul Europei?

Răspundem ascultătorilor: Igor Dodon

- Ce a declarat Igor Dodon, conducătorul PSRM, când s-au aflat primele rezultate de la alegerile parlamentare?

- "Moscoviţa, dragostea mea..."

De ce cred că Iohannis va deveni preşedintele României - alte argumente

Domnul Klaus Iohannis are drept principală carte de vizită activitatea de primar al Sibiului iar aici punctul nodal îl constituie alegerea oraşului drept capitală culturală europeană în 2007. Numai că în acel an au existat DOUĂ oraşe cu acelaşi statut, alături de Sibiu aflăndu-se şi Luxemburgul, ca subliniere a legăturilor istorice care leagă cele două localităţi. Ori Luxemburgul îl avea ca primar pe Paul Helminger în acea perioadă însă statul din care făcea parte - Marele Ducat al Luxemburgului - îl avea ca premier pe un anume Jean-Claude Junker. Da, este acelaşi personaj politic recent numit ÎN CEA MAI IMPORTANTĂ FUNCŢIE DIN CADRUL UE, Preşedinte al Comisiei Europene în cadrul căreia o găsim şi pe Corina Creţu drept comisar. Ei, nu se potrivesc încă o dată lucrurile de minune cu un posibil preşedinte al României, fost primar cu relaţii foarte bune de colaborare cu fostul premier al Luxemburgului, actual preşedinte al Comisiei UE? Eu cred că pică perfect! Iar persoana care urma să preia şefia UE era încă de la alegerile europene cunoscută.

Aceste alegeri europene fac trecerea în acest punct în care vă voi demonstra cum anume institutele de sondare au rol de a intoxica mai degrabă decât de a prezenta situaţii reale. Intoxicarea vine din dorinţa ca unii decidenţi politici - în cazul nostru, Ponta şi Băsescu - să nu aibe habar de ceea ce li se pregăteşte şi să acţioneze în orb. Alegerile europene au fost oglinda situaţiei politice de la sfârşitul lunii mai. Dar şi aici ne lovim de un obstacol! Dacă mai ţineţi minte, institutele de sondare creditau PSD cu 43% din voturi. După numărare s-a dovedit că rezultatul era mult mai slab, anume doar 37%. O eroare de ŞASE PROCENTE! Mult dincolo de marjă! Lăsând la o parte aberaţiile sociologice difuzate în mediile coabitace (RTV, A3, LaBe1TV), pe postul Digi24 acelaşi Vasile Dâncu de care pomeneam în precedenta postare rostea, în urmă cu două zile, afirmaţii care se băteau cap în cap. Pe de-ao parte, că aproximativ 70% din votanţi ştiu cât se poate de ferm cu cine vor vota de mai bine de o lună de zile. Părerea mea este că sunt cei ce au participat şi la euroalegeri, adică acele procente la care m-am referit. Alţi 25% din alegători au fost influenţaţi de situaţia din campania electorală. ori campania elctorală a fost ZGU-DU-I-TĂ de efectele arestărilor - transpartinice, e drept - dar care au provocat cataclisme în procentele partidei lui Ponta, cât şi ale protejatei prezidenţiale, Elena Udrea. Şi cu toate acestea, acelaşi Dâncu îşi termina seria de analize sociologice cu constatarea că la vot Victor Ponta ar fi creditat cu 41%, Klaus Iohannis cu 30%. Nu ştiu ce mă face să cred că vom asista iarăşi la "erori" monumentale care depăşesc cu uşurinţă marja de eroare.

Am afirmat că grupul ce sprijină ascensiunea acestei "creaţii Iohannis" este şi el trans-partinic. În mod sigur, personaje grele sunt oameni de bază DIN CADRUL PSD, din greii partidului. Şi subliniez: nu îl lucrează pe Ponta (şi pe Băsescu, evident) din interesele înguste cu care suntem obişnuiţi. Părerea mea e că au la bază analize făcute cu anumţi oameni din interiorul serviciilor. Cred că am spus acest lucru şi în postarea precedentă. Nu-i nimic, remintim lucrurile. Poate în această lumină vedem altfel cele istorisite de Emil Hurezeanu într-o emisiune de la Digi24 în care îi istorisea lui Cosmin Prelipceanu cum, aflat la saună, şi încercând să fie politicos cu "un important personaj guvernamental", acela ("importantul personaj guvernamental"), în loc să răspundă şi el tot cu politeţurile de duzină, a început să turuie că "fie ce-o fi, am dat drumul la Justiţie!"

Ce poate fi mai clar de-atât?

De ce cred că Iohannis va deveni preşedintele României

Vreau să încep cu un lucru pe care îl afirm CLAR, de la începutul postării: şi pentru ine a fost greu de înghiţit ceea ce se întrevedea la începutul verii. Să alegem (noi, românii!) între un evreu (Ponta) şi un neamţ (Iohannis) după cum propuneau PSD şi PNL. Dar apoi mi-a fost clar, după ce am pus cap la cap nişte lucruri, că anumiţi oameni din structurile de putere pregăteau chiar mai mult: câştigarea de către Iohannis (şi NUMAI de către Iohannis) a fotoliului prezidenţial de la Cotroceni. Iar din momentul în care am realizat acest lucru am început să mă întreb DE CE? Care e motivul care-i împinge pe aceşti oameni spre această soluţie politică?

Dar nu numai structurile contribuie la această soluţie, părerea mea. Pentru că sunt forţe mult mai largi care fac lucrurile să convergă, se întrevede - o să şocheze ce spun - inclusiv degetul lui Dumnezeu! Nu că ar fi Iohannis vreun Mesia ci pentru că în Istorie intervenţia Dumnezeu chiar se manifestă prin bunele sau relele, că există şi alea, din viaţa unui popor. De exemplu, Joseph de Maistre, dacă nu mă înşel, spunea că providenţa s-a manifestat chiar şi în cadrul terorii revoluţionare. Dar nu despre acest lucru e vorba acum.

Ce mi-a atras mai întâi atenţia? Un lucru aparent minor, petrecut la începutul lunii mai, cu săptămâni înainte de a se desfăşura alegerile parlamentare şi, deci, cu încă şi mai multe ca Antonescu să demisionaze din fruntea PNL, Iohannis să preia şefia formaţiunii politice, să aibe loc fuziunea cu PD-L şi promovarea primarului de Sibiu drept candidat la preşedinţie. Un eveniment desfăşurat pe 8 mai 2014, o o conferinţă care avea în centru acordurile secrete dintre RSR şi RFG. Am povestit aici câte ceva de atunci. Am menţionat participarea lui Vasile Dâncu acolo. Ce nu am menţionat? Scopul prezenţei sale, anume detalii despre un studiu sociologic cu privire la imaginea germanilor în mentalul românesc. Cum îi iubesc românii cel mai mult pe nemţi, cum ştiu românii mai bine cine este Angela Merkel decât cine erau Ponta, Băse şi-Antonescu! În acele momente nu am dat foarte mare importanţă ci le-am considerat doar o formă de servilism faţă de patronii care sponsorizau respectiva conferinţă (Fundaţia Konrad Adenauer).

Apoi a venit momentul Bookfest 2014 şi seria de interviuri realizate. La care interviuri am făcut trimitere spre influenţa Germaniei asupra situaţiei politice din România. "Germania domină Europa! Nu numai România. Germania are un model de societate dezirabil pentru noi. Nu trebuie să copiem modelul german pentru că n-avem nemţi", mărturisea domnul Dâncu. Dar ce spunea Ioan Mircea Paşcu pe aceeaşi temă? "Eu cred că inevitabil Germania, prin ponderea ei, are rolul pe care îl are. Şi trebuie să-l recunoaştem. E mai bine să recunoşti rolul ăsta şi e mai bine să te adaptezi." "Dacă ar dicta doamna Merkel şi domnul Scultz politicile de partid de dreapta şi de stânga din România ar fi poate mai bine", mi-a răspuns şi Emil Hurezeanu la aceeaşi întrebare. Iar în acele zile - sfârşitul lui mai -  încă nu era stabilit Iohannis drept candidat!

Aţi observat ceva la cei menţionaţi? Doi dintre ei sunt afini PSD-ului! Chiar şi Hurezeanu, dacă ţinem cont că a avut o mică perioadă de consiliere a premierului Năstase. Iar candidatul "german" a apărut! Dar în rândul PNL, ca preşedinte al PNL, ca "unificator al dreptei" sub sigla PNL. Iar de aici tulburarea interioară la care am făcut referire la început. Iar apoi momentul de iluminare! Iohannis e pregătit chiar de "ei", de un grup "transpartinic", ca să-i spunem aşa, pentru a CĂŞTIGA alegerile. În dauna lui Ponta, evident. În dauna unui Ponta AMEŢIT de sondajele mincinoase pe care i le va livra Dâncu sub nas pentru a se crede deja câştigător. Dar nu numai Ponta juca rolul măgăruşului dus de nas prin date nu atât false, cât, să zicem, distorsionate. Intră aici chiar Băsescu, poate chiar Iohannis însuşi. Aşa îmi explic şi desincroniarea EVIDENTĂ a acţiunilor lui Băsescu de a influenţa alegerile. Pur şi simplu, toate manipulările lui Băsescu au apărut defazate! Mai direct ce vreau să spun: că şi Ponta şi Băsescu au fost (sunt!) păcăliţi la maximum. Băieţii din "servicii" i-au aranjat la meserie.

Să observăm din această perspectivă ce s-a petrecut chiar în această campanie electorală. Evidenţa numărului candidaţilor: PAISPREZECE! Aleşi special cea mai mare parte ca să se calce reciproc pe coada ideologică. Scopul acestui ambuteiaj electoral era unul cât se poate de simplu: evitarea situaţiei din 2000 când un candidat atipic (Vadim Tudor) a ajuns în turul doi. Tiparul e următorul: în afara celor doi candidaţi principali (păcălitul Ponta şi programatul Iohannis) nu se permitea nici unui altuia să ia avans electoral. A scos-o Băsescu pe Udrea drept candidată? Imediat a apărut o contra-candidată din aceeaşi familie băsistă (Macovei); L-au scos dizidenţii liberali pe candidatul Tăriceanu la înaintare? A fost automat neutralizat prin candidatul tot liberal Meleşcanu; Extrema populistă canibalizată prin tridentul Vadim-Funar-Dan Diaconescu; stânga - prin apariţiile concomitente ale lui Rotaru şi Brânză, maghiarimea aşijderea. Şi acum gândiţi-vă cum se vor redistribui votanţii tuturor acestor candidaţi în raport cu Ponta şi Iohannis în turul doi!

Dar DE CE numai soluţia Iohannis?

Pentru acest lucru trebuie să ne întoarcem - părerea mea - la evenimente de la începutul anului. Asta dacă nu cumva băieţii cu ochi albaştri nu realizaseră, prin analize militare şi strategice, încă din 2013 (sau mai devreme) ceea ce urma să se întâmple: EXPANSIUNEA RUSIEI! Şi corolarul: influenţa acesteia asupra vecinilor României.

Ori România o fi parte din UE şi din NATO numai că înseşi aceste structuri au slăbiciunile lor, mai ales Uniunea Europeană. Iar România are nevoie de ancore, de alianţe trainice şi în Europa şi în lume. Avem o garanţie de securitate cu SUA, via NATO. Avem o garanţie şi cu China, reafirmată vara aceasta! Dar nu e suficient. Ambele sunt departe, nu sunt puteri europene. Aşa încât GEMANIA reprezintă ţinta cea mai evidentă în aflarea unui aliat stabil şi puternic ÎN EUROPA. Iar cel mai uşor se va obţine simpatia statelor germanice prin ALEGEREA UNUI NEAMŢ! O alianţă fermă cu SUA, în virtutea Parteneriatului strategic; raporturi bune cu China prin PĂSTRAREA PREMIERULUI (sic!), prietenia Germaniei prin alegerea unui preşedinte din minoritatea săsească.

Şi se mai securizează un punct pe care posibile "tulburări etnice" (sponsorizate interesat de Moscova) ar putea să-l agite. Tema "asupririi minorităţilor" şi, de aici, al eventualei secesiuni a pretinsului "ţinut secuiesc". Alegerea unui minoritar - chiar dacă sas- ar face să cadă toate acuzele eventuale de xenofobie la adresa românilor agitate prin mediile occidentale de sub influenţa mai mult sau mai puţin directă a Moscovei. Şi vă recomand să fiţi atenţi în următoarele zile la deciziile pe care le vor lua UDMR şi PPM. De altminteri, celor doi candidaţi ai maghiarimii li s-a trezit brusc compasiunea pentru oropsiţii minoritari români din Ucraina şi Timoc.

Bănuielile mele pe care le-am expus mai sus nu le-am împărtăşit public până acum. Am preferat să le destăinui doar în discuţii personale, cu amicii şi cunoştinţele. Le-am şi spus celor cu care am vorbit că se vor găsi şi procedee de influenţare a opiniei publice în aşa fel încât poziţia lui Ponta să fie din ce în ce mai erodată. Şi uite cum anchetele DNA slujesc de minune acestui scop în timp ce campania de victimizare a lui Ponta (în care complice era Băsescu), prin acuze la adresa presupusului trecut securistic, a eşuat.

Nu am vrut să-mi fac publice aceste bănuieli. Nu am vrut până acum. Pentru că în acest moment cărţile sunt deja făcute şi împărţite. Nici Moscova nu mai poate influenţa decisiv lucrurile şi, dacă ar încerca, cred că şi-ar şubrezi şi mai mult poziţiile. Băsescu - prin candidata Elena Udrea - este deja KO; Ponta este anesteziat prin sondajele cosmetizate şi, când se va trezi, va avea o surpriză mai mare ca a lui Geoană în 2009.

Am pomenit şi de convergenţa altr factori. Ştiaţi că în ultimii 5 ani germanii au avut doar doi câştigători de premii Nobel? Ca un făcut, ambii sunt originari din România. Coincidenţă, nu-i aşa?

PS: despre alegerea pe care o voi face în primul tur pot să spun doar că nu m-am decis cui să dau votul dintre trei candidaţi. Poate va fi Meleşcanu, poate Tăriceanu, poate chiar Iohannis - ca să nu fie ecartul foarte mare. Încă nu m-am decis.

Războiul din Ucraina: "voluntari" şi "internaţionalişti"

Prin Românica noastră se cam poartă memoria de scurtă durată. Atât de scurtă încât nu mai vrea (aproape) nimeni să-şi mai amintească de trecut. Poate şi pentru faptul că mediile zise "româneşti" se fac preş în faţa cauzelor susţinute de "corectitudinea politică" la putere prin unele cercuri "progresiste" (sic!) din Vest. De exemplu, nu de mult comentariile la un articol de pe Mediafax postate cu un ton favorabil Spaniei naţionaliste şi lui Franco au fost pur şi simplu eliminate - un banal "Arriba Espana! Arriba Franco" din partea mea. Deranja foarte, probabil, şi or fi avut tentă "fascistă" (?!).

Dar de ce am adus vorbă de Spania şi conflictul desfăşurat acolo între 1936-1939? Pentru că lucrurile par a fi ciudat de asemănătoare în unele privinţe cu ceea ce se petrece în zilele noastre în ţara de la extrema cealaltă a Europei, în Ucraina. Ne lovim, de exemplu, de acţiunea URSS - prin trupele trimise ca "voluntari" în ţara iberică -  spre a construi acolo societatea comunistă; în Ucraina vedem cât se poate de clar că Rusia, moştenitoare declarată a URSS, şi-a trimis trupele, tot sub formă de voluntari, pentru a-i sprijini pe secesioniştii din - atenţie la termeni! - "Republicile POPULARE ale Luganskului şi ale Doneţkului", amândouă afişând simbolistică de extremă stângă. În retorica folosită se face mult caz de "pericolu faşist" ce îşi află cuibul la Kiev şi nu numai. Ca o paranteză, câţiva din cei cocoţaţi în frunte respectivelor entităţi din estul ucrainei afirmau acelaşi pericol "faşist" din partea României în vremea în care asasinau români în Transnistria.

Şi acum ajungem la un alt punct foarte asemănător: prezenţa unităţilor de adevăraţi voluntari veniţi cam din toate părţile spre a susţine o cauză ori alta. Unii, poate, pot fi încadraţi la categoria mercenari; alţii poate că sunt doar detaşaţi ca un sprijin neoficial din partea unor state. Dar grosul este constituit, totuşi, din material uman împărtăşind vederi IDEOLOGICE care îi stimulează să participe la un conflict străin patriilor lor. Practic, parcă vedem în faţă "brigăzile de internaţionalişti" care se confruntau cu diversele falange de naţionalişti la mijlocul anilor '30 ai secolului trecut.

Un material realizat de BBC credem că este edificator în această privinţă:. Remarcăm că, spre diferenţă de Mediafax, instituţia britanică de presă nu are parti-pris-uri ideologice.

31 August 2014 Last updated at 23:32 GMT

Ukraine war pulls in foreign fighters

By Patrick Jackson BBC News

Rafa Munoz Perez, a Spaniard serving with the rebels in Donetsk, wears a Spanish Republic wristband

 French, Spanish, Swedish or Serb, the foreigners fighting for both sides in east Ukraine's bloody conflict hail from across Europe and come with a bewildering array of agendas.

The non-mercenaries among them are motivated by causes which can stretch back to the wars in the former Yugoslavia - and even further still, to the Spanish Civil War of the 1930s.

Russia is the elephant in the room, dwarfing any other foreign nationality, although it is increasingly hard to disentangle Russians fighting as volunteers from regular soldiers allegedly deployed on covert missions.

Ukraine's pro-Russian rebels like to talk up their foreign volunteer fighters, presenting them as latter-day International Brigades fighting "fascism". Meanwhile there has been some debate in Kiev on the wisdom of creating a Ukrainian "Foreign Legion".

Here we look at some of the foreign fighters by country of origin, in a phenomenon which, in a small way, mirrors that of young Muslims from Britain and other parts of Europe travelling to the Middle East to fight in its wars.

 

Russia

It is no secret that Russian citizens have occupied senior posts among the rebels, the most famous of them being Igor "Strelkov" Girkin, who reportedly held the rank of reserve colonel in Russia's Federal Security Service as late as last year.

There is strong evidence that rank-and-file Russian fighters have entered east Ukraine to join the rebels, but whether they are volunteers making common cause with ethnic Russians in Luhansk and Donetsk, or mercenaries, is a grey area.

Rebel leader Alexander Zakharchenko has stated publicly that between 3.000 and 4,000 Russian "volunteers" have fought for the rebels since the start of the uprising in April.

"There are also many in the current Russian military that prefer to spend their leave among us, brothers who are fighting for their freedom, rather than on a beach," he said on 28 August.

Chechen fighter Ruslan Arsayev

Evidence has mounted that regular Russian soldiers are involved, with 10 paratroopers captured inside Ukraine and indirect evidence of military casualties at home in Russia.

Chechens, both from Russia's Republic of Chechnya and from the anti-Russian diaspora living in exile, are believed to be involved on both sides of the conflict, but predominantly fighting for the rebels.

A gunman who presented himself as a Chechen called Ruslan Arsayev told the Mashable news website in an interview he was fighting for Ukraine because he wouldn't "bend over for Putin".

At the scene: Oliver Carroll, journalist working in Ukraine

A number of foreign fighters serve in the Aidar volunteer battalion currently fighting in east Ukraine. Chechen Ruslan Arsayev is perhaps the most colourful example. An army veteran of six military campaigns, Ruslan came to Ukraine to fight during the Maidan revolution. He was injured twice, once seriously, when a bullet punctured his lung.

He comes from a well-known family of warriors. One of his brothers was security minister in Aslan Maskhadov's rebel government. Another was convicted of hijacking a plane en route to Moscow in 2001, an action that resulted in the loss of three lives.

At the Aidar base near Luhansk, Ruslan explained he had come to Ukraine because of Putin. "Putin has turned my home into Stalin's Russia, with a dozen informants on every street," he said. He wasn't prepared to accept Putin's rule, and predicted an uprising in Chechnya in the "very, very near" future.

 

 

France

 
Some 20 French citizens have gone to Ukraine to fight on both sides, French public radio station France Info said in a report (in French) on 11 August.

Four of them, including two former soldiers, went to Donetsk to fight for the rebels. They were filmed by Russian newspaper Komsomolskaya Pravda posing with guns.

Their spokesman is Victor Lenta, 25, who earlier told France's Le Monde newspaper (article in French) he had been a corporal in the Third Marine Infantry Paratroop Regiment and had served in Afghanistan, Ivory Coast and Chad. Another member of the group is Nikola Perovic, also 25 and with Serbian ancestry, who likewise reportedly fought in Afghanistan as a corporal in France's 13th Mountain Infantry Battalion.

 

 

The French group gave Le Monde journalist Pierre Sautreil a photo of Nikola Perovic holding up a French flag in the southern Donetsk region on 11 August

 

They told Le Monde they were the founders of an ultra-nationalist movement called Continental Unity, which has organised demonstrations in France and Serbia in support of Syrian President Bashar al-Assad and Serbian war crimes suspect Vojislav Seselj.

In their view, according to Le Monde, Russia is the final bulwark against liberal globalisation which they consider "responsible for the decline in national values and loss of French sovereignty".

Their main role among the rebels, apparently, is to provide combat training for recruits from West European countries.

Gaston Besson, on the other hand, has been fighting for the Ukrainian government as a member of its Azov volunteer battalion, a unit known for its far-right associations.

Aged 47, he nonetheless describes himself as a "leftwing revolutionary", according to France Info. Reported to be a former paratrooper, he is said to have fought in previous conflicts ranging from Croatia to Colombia

He is known for his efforts to recruit other foreigners and, according to a Eurasianet article, wrote in June: "Every day I receive dozens of requests to join us by email, especially from countries like Finland, Norway and Sweden."

At the scene: Pierre Sautreuil, French journalist working in Ukraine

I met the French volunteers for the first time on 9 July in a bar in Budapest, Hungary. Up until then, our exchanges by phone had been brief and their answers evasive.

The rules for this first meeting were simple: they pose the questions. They feared I might be a French intelligence agent. "We can't trust you yet."

After a long series of questions about my background, and my opinions on the Ukrainian crisis, they asked for my passport and photographed it several times.

"We have nothing but enemies in intelligence," one of them told me, handing back my passport. We said our goodbyes.

Next day I got a phone call: "Our friends have completed their little investigation. You're clean. We'll meet at 19:00." And thus began my investigation.

 

Spain

 
For two Spanish leftists, the conflict in east Ukraine represents a chance to repay what they see as a historic favour.

Angel Davilla-Rivas (C) and Rafa Munoz Perez (R) in Donetsk

Angel Davilla-Rivas told Reuters news agency he had come with his comrade Rafa Munoz Perez to fight for the rebels in recognition of the Soviet Union's support for the Republican side in the Spanish Civil War.

Mr Munoz, 27, is a former social worker from Madrid who has been a member of the youth wing of the United Left political movement since 2010, Spain's El Pais newspaper said in an article. His friend, 22, is from Murcia and belongs to the youth wing of a branch of the Spanish Communist Party, the paper added.

Mr Davilla-Rivas showed off tattoos of Soviet leaders Vladimir Lenin and Joseph Stalin on his torso.
"I am the only son, and it hurts my mother and father and my family a lot that I am putting myself at risk. But... I can't sleep in my bed knowing what's going on here," he told Reuters.

There are also reports of Spaniards fighting on the government side, according to an article in the Kyiv Post.

 

Serbia

 
Dozens of Serbs are believed to be fighting for the rebels, ostensibly drawn by an ethnic and nationalist sense of solidarity with the region's Russian Orthodox Christians and residual hostility towards Nato, regarding the Ukrainian government as its proxy.

However, Belgrade-based security expert Zoran Dragisic told German broadcaster Deutsche Welle in a report that Serbian fighters were primarily fighting as mercenaries and could be found on both sides in Ukraine.

"It's indoctrination that draws young people - some of them almost children - to war," he said.
Meanwhile, there are moves within Serbia to stem the flow of fighters heading east with a law that penalises participation in a foreign war.

 

Sweden

 

In an interview with the BBC's Dina Newman, a Swedish sniper with far-right views, Mikael Skillt, said he was fighting for the Ukrainian government because he believed in the "survival of white people". Like France's Gaston Besson, he is a member of the Azov battalion.

"I would be an idiot if I said I did not want to see survival of white people," he said. "After World War Two, the victors wrote their history. They decided that it's always a bad thing to say I am white and I am proud."

At the same time, he added that he planned eventually to fight for Syrian President Bashar al-Assad because he believed Mr Assad was standing up to "international Zionism".

 

Poland

 
Reports that Poles were fighting in Ukraine prompted the government in Warsaw to formally deny that Polish citizens were fighting as mercenaries for the Ukrainian government. It went on to warn that any Poles who go there to fight could face jail upon their return, Deutsche Welle reports.

Leonid Smolinski, a 49-year-old Polish citizen born in Ukraine, was killed in a rebel ambush on 12 August while serving in Ukraine's Dnipro volunteer battalion, according to Euromaidan Press.

At least one Pole has also sided with the rebels. In a speech in the rebel capital Donetsk, carried by radical Polish website xportal, Bartosz Becker described himself as a representative of "Polish free people who are against Nato terrorist bases in Poland".

 

Germany

 
Margarita Zeidler is a former nurse who moved to Ukraine in 2002 for religious reasons after converting to the Russian Orthodox Church, according to an interview with Komsomolskaya Pravda newspaper (in Russian).

Dismayed by events in Kiev during the Maidan uprising over the winter she moved initially to Crimea, then to Donetsk region, she said, after one of her friends was shot dead there in May. She became the rebels' information officer in Sloviansk during its siege by government forces.

While she describes herself as a journalist, she told the newspaper that she always keeps an assault rifle "within reach".

Speaking in Russian in a video posted on YouTube on 11 August, she said she could not "stand by and watch Ukrainian fascists kill civilians".

USA

Despite rebel allegations to the contrary, there is little evidence of American volunteer involvement on the ground. The exception was a Ukrainian-American called Mark Gregory Paslawsky, who had taken Ukrainian citizenship.

Paslawsky, or Franko as he liked to be known, was killed fighting for the Ukrainian government side in the embattled town of Ilovaisk. In an interview for Vice News, the 55-year-old West Point graduate and investment banker from New York had explained he wanted ultimately to help root out corruption in Ukraine, saying "the political elite has to be destroyed here".

Russian media suggest that there are US citizens fighting for the rebels too.

 

Italy

 
Francesco F, 53, enrolled in the Azov battalion to "fight a good fight against Russia", the Italian weekly Panorama reported in an article (in Italian) in June.

Already doing business in Ukraine two years before the violence erupted, he said he had "found his home alongside Ukrainian nationalists" on the Maidan barricades.

Francesco, who also featured in a video report by Il Giornale, has a past in the far right in Italy, according to Panorama.

 

Other countries

 
Other nationalities are reportedly involved in the conflict, probably in small numbers.

Citizens of Georgia, Belarus, Baltic states, Finland, Norway, Canada, Croatia, Slovenia and the Czech Republic, as well as Russia, are said to be involved as volunteers on the government side.

Rebel leader Alexander Zakharchenko said on 17 August that his foreign volunteers also included a number of Turks and Romanians.

Imaginile zilei

În Bulgaria, monumentul închinat foştilor fraţi de arme s-a transformat peste noapte în... altceva!

Sursa: http://www.themoscowtimes.com/article/505354.html

În plină Moscovă, un năzbâtios a cocoţat un zgărie-nor stalinist steagul Ucrainei. Cum cea mai lungă mână din lume este ocupată cu furatul din celelalte ţări, autorităţile moscovite nu prea reuşesc să-l dea jos.

Украинский флаг на сталинской высотке всё ещё висит. На месте работает полиция и МЧС pic.twitter.com/Sd0en2ADHs
— LIFENEWS (@lifenews_ru) August 20, 2014

Situaţia din Ucraina: pe urmele unei "dezinformări"

În urmă cu câteva zile (mai precis vineri, 15 august) autorităţile ucrainiene acuzau intruziune unei coloane militare provenite din Rusia pe teritoriul ucrainian. Aceleaşi surse mai afirmau şi că respectiva coloană militară ar fi fost distrusă prin salve de artilerie. În acelaşi timp, autorităţile de la Moskova negau vehement acest lucru. Ştirile erau destul de contradictorii mai ales că arzătoare era şi chestiunea "convoiului umanitar", ceea ce crea impresia că respectiva infiltrare ar fi avut loc dinspre Doneţkul rusesc înspre cel ucrainian.

O afacere numai bună să se preteze manipulărilor şi, mai ales, dezinformărilor practicate de diversele "goarne" muscăleşti. De alea de pe la noi vorbesc. Gen Cozmin Guşă ori bezmetici fără "rost", precum o haimana ideologică precum un anume Albişteanu.

Da, într-adevăr, au fost manipulări, dar nu în sensul dorit de respectivii răspândaci. O voi demonstra pentru că eu - spre diferenţă de respectivii - încerc cât de cât să mă informez. Între altele, o unealtă despre situaţia frontului în Ucraina cu informaţii la minut este acest site pe care toată lumea îl poate accesa.

Voi porni de la situaţia actuală din zonă aşa cum este ea configurată pe hartă. Dar cer atenţie asupra zonei de sud, aceea care este subiectul postării şi al "dezinformărilor". Observăm că cele două republici "populare" rusofone (Doneţk, colorată în oranj, şi Lugansk în roz) se unesc în partea de sud şi împreună se conexează cu Rusia.

Dar cum stătea situaţia în seara de joi, 14 august? Ei bine, trupele ucrainiene reuşiseră de ceva zile să rupă legătura dintre Republica "Populară" a Luganskului (RPL) şi Republica "Populară" a Doneţkului (RPD), încercuind-o cimplet pe aceasta din urmă şi tăindu-i şi culoarul spre Rusia (punctul A cu roşu). Celebrul convoi umanitar se găsea în acest timp în drum spre alt Doneţk (cel rusesc), marcat cu B de culoare albastră pe hartă. Zona aflată sub control ucrainian am haşurat-o cu verde.

Pe 15 august - ziua incursiunii coloanei ruseşti ("distruse de artileria ucrainiană") - ne arată o străpungere realizată între graniţa cu Rusia şi zona de sub controlul RPD (colorată în roşu în harta de mai jos), o fâşie intrată din nou sub autoritatea separatiştilor.

În câteva zile şi fâşia ce separa RPL de RPD intră sub controlul rusofonilor.

Ce să înţelegem de aici? Păi că da, au fost anumite mistificări. Credem că a existat o coloană militară dinspre Rusia dar că ea NU a fost distrusă ci, dimpotrivă, aceea a dat peste cap situaţia frontului în zonă. Înţelegem şi că tot tămbălăul creat de vestitul "convoi umanitar" era o diversiune creată spre a se abate atenţia de la un Doneţk (cel ucrainian - ţinta ofensivei ruseşti) la un alt Doneţk (cel rusesc) aflat la vreo 200 km depărtare de puncul de infiltrare al ruşilor. Nu au demonstrez acest lucru. Harta însăşi vorbeşte!

Să mai adăugăm un amănunt. Cel care a anunţat primul infiltrarea convoiului rusesc a fost un membru al parlamentului ucrainian în noaptea de joi spre vineri (14 spre 15 august). Poroşenko l-a confirmat mai apoi,a dăugându-se şi povestea despre distrugerea sa. Apoi s-a închis subiectul. De ce? Alternativa firească ar fi dus la un conflict DIRECT şi DE DURATĂ cu Rusia. Credem că ucraina doar a amânat exacerbarea războiului.

PS: oare pe anticomuniştii de carton din specia lui Albişteanu, Karamazov & Co nu-i deranjează titulaturi, lozinci, şi însemne precum "republică populară", "steaua roşie", "agresiune fascistă", "capitalism putred"? Credem că nu! Sunt monede calpe care şi-au dat arama sovieto-rusnacă pe faţă.

Răspundem ascultătorilor: convoiul umanitar

- Iestie adievărat că aciele triei sutie di caminoanî sint pie jumătatie goale?, ne întreabă o cititoare de pe malurile Moscovei.

- Niet! Este o minciună odioasă şi o provocare fără margini din partea faşiştilor din vest care vor să denigreze bunele intenţii şi omenia de seamă a lui Vladimir Vladimirovici. Convoiul umanitar transportă material medical de extremă necesitate: baloane de oxigen pentru separatiştii rusofoni.

Confirmarea unei presupuneri

Mai ţineţi minte ce vă spuneam recent despre Cristian Diaconescu? Că prin el ar vorbi "serviciile" şi, prin urmare, că spusele despre ajutorul URGENT pe care trebuie să-l dăm Basarabiei nu vine de la el, ci că aceste servicii au în vedere o accelerare a proiectului unionist? Uite aici am spus!

Ei bine, Sorin Roşca Stănescu îmi confirmă măcar parţial presupunerile, prin afirmaţiile sale cum că Cristian Diaconescu este un "acoperit" (la fel ca Mircea Geoană). Ofiţer acoperit! Rămâne de văzut dacă cel mai puternic cuvânt îl vor avea securiştii "naţionali" (şi drept urmare lucrând în favoarea proiectului unionist) sau vor intra pe fir cârtiţele Moscovei ori partizanii neokominternismului dizolvării naţionale.

Convoiul "umanitar" transportă tancuri "umanitare"?

системы залпового огня  pic.twitter.com/ULwL0Wy5UZ
— BA (@BorisALV) August 12, 2014