Cea mai simplă întrebare...
Mereu, cînd sîntem într-o dilemă, eterna şi simpla întrebare pusă de fiecare om, dar consacrată într-una dintre scrierile sale de nemuritorul Lenin, anume „ce-i de făcut” ne revine în minte. Cred că pentru Romînia de azi e foarte necesar să întrebăm aşa ceva.
E clar că romînii nu sînt mulţumiţi de mersul ţării
lor. Pe de altă parte, e clar că nu au cultură politică, adică nu ştiu
ce să facă în situaţia în care, sub aparenţa liberei alegeri, li se fură
şansele şi nu li se acordă nicio cale de a riposta democratic activ
contra acestui abuz. E clar că sînt şi se lasă şi manipulaţi, datorită
stresului provocat de conştiinţa neputinţei lor, autoobosindu-se şi
găsindu-şi consolarea în inutilităţile de import din sfera aşa-zisei
culturi şi civilizaţii de colonizaţi, care li se inoculează zilnic,
vitriolat, prin toate mediile de informare accesibile şi impuse ca surse
majore oficiale. E la fel de clar că, agitaţi, obosiţi, stresaţi,
înfricoşaţi de a nu greşi şi a pierde şi puţinul pe care au reuşit,
măcar aparent, să-l agonisească, uneori iluzoriu, romînii sînt laşi pînă
la a ridica mîinile sus la jaf, neîncrezători pînă la paranoie şi
dornici de sînge pentru a vedea pe cineva suferind pentru răul pe care-l
percep ca sursa nefericirii lor şi pe care-l atribuie mereu altora, ei
fiind mereu, invariabil, simple victime fără vină, atît la nivel
colectiv cît şi individual. E clar că acei cîţiva, raportat la grosul
populaţiei, care ţin frîiele, cei vizibili, păpuşile zise politicieni,
cît şi cei din umbră, şefii serviciilor secrete ce deţin controlul şi
poartă răspunderea principală pentru starea de azi a ţării, se bucură de
situaţie şi trag tare cît pot, cît timp se poate, că lumea începe să se
mişte iar prin jur şi mîine nu ştii ce răsturnare vine cu vreun crivăţ
care să-i măture. Iar exemple în istoria locurilor
carpato-danubiano-pontice sînt cu duiumul, chiar în perioada
contemporană, fără a fi nevoie să te oboseşti să cauţi prin arhive
prăfuite... Deşi romînii nu dau atenţie, spaţiul public, aspectul
vizual, interacţiunea umană, adică atitudinea fiecăruia în raport cu
ceilalţi în diversele situaţii, oficiale, personale, contribuie cel mai
mult la menţinerea climatului nesănătos şi la agravarea bolii sociale
cronicizate în care se tîrăşte populaţia din Romînia. Aici, datorită
volatilităţii sale, au loc toate intervenţiile, provocările externe,
aici se slăbesc şuruburile societăţii, aici se degradează moralul
populaţiei, prin atitudini provocate, voite, prin aşa-zise asociaţii
care, corupînd funcţionari dornici de îmbogăţire, preiau atribuţii
publice care nu ar trebui să fie atinse de ele, făcînd profituri din
contracte oneroase cu statul corupt în timp ce distrug coeziunea
societăţii, ca nişte viruşi instalaţi pentru a distruge societatea
atacată. Cum să văd altfel acţiunile de blocaj pe faţă la care se dedau
aşa-zisele asociaţii de protecţie a animalelor cînd iau cîini pe care-i
lasă liberi, pentru care romînii plătesc impozite pentru a fi sfîşiaţi
de haitele cvasiturbate, în profitul funcţionarilor şi patronilor
acestor grupări de sabotaj social (asociaţiilor respective), care
continuă să distrugă mediul social?
La fel fac şi unele
firme şi bănci intrate pentru a prelua controlul asupra unor segmente
economice şi a le manipula şi utiliza ca elemente de presiune asupra
administraţiei care le-a cedat cu largul concurs al propriilor săi
funcţionari corupţi. Cum să văd altfel faptul că, deşi Romînia dispune
de gaze, petrol şi energie, firmele occidentale care au preluat
controlul asurpa distribuirii lor, impun nişte niveluri de profit de
japcă pe faţă, acuzînd apoi prin presa aservită lor pe ruşi că vînd
gazul la preţul cel mai mare din Europa? Cum să văd altfel manipulările
din sistemul bancar, cînd băncile acordă credite preferenţial pentru
importuri, împingînd populaţia să consume din import, scoţînd astfel
valuta din ţară pentru a-şi lua partea dincolo de graniţe de la cei cu
care colaborează în sensul acesta. În acest timp, fostele firme
competitive de stat sînt pe butuci, lipsite de finanţare, că, de, piaţa e
liberă, statul nu poate subvenţiona, pentru a fi puse în genunchi şi a
fi luate pe preţ de nimic de către îngeraşii aşteptaţi, aşa-zişii
investitori străini, mereu aceiaşi, în principal cei din UE şi SUA. Iar
cînd vreo firmă rusească încearcă să cumpere ceva ce pare mai de folos
pentru tutelarii occidentali, încep sabotajele în fabricile respective,
şantajele, presiunile prin ziare pentru a-i face să renunţe, să se care,
aruncîndu-li-se în spate toate mizeriile posibile. Sacrificaţii:
muncitorii rămaşi pe drumuri, morţi de foame la propriu, siliţi să ia
calea căpşunilor sau a centurilor oraşelor vestice, în funcţie de sex,
abandonîndu-şi copiii bunicilor bătrîni şi bolnavi, care schinjuiesc şi
ei cîte o găină, o capră, o vacă, să le dea ouă şi lapte,
nesacrificîndu-le pentru carne că rămîn fără element de supravieţuire.
Dar, oficial primesc ajutor de la stat, paraziţii, nu? O duc bine pe
hîrtie. Îşi permit să nu muncească pămîntul, îl lasă-n paragină,
leneşii, nu? Păi cum să muncească, cu ce?!? Firmele interne, cît timp nu
sînt preluate de vreun fost securist ajuns participant la jaful
naţional, sînt pe ducă, iar lupta e acum între securiştii mari ce deţin
unele firme profitabile, dorite de aşa-zişii investitori externi, de
fapt agenţi ai serviciilor lor, care vor să pună mîna pe avuţiile ţării
pentru a o controla, şi aceşti aşa-zişi investitori, care tocmai din
acest motiv, al preluării, au şi provocat lovitura de stat din 1989. Să
înţeleg că cei de la OMV, de exemplu, care au luat Petromul cu japca,
sînt cu adevăraţi investitori? Să fim serioşi... Oricum, să nu-l fi luat
ei, ar fi încăput pe mîna fraţilor Păunescu, Tender, a lui Voiculescu,
Videanu, etc., prea mulţi să-i mai enumăr aici, dintr-ăştia cu familie
mare, bine situaţi... Lasă, că la energie, Romînia a cîştigat la Haga,
ape multe din Marea Neagră. Păi cum era să piardă cînd era vorba că
Romînia e doar o păpuşă a Chevronului, iar Haga e controlată de aceiaşi
politicieni de la Washington, care iau bani de la Chevron, printre
altele, la fiecare mandat? Să vezi ce o să cîştige romînii de pe urma
acestui mare cîştig: mai multe zerouri la facturi! Ce democraţie şi
liberă iniţiativă, domnule!!!
Pe străzi, aşa-zişi
huligani, despre care toţi spun cu toleranţă şi indolenţă că, „n-ai ce
le face, n-au cei şapte ani de-acasă” provoacă adevărat haos în trafic.
