La 200 de ani de la răpirea jumătăţii de est a Moldovei: Al. Mateevici - Limba noastră

LIMBA NOASTRĂ

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată,

Un şirag de piatră rară 

Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc, ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte,

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pânii.

Când de vânt se mişcă vara;

În rostirea ei bătrânii

Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veşnici,

Nistrul lin, ce-n valuri pierde

Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-s vechi izvoade,

Povestiri din alte vremuri;

Şi cetindule-nşirate,

Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă

Să ridice slavă-n ceruri,

Să ne spuie-n hram ş-acasă

Veşnicele adevăruri.

Limba noastră-i limbă sfântă,

Limba vechilor Cazanii,

Cere-o plâng şi care-o cântă

Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul, 

Ruginit de multă vreme,

Ştergeţi slinul, mucegaiul

Al uitării-n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare,

Ce din soare se aprinde,

Şi-ţi vedea în revărsare

Un potop nou de cuvinte.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,

Că vi-i limba prea săracă,

Şi-ţi vedea cât îi de darnic

Graiul ţării noastre dragă.

Răsări-va o comoară

În adâncuri înfundată,

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

Chişinău, 17 iunie 1917

Al. Mateevici, Scrieri, Editura Junimea, Iaşi, 1989.

Dup cum observaţi, în 1989 apărea varianta necenzurată a poeziei-testament. De zeci de ani varianta corală - compoziţie a lui Alexandru Cristea - era difuzată cu doar cîteva versuri. Interesant e că se permitea strofa "mistică". Referirea la Nistru era însă oprită vehement. Lucrurile stau asemeni şi cu varianta folk. Din păcate iată că după 22 de ani nci acum nu avem interpretarea muzicală integrală, incluzând aici şi versiunile din judeţele dintre Prut şi Nistru.