Război între palate?

Îi spusesem unui amic! Cu două, trei săptămâni în urmă. După alegerile parţiale din Neamţ. Îi spusesem că între Boc şi Băsescu relaţiile nu mai erau alea pe care le ştiam - cele dintre slugă şi stăpân. Îmi recomandase să le scriu dar am preferat ca acele fisuri pe care le observasem să devină crevase. Iar ceea ce se întâmplă în ultimele zile tind să-mi dea dreptate şi... să accelereze procesul.

Să mă explic.

1. Au fost mai întâi alegerile petru deputăţie din Neamţ. De-o parte Harbuz, candidat din partea USL. Sati un pic! HARBUZ DIN PARTEA USL ?! Ăia n-au ştiut pe cine pun? Păi acest Harbuz fusese mâna dreaptă a lui Băsescu în campania de hinghereală pe vremea în care marinarul rămas fără flotă era primar general al Bucureştilor. Adică n-au găsit pe altcineva mai bun decât un... vrednic băsist. Dar să revin. Din partea guvernamentală candida Rădulescu, fost preşedinte Agrostar, secretar de stat în funcţie la Agricultură şi etichetat la un moment dat (prin ianuarie-februarie 2010) drept "mare prostănac" (sau cam aşa ceva - nu am reuşit să găsesc citatul exact, dar am în minte scena). Autorul? Chiar preşedintele României! Care îl acuza pe acest Rădulescu de blocarea subvenţiilor pentru agricultori. În cor cu preşedintele se afla şi Sebastian Vlădescu, ministru la Finanţe. "Vă daţi demisia?", fusese întrebat secretarul de stat din acea vreme. "De ce să-mi dau? Ministerul Finanţelor blochează eliberarea banilor, nu eu". Rădulescu a rămas în funcţie, Vlădescu peste câteva s-a dus... s-a dus... exact la compania Gabriel Resources unde a devenit consultant. Iar Adrian Rădulescu a reuşit să câştige alegerile din Neamţ printr-o susţinere politică foarte ciudată: juma' UNPR, juma PDL, dar fără portocaliu, ci înveşmântat în verde. Reprezintă băsismul? Mă îndoiesc.

2. O duminică. Emisiune "Viaţa Satului". Invitat Valeriu Tabără. " Desfiinţarea camerelor agricole a fost o greşeală" POFTIM ?! CE AI SPUS ?! I-ai spus şi lui Băsescu, domnule Tabără? Că preşedintele tot fâlfâia demagogic sloganuri cu "birocraţii cei puturoşi" care ţin ţara în loc, şi cu "beneficiile uriaşe pe care le-ar da desfiinţarea a zeci de mii de posturi din administraţie". Iar Valeriu Tabără vine acum şi contrazice infailibila părere prezidenţială? În plus, chiar ieri seară, într-o emisiune de pe Realitatea acelaşi ministru al Agriculturii vine şi spune că şi numrul redus de agenţi de control fito-sanitari este "o mare greşeală". Vorbele ministrului vin în contradicţie cu ale preşedintelui, este evident dar oare sunt spuse şi fără acordul şefului său direct, fără acordul lui Emil Boc?

3. Preşedintele Băsescu se dezlănţuie în toate modurile într-o campanie pro-Gabriel Resource, transformând instituţia prezidenţială într-o agenţie de lobby la nivel foarte înalt. Este chestionat şi preşedintele Consiliului de miniştrii: "Nu se pune problema exploatării aurului de la Roşia Montană", vine răspunsul. Acelaşi răspuns şi când reacţiile preşedintelui Băsescu sunt larg mediatizate. CUUUUM? Sluga nu mai este de acord cu şefu' ăl mare? Păi asta este ea însăşi o "declaraţie de independendenţă"!

4. Unul din oamenii grei ai lui Băsescu era (şi este) Sebastian Lăzăroiu, consilier la Cotroceni şi impus ca ministru al Muncii de către cel pe care-l slujise cu devoţiune. Unul din aceia care rămân mai mult în umbră şi se ocupă de crearea de "imagini", de operaţiuni de inginerie socială, genul de persoane de un cinism înfiorător, fără valori morale pe care să le susţină, robul miturilor sociologice pe care le crede atotputernice, al superiorităţii punctului de audienţă TV şi al minciunilor vândute frumos . Acest personaj fusese propulsat la Ministerul Muncii. Propulsat de Băsescu! Poate cu scopul de a distruge şi ceea ce mai rămăsese din "protecţia socială". Dar, cu toată susţinerea prezidenţială, Lăzăroiu nu a făcut mulţi purici în post. Iată-l mătrăşit în septembrie şi înlocuit cu Sulfina. Să fie la mijloc intenţia lui Boc de a creşte pensiile şi salariile? Să ne readucem aminte de anumite declaraţii prezidenţiale prin care se înfierau asemenea intenţii "anticapitaliste".

5. Înfiinţarea Ministerului Afacerilor Europene în fruntea căruia este pus Leonard Orban, fostul comisar european pentru multilingvism, o persoană cu mult mai multe relaţii create la nivel înalt în cadrul UE faţă de ceea ce posedă Baconschi, febleţea lui Traian Băsescu. Crearea postului se poate traduce chiar şi prin diminuarea poziţiilor ministrului de Externe în cadrul Executi şi, deci, şi diminuarea rolului preşedintelui. O decizie explicabilă, dacă ne referim numai şi la recentul scandal wikileaks, scandal ce subliniază încă o dată lipsa de viziune în politica externă de care suferă Traian Băsescu, o abordare rudimentară şi chiar antinaţională. Iar semnul cel mai clar este izolarea diplomatică de care suferă România ca ţară. Indiferent cât de vasal o fi fost, individul pus în fruntea Guvernului trebuie să se fi lovit adesea de inconsistenţa politicii externe a lui Băsescu şi de necesitatea unei alte abordări.

6. Cred că Emil Boc şi-a dat seama că Băsescu avea de gând să-l folosească doar ca manta de vreme rea, doar ca paravan în faţa nemulţumirilor, cel asupra căruia urma să se reverse toată furia electoratului la alegeri, învinovăţitul de toate relele crizei. Tipic lui Băsescu. Dar, ceea ce i-a scăpat  stalinistului Băsescu este că Boc are şi el la bază (şi poate într-o mai mare măsură decât căpitanul şi securistul de vaporean) ŞCOALA DE PARTID. Este iniţiat în bizantinismul relaţiilor de putere dintr-un partid de tip comunist (precum PeDe-L) şi în manevrele "inizibile" prin care poate fi condus o asemenea structură politică. Are cunoştinţă şi de evenimente petrecute în urmă cu ani (spre deosebire de apologetul inculturii). Şi nu ar fi de mirare să asistăm la o repetare. Doară aparatcikul Brejnev l-a înlocuit pe fostul stalinist Hruşciov!