Vă mai amintiţi clipul formaţiei Genesis, Jesus He Knows Me? Îl veţi afla la finalul postării. Acolo erau ironizaţi teleevangheliştii din America. În filmul de faţă este portretizat un soi asemănător de persoane. Da, ne aflăm de data aceasta în miezul lumii neoprotestante, a pastorilor şi predicatorilor, a "minunilor instant", a spiritualismului cu iz penticostal.
Filmul lui Richard Pearce ("No Mercy", "Country") ni-l aduce în faţă pe Jonas Nightengale, interpretat de Steve Martin ("Roxanne", "Poveste din L.A."), un predicator intinerant. În fapt, un escroc profesionist care se foloseşte de o echipă întreagă de alţi profesionişti ai iluziei, între care mâna sa dreaptă, Jane (Debra Winger - "Văduva neagră", "Cuvinte de alint", "Ofiţer şi gentleman"), în scopul de a-i uşura de bani pe fraierii care-i ascultă predicile. O pană îl obligă să se oprească şi într-un colţ din Kansas devasta de şomaj şi cu pericolul secetei bătând la uşă.
Cinicul Jonas află prilej şi aici de a extorca bani frumuşei de la populaţia şi aşa sărăcită, cu toată opoziţia şerifului local Will Braverman (Liam Neeson - "Misiunea", "Michael Collins", "Lista lui Schindler", "Războiul Stelelor - Ameninţarea fantomei"). Dar ce ar fi dacă tocmai celui care este un maestru al înşelăciunii, celui care promite minuni la minut, omului uns cu toate alifiile mistificării, farsorului de geniu, deci tocmai acestuia să-i joace Dumnezeu o farsă? Adică să se petreacă o minune "pe bune". Vindecarea miraculoasă a unui schilodit fizic pune în mişcare resorturile interioare ale vindecării acestui schilodit sufleteşte care este predicatorul Jonas.
Deci, care este motivul apariţiei minunilor? Convingerea mulţimilor sau mişcarea inimii?
Urmăriţi-l, măcar pentru minunata muzică gospel ce îl însoţeşte.
Îl puteţi urmări şi pe linkurile următoare subtitrat în româneşte:
Partea 1:
Partea 2:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu