Strigăte spre nicăieri (XX)
Dana, aici, de ziua ta
Aduc cu vorba ce nu pot cu fapta
N-am altceva să-ți dau în dar.
Atâta pot și sper că nu-n zadar.
Aș vrea ca ceea ce îți scriu
Inimii tale să îi placă,
Căldură și-n a ta să facă
Iar mai apoi și eu să știu.
Doar niște vorbe amărâte...
Ele-s în schimb din inimă pornite.
Zoresc de-acolo ca să-ți spună:
"Inima mea este nebună".
Uimită-i ea și bate disperată,
Ar vrea să știi că tu ești adorată.
Te rog! Te rog! Te rog și te implor,
Ascultă și acceptă că tu-mi ești al meu dor!
Donkeypapuas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu