Dau copy-paste la acest articol din cunoscuta enciclopedie on-line Wikipedia pentru că, după cum merg lucrurile, ar putea să dispară sau să fie mult deformată, în funcţie de interesele oculte ale maeştrilor dezinformării. Acesată acţiune a început deja şi ea se manifestă prin repetarea până la saţietate a unor sintagme ce se încearcă a deveni clişee şi, de aici, a fi acceptate de publicul larg. "Demisie", "practică înscrisă în Codul Canonic", "episod ce s-a mai întâmplat în istoria...", "sfârşitul lumii...", "sfârşitul lumii...", "sfârşitul lumii...". Părerea mea despre actul FĂRĂ PRECEDENT al papei Benedict al XVI-lea nu o voi spune acum; mai las lucrurile să curgă, părerile să se desfăşoare şi gândurile să se sendimenteze. Observ însă că ceea ce aud din diferite surse înclină să-mi înărească opinia pe care, repet, nu o voi spune acum.
Precizez că nu am contribuit în nici un fel la redactarea materialului.
Prezentarea generală
Conform tradiției nefondate, dar larg răspândite, prin anul 1140,
Sfântul Malachia
ar fi profetizat succesiunea pontifilor romani tercin și episcop primat
al Irlandei. A trăit între 1094-1148. a fost un energic reformator, mai
ales al mănăstirilor. A mirit la Clairvaux, asistat de sf. Bernard,
care-l cunoscuse în timpul unei călătorii la Roma, în 1139, de unde s-a
întors în patrie ca legat (nunțiu) al Sfântului Scaun. Lui Malachia îi
este atribuită celebra Profeția asupra papilor, de la Celestin al II-lea
până la sfârșitul lumii, profeție în care fiecare papă este desemnat cu
un scurt motto (în total 112 mottouri latine, descriu 112 papi care
s-au succedat pe scaunul lui Petru de la 1144 și continuă „până la
sfârșitul lumii”). Această operă este clar, apocrifă, și este redactată –
foarte probabil – pe la jumătatea secolului al XVI-lea. A fost
publicată pentru prima oară în 1595 de călugărul benedictin Arnold Wion,
care a introdus aceste mottouri profetice în opera sa „Lignum vitae”,
publicată la Venezia.
Această profeție temută și discutată, n-a apărut întotdeauna clară și
precisă în oferirea unui raport clar între mottou și relativul papă. Cu
toate acestea, cu destulă răbdare și efort interpretativ, se poate
încerca o identificare între aceste mottouri și papii cărora le este
aplicat.
În realitate aceste profeții au fost compilate de Alfonso Ceccarelli
cu scopul de a influența pe cardinalii electori, participanți la
Conclavul din 1590. În viziunea lui Alfonso, aceste profeții trebuiau să
îl favorizeze pe Cardinalul Simoncelli, născut la Orvieto (Urbs vetus),
și-ntr-adevăr, mottoul succesorului papei Urban al VII-lea este: “De
antiquitate Urbis”, doar atât că a fost ales Niccolò Sfrondati din
Cremona, dar și aceasta tot antică.
Nu este lipsită de interes nici precizarea că mulți cercetători
găsesc prognosticul asupra lui Petru al II-lea (sau “Romanul”) drept un
adaos din sec. al XVIII-lea, prin urmare total lipsit de valoare
previzionară.
Rămânând strict la ceea ce oferă „Lignum vitae”, mottourile sunt:
Profețiile anterioare publicării lor în Lignum vitae
- 1 – Ex Castro Tiberi – (Din Castel de pe Tevere) Celestin al II-lea (8 oct. 1143 – 8 mart. 1144)
Mottoul se referă la locul natal al acestui papă: Guido din Castello,
nativ din Castello di S.Felicita al Tiferno în Toscana, în acele
vremuri un mic târg situat pe malul fluviului Tevere.
Acest mottou prezintă două explicații posibile: termenul “inimicus”
ar fi o aluzie clară la numele de mirean al acestui papă, bologhezul
Gerardo Caccianemici, iar termenul “expulsus” s-ar referi la
pontificatul său zbuciumat: constituirea unei republici democratice pe
teritoriul roman a dus la îndepărtarea puterii civile de curtea
pontificală de la Roma. Într-adevăr, aorifeii acestei republici l-au
detronizat pe papă de puterea temporală și l-au izgonit din Roma. În
felul acesta mottoul s-ar referti și la sfârșitul brutal al acestui
papă, care a murit lovit cu o piatră în timp ce era expulzat din
Campidoglio.
Pietro Pignatelli, ales papă în aceeași zi în care a murit Lucio al
II-lea, era nativ dintr-un mic sătuc din preajma orașului Pisa,
Montemagno. Astfel, mottoul se referă explicit la orginile acestui papă.
Papa Anastasiu al IV-lea, care avea nume ca mirean Corrado Suburri, în plus, a fost mult timp abatele mănăstirii Sfântul Rudo.
Adrian al IV-lea, cu numele de mirean Niccolò Breaksper, născut în
Anglia, la Sant'Albano, a murit la Anagni. Mottoul, de altefl foarte
obscur, ar face aluzie la originile sale britanice.
Gregorio Conti a fost Cardinal de S. Vittore, renumit carcerier roman.
Rolando (Orlando) Papero Bandinelli, tatăl său se numea Ranuccio.
Majoritatea interpreților afirmă simplu că până în prezent nu s-au găsit
explicații plauzibile acestui motto; aluzia însă pare a fi legată de
nume: Papero (rață), în latină „anser”: astfel pare să aibă unul din
următoarele două sensuri: „din rață paznic” sau, legat de numele tatălui
(broscuță) (=cele din paza raței).
Guido da Crema a fost mult timp Cardinal în S. Maria în Trastevere (Transtibertina).
Ubaldo Allucignoli, era Cardinal de Ostia în momentul când a fost
ales papă. Astfel este evident că mottoul cu care este desemnat face
aluzie atât la numele lui de mirean (Allucignoli) cât și la numele lui
pontifical și, nu în ultimul rând la orașul Ostia, unde fusese Cardinal
înainte de a fi ales păapă.
provenea din întinsa regiune cunoscută odinioară cu numele de câmpia
Panonică – Ungaria de azi – mulți ani a fost Cardinal de Tuscolo
(Tusciae).
Uberto Crivelli avea în propria stemă un porc (sus, lat.). Cuvântul
„cribo”, face aluzie evidentă la prenumele său de mirean: Crivelli.
Cuvântul “ensis” face trimitere la stema sa pontificală pe care apare
clar o sabie (ensis). Termenul “Laurentii” pare cu toată probabilitatea
să se refere la faptul că, mai înainte de a fi ales papă, Alberto de
Morra fusese Cardinal de S. Lorenzo in Lucina; sunt însă dubii cu
privire la interpretarea corectă a acestui termen.
Paul Scolari, Episcop de Palestrina; mottoul, foarte simplu, pare să facă referință explicită la prenumele lui de mirean.
Giacinto Orsini din „Casata dei Borbone”, încă nu au fost propuneri
acceptabile pentru acest motto: sunt însă și interpreți care, fără să
sducă motivații valabile în susținerea tezei lor, consideră că fraza ar
face aluzii la faptul că Giacinto Orsini, în momentul alegerii sale ca
papă nu era decțt un simplu diacon.
Giovanni Loterio dei conti di Tuscolo da Segni, numele lui de mirean. Mottoul pare destul de evident.
Cencio Savelli, în momentul alegerii era canonic în Lateran. Aceasta
pare să fie unica semnificație plauzibilă atribuită lui de profeția lui
Malachia.
Ugolino dei Conti di Segni, cardinal de Ostia (ostiensis), după
alegera sa a adoptat în propria stemă pontificală stema familiei sale:
un scut pe care tronează o uriașă acvilă (avis).
Goffredo Castiglioni di Milano, Episcop de Sabina: și în acest caz referința este la stema papală: un leu.
Sinibaldo Fieschi, care venea din familia nobilă a conților (comes)
de Fieschi, a fost creat cardinal în San Lorenzo in Lucina (Laurentius),
de către papa Grigore al IX-lea. Posibil ca această interpretare să
pară puțin forțată, însă tot atât de probabil apare ca singura
plauzibilă.
Rinaldo dei Conti di Segni, înainte de a fi papă a foat cardinal de Ostia.
Jacques Pantaleon (Giacomo Troyes Pantaleone), nativ din regiunea
franceză Champagne în momentul alegerii Patriarh al Ierusalimului; a
fost ales papă înainte de a fi fost numit Cardinal.
Guy Folquois (Guido le Gros de Saint Gilles): în stema pontificală a
lui Clement al IV-lea, era reprezentată o acvilă care ținea strâns în
ghiare un dragon imens. Interpretarea însă este destul de dubioasă și
controversată: dupî părerea multor istoricii, adevărata stemă a acestui
papă nu avea decât crini. În acest caz nu mai sunt explicații plauzibile
cu privire la semnificația mottoului.
Tebaldo Visconti din Piacenza, este desemnat de profeția lui Malachia
ca "omul/bărbatul șarpelui " (anguineus vir); într-una din stemele
pontificale există și una, atribuită papei Grigore al X-lea, care are în
prim plan un șarpe. Totuși sunt multe dubii și neclarități cu privirea
la aspectul real al stemei acestui pontif. Din această cauză sunt și
unii interpreți care consideră că aluzia din mottou ar fi la
tergiversata alegere a acestui papă, contrasemnată de trecerea la
conclavul actual.
Pierre de Tarantasie de origine franceză (gallus), în pofida doar a
celor cinci luni de pontificat, Inocențiu al V-lea și-a câștigat
renumele de cinstit, coerent „om al bisericii” și un excelent predicator
(concionator).
Ca și pentru Inocențiu al IV-lea, termenul “comes”, este considerat
ca aluzie la familia natală a lui Ottobono Fieschi, care însă a murit
mai înainte de a fi încoronat papă. Unii interpreți consideră că
termenul “bonus” cu care este desemnat acest papă este mai degarbă o
ironie, ținând cont să până și Dante îl plasează în Infern.
Pietro di Giuliani (Pietro Ispano), medic și filosof de mare renume,
înainte de alegere, Cardinal de Tuscolo. În mottoul care-l desemnează
este ascuns sensul termenului “piscator”.Într.adevăr, numele lui de
botez era Petru, la fel cu acela al faimosului „pescar”, primul papă al
Bisericii Catolice.
În stema lui Giovanni Gaetano Orsini (Giangaetano Corsini) trona o
rosă (un trandafir). PROFEțIA Îl mai desemnează și "compositus" făcând
în felul acesta trimitere la truda sa neobosită și la încercările sale
repetate de a pune capăt Marii Schisme și a reface unitatea
Creștinismului.
Martinii Simone di Brion, canonic și trezorier de Saint Martin du
Toursin, Franța. În stema lui erau reprezentați câțiva crini, la care că
mottoul face vag aluzie. În complex însă, acestei fraze nu-i este
atribuită nici o semnificație precisă, clară.
Jacopo Savelli avea în stema pontificală doi lei înconjurați de trandafiri.
Mottoul relativ la Gerolamo Masci, de la Ascoli Piceno nu este destul
de clar. Singura semnificație plauzibilă care i-ar putea fi atribuită
este aceea referitoare la orașul său natal: Ascoli Piceno (picus).
Acest mottou pare să fie destul de explicit: Pietro da Morrone a fost eremit și fondatorul Ordinului (călugărilor) Celestini.
mottoul se referă la numele de botez al acestui papă: Benedetto
Gaetani (benedictione) ca de altfel și la stema sa de pontif pe care
sunt reproduse valuri (unde) marine.
Nicolò Bacca-Sini născut la Patara (patarens), aproape de Treviso și
aparținea ordinului religios al predicatorilor (concionator). Termenul
de “concionator”, așadar, face aluzie într-un anume fel atât la
proveniența sa din Ordinul Predicatorilor cât și la activitatea sa
personală de predicator.
Termenul “fascis” face trimitere la stema pontificală a lui Bertrand
di Goth formată din 7 fâșii paralele. Pe timpul pontificatului său
sediul popilor a fost transferat de la Roma, în Franța, la Avignone
(aquitanicis).
Mottoul pare să fie destul de criptic, pare însă că face trimitere
într-un anume fel la originile umile ale lui Jacques-Arnaud d’Eurse,
fiul unui modest cizmar.
Pietro Rinalducci, originario di Corvaro (sau, Corsaro / corvus), ca
antipapă a fost printre cei mai de seamă exponenți ai schismei papale,
contribuind cu atitudinea sa la radicalizarea contrastelor din sânul
Bisericii (schismaticus).
Jacques Fournier, a fost ales papă pe când era abate la mănăstirea de la Fontanafredda (apa rece).
Pierre Roger di Beaufort a fost episcop de Arras (atrebatesi); pe stema lui figurau 6 trandafiri (roze).
În emblema lui Etienne (Ștefan) Aubert erau reprezentați 6 munți. În
momentul alegerii sale ca papă era Cardinal al (sfinților) Santi
Giovanni e Paul, la acea vreme titlul avea supranumele de "Pammacchio".
Guillaume (Guglielmo) Grimoard era francez (gallus) iar înainte de a
deveni papă a fost Nunțiu (comes) la curtea conților Visconti, din
Milano.
Pierre Roger de Beaufort, nepot al papei Clement al VI-lea, în
momentul alegerii era Cardinal de Santa Maria Nuova (Virgine). Mottoul
așadar pare să facă trimitere la poziția „forte” a acestui nepot de papă
și la ultima reședință înainte de pontificat.
Robert de Genevois antipapa Clement al VII-lea, era Cardinal la
„Dodici Apostoli” (apostolica), emblema lui reprezenta o mare cruce
latină.
Pietro de Luna, antipapa Benedict al XIII-lea a fost ales papă pe
când ocupa scaunul episcopal și titlul de cardinal de Santa Maria in
Cosmedin.
mottoul este destul de obscur. În plus, nici nu este clar la cine se
referă. După opinia unora profeția s-ar referi la Clement al VIII-lea,
antipapă și canonic la Barcellona (barcinonicum), care ar fi fost
înfăptuitorul unei politici menită să consolideze schisma. Această
opinie însă nu prea are susținere: în primul rând pentru faptul că acest
personaj nici nu este considerat antipapă în listele oficiale ca și
pentru faptul că termenul “schismo”, în plină perioadă de schsmă
avignoneză, nu este semnificativ absolut deloc pentru identificarea unui
personaj de atare relevanță.
Bartolomeo Prignano, născut la Napoli, după afirmațiile unor istorici într-o zonă a orașului denumită "inferno".
Pietro Tommacelli ajuns papă și-a figirat blazonul pontifical cu o diagonală formată din cuburi.
Mottoul se referă la numele de mirean al papei: Cosimo Migliorati,
termenul”sidere” face trimitere la stema pontificală reprezentată cu o
stea-cometă.
Expresia „nauta” (marinar / barcagiu) are o semnificație bine
precizată și este folosită de Malachia pentru papii care proveneau din
Venezia. Într-adevăr, Angelo Corrier era nativ din Venezia și fusese
Cardinal de Negroponte.
Pietro Filargiro avea reprezentat pe blazonul său pontifical un soare
strălucitor. Termenul “flagellum”, folosit de Malachia pentru a-l
descrie profetic pare că se referă la faptul că acest antipapă a
contribuit foarte mult la radicalizarea schismei, provocată chiar de el.
Baldassarre Cossa era originar din Napoli, oraș a cărei emblemă o are
pe sirena Partenope. Termenul “cervus” face referință la blazonul său
pontifical, pe care era reprezentat un cerb.
Emblema lui Oddone Colonna era o coloană împodobită cu o coroană de
aur. Chiar dacă nu în mod cu totul explicit, spun interpreții, mottoul
face trimitere la blazonul papei Martin al V-lea.
După opinia unor istorici, chiar dacă pe stema pontificală nu apare,
simbolul lui Gabriele Condulmer, canonic al Societății Celestine
(coelestina), era era o lupoaică.
Amedeo di Savoia, principe al casei de Savoia, care avea emblemă o
cruce roșie pe un fundal alb. Expresia “amator”, dificilă de
interpretat, foarte probabil se referă atât la zbuciumul interior cât și
la controversele aprinse care l-au caracterizat pe acest om și perioada
cât el a fost antipapă.
Tommaso Parentuccelli, născut la Luni (lunae), aproape de Sarzana.
Provenea dintr-o familie foarte săracă și, probabil, expresia
“modicitate” tocmai la această umilă proveniență se referă.
Pe blazonul lui Alfonso de Borgia este reprezentat un bou la păscut.
Enea Silvio Piccolomini (numele de mirean al papei Pius al II-lea) a fost secretarul cardinalilor Capranica și Albergatti.
Înainte de a ajunge papă, Pietro Barbo a fost cardinal de San Marco
(sf. Marcu, evanghelistul care are drept simbol un leu înnaripat),
concomitent era și cardinal comendator al Bazilicii Cervia.
Francesco della Rovere – călugăr franciscan (membru al Ordinului
Fraților Minori), din Celle (Savona), originar era dintr-o familie de
pescari: dacâ espresia „minorita” este clar derivată de la originea sa
de franciscan minor, termenul „piscator” poate avea două semnificații:
prima referitoare la familia de origine; cea de-a doua referitoare la
funcția ocupată în Biserică (referitor la cuvintele lui Isus către
Petru: „te voi face pescar de oameni”.
Giovanni Battista Cybo a trăit îndelung la curtea regală a Siciliei.
Totuși, termenul “praecursor” încă nu a găsit explicație satisfăcătoare.
Blazonul pontifical al lui Rodrigo Borgia – ca de altfel și a
celorlalți din această famileie – reprezenta un bou. De precizat și
faptul că el fusese episcop și cardinal de Albano și de Porto.
Mottoul pare că se referă la prenumele matern al lui Francesco Todeschini: Piccolomini (de parvo homine).
Emblema lui Giuliano della Rovere era un stejar, copac care în antichitate era venerat ca fiind „copacul lui Jupiter (Jovis).
Mottou foarte dificil de interpretat: numele tatălui lui Giovanni de'
Medici era Lorenzo, sfânt care a fost martirizat pe grătar (nu tatăl,
patronimul tatălui). Expresia „Politiana” ar deriva și deci ar trebui să
se refere într-un fel oarecare la Angelo Poliziano, căruia Leon al
X-lea i-a fost ucenic.
Adrian Florensz (florentius) din Utrecht avea pe blazonul pontifical doi lei.
Iuliu de' Medici, fiorentino (=flos?), avea pe stema pontificală o minge (pala), un glob (pilae) înconjurată de crini (flos).
Alessandro Farnese, cardinal de sfinții Cosma și Damian, avea
blazonul papal cu 7 crini. Nu s-a găsit însă o explicație plauzibilă
pentru termenul “medicorum”.
Giovanni Maria Ciocchi del Monte (montana), avea emblema formată din două coroane.
Stema lui Marcello Cervini, născut la Montepulciano, reprezenta un
cerb și grâu. Termenul “floccidum” foarte probabil că se referă la
durata scurtă a pontificatului său: numai 23 de zile.
Acest mottou cunoaște două interpretări. Prima, care apare și cam
forțată; Giampietro Carafa (mireanul Paul al IV-lea) a fost promotorul
„Sfântului Tribunal pentru doctrina Credinței”, de unde și expresia:
„fide”, până aci ambele interpretări sunt de acord, de aci, prima
consideră că “petri” ar fi un ecou al numelui de mirean al lui Paul al
IV-lea (?); a doua variantă – care pare și cea plauzibilă – consideră că
atributul profetic „petri” amintește de piatra pe care a fost zidită
Biserica.
Mottoul care-l desemnează pe Giovanni Angelo de' Medici, pare că
derivă de la numele familiei sale: într-adevăr, Esculap este zeul
(păgân) al medicinei și primul medic al omenirii, al istoriei.
Termenul “angelus” pare foarte probabil de atribuit conduitei morale
ale acestui papă (într-adevăr, este printre foarte puțini papi ai
acestei perioade recunoscut sfânt); celălalt adjectiv “nemorosus”,
(adică tufiș / pădure) indică destul de clar locul nașterii lui Michele
Ghisleri: Bosco, în regiunea Alessandria.
Ugo Boncompagni ocupă în istorie locul și numelei ideatorului
„calendarului gregorian”. Mottoul, de altfel destul de obscur, probabil
se referă într-un mod oarecare la acest eveniment care caracterizează
pontificatul lui Grigore al XIII-lea. Oricum, încă nu s-a ajuns la o
interpretare care să fie acceptată de toți și – cu atât mai puțin – care
să fie plauzibilă.
Felice Perretti avea pe blazon un leu împărțit ăn două de o
diagonală, ca și cum ar fi tăiat în două de o axă (axis). La fel de bine
însă acest mottou poate să se refere la intransingența lui față de toți
răufăcătorii: fie ei cerșetori sau nobili. Alți interpreți pun mottoul
în legătură cu refacerea economică a Statului papal, redus la sărăcie de
predecesorul lui Sixt al V-lea.
Mottoul ar putea să se refere la faptul că Giovan Battista Castagna a
fost Arhiepiscop de Rossano; localitate în care – tradiția spune că
s-ar fi coborît mană din cer. Oricum, încă nu s-a putut atribui nici
acestui mottou o semnificație univocă și plauzibilă.
Profeții posterioare publicării în Lignum vitae
Nicola Sfrondati provenea din antica cetate Cremona.
Mottoul pare să indice perioada răvășită a pontificatului lui
Giovanni Antonio Facchinetti: creștinătatea era devastată de sângeroase
războaie.
Hipolit Aldobrandini aparținea unei istorice familii romane
(romulea), chiar dacă de mai mult timp aceasta se stabilise la Firenze.
Pe blazonul papal Clement al VIII-lea avea o cruce romană.
Nu sunt interpretări univoce asupra acestui mottou, totuși, cea mai
mare parte a interpreților înclină să creadă că este vorba de scurta
perioadă de pontificat al lui Alessandro de Medici, abia împlinite 2
săptămâni.
Camillo Borghese. Sensul mottoului a rămas nepătruns (misterios) până
azi, în pofida nenumăratelor interpretări. Într-o singură privință sunt
cu toții de acord: acest mottou este cel mai criptic și mai
indescifrabil dintre toate profețiile lui Malachia.
Alessandro Ludovisi – fondatorul Congregației "De Propaganda Fide" –
toată perioada pintificatului său a fost prins în tratative de pace și
în potolirea cauzelor de războaie: în primul rând controversele
politice.
Pe blazonul lui Maffeo Barberini sunt reprezentate albini care zboară
în jurul crinilor și a trandafirilor. Interpretarea corectă a acestui
mottou, totuși, este nesigură deoarece, considerând reproducerile stemei
din acea vreme, pe blazon nu apar florile de care vorbește profeția.
Giovanni Battista Panphili (Panphily) a fost proclamat papă chiar în ziua de Înălțarea Sfintei Cruci. Aluzia este certă.
Emblema pontificală a lui Fabio Chigi era formată din două coline
deasupra cărora veghea o stea. Atributul “custus” (o formă medievală a
lui „custos”) completează ideea blazonului: „sentinela munților”; deși
sunt dintre cercetători care consideră că ar fi o aluzie la prenumele de
Chigi. De adăugat și faptul că acest papă a instituit în Roma un „Monte
di Pietà”.
Iuliu (Giulio) Rospigliosi a fost ales papă într-o sală deosebită a
palatului pontifical, numită sala lebedelor (olorum). Atributul “sidus”
până în prezent este fără tălmăcire.
Emilio Altieri a fost ales papă pe data de 11 mai 1670, zi în care fluviul Tevere atingea cote alarmante (flumine magno).
nu există nici o explicație plauzibilă a acestui mottou, cu atât mai
mult cu cât apelativul de „bestie nesătulă” cu greu i se poate atribui
lui Benedetto Odescalchi.
Alegera lui Pietro Ottoboni a avut loc pe 6 octombrie, zi dedicată
Sfântului Brunone, sfânt trecut în conștiința istorică ca unul dintre
cei mai mari penitenți ai Bisericii.
Antonio Pignatelli aparținea unei nobile familii napoletane care, în oraș, locuia lângă poarta numită "del rastrello" (rastrum).
Francesco Albani, sfințit preot numai în 1700. Acestui mottou ni i
s-a găsit o interpretare adecvată; singura care a fost emisă, dar ne
acceptaă ar fi că, lipsit total de tact politic și de îndemânarea
practică a administrării a avut de înfruntat situații destul de dure. În
acest caz ar fi o subtilă ironie (de genul: de ce trimiți pentru front
pe unul pe care nici cu o floare nu trebuie să-l atingi?!).
Michelangelo Conti – pontificatul lui este caracterizat de o aspră și continuuă condamnare a oricărei formă de
erezie, cu precădere Janzenismul.
”Soldat în război” – Pier Francesco Orsini a fost papă într-o perioadă în care s-au înregistrat războaie în toată Europa.
Lorenzo Corsini caratterizzň a caracterizat pontificatul său mai ales
cu marile opere urbane (edificii) pe care le-a comandat și susținut în
toată Roma. În acest caz mottoul s-ar referi la activitatea sa neobosită
de magnat și de iubitor al artei, cu precădere de arhitectură urbană.
Nici o explicație plauzibilă în privința acestei profeții care-l
privește pe Prospero Lorenzo Lambertini, din Bologna. Totuși nu lipsesc
exegeși care pun mottoul în legătură cu faptul că Benedict al XIV-lea a
încurajat și susținut agricultura prin diminuarea taxelor și promovarea
schimbului comercial.
Nenumărate dar și divergente explicații au fost avansate pentru acest
mottou care-l privește pe Carlo Rezzonico din Venezia, dar nici una nu
se bucură de susținerea specialiștilor. Explicația cea mai avansată de
până acum ar fi că pe vremea pontificatului său mulți dintre franciscani
divizați în mici institute religioase au fost reuniți în Ordinul
Fraților Minori, cu sediul în Umbria..
Cea mai răspândită explicație care poate fi întâlnită cu privire la
mottoul care-l desemneazpă pe Lorenzo Ganganelli (numele complet:
Giovanni Vincenzo Antonio Ganganelli) este că el ar fi avut (are) în
blazonul papal un urs în alergare. Această interpretare nu poate găsi
temei din moment ce emblema lui Clement al XIV-lea conține, în partea
superioară semnul clasic al franciscanilor (două mâini încrucișate), iar
în partea de jos muntele cu trei coline. Prin urmare și acest mottou
rămâne fără explicație.
Mottoul sintetizează nenumăratele vicisitudini pe care Giovanni
Angelo Braschi a fost nevoit să le îndure: într-adevăr, după ce a fost
făcut prizonier de către francezi a fost târât mai întâi la Siena, apoi
la Bologna și, în sfârșit, la Parma de unde la 29 august 1799 a fost
încărcat într-o căruți de țară și transportat în Franța, la Briançon și
apoi la Valence, unde a murit prizonier.
Gregorio Barnaba descendent ai familie de conți Chiaramonti a fost
fost și el făcut prizonier de Napoleon Bonaparte. Specialiștii cred că
mottoul face trimitere la blazonul lui Napoleon, pe care trona o acvilă.
Annibale della Genga a fost descris de colaboratorii săi cei mai
intimi caastfel: „fidel cauzei Bisericii precum un câine și, în același
timp, prudent în întreprinderile sale precum un șarpe”.
Francesco Saverio dei Castiglioni a întrupat din plin această
descriere profetică: prin smerenia și bunătatea sa a restabilit multe
relații cu statele moderne (rupte de intransigența predecesorilor săi)
și, în plus a obținut mari concesii (de amintit libertaea religioasă
pentru catolicii armeni dată de Sultan și ridicarea unei patriarhii
pentru păstorirea acestora).
- 11 papi înainte de ultimul
Bartolomeo Alberto Cappellari provenea dintre călugării camaldolenzi,
Ordin religios fondat în Toscana (Etruriae). Specialiștii înclină să
creadă că pentru atributul “balneis” nu se poate găsi o explicație
satisfăcătoare, deși nu lipsesc nici aceia care pun termenul mottoului
în legătură cu baia de sânge produsă în Roma de armatele austriece,
chemate de acest papă „pentru restabilirea ordinii”. Majoritatea
înterpreților, însă consideră termenul ca fiind un fel de întărire a
termenului “Etruriae”.
În timpul pontificatului liberalului Giovanni Maria Mastai Ferretti,
Roma a devenit capitala Iatliei. Cu această ocazie papa Pius al IX-lea a
fost nevoit să suprapună crucea pontificală peste crucea sabaudă (caeea
a casei de Savoia).
mulți sunt interpreții, care urmând modalitatea de dinainte de 1595
(data publicării textului profețiilor) să se limiteze la stemă:
într-adevăr, Vincenzo Gioacchino Pecci avea pe blazon o cometă. Aceasztă
explicație nu este ecceptată de toți, cei mai critici dintre
specialiști, consideră că este o referință la enciclica acestui papă:
Rerum novarum (1891), enciclică care angaja Biserica într-o luptă decisă
pentru demnitatea și drepturile muncitorilor. Destinderea relațiilor cu
Kulturkamp-ul lui Bismark, citit de unii, nu este aproape deloc luat în
seamă.
Mottoul se referă explicit la bunătatea și la credința arzătoare a
lui Giuseppe Melchiorre Sarto, din Riese (Treviso). Wilhwlm Hunnermann,
într-o viață romanțată a acestui papă – intitulată întocmai: „Flacăra
vie” (în traducerea românească) – pune bine în evidență această flacără
vie interioară care l-a consumat văzându-i din nou pe creștini
ucigându-se între ei. Concluzia cărții lui W. Hunnermann este că „s-a
stins de durere și de suferință morală”.
Pontificatul lui Giacomo della Chiesa a fost marcat de evenimentele
funeste care au devastat lumea și de plânsul care a urmat acestor triste
evenimente. Mottoul se referă la numărul mare de oameni
(creștini-necreștini; catolici-necatolici) care au sfârșit pe front și
la numărul mai mare al acelora care au căzut victime sistemelor
totalitare și atee.
În ciuda reproșurilor aduse acestui papă precum că ar fi tăcut în
fața nazismului, totuși specialiștii găsesc cea mai plauzibilă și
acceptabilă explicației mottoului care-l privește pe Achille Ratti (papa
Pius al XI-lea), care s-a ridicat împotriva nazismului cu enciclica:
„Mit brennender Sorge”, în care taxa nazismul ca total anticreștin și-l
anatemiza. Aceeași atitudine de condamnare și de anatemizare a avut-o
față de toate regimurile totalitare și atee, fie că erau ele în Spania,
Portugalia, Rusia, Mexic sau Germania; „credință neclintită”.
Eugenio Pacelli, a fost păstor al Bisericii în timpul celui de-al
doilea război mondial și îndată după. Lui i-a revenit dificila menire de
a călăuzi poporul în reluarea vieții și reconstricția postbelică. El
este acela care a trebuit să plinească rolul de călăuză morală,
spirituală și materială într-o lume devastată de ură și de război.
Angelo Giuseppe Roncalli a fost Patriarh de Venezia (nauta). Termenul
“pastor” se referă la neobosita sa activitate de călăuză, și nu doar
spirituală, a tuturor nu numai a Bisericii sau a catolicilor. Exegeții
mai exigenți nu acceptă nicidecum o explicație atât de simplistă. Tocmai
pentru că au renunțat la faptul de a folosi aceleași mijloace și metode
de interpretare ca pentru primele 77 de mottouri (anterioare publicării
profețiilor și deci suspecte de determinările istorice știute, aspect
cu care de altfel toți cercetătorii sunt de acord). Astfel, pentru
acești cercetători cele două substantive (nu sunt sdjective sau
atribute, ca în multe alte cazuri) legate între ele prin conjuncția
copulativă „et” mottoul face referință nu atât la locul natal sau de
cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult; ci la
însemnătatea Conciliului Vatican al II-lea, în a cărei deschidere papa
afirma că nu este un conciliu dogmatic și doctrinar, ci un conciliu
pastoral. Acest conciliul împingea „barca lui Petru” (nauta) spre noi
orizonturi.
Și în privința lui Giovanni Battista Montini sunt câteva divergențe
de interpretare. Interpreții care vor să lichideze repede și ușor susțin
simplu că în stema acestui papă sunt trei crini. Și ca explicația să nu
se termine prea brusc mai adaugă și faptul că în iconografia creștină
crinul este „floarea florilor” (lucru foarte adevărat de altfel, dar nu
de aplicat aici, spun alții). Într-adevăr, cercetătorii mai critici și –
într-un anumefel – mai curajoși, renunță la principiile ermeneutice
anterioare publicării „profețiilor” în „Lignum vitae” (1595) și caută
explicații mai plauzibile. Aceștia interpretează mottoul ca făcând
referință la grija și la activitatea stăruitoare a acestui papaă pentru
afirmarea demnității vieții fiecărei ființe umane (cu enciclica „Humanae
vitae”) ca și inflexibilitatea lui în afirmarea „florii florilor”
pentru viața clerului (cu enciclica „Sacerdotalis coelibatus”).
Pontificatul lui Albino Lucani a fost de numai 31 de zile; practic timpul unui ciclu lunar (?).
Karol Wojtyła pare că este deja condamnat de istorie să fie reținut
ca papa polonez. Mottoul cu care este profetizat el (încă în dezbatere)
ar putea să se refere la una din aceste trei evenimente:
- concomitent cu nașterea sa a fost și o eclipsă de soare;
- faptul că provine dintr-o țară din est (levante del sole);
- spune activitatea sa imensă și pelerinajele sale apostolice pe toată fața pământului (întocmai ca soarele).
- 111 – De gloria olivae – Benedict al XVI-lea (2005 – în viață)
Bavarezul Joseph Ratzinger, care a succedat lui Carol este desemnat
de profeție ca fiind „de gloria olivae”. Dincolo de faptul că mottoul
este destul de obscur, pare și prematur să se lanseze interpretări (se
știe, doar că profețiile sunt înțelese abia după plinirea lor). Cu toate
acestea iată că sunt și interpreți, care (chiar înainte de moartea lui
Ioan Paul al II-lea) au lansat explicații ipotetice (se-nțelege). Iată
câteva dintre aceste ipoteze:
- plecând de la faptul că măslinul este simbolul păcii, unii cred (au
crezut) că pontificatul succesorului va fi centrat pe pacea universală
în numele lui Isus.
- repeziții, că mottoul ar putea să se refere la stema noului papă, „așa cum s-a mai întâmplat și-n trecut”.
- cei mai îndrăzneți, plecând de la faptul că măslinul este simbolul
iudeilor (și aceasta în conformitate cu Biblia), au avansat supoziții
mult mai îndrăznețe: ....
- De fapt, Ratzinger a facut parte din Ordinul Benedictinilor. Tocmai
de aceea si-a atribuit numele papal Benedict. Si ghici ce? Simbolul
Ordinului Benedictinilor este... maslina
Petrus Romanus
Pentru ultimul papă numele este cât se poate de sugestiv: Petru a
fost primul pontif, un alt Petru va fi ultimul pontif. Acestuia
"Profeția lui Malachia" nu i-a dedicat doar un simplu motto, dar câteva
versuri în limba latină:
In persecutione extrema sacrae romanae ecclesiae sedebit Petrus
romanus, qui pascet oves in multis tribulationibus; quibi transactis,
civitas septis collis diruetur, ed Judex tremendus judicabit populum
suum. Amen.
A căror traducere sună cam așa:
În timpul ultimei persecuții a Sfintei Bisericii Romane, pe scaun
va sta Petru romanul, care-și va păstori turma printre foarte multe
suferințe (încercări) tribolazioni; iar când aceste încercări se vor
sfârși, orașul celor șapte coline va fi distrus, și judecătorul cel de
temut va judeca poporul său. Amin (Așa să fie).
Bibliografie
- Le profezie sui papi di San Malachia (vescovo) - R. Ernst,
- Le profezie di Malachia - T. Alfred,
- L'Ultimo Papa - J. Hugh.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu