Senzaţia mea este că ne lovim la Florian Bichir - chiar dacă o fi mânat de cele mai bune intenţii - de o neputinţă de a cerceta subiectele propuse de volumele sale (atentatul la adresa Mareşalului, episodul 23 August) pentru că în demersul său este subminat de anumite clişee de mitologie istorică (termen pentru a machia dezinformarea în acest domeniu), precum stă aberanta paralelă între Mareşalul nostru, care avea rol politic în stat, şi Mareşalul Finlandei, care, până în vara lui 1944, a avut doar un rol militar de-a lungul conflictului mondial.
Apoi, mi se pare cam urechism să se pretindă că Mişcarea Naţională de Rezistenţă (luptătorii din munţi) şi-ar afla începuturile la sovietici (sic!) numai pentru că cei utilizaţi făcuseră parte din Mişcarea Legionară. Başca faptul că această rezistenţă este redusă doar la contribuţiile legionare, excluzând celelalte componente ideologice (militari, ţărănişti, liberali).
Apropo, mărturiile liderilor partidei naţionale din Partidul Comunist arată că Ana Pauker, principala reprezentantăa lui Stalin în România, le reproşa acestora înfăptuirea schimbării de orientare de la 23 August iar Lucreţiu Pătrăşcanu, principalul artizan politic, a avut o soartă de-a dreptul tragică, poate ca dovadă că Moscova nu uită şi nu iartă.
 |
| Florian Bichir |
 |
| Marian Moşneagu, Florian Bichir şi Mihai Ionescu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu