marți, 15 mai 2012

La 200 de ani de la răpirea jumătăţii de est a Moldovei: Eminescu - Doina

Textul pe care-l reproduc, inclusiv comentariile, sunt preluate de aici. Versiunile prezentate sunt atât de evident "incorecte politic" încât au fost cenzurate încă de la prima ediţie a "Poesiilor" lui Eminescu. Şi sunt cenzurate în continuare.


Adevaratul Eminescu, cel de la a carui moarte se vor implini in curand 116 
ani, nu e visatorul dulceag si moale din cele cateva poeme de dragoste 
invatate pe genunchi la scoala. 

Nicaieri nu e mai real Eminescu decat in publicistica sa si in "Doina". In 
intampinarea lui 15 iunie, va oferim doua versiuni putin cunoscute, 
necenzurate, incorecte politic, ale "Doinei" si un fragment din "Icoane 
vechi si icoane noua". 

=======================
DOINA
(varianta necenzurata) 

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate. 

Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin; 

Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale; 

Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui. 

Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate. 

Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul - frate cu Românul -
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca! 

Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia. 

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau! 

Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile! 

Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca 

Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia 

 ---
O alta varianta a "Doinei", extrem de putin cunoscuta astazi o gasim in 
cartea 'Mihai Eminescu - poezii tiparite in timpul vietii', vol. III, note 
si variante, editie critica ingrijita de Perpessicius cu reproduceri dupa 
manuscrise, Editura Fundatiei Regale, Bucuresti, 1944. 

De la Nistru pân’la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta singuratate;
Din Hotin si pân’la Mare
Vin Muscalii de-a calare
De la Mare la Hotin
Calea noastra ne-o atin
Si Muscalii si Calmucii
Si nici Nistrul nu-i înneaca
Saraca tara, saraca! 

Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveste’nvata pruncii
Si sub mâna de jidan
Sunt românii lui Stefan.
Vai de biet român saracu
Ca-ndarat tot da ca racul
Fara tihna-i masa lui
Si-i strain în tara lui. 

Din Brasov pân’la Abrud
Vai ce vad si ce aud
Stapânind ungurul crud
Iar din Olt pâna la Cris
Nu mai este luminis
De greul suspinelor
De umbra strainilor,
De nu mai stii ce te-ai face
Sarace, român, sarace! 

De la Turnu-n Dorohoi
Curg dusmanii în puhoi
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboara paserile toate
De neagra singuratate
Numai umbra spinului
La usa crestinului
Codrul geme si se pleaca
Si izvoarele îi seaca
Saraca, tara, saraca! 

Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Si sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza, sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca,
Iar cine mi-a fost misel
Seca-i-ar inima-n el,
Cum dusmanii mi te seaca
Saraca, tara, saraca! 

Stefane, Maria Ta,
Lasa Putna, nu mai sta,
Lasa Arhimandritului
Toata grija schitului
Iara grija gropilor
Da-o-n seama popilor
La metanii sa tot bata,
Ziua toata, noaptea toata,
Sa se-ndure Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau...
Tu te-nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând
Adunându-ti flamurile
Sa se mire neamurile;
De-i suna din corn o data
Ai s-aduni Moldova toata
De-i suna de doua ori
Vin si codrii-n ajutor;
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Dati în seama ciorilor
S-a spânzuratorilor. 

Stefane, Maria Ta,
Lasa Putna, nu mai sta
Ca te-asteapta litvele
Sa le zboare tigvele
Sa le spui motivele
Pe câti pari, pe câti fustei
Capatâni de grecotei
Grecoteii si strainii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar tara pustia
Si neamul nemernicia
Cum te prada, cum te seaca
Saraca, tara, saraca! 

4 comentarii:

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Este utila publicarea acestor variante necunoscute si adesea cenzurate ale celebrei poezii. In privinta comentariilor se impun totusi cateva observatii. Mi se pare absurda pretentia de a sti exact care este "adevaratul Eminescu". Desigur, imaginea care ne-a fost "vanduta" (printre altele de George Calinescu) e cea a visatorului un pic nebun - imagine falsificata, pentru ca nu retine capacitatea de sinteza filosofica si extraordinara forta de actiune intru idealul national ale marelui poet. Pe de alta parte, nu putem sa hotaram noi unde e "mai real" Eminescu in functie de propriile optiuni. "Cele cateva poezii de dragoste" nu sunt tocmai "cateva", ci zeci, unele dintre ele adevarate capodopere definitorii pentru poetica eminesciana. De unde pana unde era Eminescu mai putin el insusi cand le-a scris pe acestea decat cand si-a scris publicistica sau "Doina" sau "Scrisoarea a III-a"? Nu putem delimita personalitatea unui autor in functie de criterii ideologice. Eminescu a fost si romanticul indragostit si nationalistul infocat si realist. Cred ca pentru o privire de ansamblu care corecteaza falsurile calinesciene sau exagerarile celeilalte viziuni este utila lectura cartii "Eminescu. Viata" de Zoe Dumitrescu-Busulenga, aparuta in 2009 la Manastirea Putna.
In ceea ce priveste versiunile publicate aici, am o singura rezerva. Nu cred ca Eminescu a folosit formula "cine tine cu strainii". Parca e disonanta stilistic. Iar la varianta a 2-a, ultima strofa, versul 5, cred ca e "molitvele", nu "motivele".

Donkeypapuas spunea...

Am dat doar "copy-paste" cu precizarea sursei. Dacă este greşeală de tastare, aceasta e cuzată de cei ce au postat iniţial. Eminescu ne-a fost prezentat edulcorat sau ideologizat conform unei doctrine aduse de ocupanţi. Pe de altă parte, se pare că există şi un Eminescu "ocult". Aşa afirmă Radu cernătescu.
Postarea este însă pusă în legătură cu evenimentul trist de care ne readucem aminte după 200 de ani.

Anonim spunea...

I will immediately snatch your rss feed as I can not to find your email subscription hyperlink or e-newsletter service. Do you’ve any? Please permit me understand in order that I could subscribe. Thanks.

Donkeypapuas spunea...

@Anonim

Just beside the post you can find a little envelope which is destined to email subscription
Another form is tu utilise from the left bar the widget for rss called "Cine ma vrea se aboneaza" with subscription for posts or coments