Bucureşti, vara lui 2011, caniculă, praf. Palatul Parlamentului, sala Constantin Brâncuşi. Treizeci de artişti adunaţi la un loc, peste 500 de tablouri expuse. Vizitatori…. vizitatori de toate vârstele, din stări sociale diverse. O expoziţie. De tablouri! “Tablouri de vis” se intitulează. Inima ei este Mihai Ionescu, un patron în floarea vârstei. Domeniul său de activitate este publicitatea. Dar în timpul liber pictează. Iar de aici saltul spre înfiinţarea unui site dedicat. Iar de aici expoziţia.
Reporter: Domnule Mihai Ionescu, cunosc interesul dumneavoastră pentru frumos, dar de unde acest curaj de a crea un portal închinat picturii şi, mai mult, de a organiza o manifestare atât de amplă?
Mihai Ionescu: Am dorit sa oferim publicului larg posibilitatea de a vedea cât mai multe tablouri la un loc, iar artistilor pe aceea de a expune beneficiind de maximum de vizitatori pe acest segment. Portalul in cauză, www.tablouri-de-vis.ro, oferă acest lucru în acest moment, situându-se pe prima poziţie în motorul de căutare Google pentru aproape orice căutare importantă ce conţine cuvântul cheie „tablouri” (tablouri, tablouri de vânzare, tablouri în ulei, tablouri celebre, tablouri cu flori, tablouri cu peisaje, tablouri de iarnă, vară, toamnă, primavară si sute de alte expresii de genul acesta). Legat de portal, această primă expoziţie a dorit să deschidă un şir de manifestări anuale de mare anvergură, care să marcheze clar poziţia fenomenului „tablouri de vis” în contextul cultural actual, ca mijloc puternic de mediatizare a artiştilor români contemporani.
R: Am observat prezenţa unor valori inegale artistic cât şi de notorietate. Cum aţi reuşit împiedicarea manifestării unor posibile orgolii?
MI: Atât pe site, cât şi la expoziţie, am dat şansa expunerii atât profesioniştilor, cât şi amatorilor. Nu înseamnă neapărat că dacă nu ai studii de specialitate nu poţi crea ceva de valoare. Orgoliile poate au fost, dar nu s-au făcut simţite. Toată lumea a fost şi este politicoasă atât în activitatea de pe site, cât şi în manifestăriile organizate live.
R: V-am luat cam abrupt şi v-am chestionat referitor la cea mai grea problemă, dar de fapt care au fost greutăţile de care v-aţi lovit în organizarea expozitiei?
MI: În afară de problemele efective de logistică şi amenajare, nu aş putea spune că au fost greutaţi efective în organizarea expoziţiei. Chiar am avut noroc. Mediatizarea s-a făcut destul de bine, aş putea spune, datorită traficului de pe site şi partenerilor media care ne-au ajutat. Ca locaţie, Palatul Parlamentului a fost ceva deosebit ce a conferit un plus evenimentului catalogat ca fiind cea mai mare expoziţie de tablouri a anului 2011 (zeci de artişti, sute de tablouri, peste 5000 de vizitatori).
R: Şi, cu toate acestea, am văzut – din cuvântul dumneavoastră de deschidere de la vernisajul din 12 iulie – că vă încumetaţi să daţi piept cu dificultăţile unei alte expoziţii, încă şi mai mari. Adevărat?
MI: Într-adevăr, avem în plan organizarea câtorva evenimente unice ca format, şi anume „Tablouri de vis, nopti de vis”. Vom proiecta în Piaţa Unirii câteva mii de tablouri aparţinând câtorva sute de artişti. Vom încerca să îmbinăm acest eveniment poate şi cu un spectacol pentru a fi mai atractiv. Deasemenea, dorim să organizăm “Premiile Tablouri de Vis” – un fel de Oscar al pictorilor. Discuţiile sunt încă în derulare cu sponsorii, atât pentru primul, cât şi pentru al doilea, dar sperăm ca în 2012 să se materializeze.
R: Trăim într-o lume pragmatică. Vă pot întreba şi cu privire la succesul financiar, la vânzările ce au avut loc?
MI: Au fost şi vânzări în cadrul expoziţiei, dar volumul de vânzări este clar mult mai mare pe site, internetul fiind la ora actuală cel mai bun şi mai facil canal de tranzacţionare a picturilor. Numai publicul poate fixa cota unui artist, iar cine vinde înseamnă că a captivat interesul clientului.
R: De unde credeţi că vine această nevoie de culoare, de estetic într-o perioadă atât de dificilă pentru fiecare dintre noi?
MI: Trecem printr-o perioadă grea, într-adevăr. Condiţiile socio-economice nu sunt tocmai favorabile, iar românul, omul în general, încearcă totuşi să găsească timp şi putere şi pentru a realiza sau a admira ceva frumos.
R: Dostoievski spunea: “Frumuseţea va mântui lumea”. Am văzut o insulă a frumosului în inima Bucureştilor. Credeţi că vom reuşi să constituim în viitor măcar un arhipegal?
MI: Cu siguranţă am reuşi dacă atât autorităţile cât şi media s-ar implica în mai mare măsură şi cu mai multă responsabilitate în artă. Publicul trebuie educat! Este păcat să nu valorificăm talentele şi valorile pe care le avem, pentru că, la urma urmei, cultura este moneda de schimb cea mai importantă a unei civilizaţii!
R: Vă mulţumesc pentru amabilitate, domnule Mihai Ionescu.
MI: Vă mulţumesc şi eu şi sper să ne revedem şi la următoarele evenimente.
Un comentariu:
Să-nţeleg, dle Donkey, că, până la urmă, acest domn, Mihai Ionescu, v-a acordat un interviu? Cred că da.Întrebările, pe care le-ai adresat interlocutorului, sunt interesante, ajutătoare şi profund înţelepte, perspicace aş zice. Ele( întrebările) pot crea fundamentu' unui reportaj de senzaţie, ce poate deveni, intr-un viitor apropiat, o dovadă, o recunoaştere, o atestare a unor mari artişti, a unor spirite elitiste avangardiste, a unor vrednici " lucrători" intru binele culturii româneşti, a emancipării şi proliferării acesteia în sânu' şi sufletele oamenilor. Într-un areal spiritual arid, compromis sau ignorat, batjocurit şi comercializat în forma unor interese mercantile de cea mai joasă speţă, orice încercare de mediatizare a FRUMOSULUI, a " hranei" sufleteşti - precum:pictura, sculptura, reprezentările grafice, muzica şi formele ei de manifestare ce derivă din aceasta etc. - este binevenită, creatoare şi mobilizatoare. Este ca o muncă de pionerat, de explorare a unor ţinuturi virgine, sălbatice, ce inundă de neprevăzut, necunoscut, de pericole ascunse ce te pândesc la tot pasu'. Da, oricine se încumetă să " exploreze" acest DOMENIU( al artei, al spiritualităţii profunde, al descoperirii sau redescoperirii valorilor spirituale, artistice perene ce definesc identitar un om, o comunitate, un popor, o ţară, ce deosebesc şi aşază un om printre oameni, un grup printre alte grupuri, un POPOR printre alte popoare, O LUME printre alte lumi...Cred că m-am " încins" în faţa tastaturii şi debitez vrute şi nevrute ce s-ar putea să nu aibă nicio logică, legătură cu subiectu' în speţă, dar, recunosc, m-a captivat, motivat, frumuseţea şi francheţea interviului, al mesajului inclus în acesta sau a domeniului/speţei ales/e. MI se pare mie, sau se conturează un reporter cu abilităţi speciale, un bagaj de cunoştinţe impresionant, o perspicacitate şi o intuiţie dincolo de medie? Te încurajez, Donkeypapuaş, să-ţi urmezi instinctele, să dai frâu imaginaţiei, să-ţi găseşti calea şi rostu' vieţii pe un făgaş de excepţie, ce te reprezintă, cu care te identifici, şi să fructifici uimitoarea şi nemaipomenita memorie, conţinuturile 'mnezice formidabile de care dai dovadă, să explorezi, în momente conjuncturale speciale, memoria infailibilă de lungă durată şi cu care să te ajuţi să te-mplineşti, să obţii maximum de beneficii de pe urma acestor calităţi benefice, trăsături de top. Sper să nu-ţi provoc vreo jenă, dar nu mi-am propus a-ţi adresa aprecieri laudative peste măsură, ba din contra. Am vrut să-mi exprim gândurile faţă de tine ca om, ca personalitate, ca prieten. Întreaga consideraţie,
Pensionaru'
Trimiteți un comentariu