Oare ei sînt cu adevărat nişte prost crescuţi sau mulţi dintre ei sînt
chiar implantaţi care o fac voit pentru a provoca griji momentane, a
produce rupturi vieţii sociale, a slăbi coeziunea şi încrederea
cetăţenească, a slăbi moralul populaţiei? Parcă ştie cineva cine e doar
prost crescut ce imită ca maimuţa ceea ce vede şi cine provoacă totul cu
un scop? Şi cum să văd atitudinea multor poliţişti, procurori,
judecători, avocaţi şi politicieni, toţi, în fapt, doar mafioţi, care
aprobă şi aplică nişte legi ce fac posibile uşor cele mai mari crime,
omoruri, accidente mortale, lovituri ce provoacă infirmitate permanentă,
violuri, jafuri în case, blocînd soluţionarea lor justă prin tertipuri
mărunte, de aşa-zisă lipsă de procedură, deşi fondul e clar. Cînd în
propria casă dreptul la apărare se dă selectiv şi limitat, iar pentru
viol se cere mediere, ce să mai cred? Măcar în Congo asemenea cazuri
s-ar rezolva mult mai cinstit şi eficient...
Obligat să
meargă mereu cu capul plecat, fie şi măcar pentru a nu călca în
reziduurile cîinilor, să fie cu nervii întinşi la maxim prin mijloacele
de transport de suprafaţă pentru a nu fi victima hoţilor de buzunare, să
fie slugă la muncă în faţa unui aşa-zis şef total incompetent şi supus,
la rîndul său, unor ordine şi mai debile de mai sus, romînul este
preluat acasă de răgetele animalice de la televizor, de pe toate
canalele, ai căror protagonişti sînt puşi şi plătiţi să facă zgomot de
către patronii lor ce luptă pentru acapararea resurselor ţării, patroni
interni şi externi, după cum au interese. Licăriri de speranţă mai sînt,
mai sînt tîrguri de carte, mai sînt nopţi albe pe la muzee, dar romînul
nu mai are ochi să citească printre rînduri. Îmbulzeala mare e la cărţi
cu coperţi sclipitoare, de învăţat engleza la modul general şi la
exponate fără substanţă intelectuală, dar cu pregnanţă vizuală. Mi se va
răspunde că aşa e şi prin alte părţi. Vă întreb: vă comparaţi cu
vecinii şi cînd sînteţi grav bolnavi? Cînd vă doare, cînd cancerul e
vizibil, aşteptaţi ca vecinul să meargă primul la doctor să-l urmaţi?
Sau, e clar, în situaţia curentă a societăţii, cancerul nu e, încă,
vizibil. Nu doare încă, e bine... Poate, cumva, nu aţi uitat Grecia şi
Ciprul, două ţări pline de inconştienţi, ca la romîni. În 2004 Grecia
visa, era campioană europeană la fotbal, era bine, distracţie! Au dus-o
în vise grecii pînă cînd i-au trezit din somn cei ce le-o pregăteau, din
Vest, în colaborare cu cei din interior, trădătorii corupţi. E bine
acum? Sau nu e nici asta o lecţie? În loc să tindă în sus, romînii se
uită dacă e cineva mai jos şi adorm la loc, că nu sînt ei ultimii, la
alţii e mai rău. Dar gravitaţia, că trăim într-o lume fizică, deocamdată
nu trage pe nimeni în sus, raportat la pămîntul pe care călcăm şi unde
vom merge cu toţi, ci doar în jos... iar contactul cu pămîntul rezultat
prin cădere e dureros pentru cei ce se ciocnesc de el. Popoarele, în
istorie, au simţit-o pe pielea lor de fiecare dată cînd s-au lăsat pradă
lenei şi beţiei degenerării. Fizica nu iartă...
În tot
păienjenişul ăsta lumea ridică din umeri: ce să faci, asta e... Pe de
altă parte, soluţiile pot fi uimitor de simple, iar orice călătorie
lungă începe cu primul pas. Dumnezeu îi ajută pe curajoşi mereu, la
fapte bune, dar trebuie un efort, un curaj, o solidaritate.
Primul pas, a lupta cu armele celor ce le impun. Iar aici sînt trei măsuri:
Prima
măsură e să mergeţi la vot toţi şi SĂ ANULAŢI VOTURILE TOATE, PUNÎND
ŞTAMPILE PE MAI MULŢI PÎNĂ VI SE USUCĂ CERNEALA DE PE ŞTAMPILĂ. Nu a nu
merge la vot, ci a-l anula, aici e diferenţa. Deşi serviciile au grijă
să pregătească saci suplimentari cu buletine ştampilate pentru cei pe
care-i susţin, le va fi greu să pareze un protest masiv, naţional, de
acest gen. Toţi puteţi face asta în cabina de vot. Nimeni dintre
candidaţii de acolo nu vă reprezintă, nu au vreun interes, toţi sînt
puşi spre a fi praf în ochi, spre a vă jefui. Sau Băsescu, cu Roşia
Montană, sau Ponta, cu Pungeşti, vă spun, cumva, altfel? Toţi sînt la
fel, puşi pe jaf, lipsiţi de orice griji că ar putea să-i întrebe cineva
de ceva... Doar printr-un asemenea protest veţi putea să-i faceţi mai
atenţi.
Măsura 2: pentru că se permite încă prin legea
de azi să se facă petiţii comune către parlament ca iniţiative
legislative, deşi legea e destul de restrictivă, UNIŢI-VĂ ŞI CEREŢI ÎN
SCRIS MODIFICAREA LEGII PARTIDELOR POLITICE. Dacă, după lovitura de stat
din 1989, Iliescu permisese prin decret formarea unui partid cu un
număr minim de 251 de membri, acum ROMÎNIA ARE UNA DINTRE CELE MAI
DICTATORIALE LEGI DIN LUME, cu 25000 de membri domiciliaţi în cel puţin
18 judeţe! După Romînia, în UE, urmează Portugalia cu 7500 de membri
fără legătură cu localitatea de rezidenţă. Bulgaria şi Polonia cer doar
500 de membri, Letonia doar 200, iar unele state ca Franţa, Spania,
Belgia nu cer niciun membru. E logic că, dacă ai o idee de organizare
mai bună, trebuie să te înregistrezi mai întîi, s-o propagi legal, nu pe
şest, aşa încît lumea să fie convinsă şi să adere la partidul tău în
cunoştinţă de cauză. Dacă nu te lasă să ai partid rezultă că activitatea
ta va fi în afara legii pentru a-ţi aduna membrii necesari. În fapt, e
clar, formarea de noi partide politice în Romînia nu e posibilă azi, şi
fac un pariu sigur că, de fapt, azi NICIUN PARTID NU ÎNDEPLINEŞTE
CRITERIILE LEGII, FĂCÎND DIN ROMÎNIA O DICTATURĂ MASCATĂ, COLONIE A NATO
ŞI UE, CARNE DE TUN ÎN CAMPANIA LENTĂ SPRE EST. UDMR nici măcar nu se
ascunde, e doar o asociaţie culturală, nu partid. Şi, oricum, care e
rostul partidului etnic, ce reprezintă doar un grup mic, lăsînd la o
parte majoritatea care-i asigură existenţa legală prin subvenţii? Rusia,
aşa-zisa dictatură cruntă din ziarele vîndute, cea mai întinsă ţară din
lume şi cu o populaţie de 150 milioane de oameni, cere doar 500 de
membri pentru formarea unui partid nou şi fără legătură cu zona de
rezidenţă! Tot în cadrul acestei măsuri, în iniţiativa legislativă,
cereţi să se elimine orice contribuţie privată la partidele politice. Cu
aceasta, partidele vor fi separate de particulari. Să se oblige doar
mediile de informare să publice în anumite limite şi în mod egal luările
de poziţie. Detaliile pot fi stabilite, dar acestea sînt liniile
principale absolut necesare.
Pasul 2: organizarea la
nivel local – formarea unor asociaţii locale de participare, care să
includă toţi rezidenţii apţi, prin rotaţie, pentru a se veghea la
instaurarea liniştii, ordinii, curăţeniei şi siguranţei. Poliţia, pînă
nu există vreun mort, nu intervine, ba te ia şi la mişto. Ce veţi
aştepta, să se ajungă ca în Mexic, unde mafioţii băteau la uşile
localnicilor cerîndu-le să le facă baie fetelor lor că le împrumută
pentru cîteva zile?!?
Pasul 3: Dacă cele de mai sus
sînt ignorate, cereţi-le în mod mai radical, în stradă, căci ele sînt
ignorate tocmai pentru că vă dau puterea şi instituie democraţia, şi ele
sînt măsuri necesare ca premise pentru o viaţă mai organizată, mai
bună.
Problema e, însă, în final, alta: pentru a pune
întrebarea de mai sus, e necesară o condiţie, anume, să şi vrem ceva.
Dacă nu ne unim în iniţiative bune, prin care să facem curăţenie în
propria ţară, dacă sîntem laşi şi ipocriţi, mereu vom rămîne sclavi
manipulaţi, îndreptaţi mereu contra celor de acelaşi crez cu noi.
Spre
comparaţie: Rusia cea blamată, după ce a căzut din cauza propriilor
trădători în 1991, s-a ridicat singură, prin propriile resurse,
făcîndu-şi singură curăţenie în propria ogradă. Fără a-l proslăvi pe
Putin, totuşi, nu se poate spune nimic contra evidenţei: a ridicat cea
mai mare ţară din lume din mocirlă, aşezînd-o din nou pe scaunul de
superputere. Iar asta în doar circa 15 ani!! Desigur, la asemenea viteză
faci şi erori, nimeni nu e perfect. Desigur că a trebuit şi trebuie
încă să se folosească de o administraţie învechită, plină de obosiţi, de
slujbaşi cu mentalităţi de satrapi, de clevetitori, de interpuşi din
Vest, de chibiţi ce pun beţe în roate. Desigur că mai are de luptat cu
mulţi ce trag să-şi păstreze avantajele în dauna progresului ţării.
Desigur că presa occidentală speculează orice mişcare a lui pentru a-l
ponegri din nou. Astea sînt nimicuri, evidenţa, deasupra oricărui
detaliu, e clară ca o zi senină de primăvară: Rusia urcă mereu, se vede
cu ochiul liber chiar şi prin evoluţiile din zilele acestea, iar asta nu
le place celor ce nu se mai satură de petrol şi gaze, celor ce vor
dominaţia mondială exclusiv în propriul folos, ce fac blocuri militare,
aşa-zis apărări colective, contra unor ameninţări inventate pentru a le
crea pe toate continentele, celor ce nu se mai satură de bani şi vor să
înglobeze toată economia mondială la carul orgoliului lor, care, prin
acţiunile lor, blochează progresul ştiinţific paşnic, dirijînd lumea
doar spre invenţii ucigătoare, celor care aduc prejudicii propriilor
popoare, ale căror voci de conştiinţă sînt tot mai insistente pe toate
forumurile şi prin toate locurile publice. Cei în cauză sînt în
principal, marii bancheri şi petrolişti din New York, Londra, Viena, şi
alte metropole occidentale, din SUA şi vestul UE, care produc toată
agitaţia mondială, ajutaţi de politicienii şi de serviciile secrete din
care provin cu toţii. Căci dacă înainte armatele luptau pe faţă şi
ocupau, acum serviciile infiltrează agenţi sub asemenea acoperiri şi
controlează totul, avînd aceleaşi avantaje ca şi în urma unei ocupaţii,
cu mult mai puţine costuri. Inteligent, nu? La ocupaţie trebuie să dai
măcar cetăţenie, ceva drepturi celor ocupaţi. Romînii stau ca cerşetorii
la ambasada SUA, n-au nici măcar drept de viză, deşi sînt carnea de tun
a SUA prin Irak, Afganistan, iar mai nou chiar ţinte acasă, prin
amplasarea unor arme de interceptare chiar pe teritoriul propriu.
Imperiul Roman ocupa unele state şi nu acorda cetăţenia romană
cetăţenilor, ţinîndu-i în regim clientelar. Coloniile africane ale
Vestului, în sec. XIX-XX aveau cam acelaşi statut. Romînia
experimentează acum situaţia.
Din ce în ce mai mulţi
americani şi vest-europeni pleacă din ţările lor, scîrbiţi de atitudinea
ipocrită a guvernelor lor, iar vocile lor sînt tot mai puternice peste
tot. Ei s-au trezit, au început să cheme la o reacţie contra acestui
abuz mondial. În lungul şir al celor ce iau atitudine sînt clasici
faimoşi care sînt cvasiignoraţi în Romînia. Printre ei, Jacques Bergier,
Bernard Thomas, Noam Chomsky, Klaus Werner, Hans Weiss, Willian
Engdahl, John Pilger, Naomi Klein, John Perkins, Julian Assange, Edward
Snowden. Iar lista e foarte mare. Desigur, fiecare diferă puţin în
nuanţe. Totuşi, ţinta principală pe care o atacă e aceeaşi:
imperialismul occidental, ipocrizia, lupta pentru dominaţia mondială,
minciuna, adică transferul relelor asupra celor ce le opun rezistenţă,
printre care şi ţările BRICS. Înainte de acestea erau lumea
latino-americană, blocul comunist, apoi ţările nealiniate. SUA şi Anglia
(Marea Britanie e doar un mod eufemistic de a masca lucrurile,
uitaţi-vă la Scoţia să înţelegeţi) au atacat America Latină prin anii
60-70, îngenunchind-o. Franţa şi Germania de Vest s-au raliat pentru a
termina cu Estului Europei, în anii 90. A urmat Iugoslavia, făcută praf
de aceeaşi coaliţie fatală. Mai era o firavă alianţă a lumii arabe, i-a
venit rîndul la nimicire. China e mereu ţinută în şah, iar acum, cînd
Rusia are pretenţii să nu mai vrea să depindă de speculaţiile magnaţilor
banchero-petrolişti pentru evaluarea combustibililor rezultaţi prin
munca sa, dorind să creeze o zonă economică BRICS mai integrată, cu o
bancă separată de dominaţia dolarului, acum i se dă în cap. Reacţia
Rusiei, de a se opune, de a cere o lume multipolară, bazată pe respect
reciproc şi pe toleranţă, pe schimburi cinstite între naţiuni, e pe
deplin justificată în această situaţie. Iar Romînia, din păcate, e
angrenată în acest joc periculos, fiind pusă la picioarele agresorilor.
Carne de tun, loc de depozitare a armamentului occidental contra Estului
coreligionar şi cu aceleaşi tradiţii şi obiceiuri. I se iau resursele
şi i se dau asigurări şi zîmbete...
Inconştienţa de azi
va fi plătită, din păcate, de generaţiile următoare. Nimic nou în
istorie. Sau, poate, chiar cei de azi, ei înşişi s-ar putea să apuce să
vadă efectele propriei indolenţe şi lipse de respect social... În
speranţa că romînii vor, totuşi, să-şi asume activ, nu pasiv, curăţenia
morală a lor înşişi şi fizică a propriei ogrăzi, am propus cele de mai
sus. Sper ca în ceasul al doisprezecelea, lumina să intre şi în capetele
romînilor mei dragi, pentru siguranţa şi bunăstarea lor. Sper din
suflet ca miracolul Învierii, care se apropie, şi de care romînii iau
act anual în gol, ca prilej de excursii cu ambulanţa pe ruta
domiciliu-spital din cauza supraîngurgitării şi a toxiinfecţiilor
alimentare, să le aducă şi învierea cugetelor pentru a înţelege şi a lua
atitudine ca cetăţeni liberi şi responsabili faţă de soarta propriei
ţări, adică a lor înşişi şi a urmaşilor lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu