Cu ceva timp în urmă mă arătam interesat de un concurs. O întrecere pentru bloggeri. Am constatat însă, văzând cerinţele etapelor, că era doar o formă STUPIDĂ de publicitate în beneficiul sponsorilor. Adică o întrecere a pupincurismului, cu un termen mai puţin elegant. Ceea ce nu e pe placul meu.
Ăsta e un concurs roz-bombon cu picăţele,
făcut pentru domnişorele.
Peste tot dai de săpunuri,
Maclavaisuri şi parfumuri.
În concursul ăsta, nene,
Etapele nu-s plăcere.
Marketingul vrea să scrii
Postări doar spre-a linguşi.
Într-o formă deosebită
Tre’ să te prostituezi o clipă
Pentru ca sponsorul-mamă
Să aibe câştig de seamă.
Pur şi simplu nu îmi place
Cu ceea ce am de-a face.
Nu-mi convine, la o-adică
să mi se impună se impună, cică,
Articole cu grămada.
Dar e prea umplută lada
Restricţiilor care vin
La pachet cu mult pelin
Adică e-amar să spun
Că de cenzură-s sătul
Fie ea în forma-ascunsă
A poveştii rapid scrisă.
Aşa că… mă retrag. Nu îmi place, toată treaba asta cu parfumuri, şamponuri, obiecte de lux (de parcă toţi am fi Abramovici!), chestii care n-au legătură cu realitatea, cu lumea în care trăieşti. pe care să le lauzi . Dacă publicitarii vor cu tot preţul lingăi, este plină presa cu ei. De aia dau ziarele faliment. NU ECHIVALAŢI BLOGĂREALA CU MIZERIA DIN PRESĂ. Aici, în mediul on-line se observă imediat.
Sau poate mă înşel eu şi organizatorii se adresează participanţilor doar dintr-un segment anume: cel feminin. Păi atunci să spună clar că doar muierile trebuie să participe. Nu-i nici o problemă.
Başca cerinţele în majoritate atât de constrângătoare încât ai impresia că eşti ANGAJATL de la departamentul de publicitate. Şi că trebuie să prezinţi cât de fericit eşti când consumi/utilizezi un produs anume. Cum te afli în al zecelea cer numai pentru faptul că o firmă are produse pe care, în mod normal, nici într-o sută de ani nu ţi le-ai permite. ori asta înseamnă o campanie subliminală de obişnuire a participanţilor cu minciuna. O obişnuire cu ea şi respectiv o diminuare a sincerităţii şi onestităţii. Atunci se înşeală. Cu toţii: şi comanditarii, şi participanţii.
Ăsta e un concurs roz-bombon cu picăţele,
făcut pentru domnişorele.
Peste tot dai de săpunuri,
Maclavaisuri şi parfumuri.
În concursul ăsta, nene,
Etapele nu-s plăcere.
Marketingul vrea să scrii
Postări doar spre-a linguşi.
Într-o formă deosebită
Tre’ să te prostituezi o clipă
Pentru ca sponsorul-mamă
Să aibe câştig de seamă.
Pur şi simplu nu îmi place
Cu ceea ce am de-a face.
Nu-mi convine, la o-adică
să mi se impună se impună, cică,
Articole cu grămada.
Dar e prea umplută lada
Restricţiilor care vin
La pachet cu mult pelin
Adică e-amar să spun
Că de cenzură-s sătul
Fie ea în forma-ascunsă
A poveştii rapid scrisă.
Aşa că… mă retrag. Nu îmi place, toată treaba asta cu parfumuri, şamponuri, obiecte de lux (de parcă toţi am fi Abramovici!), chestii care n-au legătură cu realitatea, cu lumea în care trăieşti. pe care să le lauzi . Dacă publicitarii vor cu tot preţul lingăi, este plină presa cu ei. De aia dau ziarele faliment. NU ECHIVALAŢI BLOGĂREALA CU MIZERIA DIN PRESĂ. Aici, în mediul on-line se observă imediat.
Sau poate mă înşel eu şi organizatorii se adresează participanţilor doar dintr-un segment anume: cel feminin. Păi atunci să spună clar că doar muierile trebuie să participe. Nu-i nici o problemă.
Başca cerinţele în majoritate atât de constrângătoare încât ai impresia că eşti ANGAJATL de la departamentul de publicitate. Şi că trebuie să prezinţi cât de fericit eşti când consumi/utilizezi un produs anume. Cum te afli în al zecelea cer numai pentru faptul că o firmă are produse pe care, în mod normal, nici într-o sută de ani nu ţi le-ai permite. ori asta înseamnă o campanie subliminală de obişnuire a participanţilor cu minciuna. O obişnuire cu ea şi respectiv o diminuare a sincerităţii şi onestităţii. Atunci se înşeală. Cu toţii: şi comanditarii, şi participanţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu