Danemarca ia campionatul cu patru capitale înainte de final. România ia plasă cu Chişinăul.

Reprezentanta Danemarcei, Emmelie de Forest, cu piesa "Only Teardrops" şi-a asiguratcâştigarea ediţiei din acest an a Eurovisionului cu mult înainte de a se sfârşi prezentarea tuturor punctelor acordate. Mai exact, urmau încă patru ţări să-şi prezinte opţiunile şi deja calculele indicau o victorie matematică a ţării nordice. Restul a fost doar o formalitate spre a se vedea diferenţele de puncte.



 Iar pentru noi, un suspans amar aşteptând să vedem dacă ne menţinem pe locul 13. Anul trecut Mandinga s-a clasat pe 14, pentru reamintire.

Şi anul aceta a fost o competiţie între blocuri regionale cu gusturi regionale. În spatele Danemarcei s-au ţinut strâns o perioadă melodiile Azerbaijanului şi Ucrainei. O surpriză o vedem şi aflarea plutonul fruntaş a piesei greceşti, ce cu "Alcoolul este gratis". Revenind la blocurile regionale, constatăm anul acesta cu surprindere că am luat multe puncte prin votul zis "geopolitic" al nordicilor. Şi tot suprinzătoare este lipsa sprijinului diasporei din Spania şi Italia. Cred eu că cei de acolo au votat piesa Moldovei. Nu cred că a fost ceva cauzat de moderarea adusă de jurizare pentru că tot ar fi trebuit să fi luat 5-6 puncte.  De la blocul (fost) sovietic nu am luat nimic. Cum mai nimic nu ne-a venit nici de la slavii sudici ori de la Ungaria. Şi nici din Cipru ori Israel. Ceea ce ne reîntoarce la succesul avut în cadrul blocului nordic.

Constatăm în privinţa Moldovei reapariţia punctajului acordat România ca indice geopolitic al orientării conducerii ţării. Pe timpul lui Voronis se dădeau 12 puncte Rusiei pentru a sublinia cui i se închina "tavarişci prezident". Acum reiese că vârfurile politicii "maldaveneşti" au făcut viraj spre Kiev.

De obicei cotele caselor de pariuri sunt minimalizate. Pot să confirm însă că Danemarca a ost considerată mereu principala favorită. Şi altceva: cu vreo jumătate de oră înaintea începerii concursului România depăşea Suedia la cotaţii şi se găsea pe locul 13. Adică acela pe care chiar l-am obţinut în final. Aşijderea cu Suedia (locul 14 la cotaţii, acelaşi loc în finală).

E un loc frustrant, aş zice, pentru că nu am atins nici succesul visat de unii, dar nici dezastrul anunţat în tonuri funebre de alţii.