Strigăte spre nicăieri (XII)
Cu ce te-am supărat atât de tare
De m-am trezit cu o banare?
Așa repulsie stârnesc eu oare?
Atât de rău ce am făcut?
Ce am scris oare și nu ți-a plăcut?
Cu ce blestemății oi fi eu cunoscut?
Diplomații cu mine? Egal sinceritate;
Franchețea foarte-adesea aduce libertate.
Sunt sincer și la rându-mi prefer onestitate.
Că deranjez? O știu! Puteai să spui:
"Mai lasă-mă în pace. Aduci necazuri LUI."
Și nu călcam în străchini... Și nici dureri de cap...
Sinceritatea este un bun și amar hap.
Donkeypapuas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu