Narcisa Suciu - Ce-aţi văzut păstori

Îşi poate permite Euro-Reichul o pierdere ca aceasta?

Sunt destule voci care au început să prezinte ca sigură ieşirea (excluderea) Marii Britanii din cadrul Uniunii Europene. Sunt aceleaşi voci care preamăresc "eficienţa germană" şi chiar deplâng... înfrângerea lui Adolf Hitler!? Dar Regatul Unit nu reprezintă doar statul insular pe care-l ştim. Prin el se oglindeşte şi Commonwealth-ul britanic, acea comunitate de state ce se întinde pe o cincime din suprafaţa terestră a Pământului. Ca să vorbim direct: este uşa de intrare spre resursele acelor ţări. 

Ori, umilirea politică a Marii Britanii cred că ar fi greu de digerat şi nu ştiu în ce măsură ar putea fi trecută cu vederea. Anglia ar putea să trăiască fără probleme în afara UE. A supravieţuit de atâtea ori chiar sub severe blocade militare (cea napoleoniană, de exemplu). Dar de unde şi-ar căpăta resursele Germania (hai, na, să băgăm în seamă şi Franţa)? Deci, de unde s-ar aproviziona cu materii prime  Germania şi Franţa? În Africa s-a consolidat puternic prezenţa Chinei, America este a... americanilor.

Ar mai rămâne o sursă. Şi, dacă la aceasta se va face apel, acest lucru nu este deloc liniştitor pentru noi, românii. Pentru că ar implica nişte costuri severe geopolitice. Accesul la bogăţiile RUSIEI se concretizează cel mai adesea în acorduri, mare parte secrete. Iar bucata pusă la bătaie este Europa de Est. Adică ŞI ROMÂNIA şi părţi din Românitate.Germania se află de mai mult timp într-o strânsă colaborare cu Rusia. Să ne reamintim acordurile cancelarului Schröder cu Gazprom-ul.

Asta îmi întăreşte părerea că personajul pe care-l avem în fruntea jocul Moscovei. Iar în momentul de faţă interesele Rusiei concordă cu ale Germaniei. De aici şi marea dragoste pe care o arată personaje din vârful României faţă de Berlin.

Dar de obicei, asemenea vals este unul care se lasă cu mortăciuni. Alo, Cotrocenii! Mă aude cineva acolo? Sau măcar nişte capete mai lucide de pe la "servicii". Orientaţi politica externă spre Anglia. Măcar pentru faptul că mereu a ieşit victorioasă.

Riceard loves Bibire. Ce potrivire!

O avalanşă de materiale de presă ce au ca subiect Biserica şi, cel mai adesea, sunt realizate cu scop denigrator, ne umplu ochii şi urechile de un tip încoace. O făcătură de acest soi a fost promovată şi săptămâna ce a trecut. Pesemne drept cadou de la moş Gerilă din minţile îmbâcsite de bolşevită cronică. Cazul unui om care şi-a dat duhul în timpul Sfintei Liturghii a fost dat drept exemplu al "nesimţirii de care dau dovadă preoţii şi babele ortodoxe". Doar sintetizez, nu redau exact.

Făcătura a fost demontată pe blogul unor entuziaşti ai apologeticii. Au fost şi un pic neatenţi dar asta mi-a dat prilejul să fac nişte conexiuni. Fără travaluil acelora nu aş fi intrat pe siteul Realităţii unde am aflat punctul de pornire al ştirii. Şi acesta este un neica ziarist de prin Bacău, Răzvan Bibire pre numele său, pe al cărui blog s-a produs dezinformarea.

Mă rog, e problema lui Bibire în ce raport se află cu onestitatea. Dar baiul nu este numai aici. Blogul acestei goarne din presă se află şi pe lista pe care o urmăreşte (deci o apreciază şi, în consecinţă, o diseminează) a vajnicului tradiţionalist înverzit şi diagonalizat. La domnul (sau camaradul, pentru unii) Claudiu Târziu mă refer.

Nu prea înţeleg eu cum vine treaba asta. O fi ceva mai de modă nouă. Nu ştiu nici cum se potriveşte cu dojanele de mustrare pentru nerespectarea Rost-ului în post. Îmi pare că şi aici aplică dubla măsură. Adicătelea poţi să dai cu popii de pământ (fie şi cu minciunele) atâta vreme cât eşti verde-nrourat?

Găsiţi mai jos două capturi de ecran, prima de pe blogul lipsitului de minte de la ContraSENS, iar în a doua se observă cum pe blogul lui Târziu e cu rost să fie link spre ContraSENS.

La pomul lăudat să te duci cu lanterna

În faţa Bărăţiei (numită de un timp „Piaţa Timpului”) Primarul general al Municipiului Bucureşti, domnul Sorin Oprescu, a inaugurat în seara de duminică, 4 decembrie, iluminatul special de sărbători. Inconvenientele cauzate bucureştenilor ce locuiesc pe bulevardele din centru şi, mai ales, de pe străzile adiacente au fost tratate de edilul şef în stilul caracteristic: „Groaznic!”

Un şir continuu de stângăcii – aşa ar trebui considerată festivitatea prin care luminile de Crăciun au fost aprinse de către municipalitate.

De la lăsarea serii şi până la momentul apăsării butonului magic (adică până la 18.30) de către domnul Sorin Oprescu, centrul Bucureştilor a fost lăsat pradă beznei. Dacă de-a lungul bulevardelor neoanele magazinelor şi restaurantelor suplineau cât de cât lucrarea pe care ar fi trebuit să o facă lămpile de pe stâlpii publici, pe străzile din jur altfel se prezenta situaţia. Aici, un întuneric total cuprindea totul şi îi zorea pe puţinii trecători. Aşa stătea situaţia cu străzile Pitar Moş, Jules Michelet sau cu strada Benjamin Franklin. Un prim minus adunat la nota de plată.

I se adaugă deruta în care s-au aflat virtualii spectatori ce ar fi vrut să urmărească mica ceremonie. Lipsa de informaţii cumulată cu titulatura dată piaţetei, neintrată încă în conştiinţa bucureştanului, a făcut ca cea mai mare parte a mulţimii (zece-cincisprezece mii de oameni) să se adune în Piaţa Universităţii, iar un număr mult mai mic (circa 2500) să se afle în faţa bătrânei biserici a Bărăţiei. În consecinţă, cei ce se aflau în faţa bradului înălţat la Universitate au fost martorii doar a izbucnirii bruşte a luminii din corpurile de iluminat şi... atât! Cei aflaţi în „Piaţa Timpului” au putut urmări nu numai discursul primarului, ci şi spectacolele corale pregătite . Au lipsit focurile de artificii, şi nici jocurile de lumini nu au fost prezente. Doar patru jerbe strălucitoare aruncând scântei pe scenă.

Şi traficul a fost perturbat. Pentru un timp bulevardul I.C. Brătianu a devenit spaţiu pietonal. La Universitate troleibuzele şi autobuzele RATB îşi făceau cu greutate loc înspre bulevardul Carol.

Bomboana pe tortul festivismului dezorganizat al Primăriei se constituie din înseşi aranjamentele de luminiţe instalate în chiar faţa clădirii ce adăposteşte instituţia administrativă. După modelul „unul da, altul ba”, globurile de beculeţe funcţionau sau nu.

Se perpetuează de fapt un lanţ al slăbiciunilor mai vechi. Sunt ani buni de când, în aşteptarea branşării ghirlandelor, oamenii din zonă revin pentru câteva ore cu un secol în urmă. Ne reamintim şi de acel blocaj uman din Piaţa Unirii cauzat de zecile de mii de curioşi veniţi să admire un... brad metalic. Cât despre aranjamentele luminoase... Cu tot respectul, au cam rămas aceleaşi.

„Este dreptul nostru de cetăţeni ai secolului XXI, care trăim într-o capitală europeană” – a rostit domnul Sorin Oprescu seara trecută. Ar fi cazul ca şi faptele să se ridice la înălţimea vorbelor.

Marian Hociung – 4 spre 5 decembrie 2011

PS: Imaginile foto le voi posta când îmi va permite calculatorul. Sau când voi reuşi se le descarc pe calculatorul altuia.

Update:

Bulevardul Magheru

Demostene: "Se vede pe stradă de la vitrine şi de la becurile de la maşini"

Strada Pitar Moş

Silvia: "Ne deranjează! Suntem bolnavi, cu probleme şi nu vedem pe unde călcăm".

Piaţa Universităţii

Matei Oană: "Pe mine nu mă deranjează că e întuneric. Acum depinde şi de situaţie. Sunt mulţi  derbedei pe stradă care se iau de lume".

Unu la primărie, unu la prefectură...

Sorin Oprescu: "Mai caută ce nu e în regulă, spune-mi mie şi încerc să le pun la punct."

Pragmatismul unui iubitor de artă

 
Bucureşti, vara lui 2011, caniculă, praf. Palatul Parlamentului, sala Constantin Brâncuşi. Treizeci de artişti adunaţi la un loc, peste 500 de tablouri expuse. Vizitatori…. vizitatori de toate vârstele, din stări sociale diverse. O expoziţie. De tablouri! “Tablouri de vis” se intitulează. Inima ei este Mihai Ionescu, un patron în floarea vârstei. Domeniul său de activitate este publicitatea. Dar în timpul liber pictează. Iar de aici saltul spre înfiinţarea unui site dedicat. Iar de aici expoziţia.

Reporter: Domnule Mihai Ionescu,  cunosc interesul dumneavoastră pentru frumos, dar de unde acest curaj de a crea un portal închinat picturii şi, mai mult, de a organiza o manifestare atât de amplă?

Mihai Ionescu: Am dorit sa oferim publicului larg posibilitatea de a vedea cât mai multe tablouri la un loc, iar artistilor pe aceea de a expune beneficiind de maximum de vizitatori pe acest segment. Portalul in cauză, www.tablouri-de-vis.ro, oferă acest lucru în acest moment, situându-se pe prima poziţie în motorul de căutare Google pentru aproape orice căutare importantă ce conţine cuvântul cheie „tablouri” (tablouri, tablouri de vânzare, tablouri în ulei, tablouri celebre, tablouri cu flori, tablouri cu peisaje, tablouri de iarnă, vară, toamnă, primavară si sute de alte expresii de genul acesta). Legat de portal, această primă expoziţie a dorit să deschidă un şir de manifestări anuale de mare anvergură, care să marcheze clar poziţia fenomenului „tablouri de vis” în contextul cultural actual, ca mijloc puternic de mediatizare a artiştilor români contemporani.

R: Am observat prezenţa unor valori inegale artistic cât şi de notorietate. Cum aţi reuşit împiedicarea manifestării unor posibile orgolii?

           

MI: Atât pe site, cât şi la expoziţie, am dat şansa expunerii atât profesioniştilor, cât şi amatorilor. Nu înseamnă neapărat că dacă nu ai studii de specialitate nu poţi crea ceva de valoare. Orgoliile poate au fost, dar nu s-au făcut simţite. Toată lumea a fost şi este politicoasă atât în activitatea de pe site, cât şi în manifestăriile organizate live.

R: V-am luat cam abrupt şi v-am chestionat referitor la cea mai grea problemă, dar de fapt care au fost greutăţile de care v-aţi lovit în organizarea expozitiei?

MI: În afară de problemele efective de logistică şi amenajare, nu aş putea spune că au fost greutaţi efective în organizarea expoziţiei. Chiar am avut noroc. Mediatizarea s-a făcut destul de bine, aş putea spune, datorită traficului de pe site şi partenerilor media care ne-au ajutat. Ca locaţie, Palatul Parlamentului a fost ceva deosebit ce a conferit un plus evenimentului catalogat ca fiind cea mai mare expoziţie de tablouri a anului 2011 (zeci de artişti, sute de tablouri, peste 5000 de vizitatori).

R: Şi, cu toate acestea, am văzut – din cuvântul dumneavoastră de deschidere de la vernisajul din 12 iulie – că vă încumetaţi să daţi piept cu dificultăţile unei alte expoziţii, încă şi mai mari. Adevărat?

MI: Într-adevăr, avem în plan organizarea câtorva evenimente unice ca format, şi anume „Tablouri de vis, nopti de vis”. Vom proiecta în Piaţa Unirii câteva mii de tablouri aparţinând câtorva sute de artişti. Vom încerca să îmbinăm acest eveniment poate şi cu un spectacol pentru a fi mai atractiv. Deasemenea, dorim să organizăm “Premiile Tablouri de Vis” – un fel de Oscar al pictorilor. Discuţiile sunt încă în derulare cu sponsorii, atât pentru primul, cât şi pentru al doilea, dar sperăm ca în 2012 să se materializeze.

R: Trăim într-o lume pragmatică. Vă pot întreba şi cu privire la succesul financiar, la vânzările ce au avut loc?

MI: Au fost şi vânzări în cadrul expoziţiei, dar volumul de vânzări este clar mult mai mare pe site, internetul fiind la ora actuală cel mai bun şi mai facil canal de tranzacţionare a picturilor. Numai publicul poate fixa cota unui artist, iar cine vinde înseamnă că a captivat interesul clientului.

R: De unde credeţi că vine această nevoie de culoare, de estetic într-o perioadă atât de dificilă pentru fiecare dintre noi?

MI: Trecem printr-o perioadă grea, într-adevăr. Condiţiile socio-economice nu sunt tocmai favorabile, iar românul, omul în general, încearcă totuşi să găsească timp şi putere şi pentru a realiza sau a admira ceva frumos.

R: Dostoievski spunea: “Frumuseţea va mântui lumea”. Am văzut o insulă a frumosului în inima Bucureştilor. Credeţi că vom reuşi să constituim în viitor măcar un arhipegal?

MI: Cu siguranţă am reuşi dacă atât autorităţile cât şi media s-ar implica în mai mare măsură şi cu mai multă responsabilitate în artă. Publicul trebuie educat! Este păcat să nu valorificăm talentele şi valorile pe care le avem, pentru că, la urma urmei, cultura este moneda de schimb cea mai importantă a unei civilizaţii!

R: Vă mulţumesc pentru amabilitate, domnule Mihai Ionescu.

MI: Vă mulţumesc şi eu şi sper să ne revedem şi la următoarele evenimente.