Nu era un secret pentru nimeni, cred, că în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale vor intra Victor Ponta şi Klaus Iohannis. Problema se opunea doar a distanţei dintre cei doi, problemă care nu ştiu cât de concludentă ar fi pentru al doilea tur. Şi aceasta deoarece în al doilea tur se resetează TOTUL, după cum o spun consultanţii electorali. La care adăugăm experienţa alegerilor prezidenţiale de până acum:
- în 1992 pentru Constantinescu (31%) era practic imposibil să-l depăşească pe un Ion Iliescu intrat în turul doi cu 47%. Rezultatul final va fi 61,5 la 38,5 în favoarea lui Iiescu. Nici nu era momentul istoric! Dar...
- în 1996 acelaşi Emil Constantinescu (28%) nu numai că depăşeşte ecartul de 5% care-l despărţea de Iliescu (32%), dar reuşeşte să ajungă la 54,5% în turul doi (adică să dubleze practic scorul acumulând alte 26 de procente)! Iliescu reuşeşte să ajungă de la acele 32 de procente, la 45,5%. Perdantul, care fusese principal favorit, a acumulat în tutul doi alte 13 procente.
- în 2000 situaţia poate fi trecută la excepţii. În faţa vânturatului "pericol Vadim" (28%), acelaşi Ion Iliescu (cu 36%) adună alte 20 de procente mulţumită partizanilor de conjunctură. Cu toate acestea "tribunul" tot reuşeşte să-şi adauge alte 5 procente şi să prezinte 33% în turul doi.
- situaţia cea mai interesantă este aceea din 2004, foarte asemănătoare cu cea din ziua de astăzi, raportat la principalii doi candidaţi. Traian Băsescu (34%) avea nevoie de 7 procente pentru a-l egala pe un Adrian Năstase aflat în culmea puterii sale. Başca alte 9 procente pentru a câştiga sigur alegerile. Şi reuşeşte! În turul al doilea Adrian Năstase ăşi mai daugă DOAR OPT PROCENTE la capitalul său electoral. În schimb Băsescu ajungea la 51%, câştigând 17 procente.
- paradoxal (pentru candidaţii PSD) dar acumularea cea mai mare de la un prim tur la cel secund, într-un climat de alegeri NORMALE, se prezintă la alegerile din 2009 în care chalengerul Geoană (31% în primul tur) reuşeşte în faţa favoritului Băsescu (32,5%) să-şi adauge alte 18,5 procente la al doilea tur şi, cu toate acestea, să piardă la mustaţă pentru că Băsescu reuşea să adauge un spor cu puiţin mai mic, dar suficient, de 18%.
Prin urmare nimic nu este bătut în cuie mai ales dacă ne uităm la rezerva electorală reprezentată de tabloul votanţilor care au preferat ceilalţi candidaţi cât şi de numărul votanţilor care se vor prezenta la urne abia în al doilea tur. Ori aici situaţia se prezintă foarte interesant în funcţie de blocruile de votanţi care au preferat să-şi dea votul celorlalţi contracandidaţi. Aceste blocuri s-au împrăştiat, după cum am avertizat, într-un mod care a slujit în blocarea posibililor pretendenţi ce ar fi pus în primejdie jocul ce ar fi trebuit să-i aducă (şi chiar i-a adus!) pe Ponta şi Iohannis în turul doi. Cam fiecare din aceste structuri se învârte în jurul a 8 procente fiecare- Să vedem ce trăsături definesc aceste blocuri:
- BLOCUL BĂSIŞTILOR ÎNVERŞUNAŢI, în care voturile s-au scindat între Udrea şi Macovei. Nucleul dur al partidei băsiste şi care se defineşte a fi "de dreapta". În ce parte se vor duce partizanii? Poate o parte va sta acasă dar majoritatea lor vor prefera un candidat opus lui Ponta. Bun, va mai exista şi o minoritate care va prefera o "administraţie Ponta" pentru că viitorul "opozant Băsescu" să se pretindă un pol de coagulare a "Rezistenţei" dar acestea sunt halucinaţiile minorităţii din cadrul minorităţii.
- BLOCUL DISIDENŢEI LIBERALE - reunind votanţii Tăriceanu, Meleşcanu. Poate că unii din aceştia or fi fost în realitate votanţi PSD mergând pe "manevra EBA" utilizată de partidul băsist la nişte alegeri europene. Dar majoritatea chiar are o afinitate liberală faţă de cei doi candidaţi. Prin urmare, şi în cazul acestor 7 sau 8 procente se manifestă o ideologie de draptă liberală care-i va pune în dilema dirijării votului în turul doi. Spre stânga impozitelor şi baroniadei ori spre dreapta liberei iniţiative şi a statului de drept şi a egalităţii în faţa legii?
- BLOCUL NAŢIONALIST-POPULIST, cu cu Vadim, Funar şi DD. Aş spune că este cel mai impredictibil electorat. La ei opţiunea se va pune între a nul alege cu nici un chip pe "nazistul Klaus" sau a nu-l alege pe "jidanul Ponta". În plus, o imortantă parte din aceştia manifestă o slăbiciune destul de puternică în faţa agresivei propagande ruseşti. Iar aici, pentru a fi imprevizibilitatea şi mai mare, intră în acţiune şi reacţia faţă de concesiunile pe care candidaţii le vor acorda UDMR.
- BLOCUL MAGHIAR, undeva la 5 sau 6 procente, care iarăşi se găseşte într-o mare dilemă. Pe de-o parte, politica paşilor mărunţi adoptată de UDMR (spre separatism, ca să ne-nţelegem) va îndemna conducerea acestei formaţiuni să-l sprijine pe Ponta. Dar afinitatea regională va induce minoritarilor maghiari mai degrabă o simpatie spre candidatul UCL.
Şi acum etalăm cărţile pe masă.
Ponta are nevoie de 9,5 procente pentru a cîştiga. Dar de unde le va obţine? Speranţa lui constă într-o demobilizare a UCL şi în susţinerea fanatică din partea disident-liberalilor, naţionalist-populiştilor şi a autonomiştilor maghiari. Ceea ce se bate cap în cap! Să spunem că ar putea aduna câte 3 procente de la fiecare grup. Totuşi, trăieşte periculos!
Iohannis are nevoie de 19,5 % pentru a câştiga (de 9 procente pentru a-l egala pe Ponta şi de late 10 spre a ajunge la 50%). Dar de unde pot veni voturile? Pe de-o parte, s-ar putea conjuga aici voturile "de dreapta", poate nu toate, dar probabil 10%; pe de alta se pot uni (ŞI AICI!) voturi maghiare cu cele naţionalist-populiste. Dar vor ajunge ele să acopere deficitul de 9,5?
În faţa ambelor tabere se găseşte şi pachetul necartat ce poate răsturna, prin votul celor care se vor prezenta doar în turul al doilea, victoria într-o parte sau alta. Asta dacă jocul este corect! Pentru că mai există o variabilă!
A TRIŞORULUI, cu asul DNA ascuns în mânecă, şi care poate azvârli o tabără de la masa de joc în subteranele Ministerului de Interne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu