joi, 21 iunie 2012

Băsescu, într-o companie selectă

În istoria modernă a României n-au existat arestări şi condamnări de foşti prim-miniştri. Ae fi fost destule motive dar cei care ştiau într-adevăr cu ce se mănâncă deţinerea PUTERII, aceştia cunoşteau şi existenţa acelui "raison d'Etat", absolut necesar pentru un conducător al unei ţări ca România.

Două excepţii aflăm însă de la această procedură faţă de foştii premieri: aceea a legionarilor şi aceea a kominterniştilor. Primii au pe conştiinţă numele lui Iorga şi Argeşanu (Argetoianu a fost şi el la un pas de a fi lichidat); cei din urmă numele lui Maniu, Argetoianu, Gigurtu, Tătărăscu, Vaida-Voevod, Văitoianu.

Iată că azi măreţul lider de la Golden Blitz şi-a aflat adevăratul grup de idei şi practici politice.

PS: fac pariu că ăn următoarele zile vom asista la urletele de fericire ale camarazilor-tovarăşi îmbrăcaţi  în cămăşi roş-verzui (la figurat vorbind) şi care vor clama "Trăiască Justiţia din România! Trăiască Stal..." - pardon, asta-i din alt film.

4 comentarii:

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Cu alte cuvinte, in virtutea acelei "raison d'Etat", functia de prim ministru intr-un stat ca Romania ar trebui sa-i garanteze ocupantului imunitate vesnica, indiferent de matrapazlacurile si faradelegile la care sa face partas, nu? Hmm, fara suparare, dar la o asemenea judecata, fiind orele inaintate, nu pot sa spun decat: noapte buna!

Donkeypapuas spunea...

Da! Iar datele istorice sunt exact cele scrise acolo şi pot fi verificate. Înainte de a comenta vă rog să vă informaţi.
Din 1866 până în 1940 - nici un fost prim-ministru nu a avut de tras ponoase (şi au fost cazuri grave). Repet: ZERO
Pentru că există acel "raison d'Etat" de care dumneavoastră se pare că n-aţi auzit. Un "interes de Stat" pe care România mereu a trebuit să-l aibe în vedere. Şi în dese rânduri să aleagă, prin oamenii ei de Stat, soluţia cea mai bună între două dezastre.
Iar oamenii care au trecut prin experienţa puterii, ei bine, aceia pot judeca pe alticneva care a fost pus în aceeaşi situaţie. Oamenii mici însă, clienţii cârcioumilor Golden Blitz...

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Pai, sa ne intelegem: eu nu contest veridicitatea datelor istorice, ci validitatea rationamentului. Pentru ca daca mergem pe urmele lui, un partid se poate folosi de membrii sai care au fost la un moment dat prim ministri pentru a comite (pe fata) toate faradelegile posibile. Daca le garantam acestor oameni imunitate vesnica la adapostul unor asa-zise ratiuni de stat, de ce n-ar putea ei sa fure pe fata, sa ameninte, ba chiar sa comande asasinate politice, stiind ca oricum nu vor fi condamnati, pentru ca, nu-i asa, e la mijloc interesul statului? Si in fond ce interes are statul? Sa slujeasca cetatenii, sau sa se transforme intr-o fortareata ermetica la adapostul careia pot fi comise toate abuzurile? Ce a fost in trecut e una, nu inseamna ca se aplica de acum pana la sfarsitul veacurilor. Oamenii de stat, indiferent de functie, trebuie sa se supuna si ei acelui articol din Constitutie (buna, rea, cum o fi ea) care spune ca "nimeni nu e mai presus de lege". Altfel ajungem la modelul Putin. Or un model firesc ar fi cel in care ar fi trasi la raspundere penala si cel care a chemat minerii, si cel care a vandut flota, si cel care a inceput distrugerea industriei spunand ca e un "morman de fiare vechi" si toti ceilalti care se fac vinovati de faradelegi.

Donkeypapuas spunea...

Pentru Rossia interesul de stat îl reprezintă, de 300 de ani, înghiţirea a cât mai multor popoare. Pentru Franţa, interesul de stat îl reprezintă menţinerea echilibrului european. Pentru noi, românii, interesul naţional l-a reprezentat supravieţuirea între trei imperii. Cu orice mijloace. Asta pentru a ieşi din conceptele abstracte cu care ne împuie atâţia urechile şi să trecem la realitate.
"Modelul Putin" de care vorbiţi bântuie parcă din veşnicie Rossia. De ce îl vânturaţi atunci într-o ţară care nu are apetenţă pentru modelele politice ruseşti? A! Pentru că îl găsim la Caragiale ("Avem nevoie de o dictatură ca-n Rusia" - citat duă ureche) şi la un anumit personaj politic pe care îl susşineţi.
Iar dacă puneţi cele trei dosare menţionate de dumneavoastră (mineriada, flota şi industria( alături de fabuloasele dosare de "corupţie" - termopane, Tamara, trofeul calităţii - cred că lucrurile devin ridicole de la sine.
PS: în ultimele zile am aflat că cea mai profitabilă societate industrială românească este falimentară, sau cel puţin aşa era plănuit la un moment dat să fim aburiţi. Să nu fie domnii "tradiţionalişti" scandalizaţi?