Cu domnul Papil Panduru am pornit dintru început cu o gafă: i-am confundat numele cu Damian Crăşmaru. Nu s-a supărat. Mi-a zâmbit şi m-a rectificat. L-am rugat să-mi spună câteva cuvinte pentru românii de peste hotare. "Români, să nu ne uitaţi! Că ăştia ne-au uitat. Ne-au marginalizat ăia şi ăştia ne ignoră." Şi a început, în câteva cuvinte să-mi descrie situaţia penibilă în care a ajuns vechea generaţie de actori: "Am 56 de ani de teatru şi peste 80 de filme. Şi uneori nu avem cu ce trăi". Cu toate că săptămânal sunt difuzate la televiziune filme în care a fost distribuit. Şi îmi descrie tabloul societăţilor care ar trebui să recompenseze, prin drepturile de autor, pe cei care au interpretat: "Bagă nişte fufe tinere care habar n-au care sunt actorii şi cum îi cheamă. Şi când se învechesc acolo, în posturile alea, şi încep să afle dedesubturile, secretele, le schimbă." Iar când s-a plâns că este trecut cu vederea, "fufele" i-au replicat că trebuia să treacă pe la sediu. "Dar aveţi aparatura în care sunt inventariaţi toţi cu ceea ce au făcut!". "Nu! Noi lucrăm manual", i s-a dat răspunsul. Adică cei de acolo, de la oficiile care se ocupă cu drepturile de autor, a încheiat Papil Panduru, "o iau la labă".
Marian HOCIUNG aka Donkeypapuas
Toate drepturile rezervate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu