vineri, 22 martie 2013

Festivalul UCIN 2013: microinterviu cu Cristina Corciovescu

Preşedinta juriului fesivalului UCIN pentru secţiunea lung-metraje a fost, anul acesta, doamna Cristina Corciovescu. În atmosfera mai degajată (şi gălăgioasă) de la bufetul ce a urmat festivităţii am aflat şi câteva minute pentru ca domnia sa să îmi răspundă la un mic interviu.

 

R: A fost jurizarea grea?

CRISTINA CORCIOVESCU: Şi da, şi nu. Ca întotdeauna în aceste situaţii. N-a fost grea pentru că ne-am înţeles foarte bine între noi şi n-au fost dispute. În alte jurii se deliberează până noaptea şi fiecare declară cu inima ruptă că "vai de mine, n-a ieşit ce vroia el". Aşa că în privinţa asta a fost o jurizare uşoară. A fost greu că au fost foarte multe lucruri de făcut, de revăzut, le văzusem dar unii colegi nu le văzuseră. Şi atuncea.. asta ne-a cerut oarece timp.

R: Am observat şi la decernare că aţi făcut referire la filmul care nu a fost prezent ["Peste dealuri", n.r.]. Nu era mai uşor, poate, de făcut nişte nominalizări înainte şi apoi era problema lor dacă participă sau nu?

CRISTINA CORCIOVESCU: Nu pentru că statutul acestor premii cere să se înscrie. Dacă nu s-a înscris, el înseamnă că nu există. El [Cristian Mungiu, n.r.] a fost înştiinţat să se înscrie în repetate rânduri şi a spus că nu doreşte. Nu doreşte aici, nu doreşte la "Gopo", nu doreşte nicicum...

R: E cam ciudat pentru că finanţarea e totuşi bună parte a statului român. Cum vedeţi viitorul filmelor româneşti?

CRISTINA CORCIOVESCU: Noi totuşi suntem prăpăstioşi şi spunem: "Vai de mine! Gata! Acuma se sparge! Nu mai e! Moare Noul Val!". Dar uite că nu e adevărat. Uită-te la bugetul pe care îl are "Poziţia copilului", apar oameni care muncesc şi lucurile se perpetuează. N-o să mai luăm "Palme d'Or" dar o să luăm alte premii. Dar publicul îl văd foarte prost în România pentru că publicul românesc... E adevărat că acum am înţeles că la "Poziţia copilului" s-au îmbulzit. Dar publicul românesc nu merge la filme româneşti. Dar în străinătate lucrurile merg bine.

R: Dar nu o fi un clivaj ideologic între ceea ce prezintă filmele zise din Noul Val şi ceea ce vrea publicul? Nu neapărat să i se dea dreptate numai publicului...

CRISTINA CORCIOVESCU: Partea proastă este că acest public a fost crescut într-o direcţie greşită. Şi trebuie să ne facem mea culpa toţi cei care am scris într-un anume fel, împingându-se publicul către o anume categorie de film şi de o anume calitate, mai ales. Poate că nu numai  jurnaliştii sunt de vină aici; şi televiziunile sunt de vină aici; cultivă un gust foarte îndoielnic şi  supralicitează care e de mai prost gust. Aşa că e foarte complicat cu acest public, care nu acceptă lucruri de calitate. Film american "cu faze", ceea ce e un defect. "Faze"! Nu mai spun de efecte speciale.

R: S-au serbat acum şi 50 de ani de existenţă a UCIN, respectiv ACIN. Este şi un moment de bilanţ. Cum vedeţi cinematografia românească în toată această perioadă?

CRISTINA CORCIOVESCU: În primul rând nu este o perioadă unitară.

R: Nu este. Sunt cel puţin trei etape.

CRISTINA CORCIOVESCU: Da. Cel puţin, într-adevăr. Şi aşa că e foarte complicat de făcut un numitor comun între ele. Numitorul comun: să spunem că am avut întotdeauna operatori foarte buni, am avut întotdeauna actori foarte buni. Aici nu e nici un fel de discuţie. Cu scenariştii am stat slăbuţ, cu regizorii aşijderea... Asta este! De aia este o revelaţie - eu zic din punctul meu de vedere - după anul 2000. Pentru că au răsărit nişte specialişti profesionişti care ştiu să facă lucruri veridice, şi împreună cu nişte regizori, la fel, profesionişti, care pot autentifica. Pe mine mă deranjează la filmul nostru lipsa lui de autenticitate.

R: Aţi fost pesimistă la începutul interviului. M-am gândit imediat la acel an, 1999 sau 2000, când nu a mai fost produs nici un film.

CRISTINA CORCIOVESCU: Zero barat.

R: Dar în momentul de faţă, dumneavoastră fiind de profesie critic de film, eu văd un alt deces care e de mai mult timp. Nu există o publicaţie pentru publicul larg.

CRISTINA CORCIOVESCU: Ehe... Nici pentru publicul larg, nici pentru publicul restrâns.

R: A apărut tot în 1963 revista "Cinema", odată cu UCIN.

CRISTINA CORCIOVESCU: Revista "Cinema", care s-a transformat în '89 în "Noul Cinema"; a fost revista "ProCinema" patru ani; a fost o revistă de cinema de cinci numere scoasă de CNC. Adică a existat o serie de încercări sau mai mult decât încercări. Adică o revistă care rezistă, cum a fost "ProCinema", aproape cinci ani de zile, e mai mult decât o încercare dar... Dacă finanţatorul nu te mai vrea? Asta e situaţia. Şi mă întreb eu, acuma lumea este obişnuită să se uite pe internet... Poate că merge pe internet mult mai bine?

R: Pe de altă parte, filmele româneşti care au apărut pe DVD au avut o oarecare vânzare. S-ar putea să se facă acelaşi lucru şi cu o revistă de cinema.

CRISTINA CORCIOVESCU: Mie mi-ar plăcea.

R: Vă mulţumesc mult pentru interviu.

A consemnat Marian HOCIUNG aka Donkeypapuas

Toate drepturile rezervate.

Niciun comentariu: