Izbucneşte războiul! În Piaţa Universităţii.

Claudiu Crăciun: “Războiul este declarat. Piaţa Universităţii contra USL”

Un text de Claudiu Crăciun despre protestele împotriva exploatărilor de aur sau gaze de şist susţinute de USL:

Din 1 septembrie în Piaţa Universităţii şi în alte zeci de oraşe începe războiul cu Uniunea Social Liberală şi guvernarea acesteia. Unul civic, nonviolent dar determinat şi fără compromisuri. Legea specială transmisă Parlamentului de către guvern, neconstituţionala şi criminală că efecte, este motivul principal dar nu singurul. O scânteie care era aşteptată. De ce acum? În cel mai lung protest din istoria post 89, cel din 2012, nu a existat o singură zi în care să nu fi strigat pentru Roşia Montană. A fost cauza cea mai populară printre protestatari, fie că erau pensionari, studenţi, ultraşi sau activişti. Pentru un simplu steag cu însemnele campaniei, oameni au fost fugăriţi, arestaţi, bătuţi. Şi ceea ce este mai important, toţi au fost de acord să plătească preţul. Piaţa Universităţii nu a avut un simbol al ei. Dar dacă există unul care se apropie de spiritul ei, acesta este frunza verde-roşie care îi sperie pe politicieni şi jandarmi deopotrivă.

În timpul trecut de la ultimele alegeri au existat numeroase motive să ieşim în stradă. Miniştrii corupţi, clientele de partid, contracte dubioase. Menţinerea liniei de austeritate a guvernului PDL şi continuarea acordului cu FMI în cea mai rea variantă posibilă. Privatizări pe toată linia. Totul este de vânzare pentru că în loc să administrezi corect o companie de stat mai bine o vinzi prietenilor. O lege a sănătăţii la fel de proastă ca ultima, împotriva căreia ne-am revoltat. Şi în aceeaşi notă cinică, demararea explorării/exploatării gazelor de şist, deşi în campania electorală se afirma exact contrariul. Dar Roşia Montana reprezintă o luptă pe care nu avem dreptul să o pierdem. Campania care durează de mai mult de zece ani a ajuns un exemplu pentru toţi cei care îşi asumă o cauză civică şi ecologică.

Roşia Montana a ajuns să reprezinte o înfruntare mai mare, ireconciliabilă, între politicienii corupţi, mituiţi de companii şi comunităţile locale susţinute de grupările civice. Este o luptă în care nu există compromis sau cale de mijloc. Ori distrugi o comunitate şi o istorie, eliminând orice fel de opoziţie, ori salvezi comunitatea şi cu această ocazie ce a mai rămas din instituţiile statului de drept. Dacă pierdem Roşia Montana, pierdem şi România. Ce sens vor mai avea drepturile fundamentale, democraţia, proprietatea, egalitatea, demnitatea dacă pierdem Roşia din cauza corupţiei, minciunii şi lăcomiei? Dacă pierdem, tot răul este posibil în România.

Piaţa Universităţii reînvie. Aceasta are o forţă ce depăşeşte numărul celor prezenţi acolo, 100, 1.000 sau 10.000 de persoane. Este o forţă simbolică, câştigată cu greu împotriva tentativelor partidelor de a prelua sau manipula mesajul acesteia. Este un mesaj al cetăţenilor neafiliaţi care condamnă derapajele statului, ale elitei politice şi ale altor instituţii. Piaţa Universităţii nu trebuie subestimată.

La fel rezistenţa oamenilor din Roşia Montană sau Bârlad. Nu trebuie subestimată nici inteligenţa cetăţenilor romani de pretutindeni şi nici capacitatea lor de a se mobiliza. Traian Băsescu a făcut asta. O fac şi liderii guvernării de azi, bazându-se pe procentele schimbătoare din sondaje.

De data această lupta va fi mai grea. Ne confruntăm cu o supermajoritate parlamentară. Poate cel mai greu este să trezim cetăţenii romani dintr-o mare iluzie. Iluzia că această majoritate este diferită de cea precedentă, că partidele de la guvernare sunt diferite de cele din opoziţie. Roşia Montană este dovada clară. Suntem obosiţi de atâtea conflicte şi mulţi dintre noi aveam nevoie de linişte. Unii au crezut sincer în actualele partide aflate la guvernare. Pentru ei este cel mai greu.

Este probabil începutul decăderii acestei coaliţii, solidare în susţinerea exploatării şi perfect aliniate poziţiei lui Traian Băsescu, pretinsul lor adversar. Dar vedem că există o coabitare profundă care se poate explica uşor. Când se striga în 2012 “PDL şi USL, acceaşi mizerie!” era o previziune. În 2013 este o certitudine. Pentru USL lucrurile nu arată bine. La tensiunile inerente luptei pentru avantaje şi resurse se adaugă contestarea din stradă. Dacă exploatarea nu este oprită, este începutul sfârşitului carierei politice a lui Victor Ponta. Pretins exponent al unei noi generaţii, acesta a preluat şi cultivat corupţia şi stilul vechii gărzi de politicieni. A fost acela care a făcut din respingerea proiectului un punct principal al campaniei electorale. Este cel care îşi încălca promisiunie şi probabil singurul care poate opri această lege.  Dacă nu o va face va plăti în cele din urmă un preţ foarte mare. Au mai căzut premieri din cauza presiunii străzii. Crin Antonescu tace complice şi îşi imaginează ca va conduce o ţară ideală în care mizeria politicii e ascunsă sub preş. Daca va susţine în continuare exploatarea, îl va insoţi pe Victor Ponta în galeria figurilor triste şi abandonate, priviţi cu greaţă eternă de cei ce ţin fruntea sus.

Am aşteptat aproape 20 ani să ieşim în stradă, în 2012. Partea bună este ca o parte din societatea românească nu a mai aşteptat încă 20, ci reacţionează după un an. Şi mesajul principal este adresat nu politicienilor ci cetăţenilor. Să ne trezim împreună din iluzia că lucrurile bune se întâmplă de la sine în România. Şi să realizăm că niciodată nu este prea devreme sau prea târziu pentru a ne revolta.
Salvaţi Roşia Montană! România, trezeşte-te!

Claudiu Crăciun

Pentru mai multe informaţii despre campanie:
http://www.rosiamontana.org/stiri/lista-oraselor-care-pe-1-septembrie-se-alatura-protestului-impotriva-distrugerii-rosiei

Argumente de ordin juridic împotriva legii puteţi găsi aici:
http://blog.activewatch.ro/rubrica-cetateanului-necenzurat/romania-in-genunchi-acum-ori-niciodata/

Preluare de pe voxpublica.realitatea.net