Strigăte spre nicăieri (XI)
Nu-s ochii tăi cei din pictură,
Chiar de tabloul îți este dedicat,
Și chiar de artistul chinuitu-s-a și-a desenat
Proporții și detalii cu-asupra de măsură.
Dar ochii nu-s! Ai ochii melancolici
Precum cei de puștoaică, din clasa-ntâi primară...
Să nu condamni zugravul. N-a sesizat greșeală.
Dar nu știa că ochii melancoliei îi sunt paznici.
Am intuit dar eu ce-ascund ăști doi sub zâmbitoarea față:
Tu vrei să fii iubită. Da,! Iubită și Iubită-n astă viață.
Donkeypapuas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu