În mod normal un jurnalist ar fi trebuit - atunci când s-au lovit de chestiunile pe care le voi aminti - să se pună pe săpat. Dar jurnalistul român numai jurnalist nu este. Puteţi să-i spuneţi cum vreţi - agent de influenţă, agent acoperit, lingău, pupincurist, şantajist - numai jurnalist nu. Şi de ce mă pronunţ aşa sever? Păi să vedem două chestioare în care "jurnalistul" român s-a strofocat să ancheteze.
Din întâmplare am dat la un moment dat de o ştire televizată în care e vorbea de reconstituirea în anumite laboratoare a propagării focului în cazul "Colectiv". Ei bine, au încercat în tot felul şi răspândirea viteza propagării nu reuşea să o atingă pe aceea din clubul cu pricina. Cu diverse grosimi ale spumei, cu diverse materiale - nimic! Apoi, după ce am dat, mă repet, întâmplător de ştire, nu s-a mai pomenit nimic de ea. Pesemne dădea peste cap scenariul oficial şi nu era bine pentru răspândacii din presă.
O a două ştire era legată de firma "Brădet", acuzată că a infestat cu e-coli un copil din... Italia. Au vuit televiziunile la prânz pentru că seara să se oprească brusc şi, mai apoi, să nu se mai pomenească nimic. Nimic despre o conexiune "Italia- Brădet". Nu că ar fi fost dar, după ce au făcut atât de mult tam-tam, aceste mijloace media ar fi trebuit să lămurească lucrurile - eventual să-şi ceară scuze - să pună ordine în informaţii, să lumineze telespectatorii. Nimic. Doar patronul de la "Brădet" care s-a apărat cum a putut mai bine. Dar de Italia aţi auzit ceva? Nimic, repet!
De ce nu s-a auzit? Pentru că prestatatorii din presă ar fi ajuns, în cazul în care s-ar fi ocupat de caz, la nişte subiecte care ar fi deranjat aranjamentele unora. Pentru că italienii au profitat de ceea ce se întâmplă în România - unde ţapul ispăşitor este deocamdată doar firma "Brădet", spre a arunca oprobiul public asupra lactatelor provenind din ţara noastră. Pentru că se pare că în Italia se importă foarte mult lapte din Ungaria şi România cu care se fabrică produse "100% italiene". Ceea ce dăunează producătorilor tradiţionali italieni, care au găsit acum motiv să propage ideea cum că e-coli egal România. Dar şi un motiv de atac la practicile comerciale UE, şi aici devine interesantă problema.
Pentru că ajungem la întrebarea logică: cine e interesat în internaţionalizarea crizei SHU (Sindromului Hemolitic Uremic)? Şi cine trage foloasele din iscarea unui nou punct de divergenţă în cadrul Uniunii Europene plecând de la laptele (pretins?) românesc şi unguresc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu