luni, 18 ianuarie 2021

Strigăte spre nicăieri (XV)

Strigăte spre nicăieri (XV)

Nu din orgoliu scriu, ci din prostie
Și rău știu că tot fac. Și mie dar și ție.
Prietenii îți pun la încercare
Iar când îți scriu "IUBESC" produc oroare.

Cum am ajuns să mă îndrăgostesc de-o divă
Din altă lume, din univers străin?
Atracție fatală, nu sentiment benign.
Uf, inima asta! Cât e de parșivă.

Și cum de am ajuns să îndrăgesc ființă care
E dintr-o altă lume, din cea strălucitoare?
În high class viața și-o petrece dulce.
"E intangibilă!" - are dreptate cine zice.

Donkeypapuas 

Niciun comentariu: