Adevaratul Eminescu, cel de la a carui moarte se vor implini in curand 116 ani, nu e visatorul dulceag si moale din cele cateva poeme de dragoste invatate pe genunchi la scoala. Nicaieri nu e mai real Eminescu decat in publicistica sa si in "Doina". In intampinarea lui 15 iunie, va oferim doua versiuni putin cunoscute, necenzurate, incorecte politic, ale "Doinei" si un fragment din "Icoane vechi si icoane noua". ======================= DOINA (varianta necenzurata) De la Nistru pân’ la Tisa Tot Românul plânsu-mi-s-a Ca nu mai poate strabate De-atâta strainatate. Din Hotin si pân’ la Mare Vin Muscalii de-a calare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o atin; Din Boian la Vatra Dornii Au umplut omida cornii Si strainul te tot paste, De nu te mai poti cunoaste. Sus la munte, jos la vale Si-au facut dusmanii cale; Din Satmar pâna ‘n Sacele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român saracul, Indarat tot da ca racul, Nici îi merge, nici se ‘ndeamna, Nici îi este toamna toamna, Nici e vara vara lui Si-i strain în tara lui. Dela Turnu ‘n Dorohoiu Curg dusmanii în puhoiu Si s-aseaza pe la noi; Si cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier, Sboara paserile toate De neagra strainatate. Numai umbra spinului La usa crestinului. Isi desbraca tara sânul, Codrul - frate cu Românul - De secure se tot pleaca Si isvoarele îi seaca Sarac în tara saraca! Cine-au îndragit strainii Mânca-i-ar inima cânii, Mânca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia. Stefane, Maria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las’ Arhimandritului Toata grija schitului, Lasa grija Sfintilor In sama parintilor, Clopotele sa le traga Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga, Doar s-a ‘ndura Dumnezeu Ca sa-ti mântui neamul tau! Tu te ‘nalta din mormânt Sa te-aud din corn sunând Si Moldova adunând. De-i suna din corn odata, Ai s-aduni Moldova toata, De-i suna de doua ori Iti vin codri ‘n ajutor, De-i suna a treia oara Toti dusmanii or sa piara Din hotara în hotara, Indragi-i-ar ciorile Si spânzuratorile! Cine ne-au dus Jidanii Nu mai vaza zi cu anii Ci sa-i scoata ochii corbii Sa ramâe ‘n drum cu orbii Cine ne-au adus pe Greci N’ar mai putrezi în veci Cine ne-au adus Muscalii Prapadi-l-ar focul jalei Sa-l arza sa-l dogoreasca Neamul sa i-l prapadeasca Cine tine cu strainii Mânca-i-ar inima cânii Mânca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia --- O alta varianta a "Doinei", extrem de putin cunoscuta astazi o gasim in cartea 'Mihai Eminescu - poezii tiparite in timpul vietii', vol. III, note si variante, editie critica ingrijita de Perpessicius cu reproduceri dupa manuscrise, Editura Fundatiei Regale, Bucuresti, 1944. De la Nistru pân’la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a Ca nu mai poate strabate De-atâta singuratate; Din Hotin si pân’la Mare Vin Muscalii de-a calare De la Mare la Hotin Calea noastra ne-o atin Si Muscalii si Calmucii Si nici Nistrul nu-i înneaca Saraca tara, saraca! Din Boian la Cornu Luncii Jidoveste’nvata pruncii Si sub mâna de jidan Sunt românii lui Stefan. Vai de biet român saracu Ca-ndarat tot da ca racul Fara tihna-i masa lui Si-i strain în tara lui. Din Brasov pân’la Abrud Vai ce vad si ce aud Stapânind ungurul crud Iar din Olt pâna la Cris Nu mai este luminis De greul suspinelor De umbra strainilor, De nu mai stii ce te-ai face Sarace, român, sarace! De la Turnu-n Dorohoi Curg dusmanii în puhoi Si s-aseaza pe la noi; Si cum vin cu drum de fier Toate cântecele pier Zboara paserile toate De neagra singuratate Numai umbra spinului La usa crestinului Codrul geme si se pleaca Si izvoarele îi seaca Saraca, tara, saraca! Cine ne-a adus jidanii Nu mai vaza zi cu anii Si sa-i scoata ochii corbii Sa ramâie-n drum ca orbii Cine ne-a adus pe greci N-ar mai putrezi în veci Cine ne-au adus Muscalii Prapadi-l-ar focul jalei Sa-l arza, sa-l dogoreasca Neamul sa i-l prapadeasca, Iar cine mi-a fost misel Seca-i-ar inima-n el, Cum dusmanii mi te seaca Saraca, tara, saraca! Stefane, Maria Ta, Lasa Putna, nu mai sta, Lasa Arhimandritului Toata grija schitului Iara grija gropilor Da-o-n seama popilor La metanii sa tot bata, Ziua toata, noaptea toata, Sa se-ndure Dumnezeu Ca sa-ti mântui neamul tau... Tu te-nalta din mormânt Sa te-aud din corn sunând Si Moldova adunând Adunându-ti flamurile Sa se mire neamurile; De-i suna din corn o data Ai s-aduni Moldova toata De-i suna de doua ori Vin si codrii-n ajutor; De-i suna a treia oara Toti dusmanii or sa piara Dati în seama ciorilor S-a spânzuratorilor. Stefane, Maria Ta, Lasa Putna, nu mai sta Ca te-asteapta litvele Sa le zboare tigvele Sa le spui motivele Pe câti pari, pe câti fustei Capatâni de grecotei Grecoteii si strainii Mânca-le-ar inima câinii Mânca-le-ar tara pustia Si neamul nemernicia Cum te prada, cum te seaca Saraca, tara, saraca!
marți, 15 mai 2012
La 200 de ani de la răpirea jumătăţii de est a Moldovei: Eminescu - Doina
Textul pe care-l reproduc, inclusiv comentariile, sunt preluate de aici. Versiunile prezentate sunt atât de evident "incorecte politic" încât au fost cenzurate încă de la prima ediţie a "Poesiilor" lui Eminescu. Şi sunt cenzurate în continuare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Este utila publicarea acestor variante necunoscute si adesea cenzurate ale celebrei poezii. In privinta comentariilor se impun totusi cateva observatii. Mi se pare absurda pretentia de a sti exact care este "adevaratul Eminescu". Desigur, imaginea care ne-a fost "vanduta" (printre altele de George Calinescu) e cea a visatorului un pic nebun - imagine falsificata, pentru ca nu retine capacitatea de sinteza filosofica si extraordinara forta de actiune intru idealul national ale marelui poet. Pe de alta parte, nu putem sa hotaram noi unde e "mai real" Eminescu in functie de propriile optiuni. "Cele cateva poezii de dragoste" nu sunt tocmai "cateva", ci zeci, unele dintre ele adevarate capodopere definitorii pentru poetica eminesciana. De unde pana unde era Eminescu mai putin el insusi cand le-a scris pe acestea decat cand si-a scris publicistica sau "Doina" sau "Scrisoarea a III-a"? Nu putem delimita personalitatea unui autor in functie de criterii ideologice. Eminescu a fost si romanticul indragostit si nationalistul infocat si realist. Cred ca pentru o privire de ansamblu care corecteaza falsurile calinesciene sau exagerarile celeilalte viziuni este utila lectura cartii "Eminescu. Viata" de Zoe Dumitrescu-Busulenga, aparuta in 2009 la Manastirea Putna.
In ceea ce priveste versiunile publicate aici, am o singura rezerva. Nu cred ca Eminescu a folosit formula "cine tine cu strainii". Parca e disonanta stilistic. Iar la varianta a 2-a, ultima strofa, versul 5, cred ca e "molitvele", nu "motivele".
Am dat doar "copy-paste" cu precizarea sursei. Dacă este greşeală de tastare, aceasta e cuzată de cei ce au postat iniţial. Eminescu ne-a fost prezentat edulcorat sau ideologizat conform unei doctrine aduse de ocupanţi. Pe de altă parte, se pare că există şi un Eminescu "ocult". Aşa afirmă Radu cernătescu.
Postarea este însă pusă în legătură cu evenimentul trist de care ne readucem aminte după 200 de ani.
I will immediately snatch your rss feed as I can not to find your email subscription hyperlink or e-newsletter service. Do you’ve any? Please permit me understand in order that I could subscribe. Thanks.
@Anonim
Just beside the post you can find a little envelope which is destined to email subscription
Another form is tu utilise from the left bar the widget for rss called "Cine ma vrea se aboneaza" with subscription for posts or coments
Trimiteți un comentariu