Ziua de dinaintea întunerecului

După anunţul papei Benedict al XVI-lea am preferat să nu scriu un articol "la cald", să aştept, să văd reacţiile, mistificările dezinformările. Am pus doar două materiale, ca semnal. Dar astâzi este 28 februarie, ultima zi de pontificat, iar de mâine... De mâine s-ar putea să avem în lume primul "antipapă" oficial. Dar să nu o luăm abrupt.

Imediat după anunţul papei Benedict micile ecrane au fost umplute de "specialişti" - adică de crainicii respectivelor televiziuni - care tot subliniau că actul nu ar fi fără precedent ("a mai existat şi acum 600 de ani" - sunau vorbele) şi se dădea de înţeles astfel că ar fi un procedură firească, regăsită în Codul Canonic al Bisericii Romano-Catolice. Nu sunt expert în drept canonic. În istorie încerc însă să-mi bag nasul. Ori acolo nu există nimic asemănător cu "cazul Ratzinger". Retrageri din scaun provocate de exiluri, persecuţi - asta da! Alţii au fost îndepărtaţi din scaun, prin urmare forţaţi, iar lipsa izvoarelor nu conferă un alibi suficient de puternic pentru ca respectivele întâmplări să poată fi considerate precedente. A mai existat un papă îndepărtat pentru simonie; despre altul se consideră că a fost într-un soi de arest "la domiciliu"; cel mai recent caz care ar fi asemănător, al lui Grigorie al XII, se petrece în nişte împrejurări tulburi, legate de Marea Schismă Occidentală, în care ajunseseră să-şi dispute funcţia trei papi concomitent. Acest Grigorie a renunţat la sacerdoţiul papal DAR numirea unui alt papă recunoscut canonic a avut loc abia DUPĂ moartea sa. Lista papilor care ar fi renunţat la scaunul ponitical o puteţi găsi aici.

De aici şi părerea că abia acuma, prin "demisia" lui Ratzinger, se crează un precedent. Am auzit-o de la Bruno Vespa; mai aproape de meleagurile noastre de la Dan Ceacâr. Ori dacă acum se va constitui precedentul de ce să nu presupunem că în viitor vor dori anumite cercuri ca precedentul să se repete. Din ce în ce mai des şi decâte ori convine. Mai ales atunci când papa în funcţie devine recalcitrant faţă de "indicaţiile" unora.

Dar se mai crează un precedent, şi sursă iarăşi pentru noi dispute şi noi şantajuri. La instalarea noului papă numit de conclav fostul papă Benedict (papă emerit, după titulatura, nouă şi ea, care i s-a dat) nu este răposat. Ori nu a existat vreo condamnare canonică ori vreo erezie (din punctul catolic de vedere) proferată. Nici măcar o formă de coerciţie exterioară prin care să fi fost obligat să se retragă.  În acest caz putem spune că ne aflăm şi în faţa primului antipapă oficial!

Şi alt precedent: proaspăt retrasul papă participă şi el în conclav la alegerea propriului succesor. În calitate de cardinal. Şi de unde ştie lumea catolică (şi noi, ăştialalţi) că nu intră în conclav cu anumite dosare sau cu un firman de la mai înalta poartă prin care să-şi oblige confraţii la alegerea acelei (şi numai acelei) persoane convenabile anumitor interese geopolitice. Mai firesc ar fi fost să se fi retras, dacă tot s-a retras din păstorire, la o viaţă de recluziune şi meditaţie, fără să mai influenţeze în vreun fel viaţa propriei sale Biserici într-un mod care ar da loc la dezbinări. Nu este greu de presupus că şi acesta este unul dintre obiectivele care se ating prin procedura atât de neobişnuită aleasă de papa Benedict; securizarea alegerii succesorului. Atenţie în acest sens şi la deciziile luate în ultima clipă, demiterea din scaunul de cardinal a singurului reprezentant englez, de pildă.

Am aruncat ca o momeală  trimiterea la o profeţie a unui Sfânt catolic irlandez, Malachie, text în care descrie prin sentinţe scurte lista papilor ce vor urma în anii următori vremii lui. Aceasta conţine 111 de "cuvinte" de acest soi, reprezentând 111 papi descrişi. La cel de-al 111-le se spune: "De gloria olivae" iar Ratzinger a făcut parte din ordinul Benedictinilor al căror simbol este măslinul. Apoi urmează aceste terifiante cuvinte:
"In persecutione extrema sacrae romanae ecclesiae sedebit Petrus romanus, qui pascet oves in multis tribulationibus; quibi transactis, civitas septis collis diruetur, ed Judex tremendus judicabit populum suum. Amen." Adică: "În timpul ultimei persecuții a Sfintei Bisericii Romane, pe scaun va sta Petru romanul, care-și va păstori turma printre foarte multe suferințe (încercări) tribolazioni; iar când aceste încercări se vor sfârși, orașul celor șapte coline va fi distrus, și judecătorul cel de temut va judeca poporul său. Amin (Așa să fie)." (sursa: http://ro.wikipedia.org)

Comentariile care apar în media (sau care se vor ivi) vor face aproape sigur la termenii "profeţie cu conţinut apocaliptic", adică sfârşitul lumii este aproape, pregătiţi-vă şi ascultaţi-ne pe noi, cei aleşi. O temă care a început deja să sune strident în urechi de cât timp este repetată. Ciudat de mult repetată pentru a fi... adevărată. Şi nu este adevărată pentru că evident nu se referă la sfârşitul lumii ci la marea persecuţie anticreştină şi la domnia lui Antihrist ce premerge venirii Mântuitorului, încetării timpului, Judecăţii de obşte şi restabilirii Cosmosului într-un "cer nou şi pământ nou", îndumnezeit. ori această iluzionare colectivă, această prestidigitaţie a termenilor şi conceptelor are un scop foarte precis: prin repetarea intensă şi prin neîmplinirea evidentă a falsului sfârşit al lumii anunţat se caută a se săpa la instituţia pe care se va arunca "vina" pentru nerespectarea ei - Biserica lui Hristos.

Confuzia creată DE CĂTRE MEDIA între ceea ce afirmă EA şi instituţiile pe care lasă ea bănuiala că ar fi fost proferate, încât oamenii vor crede foarte uşor şi vor luneca într-o hipnoză colectivă, într-o spălare a creierului în masă şi de aici la acte criminale contra ÎNTREGII CREŞTINĂTĂŢI. "Păi n-aţi spus voi (Biserica) că va veni sfârşitul? N-aţi zis de nu ştiu câte zile când va veni sfârşitul, de Anul maiaş, de meteoritul cutare, etc? Uite că nu a venit aşa că vă vom face de hac". Deşi, dacă reluaţi toate imbecilităţile aruncate în ochii şi urechile mulţimii, cercetând cu luare aminte de unde provin, multe lucruri devin clare. Cel puţin pe plan uman. Pentru că inspiratorul, să fie clar pentru oricine, este satana, luptătorul cu Dumnezeu, îngerul căzut care vrea să ducă în sclavie totală întreaga Creaţie. Iar el are o mare putere de seducţie şi de facsinaţie.

Ca o paranteză aici: este nostim cum se găsesc unii care caută să nu-şi mai respecte îndatorirea cu care au fost investiţi, aceea de a lupta în numele lui Hristos împotriva tuturor forţelor Iadului şi să abdice în numele unor principii progresiste de genul "nu există exorcisme în Biserica Ortodoxă", "Molitfele Sfântului Vasile cel Mare pot fi citite numai şi numai în zi de post aşa că le scoatem cu totul din cult", "trebuiesc neapărat aprobări pentru citirea respectivelor Molitfe". Dar asta-i altă discuţie, nu că n-ar avea legătură.

Ori mai este un text al cărui înţeles a fost FALSIFICAT cu bună ştiinţă. Al treilea secret de la Fatima:

"Après les deux parties que j'ai déjà exposées, nous avons vu sur le côté gauche de Notre-Dame, un peu plus en hauteur, un Ange avec une épée de feu dans la main gauche ; elle scintillait et émettait des flammes qui, semblait-il, devaient incendier le monde ; mais elles s'éteignaient au contact de la splendeur qui émanait de la main droite de Notre-Dame en direction de lui ; l'Ange, indiquant la terre avec sa main droite, dit d'une voix forte : “Pénitence ! Pénitence ! Pénitence !”. Et nous vîmes dans une lumière immense qui est Dieu quelque chose de semblable, à la manière dont se voient les personnes dans un miroir quand elles passent devant, à un Évêque vêtu de Blanc, nous avons eu le pressentiment que c'était le Saint-Père.
(Nous vîmes) divers autres évêques, prêtres, religieux et religieuses monter sur une montagne escarpée, au sommet de laquelle il y avait une grande Croix en troncs bruts, comme s'ils étaient en chêne-liège avec leur écorce ; avant d'y arriver, le Saint-Père traversa une grande ville à moitié en ruine et, à moitié tremblant, d'un pas vacillant, affligé de souffrance et de peine, il priait pour les âmes des cadavres qu'il trouvait sur son chemin ; parvenu au sommet de la montagne, prosterné à genoux au pied de la grande Croix, il fut tué par un groupe de soldats qui tirèrent plusieurs coups avec une arme à feu et des flèches; et de la même manière moururent les uns après les autres les évêques, les prêtres, les religieux et religieuses et divers laïcs, hommes et femmes de classes et de catégories sociales différentes.
Sous les deux bras de la Croix, il y avait deux Anges, chacun avec un arrosoir de cristal à la main, dans lequel ils recueillaient le sang des Martyrs et avec lequel ils irriguaient les âmes qui s'approchaient de Dieu" (sursa: http://fr.wikipedia.org/)

"După cele două părţi pe care le-am expus, am văzut în partea stângă a Maicii Domnului, un pic mai sus, un înger cu o spadă de foc în mâna stângă; ea scânteia şi  emitea flăcări care, îmi păre, trebuiau să incendieze lumea; dar ea se stingea la contactul cu splendoarea ce se revărsa din mâna dreaptă a Maicii Domnului în direcţia lui; îngerul, arătând spre pământ cu mâna dreapt, spune: Pocăinţă! Pocăinţă! Pocăinţă! Şi văzurăm într-o lumină imensă care era Dumnezeu, ceva asemănător, aşa se văd oamenii într-o oglindă când îi trec prin faţă, unui episcop îmbrăcat în alb, şi am avut presentimentul că era Sfântul Părinte. Am văzut diverşi alţi apiscopi, preoţi, călugări şi călugăriţe urcând pe un munte abrupt în vârful căruia se afla o Cruce mare din trunchiuri de copac necioplite şi cu coaja ca de plută; înainte să ajungă, Sfântul Părinte a traversat un mare oraş pe jumătate ruinat şi, aproape tremurând, cu paşi înceţi, cuprins de suferinţă şi de durere, s-a rugat pentru sufletele trupurilor pe care le-a găsit pe drum; ajuns pe vârful muntelui, îngenuncheat la picioarele Crucii celei mari, el fu omorît de cître un grup de soldaţi care au tras de mai multe ori cu o armă care trăgea gloanţe şi săgeţi; şi în acelaşi fel au murit unii după alţii, episcopii, preoţii, călugării şi călugăriţele şi diverşi credincioşi, bărbaţi şi femei de clase şi categorii sociale diferite. Sub cele două braţe ale Crucii se găseau doi îngeri, fiecare cu o căldăruşă de cristal în mână în care adunau sângele martirilor şi cu care stropeau sufletele care se apropiau de Dumnezeu.

Creu de crezut că înţelesul textului de mai sus ar avea de-a face cu atentatul comis împotriva papei Ioan Paul al II-lea. Şi în acelaşi timp este ciudat de asemănător cuvintelor lăsate de Malachia.

Deci este descrierea clară a unei persecuţii îngrozitoare. Se va întâmpla ea imediat după retragerea papei Ratzinger? Posibil că NU. Am spus că înfruntăm pe părintele minciunii. Poate va fi ales ACUM un papă cu numele de Petru. Dar va fi - părerea mea - numai spre întărirea vicleniilor - pentru că ceea ce se va petrece va fi DUPĂ MOARTEA fizică a actualului papă.

Dar mila Domnului este mare şi va avea grijă de robii săi.

PS: pentru ca lucrurile să fie şi mai enigmatice, interimatul papal este asigurat de Tarcisio PIETRO Evasio Bertone. Informaţia a apărut pe wikipedia dar... a fost imediat ştearsă modificată de un "binevoitor".

UPDATE: continuare http://hociungmarian.blogspot.ro/2013/03/ziua-de-dinaintea-intunerecului.html

Germania iritată de rezultatul alegerilor din Italia.

Rezultatele dezastruoase pentru planurile Germaniei în ceea ce priveşte Italia stârnesc furie printre demnitarii ţării nordice. Astfel, cealaltă faţetă a politicii germane, Peer Steinbrück . candidatul SPD (Partidul Social Democrat) a declarat că în Italia au învins "doi clovni", referire la Berlusconi şi la Beppe Grillo - detalii aici.

Ca urmare, preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, aflat în vizită în Germania, la Munchen, şi-a anulat întâlnirea programată cu liderul SPD. În declaraţia sa oficială Napolitano a declarat că "Italia respectă Germania dar la rândul ei cere acelaşi respect. Să reamintim că trecutul comunist al lui Napolitano arată că nu există afinităţi ideologice cu Berlusconi şi Grillo dar ca preşedinte al Italiei el are mandatul să reprezinte TOATĂ Italia. O lecţie şi pentru unii de pe la noi în cazul în care mai au o fărâmă de conştiinţă naţională.



Cine este acest Peer Steinbrück? Un fost ministru de finanţe în coliţia SPD-UDC dintre 2005-2009 (conform Wikipedia) condusă de... Angela Merkel şi contra-candidatul Angelei Merkel la alegerile legislative germane din toamna acestui an.

Întâmplător sau nu este în acelaşi timp şi membru al ocultului grup Bilderberg, alături de aceeaşi Angela Merkel, după cum puteţi vedea în clipul alăturat (graţie http://loranablog.wordpress.com), grupare "elitistă" ce face şi desface multe prin afacerile şi geopolitica mondială.



Dar dacă Peer Steinbrück este un fost ministru de finanţe, să trecem la actualul ocupant al postului, Wolfgang Schäuble, în ale cărui declaraţii (pe care le puteţi citi aici) găsiţi aceleaşi ameninţări cu care s-au lovit românii cu câteva luni în urmă (dar şi grecii, francezii, spaniolii şi... englezii cu alte prilejuri): instabilitate economică, căderea burselor, dispariţia Euro şi riscul de contagiune (adică ar fi o boală, un lucru negativ). Un lucru simplu de înţeles pentru cei ce ştiu să citescă printre rânduri.

Pentru completarea tabloului mai adăugaţi epitetele din presa zisă "obiectivă" din Germania şi nu numai, în realitate reprezentare slugarnică a gândirii unice impuse prin "corectitudinea politică" care vor umple , şi deja au umput, peisajul mediatic cu sintagme pe care le-am mai auzit pe undeva: "democraţia în pericol" şi inversul (!!!) "democraţia este un pericol" (pentru planurile zise "europene"), "fascism", "populism", "instabilitate", "dezastru financiar". Şi epitetele aferente: "Hoţii de italieni", "leneşii de", "eficacitate scăzută". Puteţi adăuga ce vreţi.

Şi un sfat pentru Ponta-Tonta al nostru: să nu se mai repeadă imediat să susţină cauze internaţionale care nu sunt ale ţării căreia îi este premier. Să ştie să menţină uşi deschise. Cu Băsescu am văzut că ştie să facă protocoale. Chiar dacă neavenit şi nelegale.

Titulatura papei Benedict al XVI-lea

După terminarea pontificatului, fostul papă Benedict al XVI-lea va primi titulatura de "papă emerit" sau "Pontifice Roman emerit", au anunţat surse oficiale ale Vaticanului, conform publicaţiei "Il Messaggero". Prin urmare, în ziua următoare celei de 28 februarie vom găsi acest anunţ în presă:

Poveste capcăunului, a osului şi a gurmanzilor

Era o dată un căpcăun mai spre răsărit care avea în el o poftă de nestăvilit. El înghiţea într-una teritorii şi nu se mai sătura. Numai că-i stătea un os în gât şi nu ajungea la friptura strâmtorilor. Ce şi-a zis atunci: ia să mă folosesc eu de furculiţa grecoteie de obedienţă ioanită pentru a curăţa drumul de aceste piedici. Numai că osul, ca-n poveşti, se dădea de fiecare dată peste cap, se acoperea cu tot felul de sosuri de prin bucătăriile de inspiraţie italiană, franceză sau engleză, şi - cu preţul unor aşchii care s-au jertfit conform Tradiţiei mioritice - osul nu s-a frânt. Mai mult, aşchiile i-au rămas în gât monstrului care, de atunci, când aude de numele de Vladimirescu, Bălcescu, Alexandrescu, Câmpineanu, Văcărescu, dă în damblageală şi face spume la gură.

Dar şi sosurile la care care m-am referit şi ni se serveau drept garnitură aveau şi ele patronii lor. Astfel că unii s-au gândit să le îmbunătăţească reţeta prin ceva aditivi toxici. Doar, doar structura de rezistenţă a osului, o structură ceva mai specială, în formă de Cruce, avea să cedeze şi să folosească doar ca simplă unealtă în mâna unor stăpâni poate nu la fel de pociţi ca capcăunul de la est, dar la fel de flămânzi.

Ce concluzie să trag?

Afirmaţia 1: de câte ori încercam să intru pe siteul cu liniuţa dreaptă MeReU eram izbit de gândirea BOCcie de tip BĂSESCU.

Afirmaţia 2: Virgil Ştefan Niţulescu a fost numit director interimar al Muzeului Ţăranului Român în 2010, pe vremea guvernului Boc. Ministru al Culturii era Hunor Kelemen.

Afirmaţia 3: aberaţia sponsorizată financiar atât de statul român dar mai ales de state străine (ceea ce transformă asociaţiile organizatoare în agenturi străine) a fost organizată şi în februarie 2012, adică a fost pregătită de acelaşi guvern Boc şi s-a desfăşurat în cea mai mare parte a guvernării MRU.

Afirmaţia 4: Unul din "ideologii" BOCcii ai Băsismului este Dragoş Paul Aligică. Multe articole de-ale lui sunt preluate de liniuţa dreaptă.

Afirmaţia 5: Aligică se zbârleşte într-un articol recent de pe Contributors faţă de "intoleranţa" românilor, dovadă crasă, conform domniei sale, a nereceptării aşa cum se cuvine a perceptelor liberale. (link semnalat mulţumită lui Mircea Platon)

Afirmaţia 6 şi ultima: Un articol de pe liniuţa menţionată arată rădăcinile bolşevico-fasciste ale politicii de dizolvare a instituţiilor de tip "burghez", precum căsătoria. Articol cu pricina l-am aflat aici şi a fost preluat de alte multe site-uri şi bloguri.

Să trag concluzia că:

1. Dragoş Paul Aligică nu va mai pupa în veci articole preluate de către liniuţă? Să ne pregătim şi de alte nume răsunătoare care să fie astfel excluse?

2. Să fie vorba de o reflectare în planul credinţelor moral-religioase declarative a conflictului public stârnit de lupta pentru şefia PeDe-L?

3. Să avem de-a face cu o micuţă (dar micuţă de tot) manipulare din partea dirijorilor de liniuţă pentru ca oalele aruncate în urma scandalului să fie sparte numai şi numai în capul lui Ponta-Tonta?

Mai există şi o a patra posibilitate: în cazul liniuţei să constatăm o alianţă de ultimă oră a iudeilor ortodocşi cu apărătorii moralei creştine pe o bază etică minimală. Mai ales că ar putea fi destul de furioşi pentru atâtea şi atâtea comparaţii prin care evreii sunt asimilaţi pederaştilor. Vorbe venite de la cei care cred că astfel se pun bine şi cu ligile dereglaţilor sexual şi cu mult mai puternicele organizaţii evreieşti. Oameni care habar n-au că Ierusalimul cred că a rămas singurul oraş important neatins de ciuma poponară datorită reacţiei furibunde şi VIOLENTE (extrem de violente) a evreilor ortodocşi. Or fi şi ei... nazişti!

Paiaţa mondialiştilor are parte de o înfrângere severă în Italia.

Din rezultatele aproape finale ale alegerilor parlamentare din Italia (desfăşurate dumnică şi luni) reiese că formaţiunile de centru stânga şi centru dreapta se află la foarte mică distanţă unele de altele. Dar surpriza este dată de formaţiunea lui Beppe Grillo, "Mişcarea 5 stele", care devine cel mai important partid parlamentar cu aproximativ un sfert din fotoliile din Cameră şi aproape 24% la Senat. Astfel că se constituie în elementul decisiv al formării viitorului guvern. Acest fost actor a declarat public că el şi susţinătorii săi constituie conservatorii adevăraţi ai Italiei şi că sunt sătui de dezastrul lăsat atât de socialişti cât şi de berlusconieni. Surpriza şi mai mare a alegerilor este că gogoaşa umflată de sloganurile europene, numită Mario Monti, şi a lui formaţiune a cules doar 10 procente din voturi. Propaganda sforăitoare a birocraţilor "europenişti" de la Bruxelles îl proclamau de săptămâni bune drept câştigător şi partener de guvernare alături de coaliţia de stânga a lui Bersani. O guvernare în beneficiul Germaniei, bine-nţeles, ca şi în cazul actualului guvern Monti.

Puteţi accesa rezultatele actualizate pe siteul Ministerului de Interne al Italiei, http://elezioni.interno.it/.

Morala este că italienii au fost atât de entuziasmaţi de Monti şi ai lui "europenişti" încât au preferat "bunga, bunga", (foşti) comunişti şi comici vestiţi ai ecranului.

Domnu' Ponta, poate pricepi în sfârşit şi dumneata că ai devenit premier nu pentru marile merite pe care le-ai avea, nici pentru a te pupa cu Băsescu pe la întîlniri secrete şi nici ca să fii şi dumneata slugă a FMI. S-au săturat cu toţii de marea hoţie "capitalistă" (sau "socialistă", depinde de vremi), o etichetă prin care organizaţii oculte sprijinite financiar duc naţiunile la râpă pentru a aplica agende secrete de împărţire a lumii şi inginerie socială. Iar victime îi cad principiul naţionalităţii, Creştinismul, libertatea de expresie şi de iniţiativă economică.

Băieţi, când mai vorbiţi de "Buffy" să faceţi ciocu' mic

Redau mai jos un text în engelză găsit pe net şi care provine chiar dintr-o analiză a feminismului reprezentat de serialul "Buffy the Vampire Slayer". Cu o precizare, pentru că autoarea a "sărit" peste amănunt: Xander o opreşte pe Willow în acţiunea acesteia de distrugere. Cei care nu cred, să cerceteze serialul.

Bewitched

Both communities (witch and gay/lesbian) are defined by their participant’s position outside the mainstream, sharing a life world, and participating in some aspect of politics. (Helen Berger, quoted in Winslade, para 14)

The representation of witchcraft and the way in which it is bound to the portrayal of lesbian sexuality is problematic in Buffy, and crucial to a feminist critique of the series. The two factors are closely aligned through the use of the aforementioned metaphor of witchcraft as sexual experimentation. Configuring women as witches and/or lesbians is an inherently politicised act, despite Whedon’s claims to the contrary. In an interview he stated: "Our whole mission statement was that we would bury their first kiss in an episode that had nothing to do with it, and never promote it [ ... ] The whole reason we had them kiss was because if they didn’t, it would start to get coy, and quite frankly a little offensive, for two people that much in love to not have any physicality. But the whole mission statement was, "We’ll put it where nobody expects it, and we’ll never talk about it."

This act of marginalisation, of placing Willow and Tara ‘outside the mainstream’ is significant, for whilst Whedon is clearly attempting to avoid accusations of exploiting "lesbian chiC, the effect produced is in fact evidence of a patriarchal male anxiety about female sexuality. Kisses and eroticism between Buffy and Angel, Buffy and Spike, and Xander and Anya for example are momentous occasions in the Buffy narrative, yet lesbian sexuality is denied this significance afforded to heterosexual couplings. The fact that lesbian sexuality is inextricably bound to the figure of the witch is particularly interesting. Sexuality has always been central to the representation of the witch in history, and this sexuality has always been recognised as threatening to men. In the Malleus Maleficarum the witch is acknowledged as a figure which threatens male sexuality and by extension the patriarchal order.

Witches were credited with the power to "take away the male organ" (262); envisioning Willow and Tara in a lesbian relationship which is exclusive of men is simply an updated view of the ‘deviant’ woman as threatening to male sexuality. Thus the binding together of witchcraft and lesbianism in Buffy. This is a recurring theme in the series: the all powerful demon god Glory is portrayed as madly intent upon world domination; Dru can handle her powers as a vampire and is represented as a bizarre child/sexual predator hybrid; Buffy herself always walks on a thin line between good and evil, with Kendra and Faith playing the parts of these polar opposites. This is a politicised statement on behalf the patriarchal order; deviant women are a threat and must be eliminated.

The elimination of the ‘deviant’ woman is a key theme in Buffy. Willow’s developing deviancy in the series marks her as a target for eventual elimination. To expand upon this point, it is important to consider the progression of Willow in the series. Purkiss refers to the conventional view of witchcraft ‘largely formulated by men’ (32) as being a religion based on biologically defined eras; the maiden, the mother, the crone. A close examination of Willow shows that she passes through each of these phases. Initially she is a maiden, naive and innocent; significantly, in this phase she is involved in a heterosexual relationship with Oz, and is therefore uninitiated into the ways of ‘deviancy’. Her maturation into the mother phase comes when she ‘gives birth’ to Buffy by bringing her back to life at the beginning of season six. Suffering physical ‘labour pains’ in her rebirthing of Buffy she rewrites the experience of maternity. Her magickal labour pains culminate in her spewing forth a giant snake; it is hard to avoid reading into this an expulsion and rejection of the phallic image. Whilst having her friends to support her, Willow essentially performs her rebirthing ritual alone, adopting the role of both mother and father, thereby disregarding the need for a distinct paternal figure. The creation of life becomes a solely female experience which denies the necessity of a male partner, and it is in this marginalising of men in both her sexuality and her experience of maternity which marks her as deviant, and therefore a legitimate target for elimination.

Willow is shown to eliminate herself in becoming entirely self destructive, as it is at this point that Whedon employs the witchcraft/drug addiction metaphor. Willow becomes unable to go through the day without performing a spell, spells which notably go against contemporary readings of witchcraft as a healing, regenerative female spirituality, and are instead recognisably powerful and often harmful acts of magick. For example, in the "Tabula Rasa" episode, Willow casts a spell which she hopes will make the gang forget their problems; instead they forget everything about who they are, and are consequently placed in great danger when they are attacked by vampires. Witchcraft begins to control Willow, and hold the potential to destroy her completely. This notion of witchcraft as a destructively controlling force is treated curiously ambivalently in the series.

Whedon seemingly acknowledges the feminist viewpoint that accusations of witchcraft have been used throughout history by a dominant patriarchal (often churchled) authority to control ‘unruly’ women. This is exemplified in the treatment of Tara by her family. Her father attempts to control the women in his family by claiming that they have evil witching powers which emerge in their early twenties, powers which can only be tamed by enslaving the women in a punishing domesticity. His claims turn out to be false, and it is made clear that the reason her father employs this myth is a fear of the independent autonomous woman who must be controlled. This incident represents a valuable feminist understanding of the relationship between accusations of witchcraft and patriarchal control. However, having exposed this, Whedon them goes on to exert the same control over Willow; when she becomes powerful as a woman/witch, she must b punished. Her attempts to possess autonomous female power can only destroy and not enhance her.

Willow’s transition into the ‘crone’ phase, and all its unpleasant associations come with the loss of her magickal ‘fertility’. When Tara is shot dead and killed by Warren, Willow tries to bring her back as she did with Buffy, but finds she is unable to. Despite the transgressive nature of Willow’s fertility, in her mother phase Willow was able to channel her power into paths of ‘normal’ femininity; when she loses this ability, she directs this power into revenge. Her revenge, significantly, is first aimed towards the man and his criminal fraternity who killed Tara. The murdering of Tara is far more than a simple shooting; it represents the destruction of a female society (their lesbian relationship which threatens men by excluding them) by a patriarchal order. Thus, Willow’s actions are not simply a lover’s revenge, but are rather transformed into an attack by the woman against the patriarchal order. The representation of Willow as deviant woman is complete.

Unsurprisingly, the only conclusion to this is that Willow, or at least her power, must be eliminated. The instrument of her destruction is Buffy. As demonstrated in my consideration of the Hellmouth, Buffy functions here once again as an agent to defend patriarchal order. She must be patriarchy’s heroine, and protect the existing order against the unruly woman. This final battle between Willow and Buffy is patriarchy’s greatest victory, and the point at which any feminist reading of the series is ultimately buried; patriarchy operates to use women to control women. Female power is vanquished by one who seemingly expounds it, and woman becomes her own enemy.

In conclusion, the aim of this essay has been to subvert the notion of Buffy as a feminist narrative. Vint suggests that: "It is imperative that feminism find a way to connect with the cultural life of young women, and Buffy the Vampire Slayer strikes me as one productive avenue through which this work can be done". (para 7)If a consideration of Buffy can be considered to be a pedagogical exercise, then the damaging lesson that it promotes, in both character portrayal and underlying thematic construction, is a rejection of feminist values in the face of patriarchal triumph. Whilst Vint acknowledges that there are problems in reading Buff as a feminist text, I think it goes further than that, and ultimately presents an anti feminist ideology. Through the character of Buffy we see that female power in the series succeeds only under the protection and guidance of male domination. Female power operating under female authority for example, the character of Willow is ultimately deviant and must be suppressed. The fact that Buffy "kicks butt and so can we all" no longer seems to champion feminist ideology, but rather exemplifies the hollow irony at the heart of Buffy the feminist slayer.

Fragment preluat de la: http://refractory.unimelb.edu.au/2003/03/06/buffy-the-feminist-slayer-constructions-of-femininity-in-buffy-the-vampire-slayer-gwyneth-bodger/

Obsesie sau fascinaţie?

Şi pentru că cei de la tvblog.ro au inventat polemica fără drept la replică - caz unic pe blog; ar trebui s-o patenteze - vin acum cu nişte mostre dintr-un articol la care am făcut referire în comentariul meu care a fost repejor şters, apoi reintrodus. Că se făcea de cacao omul din motive pe care i le-am dat de înţeles într-o postare anterioară. Aşa-i cu ăştia care cred" în elucubraţii pretins ştiinţifice dar nu cercetează. Preferă să înfulece. Dr stai! M-am înşelat! genul acesta special de polemică l-au mai practicat cu sârg bolşevicii. Alţi iubitori de poponari. Pentru lămuriri în problema leninisto-poponaută, căutaţi pe Google această înlănţuire de cuvinte: "Lenin, scrisori, Zinoviev".

Cred că axarea numai pe nişte detalii scârboase în recenzarea unui film este un semn de devianţă sau de obsesie.

PS: vă daţi seama cât de "speciali" pot fi aceşti oameni de vreme ce nu realizează că atunci când te ocupi de aspectele unui film, roman, serial trebuie să vezi tabloul în amploarea lui şi să-i cauţi acele detalii care se constituie în ideea-forţă şi la morala ce se extrage din povestire. Este cazul serialului "Buffy" şi la "specialiştii" în creaţia lui Joss Wheadon. Le bubuie mintea. Sau mai curând le trăzneşte.

Gala decernării premiilor Oscar 2013

Luptă strânsă anul acesta la ceremonia decernării premiilor Oscar. Nu ştiu dacă a fost vorba la mijloc un înalt nivel artistic al producţiilor cinematografice sau tocmai invers, de o mediocrtitate în care se scaldă. Nu pot spune asta dintr-un motiv foarte simplu: din ce a fost propus nu am văzut decât "Skyfall". Inserutrile publicitare din timpul pauzelor mă fac să cred că e vorba de un val al măiestriei care a făcut posibilă o departajare aşa de grea. Mai mult, premiile decernate de criticii presei străine la Globurile de Aur să coincidă în mare parte cu deciziile luate de breasla cineaştilor americani. Iată şi lista câştigătorilor:

- Cel ma bun film: "Argo"
- Cel mai bun regizor: Ang Lee cu "Life of Pi"
- Cel mai bun actor în rol principal: Daniel Day-Lewis pentru jocul din "Lincoln"
- Cea mai bună actriţă în rol principal: Jennifer Lawrence din "Silver Linings Playbook"
- Cea mai bună actriţă în rol secundar: Anne Hathaway, "Les Miserables"
- Cel mai bun actor în rol secundar: Christoph Waltz în "Django Unchained"
- Cel mai bun scenariu original: Quentin Tarantino pentru "Django Unchained"
- Cel mai bun scenariu după o adaptare: Chriss Terrio, "Argo"
- Cel mai bun cântec original: Adele, "Skyfall"
- Cea mai bună coloană sonoră originală: Mychael Danna cu "Life of Pi"
- Cea mai bună scenografie: Rick Carter, Jim Erickson pentru "Lincoln"
- Cel mai bun montaj: William Goldenberg, "Argo"
- Cele mai bune efecte sonore - la balotaj:
                             - Per Halberg şi Karen M. Berger pentru "Skyfall"
                             - Paul N.J. Ottosson cu "Zero Dark Thirty"
- Cel mai bun mixaj sunet: Andy Nelson, Mark Paterson şi Simon Hayes pentru "Les Miserables"
- Cel mai bun machiaj: Lisa Westcott şi Julie Dartnell pentru acelaşi "Les Miserables"
- Cele mai bune costume: Jacquelin Duran, "Anna Karenina"
- Cele mai bune efecte speciale: Bill Westenhofer, Guillaume Rocheron, Erik De Boer şi Donald Elliott pentru "Life of Pi"
- Cea mai bună imagine: Claudio Miranda, "Life of Pi"
- Cel mai bun film străin: "Amour" (Austria)
- Cel mai bun lung-metraj de animaţie: Mark Andrews şi Brenda Chapman pentru "Brave"
- Cel mai bun scurt-metraj de animaţie: John Kahrs, "Paperman"
- Cel mai bun scurt-metraj artistic: Shawn Christensen, "Curfew"
- Cel mai bun documentar de scurt-metraj: Sean Fine şi Andrea Nix, "Inocente"
- Cel mai bun documentar de lung-metraj: Malik Bendjelloul şi Simon Chinn cu "Searching for Sugar Man"
Documentarea amănunţită asupra numelor se datorează site-ului www.imdb.com fără de care aş fi fost în aer în lipsa unei înregistrări video pe care să pun stop.cadru.

Am urmărit spectacolul pe ProSieben şi iniţial, când l-am văzut pe tinerelul acela, Seth MacFarlane, am crezut că o să fie un dezastru. Plecase direct cu săgeţile la adresa candidaţilor la Oscar dar era doar o păcăleală. Un "mesager din viitor", căpitanul Kirk din serialul Star Trek, îşi făcu prezenţa pe un ecran masiv iar sfatul a fost unul clar: cât mai mult spectacol şi strălucire.

De fapt acest lucru s-a aflat în mijloc: omagierea muzicii filmelor de unde şi momentele încântătoare legate de celebrarea a 50 de ani de "Bond, James Bond", 10 ani de la succesul musicalului "Chicago", ori amintirea "Dream Girls", actualul muscial "les Miserables", prestaţia lui Adele. Iar în finalul secţiunii "In memoriam", pentru ca imaginea lui Marvin Hamlisch să fie prezentă, Barbra Streisand a interpretat nemuritorul "The Way We Were". Din acest punct de vedere am avut un regal. Ah! Şi era să o uit pe Shirley Bassey cu "Goldfinger" ovaţionată în picioare de asistenţă.

Şi momente mai pitoreşti sau replici amuzante. Regizorul animaţiei "Brave" venind în kilt; Atmosfera din sală e ca la biserică, ne spune MacFarlane, "doar că aici sunt mai mulţi care se roagă"; Acelaşi MacFarlane, care aşteaptă să intre pe scenă Christopher Plummer, repetă "Şi acum intră familia von Trapp". "Au fugir", strigă un actor îmbrăcat în soldat neamţ, trimitere la scena din "Sunetul muzicii"; sosirea unei Kristen Stewart şchiopătânde dar şi căderea spectaculoasă pe scări a lui Jennifer Lawrence; schimbul de replici dintre ursul Ted şi Mark Wahlberg ("Tu ce eşti?" îl întreabă ursul Ted. "Catolic", i se răspunde. "Nu-i bine. E mai bine să declari că eşti evreu. Uite, eu sunt evreu şi mă numesc din naştere Eadward Shapirov"); Quentin Tarantino mulţumit că primeşte Oscarul de la vecina lui, Charlize Theron. Şi tot el: "De data asta am făcut-o! Ăsta e anul scenariştilor!"; "Când erau aceştia doi tineri, pe meleagurile astea erau numai câmpuri cu cocaină" este o altă replică a lui Seth MacFerlane la apariţia lui Jane Fonda şi Michael Douglas. Şi continuă: "Cei mai buni părinţi sunt cei de la Hollywood"; "Mulţumesc zeului filmului" esclamă Ang Lee la primirea premiului; şi o altă replică a gazdei spectacolului, înainte de decernarea oscarului pentru rol feminin principal: "Va câştiga Quvenzhame Wallis care are 9 ani, sau Emanuelle Riva care avea 9 ani atunci când s-a început prima dată decernarea oscarurilor"; şi spiritul ironic britanic al lui Daniel Day-lewis la primirea Oscarului din mâinile lui Meryl Streep: "În urmă cu trei ani vroiam să interpretez rolul lui Margaret Thatcher iar Meryl Streep trebuia să joace în rol de Lincoln. A trebuit mai apoi să-l conving pe Steven Spielberg că-i mai bine să nu transforne filmul într-un musical"; n-am înţeles în schimb de ce era necesară prezenţa primei doamne, Michelle Obama, la deschiderea plicului ce anunţa cel mai bun film al anului.

Voi reveni cât mai curând şi cu o postare cu conţinut foto, capturi de ecran aşa cum obişnuiesc.

PS: am făcut câteva corecţii acestui text scris după o noapte de nesomn.

Răspuns criptic pentru un biet imbecil

Stimate domn,

Degeaba tai şi spânzuri dumneata pe crengile forumului unde te-ai ccocoţat. Şi degeaba ai şters mesajele crezând că îţi pierzi urmele şi îţi refaci machiajul. Ai uitat că o bună parte a membrilor site-ului unde sunteţi tartor primesc replicile pe mail. Aşa că prin propriile dumneavoastre acte se verifică prostia crasă de care daţi dovadă.

PS: unde sunt vechii şi bătrânii gabip, zanduka, mynsc, v30, Kanin? Le-au luat locul nişte primitiv cu creierul cât musca.

Petrom, jaf record

Sper că aţi auzit cât este profitul companiei cu proprietari austrieci (adică germani). Dacă nu ştiţi, ţineţi-vă bine: aproape 4 miliarde de euro! În an de criză, când economia europeană e în derivă, economia României, aia câtă mai există, abia se mai ţine pe picioare. Şi ăstia raportează beneficii nemaivăzute. Asta pute urât de tot. Aşa după cum duhneau a jaf şi sovromurile din alte vremi.

Şi tot rău put şi comentariile mistificatoare ale unora de prin presă care vin cu pretinse avantaje ale statului român, şi anume cu aproximativ... o treime din cifra menţionată mai sus încasată ca impozite şi taxe. Îmi pare o minciună crasă şi cred că nicăieri nu se va prezenta o situaţie clară şi la obiect a banilor vărsaţi spre vistieria României şi cu precizări asupra categoriei de taxe din care face parte fiecare bănuţ încasat. pariez că grosul provine din alte taxe aplicate asupra cetăţenilor români - de exemplu cele care se regăsesc în bonurile de la pompele de benzină - şi nu sunt vărsate în vreun fel de aceşi noi "supuşi austriaci".

Nu sunt economist aşa că eu o iau doar logic şi fără surse la care ar apela un specialist. Mă bazez doar pe bunul simţ. 16 %  reprezintă impozitul pe profit. Deci avem acoperită jumătate din acea treime pomenită mai sus ca intrată în conturile instituţiilor României. Unde găsim cealaltă jumătate? Păi în... redevenţa extrem de mică şi care pune România în postura unei oi de pe care sunt tunse şapte piei. În cazul uneor ţări normale, cu guverne lucrând în interesul poporului pe care-l slujesc aceste redevenţe ajung la cote foarte mari, depăşind adesea 50% din profitul companiilor ce se ocupă cu exploatarea. Dr cum guvernele de pe Dâmboviţa sunt milostive, ele se îngrijesc de soarta şomerului... neamţ

Parcă văd că vor pretinde chiar că statul român le este dator pentru returnarea TVA-ului nereturnat.

CNCD încalcă legile ţării! Desfiinţaţi spurcăciunea antiromânească!

Poate că ştiţi că în această lună ne aflăm în toiul unui alt "scandal", în fapt reluarea - la o scară mai largă - a unui proiect anticreştin şi antiromânesc ce s-a desfăşurat şi anul trecut, în aceeaşi vreme, o campanie de de otrăvire a României cu otrava pidosnicelii. Au cutezat turbaţii să întineze şi Muzeul Ţăranului Român prin prezentarea acolo a unor producţii cinematografice care nu-şi aveau locul acolo. Actul ("ştiinţific"?, "cultural"?) a fost împiedicat de reacţia vehementă a unui grup de protestatari ce au avut curajul să intoneze IMNUL de stat al ţării noastre. Detalii puteţi găsi aici. Imediat a venit şi replica plină de venindin partea unei instituţii a României ale cărei scopuri iniţiale au fost deturnate de tot felul de alogeni cocoţaţi în fruntea ei şi plătiţi din banii românilor. De aşa-numitul Consiliu Naţional pentru Combaterea Discriminării este vorba care, într-un comunicat de presă, vede presupuse încălcări ale drepturilor omului.

Numai că respectiva manifestare propagandistică era CU ACCES liber, fără oprelişti, la care spectatori puteau fi persoane de ORICE vârstă. Ori în program era inclus un film, "The Kids Are Allright", care este clasificat de către Consiliul Naţional al Cinematografiei (CNC) în clasa N-15 (nerecomandat minorilor sub 15 ani). În SUA interdicţia este şi mai aspră, fiind inclus în clasa R (Restricted), adică INTERZIS minorilor. Aceste clasificări se fac în conformitate cu legislaţia care reglementează mediul cinematografic (dar şi audio-video) în fiecare ţară. Iată însă că CNCD ÎNCALCĂ aceste legi şi ÎNDEAMNĂ public la nerespectarea lor.

Nu trebuie să mire aceste deraieri pentru că în fapt această instituţie, CNCD, plătită din banii noştri a acţionat în trecutul recent chiar împotriva Constituţiei şi a dreptului la liberă exprimare garantate de ea. Nu am auzit ca acest organism parazitar să fi acţionat prin programe concrete în favoarea acelor pături sau categorii sociale într-adevăr defavorizate. Nu a mişcat nici un deget pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale unor minorităţi reale şi pentru integrarea în societatea acestora. Doar campanii - plătite cu bani graşi  - pentru înfierarea "extremismului românilor".

Devine în schimb din ce în ce mai evident că în loc de o pârghie a statului român avem de-a face cu un organism politic ce tresaltă la comenzile oculte ale altora.

Iar soluţia rezonabilă pentru a pune pe făgaş normal lucrurile este doar una: desfiinţarea CNCD!

Trebuie să mulţumesc blogului https://codrul.wordpress.com/ unde am găsit informaţia despre filmul în cauză iar mai jos găsiţi şi un protest al opiniei civice româneşti reprodus de pe respectivul blog.

PS: vizionarea s-a făcut într-un cadru public. Ne întrebăm dacă Ambasada SUA (coorganizatoare a blăstămăţiei) s-a sesizat şi în cazul de faţăde încălcarea regulilor de difuzare şi a Legii Copyright-ului pentru care face atâta caz în alte condiţii.

Comunicat: Avem dreptul să ne apărăm identitatea națională. Cerem demisia lui Virgil Nițulescu

 

În ceea ce privește evenimentele petrecute miercuri, 20 februarie, la Muzeul Țăranului Român, dorim să facem următoarele precizări:
Reprezentanții mai multor ONG-uri românești și alți oameni neafiliați au fost prezenți, în jurul orelor 18:00, la Muzeul Tăranului Român, pentru a protesta pașnic față de asocierea instituției cu propaganda homosexuală, prin proiectarea unui film în Studioul “Horia Bernea”. Am considerat și considerăm că memoria și identitatea țăranului român, prezente în MȚR – datorită autenticității prezentării,  muzeul a fost premiat ca Muzeul European al Anului, acordat de Forumul Muzeului European –, nu au nimic în comun cu homosexualitatea.
Prin proiecția unui astfel de film se  încălca statutul Muzeului Național al Țăranului Român, care la Art. 5 specifică: „Muzeul este organizat astfel încât să armonizeze activităţile unei instituţii muzeale cu acelea ale unui centru de cercetare etnologică”, iar la Art. 6, obiectul de activitate cuprinde: „cercetarea, prin metodele etnologiei, a culturii ţărăneşti trecute şi recente, protejarea patrimoniului muzeal; expunerea şi prezentarea, în expoziţia permanentă şi în expoziţii temporare, a patrimoniului pe care îl deţine” și alte activități ce țin de patrimoniul cultural național românesc.
Promovarea de către Muzeu a unor evenimente de țin de Mișcarea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali) conduce la încălcarea flagrantă a statutului, cu grave consecințe pentru imaginea instituției, repetam, incompatibilă funciar cu astfel de evenimente. O instituție publică ce depozitează ethosul țăranului român nu poate să fie folosită discreționar în propaganda homosexuală și nici nu i se poate da o altă direcție, improprie, care ține de corectitudinea politică. Dacă globalismul se sprijină pe astfel de valori, noi avem dreptul de a ne apăra identitatea națională. În această cheie trebuie văzut protestul nostru de ieri. Filmul în cauză putea fi proiectat în alt loc, fără să nască discuții.
Faptul că s-a dorit să fie proiectat NEAPĂRAT în Studioul „Horia Bernea” arată dorința de a uzurpa valorile la care facem referire și premeditarea provocării de catre cei în cauză, cu complicitatea directorului Virgil S. Nițulescu.
Altă neregulă constatată este aceea că la film intrarea era liberă, deși rating-ul filmului este de +16 ani (în alte țări, acest film poate fi văzut doar de cei care au împlinit 18 ani) – este clasat la categoria „R for strong sexual content” -, fapt care ar trebui să aibă consecințe asupra organizatorilor, care puteau expune copiii unor imagini ce puteau provoca tare psihologice. Credem că în SUA, țara a cărei ambasadă a sprijinit acest proiect, acest fapt ar fi avut consecințe penale. În același timp, filmul, care prezenta viața a două lesbiene care creșteau copii, contravine chiar Codului Civil al României, în care, la articolul 258, paragraful 1, se stipulează: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor”; la paragraful 4:  „În sensul prezentului cod, prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie.”
Cele aproximativ 50 de persoane venite la acest protest s-au comportat într-o manieră absolut civilizată, fără a “da buzna” în incintă, așa cum pretind unii din promotorii homosexualității în țara noastră. Toate tribulațiile activiștilor pro-homosexualitate, care, prin strategia lor deja cunoscută, își doresc victimizarea și imaginau bâte și alte obiecte contondente, sunt contrazise chiar de oamenii legii prezenți în sala și de imaginile deja făcute publice. Steagul național, chipurile țăranilor lipite pe cartoane și prezența unui fluier sunt departe de imaginea belicoasă pe care o acreditează activiștii în cauză. De altfel, acest comportament non-violent poate fi certificat atât de reprezentanții presei aflați la fața locului, cât și de forțele de ordine. Singurul incident a fost atunci când o activistă arunca cu un pahar spre un protestatar, fapt care poate fi vazut și în imagini.

În încheiere, dorim să menționăm că acest demers a fost continuarea firească a scrisorii deschise din data de 31 ianuarie a.c., prin care peste 40 de ONG-uri cereau retragerea Muzeului din acest parteneriat nefast. Din păcate, dl Virgil Nițulescu a ales să se folosească de subterfugii pentru a-și pune în aplicare agenda, pe bani publici și întinând memoria intemeietorului MȚR, al carui nume il portă studioul, Horia Bernea precum și a țăranului român.
În consecință, cerem, în mod public, ca Directorul Virgil S. Nitulescu să fie demis din funcția în care s-a arătat incompatibil, etnologia fiind, în cazul acestuia, o știință pe care nu o întelege și nu o respectă.
Organizațiile semnatare sprijină persoanele care au fost prezente la protestul de la proiecția filmului în studioul „Horia Bernea”.
Semnează
Alianţa pentru Demnitate Naţională – Preşedinte Iulian Capsali
Asociația Basarabii – Preşedinte Eduard Dumitrache
Alianța Familiilor din România – Director Bogdan Mateciuc
Asociaţia  Pro-Vita București – Preşedinte Bogdan Stanciu
Liga Studenților de la Universitatea Bucureşti
Alianţa Familiilor din România – Director Bogdan Mateciuc
Liga de Utilitate Publică – Preşedinte Rafael Udriște
Asociația Civică a Tinerilor Creştin Ortodocşi Români – Președinte Bogdan Ivan
Asociația Tinerii Creștin Ortodocși – Președinte Grama Horia
Asociaţia HRISDORIA – Preşedinte Augustin Câmpean Dorin
Asociația Tinerilor Ortodocși “Orthograffiti”- Președinte Miruna Ionescu
Revista”Orthograffiti”
Asociația Rost
Asociația Predania – Președinte Ion Gurgu
Asociația Artă și Tradiții Meșteșugărești din județul Alba – Preşedinte Petruța Pop
Asociaţia  Meșterilor Populari din Moldova, Iaşi – Preşedinte Marcel Lutic
”Asociația pentru apărarea familiei și copilului”
Asociația ”Familia ortodoxă”
Asociația dascalilor din România
Asociația “Bucovina Profundă” – Suceava
Fundatia „Sfintii Martiri Brancoveni” – Suceava
Liga Distributistă Română “Ion Mihalache” – Preşedinte Ovidiu Hurduzeu
Asociația “Ortodoxia Tinerilor” – Preşedinte Claudiu Bălan
Fundația “Sfânta Irina”
Asociația “Prietenii de Familie”
Grupul Ioan Alexandru
Asociația ”Casa Gratis Pro Deo”
Asociatia pentru Cultura și Educație “Sfantul Daniil Sihastrul” – Președinte Lucian Cornianu
Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca
Cercul studențesc “Floarea de Foc”
Revista “Foaie Națională”
Asociația “Copil dorit” – Președinte Simona Verman
Asociația “Triada”
Asociaţia Iniţiativa Creştin-Ecologistă – Preşedinte Ing. Gheorghe Cionoiu
Asociația ”Prietenii Sf. Efrem cel Nou” – Preşedinte Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Un show sportivo-politico-păcătos cu Gigi Becali

Imediat după glorioasa victorie a Stelei în faţa echipei Ajax Amsterdam, patronul echipei s-a dezlănţuit într-un show de zile mari în faţa camerelor de filmat de la Digi Sport şi Sport.ro. Nu am mai prins din păcate şi momentele în care dezvăluia că "eu nu am coşmaruri; eu visez lucruri obişnuite, din viaţă: că vorbesc, dau interviuri..."

Răspundem ascultătorilor

Cici Balerina este dornic (!!!) să afle de ce asociaţiile lesbienilor şi homosexualelor doresc atât de mult să-şi facă arătată prezenţa în clădirea MŢR.

Cercetătoarea în domeniul umanisto-filosofico-ateisto-ştiinţifico-fantastic Nataşa CuBarrosu este în măsură să ne dea detalii: "Da. Iesplicaţiia ie simplî. În aşiastă clădiri şi-a avut adâpostul, pânî la aşiel act faşist şî riecaţionar, Muzieul Partidului. Al Partidului Kamunist. Şi iatî că acu esti vremia să şielebrăm şi pe mult iubitul nostru canducator Vladimir Ilici Ulianov cunascut driept Lienin priecum alături de mult iubitul său iubit cari a fast Zinoviev. Kamisarul Barroso die la noua Uriesiesie li-e dorieşte o sieşeră şi un şiocan fierbintie."

Wikipedia - Profeţia Papilor (sau a Sfântului catolic Malachia)

Dau copy-paste la acest articol din cunoscuta enciclopedie on-line Wikipedia pentru că, după cum merg lucrurile, ar putea să dispară sau să fie mult deformată, în funcţie de interesele oculte ale maeştrilor dezinformării. Acesată acţiune a început deja şi ea se manifestă prin repetarea până la saţietate a unor sintagme ce se încearcă a deveni clişee şi, de aici, a fi acceptate de publicul larg. "Demisie", "practică înscrisă în Codul Canonic", "episod ce s-a mai întâmplat în istoria...", "sfârşitul lumii...", "sfârşitul lumii...", "sfârşitul lumii...". Părerea mea despre actul FĂRĂ PRECEDENT al papei Benedict al XVI-lea nu o voi spune acum; mai las lucrurile să curgă, părerile să se desfăşoare şi gândurile să se sendimenteze. Observ însă că ceea ce aud din diferite surse înclină să-mi înărească opinia pe care, repet, nu o voi spune acum.

Precizez că nu am contribuit în nici un fel la redactarea materialului.

Prezentarea generală

Conform tradiției nefondate, dar larg răspândite, prin anul 1140, Sfântul Malachia ar fi profetizat succesiunea pontifilor romani tercin și episcop primat al Irlandei. A trăit între 1094-1148. a fost un energic reformator, mai ales al mănăstirilor. A mirit la Clairvaux, asistat de sf. Bernard, care-l cunoscuse în timpul unei călătorii la Roma, în 1139, de unde s-a întors în patrie ca legat (nunțiu) al Sfântului Scaun. Lui Malachia îi este atribuită celebra Profeția asupra papilor, de la Celestin al II-lea până la sfârșitul lumii, profeție în care fiecare papă este desemnat cu un scurt motto (în total 112 mottouri latine, descriu 112 papi care s-au succedat pe scaunul lui Petru de la 1144 și continuă „până la sfârșitul lumii”). Această operă este clar, apocrifă, și este redactată – foarte probabil – pe la jumătatea secolului al XVI-lea. A fost publicată pentru prima oară în 1595 de călugărul benedictin Arnold Wion, care a introdus aceste mottouri profetice în opera sa „Lignum vitae”, publicată la Venezia.
Această profeție temută și discutată, n-a apărut întotdeauna clară și precisă în oferirea unui raport clar între mottou și relativul papă. Cu toate acestea, cu destulă răbdare și efort interpretativ, se poate încerca o identificare între aceste mottouri și papii cărora le este aplicat.
În realitate aceste profeții au fost compilate de Alfonso Ceccarelli cu scopul de a influența pe cardinalii electori, participanți la Conclavul din 1590. În viziunea lui Alfonso, aceste profeții trebuiau să îl favorizeze pe Cardinalul Simoncelli, născut la Orvieto (Urbs vetus), și-ntr-adevăr, mottoul succesorului papei Urban al VII-lea este: “De antiquitate Urbis”, doar atât că a fost ales Niccolò Sfrondati din Cremona, dar și aceasta tot antică.
Nu este lipsită de interes nici precizarea că mulți cercetători găsesc prognosticul asupra lui Petru al II-lea (sau “Romanul”) drept un adaos din sec. al XVIII-lea, prin urmare total lipsit de valoare previzionară.
Rămânând strict la ceea ce oferă „Lignum vitae”, mottourile sunt:

Profețiile anterioare publicării lor în Lignum vitae

• 1 – Ex Castro Tiberi – (Din Castel de pe Tevere) Celestin al II-lea (8 oct. 1143 – 8 mart. 1144)

Mottoul se referă la locul natal al acestui papă: Guido din Castello, nativ din Castello di S.Felicita al Tiferno în Toscana, în acele vremuri un mic târg situat pe malul fluviului Tevere.

• 2 - Inimicus expulsus - Luciu al II-lea (12 mart. 1144 – 15 feb. 1145)

Acest mottou prezintă două explicații posibile: termenul “inimicus” ar fi o aluzie clară la numele de mirean al acestui papă, bologhezul Gerardo Caccianemici, iar termenul “expulsus” s-ar referi la pontificatul său zbuciumat: constituirea unei republici democratice pe teritoriul roman a dus la îndepărtarea puterii civile de curtea pontificală de la Roma. Într-adevăr, aorifeii acestei republici l-au detronizat pe papă de puterea temporală și l-au izgonit din Roma. În felul acesta mottoul s-ar referti și la sfârșitul brutal al acestui papă, care a murit lovit cu o piatră în timp ce era expulzat din Campidoglio.

• 3 - Ex magnitude montis - Eugen al III-lea (1145-1153)

Pietro Pignatelli, ales papă în aceeași zi în care a murit Lucio al II-lea, era nativ dintr-un mic sătuc din preajma orașului Pisa, Montemagno. Astfel, mottoul se referă explicit la orginile acestui papă.

• 4 - Abbas Suburranus - Anastaziu al IV-lea (1153-1154)

Papa Anastasiu al IV-lea, care avea nume ca mirean Corrado Suburri, în plus, a fost mult timp abatele mănăstirii Sfântul Rudo.

• 5 - De ruro albo - Adrian al IV-lea (1154-1159)

Adrian al IV-lea, cu numele de mirean Niccolò Breaksper, născut în Anglia, la Sant'Albano, a murit la Anagni. Mottoul, de altefl foarte obscur, ar face aluzie la originile sale britanice.

• 6 - Ex tetro carcere – Victor al IV-lea (antipapă)

Gregorio Conti a fost Cardinal de S. Vittore, renumit carcerier roman.

• 7 - Ex ansere custode – Alexandru al III-lea (1159-1181)

Rolando (Orlando) Papero Bandinelli, tatăl său se numea Ranuccio. Majoritatea interpreților afirmă simplu că până în prezent nu s-au găsit explicații plauzibile acestui motto; aluzia însă pare a fi legată de nume: Papero (rață), în latină „anser”: astfel pare să aibă unul din următoarele două sensuri: „din rață paznic” sau, legat de numele tatălui (broscuță) (=cele din paza raței).

• 8 - De via Transtibertina – Pascal al III-lea (antipapă)

Guido da Crema a fost mult timp Cardinal în S. Maria în Trastevere (Transtibertina).

• 9 - Lux in ostio – Luciu al III-lea (1181-1185)

Ubaldo Allucignoli, era Cardinal de Ostia în momentul când a fost ales papă. Astfel este evident că mottoul cu care este desemnat face aluzie atât la numele lui de mirean (Allucignoli) cât și la numele lui pontifical și, nu în ultimul rând la orașul Ostia, unde fusese Cardinal înainte de a fi ales păapă.

• 10 - De Pannonia Tusciae – Callixt al III-lea (antipapă)

provenea din întinsa regiune cunoscută odinioară cu numele de câmpia Panonică – Ungaria de azi – mulți ani a fost Cardinal de Tuscolo (Tusciae).

• 11 - Sus in cribo – Urban al III-lea (1185-1187)

Uberto Crivelli avea în propria stemă un porc (sus, lat.). Cuvântul „cribo”, face aluzie evidentă la prenumele său de mirean: Crivelli.

• 12 - Ensis Laurentii – Grigore al VIII-lea (1187)

Cuvântul “ensis” face trimitere la stema sa pontificală pe care apare clar o sabie (ensis). Termenul “Laurentii” pare cu toată probabilitatea să se refere la faptul că, mai înainte de a fi ales papă, Alberto de Morra fusese Cardinal de S. Lorenzo in Lucina; sunt însă dubii cu privire la interpretarea corectă a acestui termen.

• 13 - De schola Exiet – Clement al III-lea (1187-1191)

Paul Scolari, Episcop de Palestrina; mottoul, foarte simplu, pare să facă referință explicită la prenumele lui de mirean.

• 14 - De rure bovense – Celestin al III-lea (1191-1198)

Giacinto Orsini din „Casata dei Borbone”, încă nu au fost propuneri acceptabile pentru acest motto: sunt însă și interpreți care, fără să sducă motivații valabile în susținerea tezei lor, consideră că fraza ar face aluzii la faptul că Giacinto Orsini, în momentul alegerii sale ca papă nu era decțt un simplu diacon.

• 15 - Comes signatus – Inocențiu al III-lea (1198-1216)

Giovanni Loterio dei conti di Tuscolo da Segni, numele lui de mirean. Mottoul pare destul de evident.

• 16 - Canonicus de latere – Honoriu al III-lea (1216-1227)

Cencio Savelli, în momentul alegerii era canonic în Lateran. Aceasta pare să fie unica semnificație plauzibilă atribuită lui de profeția lui Malachia.

• 17 - Avis Ostiensis - Grigore al IX-lea (1227-1241)

Ugolino dei Conti di Segni, cardinal de Ostia (ostiensis), după alegera sa a adoptat în propria stemă pontificală stema familiei sale: un scut pe care tronează o uriașă acvilă (avis).

• 18 - Leo Sabinus – Celestin al IV-lea (1241)

Goffredo Castiglioni di Milano, Episcop de Sabina: și în acest caz referința este la stema papală: un leu.

• 19 - Comes Laurentius – Inocențiu al IV-lea (1242-1254)

Sinibaldo Fieschi, care venea din familia nobilă a conților (comes) de Fieschi, a fost creat cardinal în San Lorenzo in Lucina (Laurentius), de către papa Grigore al IX-lea. Posibil ca această interpretare să pară puțin forțată, însă tot atât de probabil apare ca singura plauzibilă.

• 20 - Signus Ostiense – Alexandru al IV-lea (1254-1261)

Rinaldo dei Conti di Segni, înainte de a fi papă a foat cardinal de Ostia.

• 21 - Jerusalem Campaniae – Urban al IV-lea (1261-1264)

Jacques Pantaleon (Giacomo Troyes Pantaleone), nativ din regiunea franceză Champagne în momentul alegerii Patriarh al Ierusalimului; a fost ales papă înainte de a fi fost numit Cardinal.

• 22 - Drago depressus – Clement al IV-lea (1261-1264)

Guy Folquois (Guido le Gros de Saint Gilles): în stema pontificală a lui Clement al IV-lea, era reprezentată o acvilă care ținea strâns în ghiare un dragon imens. Interpretarea însă este destul de dubioasă și controversată: dupî părerea multor istoricii, adevărata stemă a acestui papă nu avea decât crini. În acest caz nu mai sunt explicații plauzibile cu privire la semnificația mottoului.

• 23 - Anguineus vir – Grigore al X-lea (1271-1276)

Tebaldo Visconti din Piacenza, este desemnat de profeția lui Malachia ca "omul/bărbatul șarpelui " (anguineus vir); într-una din stemele pontificale există și una, atribuită papei Grigore al X-lea, care are în prim plan un șarpe. Totuși sunt multe dubii și neclarități cu privirea la aspectul real al stemei acestui pontif. Din această cauză sunt și unii interpreți care consideră că aluzia din mottou ar fi la tergiversata alegere a acestui papă, contrasemnată de trecerea la conclavul actual.

• 24 - Concionator gallus – Inocențiu al V-lea (1276)

Pierre de Tarantasie de origine franceză (gallus), în pofida doar a celor cinci luni de pontificat, Inocențiu al V-lea și-a câștigat renumele de cinstit, coerent „om al bisericii” și un excelent predicator (concionator).

• 25 - Bonus Comes – Adrian al V-lea (1276)

Ca și pentru Inocențiu al IV-lea, termenul “comes”, este considerat ca aluzie la familia natală a lui Ottobono Fieschi, care însă a murit mai înainte de a fi încoronat papă. Unii interpreți consideră că termenul “bonus” cu care este desemnat acest papă este mai degarbă o ironie, ținând cont să până și Dante îl plasează în Infern.

• 26 - Piscator tuscus – Ioan al XXI-lea (1276-1277)

Pietro di Giuliani (Pietro Ispano), medic și filosof de mare renume, înainte de alegere, Cardinal de Tuscolo. În mottoul care-l desemnează este ascuns sensul termenului “piscator”.Într.adevăr, numele lui de botez era Petru, la fel cu acela al faimosului „pescar”, primul papă al Bisericii Catolice.

• 27 - Rosa composita – Nicolae al III-lea (1277-1280)

În stema lui Giovanni Gaetano Orsini (Giangaetano Corsini) trona o rosă (un trandafir). PROFEțIA Îl mai desemnează și "compositus" făcând în felul acesta trimitere la truda sa neobosită și la încercările sale repetate de a pune capăt Marii Schisme și a reface unitatea Creștinismului.

• 28 - Ex telonio liliacei – Martin al IV-lea (1281-1285)

Martinii Simone di Brion, canonic și trezorier de Saint Martin du Toursin, Franța. În stema lui erau reprezentați câțiva crini, la care că mottoul face vag aluzie. În complex însă, acestei fraze nu-i este atribuită nici o semnificație precisă, clară.

• 29 - Ex rosa leonina – Honoriu al IV-lea (1285-1287)

Jacopo Savelli avea în stema pontificală doi lei înconjurați de trandafiri.

• 30 - Picus inter escas – Nicolae al IV-lea (1288-1292)

Mottoul relativ la Gerolamo Masci, de la Ascoli Piceno nu este destul de clar. Singura semnificație plauzibilă care i-ar putea fi atribuită este aceea referitoare la orașul său natal: Ascoli Piceno (picus).

• 31 - Ex eremo celsus – Celestin al V-lea (1294)

Acest mottou pare să fie destul de explicit: Pietro da Morrone a fost eremit și fondatorul Ordinului (călugărilor) Celestini.

• 32 - Ex undarum benedictione – Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303)

mottoul se referă la numele de botez al acestui papă: Benedetto Gaetani (benedictione) ca de altfel și la stema sa de pontif pe care sunt reproduse valuri (unde) marine.

• 33 - Concionator patarens – Benedict al XI-lea (1303-1304)

Nicolò Bacca-Sini născut la Patara (patarens), aproape de Treviso și aparținea ordinului religios al predicatorilor (concionator). Termenul de “concionator”, așadar, face aluzie într-un anume fel atât la proveniența sa din Ordinul Predicatorilor cât și la activitatea sa personală de predicator.

• 34 - De fascis aquitanicis – Clement al V-lea (1305-1314)

Termenul “fascis” face trimitere la stema pontificală a lui Bertrand di Goth formată din 7 fâșii paralele. Pe timpul pontificatului său sediul popilor a fost transferat de la Roma, în Franța, la Avignone (aquitanicis).

• 35 - De sutore orseo – Ioan al XXII-lea (1316-1334)

Mottoul pare să fie destul de criptic, pare însă că face trimitere într-un anume fel la originile umile ale lui Jacques-Arnaud d’Eurse, fiul unui modest cizmar.

• 36 - Corvus schismaticus – Nicolae al V-lea (antipapă)

Pietro Rinalducci, originario di Corvaro (sau, Corsaro / corvus), ca antipapă a fost printre cei mai de seamă exponenți ai schismei papale, contribuind cu atitudinea sa la radicalizarea contrastelor din sânul Bisericii (schismaticus).

• 37 - Frigidus abbas – Benedict al XII-lea (1334-1342)

Jacques Fournier, a fost ales papă pe când era abate la mănăstirea de la Fontanafredda (apa rece).

• 38 - Ex rosa atrebatesi – Clement al VI-lea (1342-1352)

Pierre Roger di Beaufort a fost episcop de Arras (atrebatesi); pe stema lui figurau 6 trandafiri (roze).

• 39 - De montibus Pammachii – Inocențiu al VI-lea (1352-1362)

În emblema lui Etienne (Ștefan) Aubert erau reprezentați 6 munți. În momentul alegerii sale ca papă era Cardinal al (sfinților) Santi Giovanni e Paul, la acea vreme titlul avea supranumele de "Pammacchio".

• 40 - Gallus vicecomes – Urban al V-lea (1362-1370)

Guillaume (Guglielmo) Grimoard era francez (gallus) iar înainte de a deveni papă a fost Nunțiu (comes) la curtea conților Visconti, din Milano.

• 41 - Novus de Virgine fortii – Grigore al XI-lea (1370-1378)

Pierre Roger de Beaufort, nepot al papei Clement al VI-lea, în momentul alegerii era Cardinal de Santa Maria Nuova (Virgine). Mottoul așadar pare să facă trimitere la poziția „forte” a acestui nepot de papă și la ultima reședință înainte de pontificat.

• 42 - De cruce apostolica – Clement al VII-lea (antipapă)

Robert de Genevois antipapa Clement al VII-lea, era Cardinal la „Dodici Apostoli” (apostolica), emblema lui reprezenta o mare cruce latină.

• 43 - Luna cosmedina – Benedict al XIII-lea

Pietro de Luna, antipapa Benedict al XIII-lea a fost ales papă pe când ocupa scaunul episcopal și titlul de cardinal de Santa Maria in Cosmedin.

• 44 - Schismo barcinonicum - Clement al VIII/-lea (?) Antipapa

mottoul este destul de obscur. În plus, nici nu este clar la cine se referă. După opinia unora profeția s-ar referi la Clement al VIII-lea, antipapă și canonic la Barcellona (barcinonicum), care ar fi fost înfăptuitorul unei politici menită să consolideze schisma. Această opinie însă nu prea are susținere: în primul rând pentru faptul că acest personaj nici nu este considerat antipapă în listele oficiale ca și pentru faptul că termenul “schismo”, în plină perioadă de schsmă avignoneză, nu este semnificativ absolut deloc pentru identificarea unui personaj de atare relevanță.

• 45 - De inferno pregnanti – Urban al VI-lea (1378-1389)

Bartolomeo Prignano, născut la Napoli, după afirmațiile unor istorici într-o zonă a orașului denumită "inferno".

• 46 - Cubus de mixtione – Bonifaciu al IX-lea (1389-1404)

Pietro Tommacelli ajuns papă și-a figirat blazonul pontifical cu o diagonală formată din cuburi.

• 47 - De miliore sidere – Inocențiu al VII-lea (1404-1406)

Mottoul se referă la numele de mirean al papei: Cosimo Migliorati, termenul”sidere” face trimitere la stema pontificală reprezentată cu o stea-cometă.

• 48 - Nauta de Ponte Nigro – Grigore al XII-lea (1406-1415)

Expresia „nauta” (marinar / barcagiu) are o semnificație bine precizată și este folosită de Malachia pentru papii care proveneau din Venezia. Într-adevăr, Angelo Corrier era nativ din Venezia și fusese Cardinal de Negroponte.

• 49 - Flagellum solis – Alexandru al V-lea (antipapă)

Pietro Filargiro avea reprezentat pe blazonul său pontifical un soare strălucitor. Termenul “flagellum”, folosit de Malachia pentru a-l descrie profetic pare că se referă la faptul că acest antipapă a contribuit foarte mult la radicalizarea schismei, provocată chiar de el.

• 50 - Cervus Sirenae – Ioan al XXIII-lea (antipapă)

Baldassarre Cossa era originar din Napoli, oraș a cărei emblemă o are pe sirena Partenope. Termenul “cervus” face referință la blazonul său pontifical, pe care era reprezentat un cerb.

• 51 - Corono veli aurei – Martin al V-lea (1417-1431)

Emblema lui Oddone Colonna era o coloană împodobită cu o coroană de aur. Chiar dacă nu în mod cu totul explicit, spun interpreții, mottoul face trimitere la blazonul papei Martin al V-lea.

• 52 - Lupa coelestina – Eugen al IV-lea (1431-1447)

După opinia unor istorici, chiar dacă pe stema pontificală nu apare, simbolul lui Gabriele Condulmer, canonic al Societății Celestine (coelestina), era era o lupoaică.

• 53 - Amator Crucis – Felix al V-lea (antipapă)

Amedeo di Savoia, principe al casei de Savoia, care avea emblemă o cruce roșie pe un fundal alb. Expresia “amator”, dificilă de interpretat, foarte probabil se referă atât la zbuciumul interior cât și la controversele aprinse care l-au caracterizat pe acest om și perioada cât el a fost antipapă.

• 54 - De modicitate lunae – Nicolae al V-lea (1447-1455)

Tommaso Parentuccelli, născut la Luni (lunae), aproape de Sarzana. Provenea dintr-o familie foarte săracă și, probabil, expresia “modicitate” tocmai la această umilă proveniență se referă.

• 55 - Bos pascens – Calixt al III-lea (1455-1458)

Pe blazonul lui Alfonso de Borgia este reprezentat un bou la păscut.

• 56 - De capra et albergo – Pius al II-lea (1458-1464)

Enea Silvio Piccolomini (numele de mirean al papei Pius al II-lea) a fost secretarul cardinalilor Capranica și Albergatti.

• 57 - De cervo et leone – Paul al II-lea (1464-1471)

Înainte de a ajunge papă, Pietro Barbo a fost cardinal de San Marco (sf. Marcu, evanghelistul care are drept simbol un leu înnaripat), concomitent era și cardinal comendator al Bazilicii Cervia.

• 58 - Piscator minorita – Sixt al IV-lea (1471-1484)

Francesco della Rovere – călugăr franciscan (membru al Ordinului Fraților Minori), din Celle (Savona), originar era dintr-o familie de pescari: dacâ espresia „minorita” este clar derivată de la originea sa de franciscan minor, termenul „piscator” poate avea două semnificații: prima referitoare la familia de origine; cea de-a doua referitoare la funcția ocupată în Biserică (referitor la cuvintele lui Isus către Petru: „te voi face pescar de oameni”.

• 59 - Praecursor Siciliae – Inocențiu al VIII-lea (1484-1492)

Giovanni Battista Cybo a trăit îndelung la curtea regală a Siciliei. Totuși, termenul “praecursor” încă nu a găsit explicație satisfăcătoare.

• 60 - Bos Albanus in portu – Alexandru al VI-lea (1492-1503)

Blazonul pontifical al lui Rodrigo Borgia – ca de altfel și a celorlalți din această famileie – reprezenta un bou. De precizat și faptul că el fusese episcop și cardinal de Albano și de Porto.

• 61 - De parvo homine – Pius al III-lea (1503)

Mottoul pare că se referă la prenumele matern al lui Francesco Todeschini: Piccolomini (de parvo homine).

• 62 - Fructus Jovis juvabit – Iuliu al II-lea (1503-1513)

Emblema lui Giuliano della Rovere era un stejar, copac care în antichitate era venerat ca fiind „copacul lui Jupiter (Jovis).

• 63 - De craticule Politana – Leon al X-lea (1513-1521)

Mottou foarte dificil de interpretat: numele tatălui lui Giovanni de' Medici era Lorenzo, sfânt care a fost martirizat pe grătar (nu tatăl, patronimul tatălui). Expresia „Politiana” ar deriva și deci ar trebui să se refere într-un fel oarecare la Angelo Poliziano, căruia Leon al X-lea i-a fost ucenic.

• 64 - Leo florentius – Adrian al VI-lea (1522-1523)

Adrian Florensz (florentius) din Utrecht avea pe blazonul pontifical doi lei.

• 65 - Flos pilae – Clement al VII-lea (1523-1534)

Iuliu de' Medici, fiorentino (=flos?), avea pe stema pontificală o minge (pala), un glob (pilae) înconjurată de crini (flos).

• 66 - Hyacinthus medicorum - Paul al III-lea (1534-1549)

Alessandro Farnese, cardinal de sfinții Cosma și Damian, avea blazonul papal cu 7 crini. Nu s-a găsit însă o explicație plauzibilă pentru termenul “medicorum”.

• 67 - De corona montana – Iuliu al III-lea (1550-1555)

Giovanni Maria Ciocchi del Monte (montana), avea emblema formată din două coroane.

• 68 - Frumentum floccidum – Marcel al II-lea (1555)

Stema lui Marcello Cervini, născut la Montepulciano, reprezenta un cerb și grâu. Termenul “floccidum” foarte probabil că se referă la durata scurtă a pontificatului său: numai 23 de zile.

• 69 - De fide Petri - Paul al IV-lea (1555-1559)

Acest mottou cunoaște două interpretări. Prima, care apare și cam forțată; Giampietro Carafa (mireanul Paul al IV-lea) a fost promotorul „Sfântului Tribunal pentru doctrina Credinței”, de unde și expresia: „fide”, până aci ambele interpretări sunt de acord, de aci, prima consideră că “petri” ar fi un ecou al numelui de mirean al lui Paul al IV-lea (?); a doua variantă – care pare și cea plauzibilă – consideră că atributul profetic „petri” amintește de piatra pe care a fost zidită Biserica.

• 70 - Aesculapii pharmacum – Pius al IV-lea (1559-1565)

Mottoul care-l desemnează pe Giovanni Angelo de' Medici, pare că derivă de la numele familiei sale: într-adevăr, Esculap este zeul (păgân) al medicinei și primul medic al omenirii, al istoriei.

• 71 - Angelus nemorosus – Pius al V-lea (1566-1572)

Termenul “angelus” pare foarte probabil de atribuit conduitei morale ale acestui papă (într-adevăr, este printre foarte puțini papi ai acestei perioade recunoscut sfânt); celălalt adjectiv “nemorosus”, (adică tufiș / pădure) indică destul de clar locul nașterii lui Michele Ghisleri: Bosco, în regiunea Alessandria.

• 72 - Medium corpus pilarum – Grigore al XIII-lea (1572-1585)

Ugo Boncompagni ocupă în istorie locul și numelei ideatorului „calendarului gregorian”. Mottoul, de altfel destul de obscur, probabil se referă într-un mod oarecare la acest eveniment care caracterizează pontificatul lui Grigore al XIII-lea. Oricum, încă nu s-a ajuns la o interpretare care să fie acceptată de toți și – cu atât mai puțin – care să fie plauzibilă.

• 73 - Axis in meditate signi – Sixt al V-lea (1585-1590)

Felice Perretti avea pe blazon un leu împărțit ăn două de o diagonală, ca și cum ar fi tăiat în două de o axă (axis). La fel de bine însă acest mottou poate să se refere la intransingența lui față de toți răufăcătorii: fie ei cerșetori sau nobili. Alți interpreți pun mottoul în legătură cu refacerea economică a Statului papal, redus la sărăcie de predecesorul lui Sixt al V-lea.

• 74 - De rore coeli – Urban al VII-lea (1590)

Mottoul ar putea să se refere la faptul că Giovan Battista Castagna a fost Arhiepiscop de Rossano; localitate în care – tradiția spune că s-ar fi coborît mană din cer. Oricum, încă nu s-a putut atribui nici acestui mottou o semnificație univocă și plauzibilă.

Profeții posterioare publicării în Lignum vitae

 

• 75 - De antiquitate urbis – Grigore al XIV-lea (1590-1591)

Nicola Sfrondati provenea din antica cetate Cremona.

• 76 - Pia civitas in bello – Inocențiu al IX-lea (1591).

Mottoul pare să indice perioada răvășită a pontificatului lui Giovanni Antonio Facchinetti: creștinătatea era devastată de sângeroase războaie.

• 77 - Crux romulea – Clement al VIII-lea (1592-1605).

Hipolit Aldobrandini aparținea unei istorice familii romane (romulea), chiar dacă de mai mult timp aceasta se stabilise la Firenze. Pe blazonul papal Clement al VIII-lea avea o cruce romană.

• 78 - Undosus vir – Leon al XI-lea (1605)

Nu sunt interpretări univoce asupra acestui mottou, totuși, cea mai mare parte a interpreților înclină să creadă că este vorba de scurta perioadă de pontificat al lui Alessandro de Medici, abia împlinite 2 săptămâni.

• 79 - Gens perversa - Paul al V-lea (1605-1621)

Camillo Borghese. Sensul mottoului a rămas nepătruns (misterios) până azi, în pofida nenumăratelor interpretări. Într-o singură privință sunt cu toții de acord: acest mottou este cel mai criptic și mai indescifrabil dintre toate profețiile lui Malachia.

• 80 - In tribulatione pacis – Grigore al XV-lea (1621-1623)

Alessandro Ludovisi – fondatorul Congregației "De Propaganda Fide" – toată perioada pintificatului său a fost prins în tratative de pace și în potolirea cauzelor de războaie: în primul rând controversele politice.

• 81 - Lilium et rosa – Urban al VIII-lea (1623-1644)

Pe blazonul lui Maffeo Barberini sunt reprezentate albini care zboară în jurul crinilor și a trandafirilor. Interpretarea corectă a acestui mottou, totuși, este nesigură deoarece, considerând reproducerile stemei din acea vreme, pe blazon nu apar florile de care vorbește profeția.

• 82 - Jacunditas crucis – Inocențiu al X-lea (1644-1655)

Giovanni Battista Panphili (Panphily) a fost proclamat papă chiar în ziua de Înălțarea Sfintei Cruci. Aluzia este certă.

• 83 - Montium custus – Alexandru al VII-lea (1655-1667)

Emblema pontificală a lui Fabio Chigi era formată din două coline deasupra cărora veghea o stea. Atributul “custus” (o formă medievală a lui „custos”) completează ideea blazonului: „sentinela munților”; deși sunt dintre cercetători care consideră că ar fi o aluzie la prenumele de Chigi. De adăugat și faptul că acest papă a instituit în Roma un „Monte di Pietà”.

• 84 - Sidus olorum – Clement al IX-lea (1667-1669)

Iuliu (Giulio) Rospigliosi a fost ales papă într-o sală deosebită a palatului pontifical, numită sala lebedelor (olorum). Atributul “sidus” până în prezent este fără tălmăcire.

• 85 - De flumine magno – Clement al X-lea (1670-1676)

Emilio Altieri a fost ales papă pe data de 11 mai 1670, zi în care fluviul Tevere atingea cote alarmante (flumine magno).

• 86 - Bellua insatiabilis – Inocențiu al XI-lea (1676-1689)

nu există nici o explicație plauzibilă a acestui mottou, cu atât mai mult cu cât apelativul de „bestie nesătulă” cu greu i se poate atribui lui Benedetto Odescalchi.

• 87 - Poenitentia gloriosa – Alexandru al VIII-lea (1689-1691)

Alegera lui Pietro Ottoboni a avut loc pe 6 octombrie, zi dedicată Sfântului Brunone, sfânt trecut în conștiința istorică ca unul dintre cei mai mari penitenți ai Bisericii.

• 88 - Rastrum in porta – Inocențiu al XII-lea (1691-1700)

Antonio Pignatelli aparținea unei nobile familii napoletane care, în oraș, locuia lângă poarta numită "del rastrello" (rastrum).

• 89 - Flores circumdati – Clement al XI-lea (1700-1721)

Francesco Albani, sfințit preot numai în 1700. Acestui mottou ni i s-a găsit o interpretare adecvată; singura care a fost emisă, dar ne acceptaă ar fi că, lipsit total de tact politic și de îndemânarea practică a administrării a avut de înfruntat situații destul de dure. În acest caz ar fi o subtilă ironie (de genul: de ce trimiți pentru front pe unul pe care nici cu o floare nu trebuie să-l atingi?!).

• 90 - De bona religione – Inocențiu al XIII-lea (1721-1724)

Michelangelo Conti – pontificatul lui este caracterizat de o aspră și continuuă condamnare a oricărei formă de erezie, cu precădere Janzenismul.

• 91 - Miles in bello – Benedict al XIII-lea (1724-1730)

”Soldat în război” – Pier Francesco Orsini a fost papă într-o perioadă în care s-au înregistrat războaie în toată Europa.

• 92 - Columna excelsa – Clement al XII-lea (1730-1740)

Lorenzo Corsini caratterizzň a caracterizat pontificatul său mai ales cu marile opere urbane (edificii) pe care le-a comandat și susținut în toată Roma. În acest caz mottoul s-ar referi la activitatea sa neobosită de magnat și de iubitor al artei, cu precădere de arhitectură urbană.

• 93 - Animal rurale – Benedict al XIV-lea (1740-1758)

Nici o explicație plauzibilă în privința acestei profeții care-l privește pe Prospero Lorenzo Lambertini, din Bologna. Totuși nu lipsesc exegeși care pun mottoul în legătură cu faptul că Benedict al XIV-lea a încurajat și susținut agricultura prin diminuarea taxelor și promovarea schimbului comercial.

• 94 - Rosa Umbiae – Clement al XIII-lea (1758-1769)

Nenumărate dar și divergente explicații au fost avansate pentru acest mottou care-l privește pe Carlo Rezzonico din Venezia, dar nici una nu se bucură de susținerea specialiștilor. Explicația cea mai avansată de până acum ar fi că pe vremea pontificatului său mulți dintre franciscani divizați în mici institute religioase au fost reuniți în Ordinul Fraților Minori, cu sediul în Umbria..

• 95 - Ursus velox – Clement al XIV-lea (1769-1774)

Cea mai răspândită explicație care poate fi întâlnită cu privire la mottoul care-l desemneazpă pe Lorenzo Ganganelli (numele complet: Giovanni Vincenzo Antonio Ganganelli) este că el ar fi avut (are) în blazonul papal un urs în alergare. Această interpretare nu poate găsi temei din moment ce emblema lui Clement al XIV-lea conține, în partea superioară semnul clasic al franciscanilor (două mâini încrucișate), iar în partea de jos muntele cu trei coline. Prin urmare și acest mottou rămâne fără explicație.

• 96 - Peregrinus Apostolicus – Pius al VI-lea (1774-1799)

Mottoul sintetizează nenumăratele vicisitudini pe care Giovanni Angelo Braschi a fost nevoit să le îndure: într-adevăr, după ce a fost făcut prizonier de către francezi a fost târât mai întâi la Siena, apoi la Bologna și, în sfârșit, la Parma de unde la 29 august 1799 a fost încărcat într-o căruți de țară și transportat în Franța, la Briançon și apoi la Valence, unde a murit prizonier.

• 97 - Aquila rapax – Pius al VII-lea (1800-1823)

Gregorio Barnaba descendent ai familie de conți Chiaramonti a fost fost și el făcut prizonier de Napoleon Bonaparte. Specialiștii cred că mottoul face trimitere la blazonul lui Napoleon, pe care trona o acvilă.

• 98 - Canis et coluber – Leon al XII-lea (1823-1829)

Annibale della Genga a fost descris de colaboratorii săi cei mai intimi caastfel: „fidel cauzei Bisericii precum un câine și, în același timp, prudent în întreprinderile sale precum un șarpe”.

• 99 - Vir religiosus – Pius al VIII-lea (1823-1830)

Francesco Saverio dei Castiglioni a întrupat din plin această descriere profetică: prin smerenia și bunătatea sa a restabilit multe relații cu statele moderne (rupte de intransigența predecesorilor săi) și, în plus a obținut mari concesii (de amintit libertaea religioasă pentru catolicii armeni dată de Sultan și ridicarea unei patriarhii pentru păstorirea acestora).

- 11 papi înainte de ultimul

• 100 - De balneis Etruriae – Grigore al XVI-lea (1831-1846)

Bartolomeo Alberto Cappellari provenea dintre călugării camaldolenzi, Ordin religios fondat în Toscana (Etruriae). Specialiștii înclină să creadă că pentru atributul “balneis” nu se poate găsi o explicație satisfăcătoare, deși nu lipsesc nici aceia care pun termenul mottoului în legătură cu baia de sânge produsă în Roma de armatele austriece, chemate de acest papă „pentru restabilirea ordinii”. Majoritatea înterpreților, însă consideră termenul ca fiind un fel de întărire a termenului “Etruriae”.

• 101 - Crux de cruce – Pius al IX-lea (1846-1878)

În timpul pontificatului liberalului Giovanni Maria Mastai Ferretti, Roma a devenit capitala Iatliei. Cu această ocazie papa Pius al IX-lea a fost nevoit să suprapună crucea pontificală peste crucea sabaudă (caeea a casei de Savoia).

• 102 - Lumen de coelo - Leon al XIII-lea (1878-1903)

mulți sunt interpreții, care urmând modalitatea de dinainte de 1595 (data publicării textului profețiilor) să se limiteze la stemă: într-adevăr, Vincenzo Gioacchino Pecci avea pe blazon o cometă. Aceasztă explicație nu este ecceptată de toți, cei mai critici dintre specialiști, consideră că este o referință la enciclica acestui papă: Rerum novarum (1891), enciclică care angaja Biserica într-o luptă decisă pentru demnitatea și drepturile muncitorilor. Destinderea relațiilor cu Kulturkamp-ul lui Bismark, citit de unii, nu este aproape deloc luat în seamă.

• 103 - Ignis ardens – Pius al X-lea (1903-1914)

Mottoul se referă explicit la bunătatea și la credința arzătoare a lui Giuseppe Melchiorre Sarto, din Riese (Treviso). Wilhwlm Hunnermann, într-o viață romanțată a acestui papă – intitulată întocmai: „Flacăra vie” (în traducerea românească) – pune bine în evidență această flacără vie interioară care l-a consumat văzându-i din nou pe creștini ucigându-se între ei. Concluzia cărții lui W. Hunnermann este că „s-a stins de durere și de suferință morală”.

• 104 - Religio depopulata – Benedict al XV-lea (1914-1922)

Pontificatul lui Giacomo della Chiesa a fost marcat de evenimentele funeste care au devastat lumea și de plânsul care a urmat acestor triste evenimente. Mottoul se referă la numărul mare de oameni (creștini-necreștini; catolici-necatolici) care au sfârșit pe front și la numărul mai mare al acelora care au căzut victime sistemelor totalitare și atee.

• 105 - Fides intrepida – Pius al XI-lea (1922-1939)

În ciuda reproșurilor aduse acestui papă precum că ar fi tăcut în fața nazismului, totuși specialiștii găsesc cea mai plauzibilă și acceptabilă explicației mottoului care-l privește pe Achille Ratti (papa Pius al XI-lea), care s-a ridicat împotriva nazismului cu enciclica: „Mit brennender Sorge”, în care taxa nazismul ca total anticreștin și-l anatemiza. Aceeași atitudine de condamnare și de anatemizare a avut-o față de toate regimurile totalitare și atee, fie că erau ele în Spania, Portugalia, Rusia, Mexic sau Germania; „credință neclintită”.

• 106 - Pastor angelicus – Pius al XII-lea (1939-1958)

Eugenio Pacelli, a fost păstor al Bisericii în timpul celui de-al doilea război mondial și îndată după. Lui i-a revenit dificila menire de a călăuzi poporul în reluarea vieții și reconstricția postbelică. El este acela care a trebuit să plinească rolul de călăuză morală, spirituală și materială într-o lume devastată de ură și de război.

• 107 – Pastor et nauta – Ioan al XXIII-lea (1958-1963)

Angelo Giuseppe Roncalli a fost Patriarh de Venezia (nauta). Termenul “pastor” se referă la neobosita sa activitate de călăuză, și nu doar spirituală, a tuturor nu numai a Bisericii sau a catolicilor. Exegeții mai exigenți nu acceptă nicidecum o explicație atât de simplistă. Tocmai pentru că au renunțat la faptul de a folosi aceleași mijloace și metode de interpretare ca pentru primele 77 de mottouri (anterioare publicării profețiilor și deci suspecte de determinările istorice știute, aspect cu care de altfel toți cercetătorii sunt de acord). Astfel, pentru acești cercetători cele două substantive (nu sunt sdjective sau atribute, ca în multe alte cazuri) legate între ele prin conjuncția copulativă „et” mottoul face referință nu atât la locul natal sau de cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult; ci la însemnătatea Conciliului Vatican al II-lea, în a cărei deschidere papa afirma că nu este un conciliu dogmatic și doctrinar, ci un conciliu pastoral. Acest conciliul împingea „barca lui Petru” (nauta) spre noi orizonturi.

• 108 – Flos florum - Paul al VI-lea (1963-1978)

Și în privința lui Giovanni Battista Montini sunt câteva divergențe de interpretare. Interpreții care vor să lichideze repede și ușor susțin simplu că în stema acestui papă sunt trei crini. Și ca explicația să nu se termine prea brusc mai adaugă și faptul că în iconografia creștină crinul este „floarea florilor” (lucru foarte adevărat de altfel, dar nu de aplicat aici, spun alții). Într-adevăr, cercetătorii mai critici și – într-un anumefel – mai curajoși, renunță la principiile ermeneutice anterioare publicării „profețiilor” în „Lignum vitae” (1595) și caută explicații mai plauzibile. Aceștia interpretează mottoul ca făcând referință la grija și la activitatea stăruitoare a acestui papaă pentru afirmarea demnității vieții fiecărei ființe umane (cu enciclica „Humanae vitae”) ca și inflexibilitatea lui în afirmarea „florii florilor” pentru viața clerului (cu enciclica „Sacerdotalis coelibatus”).

• 109 – De meditate Lunae – Ioan Paul I (1978)

Pontificatul lui Albino Lucani a fost de numai 31 de zile; practic timpul unui ciclu lunar (?).

• 110 – De labore solis – Ioan Paul al II-lea (1978 - 2005)

Karol Wojtyła pare că este deja condamnat de istorie să fie reținut ca papa polonez. Mottoul cu care este profetizat el (încă în dezbatere) ar putea să se refere la una din aceste trei evenimente:

• concomitent cu nașterea sa a fost și o eclipsă de soare;
• faptul că provine dintr-o țară din est (levante del sole);
• spune activitatea sa imensă și pelerinajele sale apostolice pe toată fața pământului (întocmai ca soarele).
• 111 – De gloria olivae – Benedict al XVI-lea (2005 – în viață)

Bavarezul Joseph Ratzinger, care a succedat lui Carol este desemnat de profeție ca fiind „de gloria olivae”. Dincolo de faptul că mottoul este destul de obscur, pare și prematur să se lanseze interpretări (se știe, doar că profețiile sunt înțelese abia după plinirea lor). Cu toate acestea iată că sunt și interpreți, care (chiar înainte de moartea lui Ioan Paul al II-lea) au lansat explicații ipotetice (se-nțelege). Iată câteva dintre aceste ipoteze:

• plecând de la faptul că măslinul este simbolul păcii, unii cred (au crezut) că pontificatul succesorului va fi centrat pe pacea universală în numele lui Isus.
• repeziții, că mottoul ar putea să se refere la stema noului papă, „așa cum s-a mai întâmplat și-n trecut”.
• cei mai îndrăzneți, plecând de la faptul că măslinul este simbolul iudeilor (și aceasta în conformitate cu Biblia), au avansat supoziții mult mai îndrăznețe: ....

- De fapt, Ratzinger a facut parte din Ordinul Benedictinilor. Tocmai de aceea si-a atribuit numele papal Benedict. Si ghici ce? Simbolul Ordinului Benedictinilor este... maslina

Petrus Romanus

Pentru ultimul papă numele este cât se poate de sugestiv: Petru a fost primul pontif, un alt Petru va fi ultimul pontif. Acestuia "Profeția lui Malachia" nu i-a dedicat doar un simplu motto, dar câteva versuri în limba latină:
In persecutione extrema sacrae romanae ecclesiae sedebit Petrus romanus, qui pascet oves in multis tribulationibus; quibi transactis, civitas septis collis diruetur, ed Judex tremendus judicabit populum suum. Amen.
A căror traducere sună cam așa:
În timpul ultimei persecuții a Sfintei Bisericii Romane, pe scaun va sta Petru romanul, care-și va păstori turma printre foarte multe suferințe (încercări) tribolazioni; iar când aceste încercări se vor sfârși, orașul celor șapte coline va fi distrus, și judecătorul cel de temut va judeca poporul său. Amin (Așa să fie).

Bibliografie

• Le profezie sui papi di San Malachia (vescovo) - R. Ernst,
• Le profezie di Malachia - T. Alfred,
• L'Ultimo Papa - J. Hugh.