Însă am apucat să scriu postarea precedentă în urmă cu o săptămână. După şapte zile iată că revenim la subiect. Nu mai este de ultimă oră dar, vorba românului, merge şi aşa. Şi poate că-i mai bine! Am apucat să-mi arunc privirea şi pe unele replici mediatice publicate între timp.
De exemplu, pe alţi scuipaţi aruncaţi, în stilu-i caracteristic, de Cristian Tudor Popescu. Editorialistul are publicul său care-i adulează invectivele. Dar CTP nu s-a săturat să fie considerat doar ziarist. Între timp, dacă nu ştiaţi, a devenit şi "crtitic de cinema", cu patalama la mână. A contribuit la acest lucru şi postul de televiziune ProCinema, prin emisiunile căruia CTP-ul îşi răspândeşte aroganţele cu veleităţi intelecto-elitiste. Este acelaşi ProCinema care este şi co-producător al Premiilor Gopo. Ceea ce nu l-a împiedicat pe domnul CTP să-şi reverse fierea asupra premianţilor de la Gală. Uite aici, dacă nu mă credeţi!
Anul trecut îi căşunase pe refuzul lui Crstian Mungiu de a-şi lăsa filmul ("După dealuri") să participe în competiţie. Anul acesta CTP-ului i-a căşunat pe Luminiţa Gheorghiu, Victor Rebengiuc şi Călin Peter Netzer. Că, cică, i-ar fi "tratat cu sictir" pe spectatori. Lui Rebengiuc i se reproşează că nu a adresat discursuri pompoase de mulţumire ci s-a rezumat la un simplu "Mulţumesc". Şi care e problema, domnule CTP? Că Netzer nu a fost prezent. Şi? Nu a fost singurul. Până şi la Oscaruri se mai întâmplă. Dar penibilul vine din acuza - însoţită de o citare cât se poate de urechistă - adusă Luminiţei Gheorghiu. Marea artistă e acuzată de aroganţă!
„Dacă ştiam că vă deranjaţi pentru mine, mă mai antrenam în culise. Oricum, iau acest premiu Gopo ca pe o consolare pentru că m-am întors cu mâna goală de la premiile Academiei Europene de Film”, pretinde domnul Popescu că ar fi rostit această. Am revăzut şi eu sâmbătă reluaarea (parţială) a transmisiei tv. Nici vorbă! O dezinformare! "Vreau întâi să le felicit pe colegele mele nominalizate, şi trebuie să le spun că mi s-a acordat mie premiul drept consolare că m-am întors cu mâinile goale de la Premiile Academiei Europene". Deci, o justificare în faţa celorlalte competitoare. De altfel, într-un interviu luat lui Victor Rebengiuc de către acelaşi post tv, actorul a mărturisit că a fost total surprins de câştigarea categoriei.
Abjecţiile lui CTP nu se opresc aici. Tirul continuă asupra cîştigătorilor de la secţiunea rol secundar . Vlad Ivanov ("a trecut prin personajul Martorul ca pe la bodegă între două filmări") şi Ilinca Goia ("a jucat cu expresivitatea şi fiorul unei noptiere"). Apoi, CTP se arată ofuscat că, la secţiunea scurt metraj de ficţiune, nişte debutanţi într-ale regiei au fost eclipsaţi de un consacrat (Radu Jude). Poate pentru că e vorba de "cel mai bun scurt metraj de ficţiune" şi nu de "cel mai bun scurt metraj de ficţiune produs de debutanţi", domnule CTP?
Sunt replici care denotă o mare aroganţă. Dar de unde poate proveni aceasta? Ca de obicei din... trufia prostului. Există în textul produs de către CTP un amănunt (micuţ, micuţ) care i-a scăpat şi care-l dovedeşte de impostor, de om care nu ştie REGULILE jocului. Se întreabă CTP: "Ce-o fi găsit juriul Gopo [...] ca să-i dea premiul?.." Juriul? De care juriu vorbiţi, domnule CTP? Conform Regulamentului publicat pe site-ul instituţiei ce organizează Premiile Gopo, juriul este numai cel ce face NOMINALIZĂRILE, iar din acestea câştigătorii sunt decişi de către "profesioniştii activi din industria locală de film (regizori, producători, actori, critici, distribuitori etc.) prin vot secret, trimis fie online".
Ehe! Şi aici e-aici! Prin urmare flegmele nu vizează doar câţiva actori (din ântâmplare, învingători), nu-i vizează nici pe câţiva juraţi. Ci e ţintită ÎNTREAGA breaslă a cineaştilor care a avut îndrăzneala să nu se afle în consens de idei cu "strălucitul" analist de film cu care ne-am procopsit.
CTP s-a aflat şi el pe scena Galei Gopo. A înmânat un premiu: ProCinema. Când l-am văzut cum îşi face apariţia, gândul m-a dus la apariţia unui slăbănog. Ştiu (de la Gaudeamus) că domnul CTP are probleme de sănătate şi nu la acestea mă refer. Imaginea care mi-a apărut mi-a făcut trimitere la slăbăogul din Scriptură, de la lacul Vitezda,cel care se plângea că nu are om care să-l arunce în apă. Stărpiciunea aceluia avea cauze morale, provenită din resorturi sufleteşti. Mai apoi - conform unor tradiţii - fostul slăbănog l-a pălmuit pe Iisus la proces.
Un slăbănog am văzut pe scenă. Un slăbănog imoral m-a bântuit prin acest articol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu