Sunt nişte imagini filmate nu cu mult timp în urmă, pe 11 Noiembrie 2013, când s-a serbat hramul bisericii cu grad de capelă militară "Sfântul Mina" de pe lângă "Regimentul 30 Gardă şi Protocol Mihai Viteazul". Cu această ocazie s-a dezvelit şi statuia marelui voievod al cărui nume îl poartă unitatea militară, creaţie sculpturală a lui Eugen Ilina. Vă las să vă delectaţi cu câteva piese instrumentale interpretate de Muzica Reprezentativă a Armatei.
2 comentarii:
Frumoasă interpretare, dle! Inima tresaltă,gându' spre înaintaşii noştri, spre eroii noştri, spre cei care au dat suprema jertfă pe câmpurile de bătaie, spre cei SMULŞI din sânul familiilor cu misiunea de a APĂRA ŢARA de duşmani, de invadatori, chiar dacă aveau inimile frânte şi zdrobite de doru' de casă, de familie, da' mai ales de copilaşi, odoare sfinte şi preţioase ce PERSONALIZEAZĂ ŞI ÎNTĂRESC familiile de români etc. Da, emoţia inundă inimile sensibile şi le umplu de patriotism, fără a fi o vorbă goală de conţinut, iar gândurile zboară spre acei martiri, eroi ce s-au sacrificat pt. noi, urmaşii lor, pt. Ţara lor sfântă şi dragă, pt. pământurile lor cotropite de duşmani, pt. steagu' lor sfânt şi preţios... Şi pt. că tot ai postat aceste cântece militare patriotice, iar astăzi este Ziua naţională a României, îţi urez, Donkey dle: La mulţi ani, la mulţi ani România, la mulţi ani oameni buni! Îmi place patriotismu, vibrez adânc la tot ce a însemnat file de istorie marcate cu sânge, sacrificiul acelor oameni simpli, cu familie, cu nevoi, cu griji şi aspiraţii, da' cu mult curaj şi imnimi mari, fiindcă, Donkey dle, la ceas de bătălie, de mult curaj ai nevoie, de spirit de sacrificiu, de nevoia de a-ţi STĂPÂNI FRICA ce te cuprinde, teama de moarte, de acel sfârşit violent şi nedrept, de multă stăpânire de sine în faţa morţii care e ATOTPREZENTĂ, stăpânitoare şi care nu face diferenţe, nu negociază şi nu filtrează. EA este prezentă acolo şi nimic altceva. Un singur lucru ai de făcut: să te obişnuieşti cu EA, să ştii să o înfrunţi cu demnitate, ssă conştientizezi că ea face jocurile, iar tu nu ai decât să te supui în faţa ei. Un singur lucru mai poţi face: să faci slalom în faţa ei, să jonglezi cu multitudinea mijloacelor de distrugere a fiinţei vii, a oamenilor, într-un mod selectiv şi echilibrat. În rest...
Cu respect,
Pensionaru'
Dar mai ales te apucă dorul de armată, nu-i aşa, Pensionarule?
Trimiteți un comentariu