Păcatele strigătoare la cer şi distrugerea Ţării Româneşti

Păcatele strigătoare la cer, adică acelea care îşi cer osândirea încă din viaţa aceasta, sunt considerate a fi următoarele:

1. Uciderea de oameni şi uciderea pruncilor.
2. Păcate asemănătoare celor făcute de cei din Sodoma si Gomora.
3. Oprirea plaţilor lucrătorilor.
4. Asuprirea văduvelor şi orfanilor.
5. Batjocorirea şi asuprirea părinţilor.

Drumul post-comunist al României ştim că a început prin jertfă, prin sângele celor care au murit (încă din 1940!) pentru ca ţara să fie neatârnată. Dar aceasta a fost imediat acoperită cu o crimă, cu un asasinat politic în fapt, - judecarea şi împuşcarea Ceauşeştilor în chiar sfânta zi de Crăciun. Iar aceasta nu a fost totul. Organele statului au fost mai apoi complice şi la alte vărsări de sânge, omoruri în masă, instigare la război civil. Mineriadele sunt un axemplu grăitor.
Pentru că lucrurile să se prezinte şi mai întunecat: printre primele legi aprobate de guvernarea post-decembristă s-a numărat şi cea privind legalizarea avorturilor. DOUĂ MILIOANE numai în 1990. S-a făcut acest masacru fără o minimă informare preventivă, fără să se o cât de mică punere în gardă asupra riscurilor la care se supun fiinţele ce înfăptuie acest act.
De câţiva ani încoace s-a dezincriminat şi sodomia. Mai grav! Sub patronajul ocult al actualului preşedinte Băsescu dezcreieraţii şi săritele de pe fix  întinează în fiecare an străzile capitalei.
Anul acesta pune în aplicare încălcarea voită TOTALĂ a interdictelor morale care sunt cuprinse în cele 5 puncte puse mai sus.
Ce reprezintă diminuarea cu 25% a salariilor? Exact "oprirea plăţii lucrătorilor".
Ce reprezintă poprirea a 15% din pensii? Exact "batjocorirea şi asuprirea părinţilor".
Ce reprezintă anularea diverselor ajutoare de maternitate, a ajutoarelor sociale pentru orfani, văduve, veterani? Se încadrează la "asuprirea văduvelor şi orfanilor"? Mie îmi pare că da!

Iar astea în timp ce mulţi din cei ce se bat în piept cu "apărarea credinţei" tac! Îşi ascund capetele în nisip! Unii mai rău: preaslăvesc măsurile în numele ideilor de... dreapta!

Se reflecteze aceşti ipocriţi: răsplata va veni CHIAR DIN VIAŢA ACEASTA!

Să ne rugăm să nu se abată asupra întregii Românii...

Facebook: Gândeşti altfel? Ţi se dezactivează contul!

Cu ceva vreme în urmă (nu cu mult - două, trei luni) siteul de socializare Facebook promova o aplicaţie prin care postărilor de pe blogurile ce utilizau platforma Wordpress li se crea un link pe pagina Wall. Ca prostul, am activat şi eu aplicaţia. Uite aşa la momentul publicării articolului precedent de pe blog i s-a făcut trimitere pe Facebook. Şi tot aşa, încercând să-mi accesez contul de Facebook, sunt întâmpinat cu următoarele cuvinte (redau captura de ecran):

Crezând eu că este vorba de verificarea periodică a parolei, mă conformez dar.... surpriză!,  mă întâmpină alt mesaj:

Nelămurit, am început o corespondenţă cu cei de la Facebook spre a mă lămuri. Aşa că le-am trimis, cu engleza mea de baltă, următorul mesaj:

I have a link to my blog (via wordpress.com) and in this blog I posted a personal conssideration about the economic policy of my government. Is this thing illegal in your country? Answer, please, or I conssedring taht as a CENSORSHIP one. And after I will put on my BLOG all the story as an advice the all rhe people. You can verify and you can see that I'm right. Is an abuse of the dictatorial BASESCU's regime in my country.
If your answer it will be inapropriate, in this case I will informe ALL my friends and relatives TO RENOUNCE at their accounts for this website.

With respect,

Marian Hociung

 La care primesc următorul răspuns:

Hi,

In an effort to maintain a culture of authenticity on the site, Facebook requires users to provide their real first and last names. Impersonating anyone or anything is prohibited, and fake accounts are a violation of our Statement of Rights and Responsibilities.

Your account has been suspended because we have received reports that your account could be in violation of our Statement of Rights and Responsibilities. If you believe you were disabled by mistake, please reply to this email with a scanned image or digital picture of a government-issued ID (e.g., driver’s license, passport, etc.) and make sure the following information is clear:

- Full name
- Date of birth
- Photo

Please black out any personal information that is not needed to verify your identity (e.g., social security number). Rest assured that we will permanently delete your ID from our servers once we have used it to verify the authenticity of your account.

Note that writing in and submitting your ID multiple times will not result in a faster response. Once you submit your initial request, it is placed in a queue and responded to accordingly. We appreciate your patience and apologize for any inconvenience this may cause.

Thanks for contacting Facebook,

The Facebook Team
 

Adică eu nu aş fi fost eu pe contul de Facebook creat. Ar fi fost mama-mare. Avatarul pus la profilul de la Facebook nu ar fi fost creat cu uneltele puse la îndemână chiar de siteul respectiv. Nu sunt înştiinţat dinainte cum că aş fi încălcat vreo regulă de-a siteului ci sunt apriori vinovat şi trebuie eu să-mi demonstrez nevinovăţia prin îndeplinirea unor criterii poliţieneşti. Actele la control, adică!
Numele? Păi îl pusesem la dispoziţie încă de la crearea contului. Data naşterii? De asemenea! Foto? Eeee... Asta e altă problemă! Când m-am înscris NU mi s-a pus în vedere obligativitatea de a avea încărcată pe site o poză ("tip buletin sau carnet auto"). Sunt numeroase persoane care nu au nici în acest moment o asemenea poză la profil. Eu îmi creasem în schimb un avatar. Ce mi-a venit în ajutor? Chiar o apluicaţie Facebook! Aşa că de ce deodată mi se cere poza?
Păi poate pentru că sunt... un potenţial terorist? Mai ştii!? Nu mă înscriu în turma care gândeşte elogios faţă de conducerea de stat? Ok! Unde e problema? Nu mai avem posibilitatea de a denunţa abuzurile? Automat dacă pronunţi "Băsescu" (Obama, Berlusconi, etc) devii suspect?
Se pare că da! Şi trebuie mai întâi să subliniez: NU aveam încărcate poze, NU aveam încărcate fişiere video sau audio, NU aveam postate reclame. Aveam linkuri care anunţau noutăţile de pe tvblog şi de la blogul meu de pe wordpress. Trimiteri către 3 jocuri aparţinând Facebook. O aplicaţie ce ţine de fanii serialului Firefly /Ce personaj din Firefly aţi putea fi?). Asta este tot! Atunci care este "marele păcat"?
Dar să vedem care este marele scop al Facebook? "We strive to create a global community" (articolul 16 din Declaraţia de Drepturi şi Responsabilităţi - http://www.facebook.com/terms.php?ref=pf ). Să traduc: "Noi, Facebook, promovăm GLOBALISMUL!". Asta include şi persoanlele care impun Noua Ordine Mondială? Se pare că da! Căteva exemple:
http://www.bloombiz.ro/it-c/cenzura-pe-facebook-din-cauza-lui-berlusconi/
"Les Renseignements généraux puis Direction centrale du renseignement intérieur peuvent aussi collecter des informations et compléter leurs fichiers types EDVIGE. C'est une forme de fichage volontaire. Ce qui lui a donné le surnom d'« Edvige Volontaire »." - http://fr.wikipedia.org/wiki/Facebook
În plus, informându-mă asupra regulilor Facebook, am mai dat de nişte chestii interesante. Ştiaţi că TOT CEEA CE PUBLICAŢI, ÎNCĂRCAŢI, PARTAJAŢI pe acest site este considerat drept cedare PERPETUĂ a drepturilor de copy-right?

UPDATE

Mailurile de ultimă oră:


Eu (şi să-mi fie iertată engleza de trei parale):

My Full name is: HOCIUNG (family name) MARIAN  (christian name)

Date of birth: 1th August 1970
And I will NOT send you a photo because I'm NOT a subject of US autorithies.
I'm aRomanian one and only these autorithies can ask me to present a photo
or an ID. And even so only IF it's an accusation against me. In mz oppinion
these requests proved a totalitarian mentality. You can do with US citizens
what you desire. BUT I am a ROMANIAN citiyen who actualz live in Romania and
I'm certanly not intend in your country.
                    Marian Hociung

Ei:

Hi,

We apologize, but the only way we will be able to verify ownership of this account is if you reply to this email with an attachment of scanned, government-issued photo identification confirming your full name and date of birth. If you do not have access to a scanner, a digital image of your photo ID will be accepted as well. Rest assured that we will permanently delete your ID from our servers once we have used it to verify the authenticity of your account.

Additionally, you should make sure to copy and paste all of our previous correspondence into your message when you reply. Once we have received this information, we will reevaluate the status of the account. We apologize for any inconvenience this may cause.

Thanks in advance for understanding this security policy,

Zoe
User Operations Analyst
Facebook

 La care am răspuns:

Once again:
I WILL NOT ACCEPT TO SEND ANY OFFICIAL DOCUMENT!
I'm not a subject of USA government and Iţm am not guilty for
something. When I opened the account I mentioned my full name and my
birth date and it was not an imperative request to upload an image of
me. I made an avatar with your site application. And that was
sufficient at that date. The persons who accuse me with something are
in need to prove the accusation, not I!
In consequence, I will inform all my friends and relatifs about these
abuses of Facebook team.

Să vedem că răspunsuri or să dea!

Măsura hoţiei

La începutul anului trecut Statele Unite aprobau cheltuirea a vreo 780 miliarde de DOLARI (aşa-numitul pachet de stimulare) pentru ca SUA să facă faţă teribilei crize provocate de HOŢIA imensă existentă în sistem. Însă în paralel şi organele judiciare îşi făceau treaba iar opiniei publice erau arătaţi şi anumiţi tâlhari - cum a fost cazul escrocului Bernard Madoff.
Anul trecut a fost însă şi anul în care criza a lovit din plin România. De ce a lovit-o? În afară de incompetenţa oamenilor lui Băsescu, românii au mai fost jupuiţi şi pentru că cei ce pierduseră banii în SUA trebuiau să-i recupereze de undeva. Adică este cazul băncilor GERMANE, AUSTRIECE (tot un drac), FRANCEZE. Pentru asta s-a făcut scandalosul împrumut de 20 miliarde de Euro. Pentru ca băncile vestice să-şi scoată pârlealal pe pielea valahului!
Anul acesta criza s-a dezlănţuit cu furie în Europa. Ce se întâmplă în GRECIA este doar ÎNCEPUTUL. Urmează să fie lovite SPANIA, ITALIA, PORTUGALIA. Pentru a "proteja" moneda Euro miniştrii de finanţe au aprobat un buget de intervenţie de 750 miliarde de EURO adică echivalentul a circa 950 miliarde de DOLARI.
Să ne gândim: pentru salvarea unei ţări de 300 milioane de locuitori au fost folosii 780 miliarde de dolari. Pentru protejarea a 4 ţări cu o populaţie totală cam la 120 milioane se folosesc aproape 1000 de miliarde de dolari. În faţa opiniei publice sunt zvârlite doar nişte acuze teoretice, fără o vină personală concretă a cuiva. Există măcar un nume de persoană vinovată? Un escroc, acolo? NU! Atunci CINE a furat 110 miliarde numai în Grecia? Cine a furat în Spania? Cine în Portugalia, Italia? Dar dacă acolo, atunci de unde ştim că nu şi în altele?
E vorba numai de hoţie sau e ceva mai teribil ce se pune la cale? Ştiaţi că în săptămâna imediată morţii preşedintelui Poloniei (în săptămâna aia în care eram ameninţaţi cu norul de cenuşă) cancelarul Germaniei Angela Merkel, premierul Italiei Silvio Berlusconi, conducătorul de facto al Rusiei Vladimir Putin s-au aflat în SUA? La o reuniune la care Obama a mustrat atât Iranul cât şi Ucraina (sic!) pentru comportamentul lor în ce priveşte înarmarea nucleară.
Dar ies la iveală nişte hoţii scandaloase între timp. TÂLHĂRII mai bine zis, că altfel nu se pot numi.
Tâlhării pe care guvernul şi preşedintele care se pretind a fi ai României le vor plăti tot pe pielea românilor.
Să vedem:
- Grecia a făcut investiţii fabuloase în sectorul bancar din România. Un sfert sau o treime din bănci aparţin grecoteilor (sau celor din spatele lor)
- Grecia a investit enorm în tehnologia de transmisiuni de la noi: Romtelecom, Cosmote, Dolce.
- Vacanţele atât de ieftine în Grecia, infrastructura construită într-o veselie.
Cu ce bani? Păi banii au fost scoşi din... nimic. Inventaţi! Baloane de săpun!
Mai mult! În timp ce veniturile grecilor pot fi impozitate doar după ce depăşeau 12.000 euro pe an (adică 1.000 euro pe lună), opinca valahă era supusă imediat birurilor după ce depăşea 65 de euro pe lună! La bugetul UE România contribuie cu 2 miliarde de euro şi primeşte... canci! Pentru că regulile de a primi finanţare din partea UE sunt atât de draconice (başca bacşişul dat "vămuitorilor" de la Guvern) încât nu se poate atinge mai nimeni de acei bani.
Aşa că nu vă miraţi că România va fi supusă unui jaf încă şi mai groaznic! Pentru că de fapt suntem socotiţi în acest moment SCLAVII Europei. Nici măcar rasa inferioară, "ţiganii" din Balcani... Ci suboamenii de care "europenii" se pot dispensa, "vitele" pe care "europenii le pot folosi pentru cea mai groaznică exploatare.
Ce se va întâmpla dacă vom accepta condiţiile FMI şi Comisiei Europene? Va veni salvarea? NU! Va însemna că ne vom ipoteca viitorul! Nimic nu e pe gratis. Ni se vor cere în schimb mai întâi RESURSELE SUBSOLULUI. Toate! Apoi ni se vor lua proprietăţile. TOATE.
Sclavii antici aveau măcar cămaşa de pe ei. Noi, românii, nu vom avea nici atât!
E vremea deşteptării!

Limitele ştiinţei

Şi serialele sunt bune la ceva! Căutând comentarii la LOST, unul dintre serialele de top ale momentului, am găsit următoarele reflecţii despre ŞTIINŢĂ şi LOGICĂ, comentariu pe care îl găsiţi in extenso aici.

The Limits of Logic

The problem is the closed, self-referential nature of science and logic themselves.  Science and logic are imperfect subsets of reality.  If we rely on logic as revelation of reality we will discern only an incomplete, warped world far from true reality.

Science makes sensory observations, catalogues these data, uses the rules of mathematics and logic to create connections among the observations, and builds empirical findings into models of reality that we call hypotheses and theories.  A scientist truly comfortable in her laboratory will never claim she is revealing reality, only a poor model for certain physical behaviours that seem to follow a reproducible pattern.  There is no truth in science.  Science is not a tool for illuminating the fulness of reality.

I pick up a pen with the five fingers of my right hand.  Science notes this fact, records the observations associated with the act.  And that is all science can do.  Science cannot tell us my motivation for picking up the pen, cannot predict what I will do with it, how I will do it, what the future outcomes will be, or how the ramifications of the simple act will ripple through the greater world, how the act will affect others.

Science cannot place even the simplest act within the continuum of reality.  Complex interactions are so far outside the realm of pure science that they virtually defy adequate description.  In fact, no interaction can be fully characterised.  Science and logic must be forever partial, incomplete statements of certain events, and they can never claim to explain a basis in reality.

We say logic is “impartial”.  Even if logic cannot connect events to reality, we believe it is at least fair, in the sense that it applies the same syllogisms regardless of context.  But every new, misleading application of logic is a fresh occasion for warped interpretations.  Logic is, in every sense that has meaning, entirely partial, incomplete in every way.  Logic can never, ever be considered impartial.  It is, in its very nature, an instrument of partiality.

 Pearson Moore
Fredericton, NB
February 14, 2010

Andrei Pleşu - o vulpe făţarnică

În stilul său de vulpe vicleană înzestrată cu ticăloşie diavolească, domnul Pleşu se trezeşte iarăşi să dea sfaturi şi să călăuzească spre "viitorul luminos" tinerimea pe care o vrea în continuare aflată sub vraja minciunelelor de sirenă sorosistă pe care e îndrugă prin gazetele sau în emisiunile domniei-sale. prezint mai jos textul publicat în zarul Adevărul - ziar patronat de un anti-creştin, redactat de sectanţi penticostali, partizan al adventistului Băsescu. Apoi veţi găsi ceva mai jos şi reacţia mea.

Religia în şcoală

de Andrei Pleşu

Se discută intens şi pasional - apropo de noua lege a învăţământului - despre obligativitatea orelor de religie în liceu. Din punctul meu de vedere, se ajunge prea rapid la concluzii mai mult sau mai puţin radicale, înainte de stabilirea premiselor. La întrebarea: „Trebuie sau nu ca religia să fie o disciplină obligatorie?" nu se poate răspunde decât după ce avem o reprezentare clară despre conţinutul acestei discipline, despre substanţa şi principiul ei.

Deocamdată, răspunsul meu ar suna, într-o primă instanţă, astfel: dacă ora de religie este administrată de un profesor ignar, rudimentar, apologetic până la furie, patriotard, chitit să demonstreze că suntem buricul pământului, xenofob, bolnav, cum ar fi spus Nietzsche, de „moralină", atunci votez împotriva obligativităţii. Dacă ora de religie e un curs de propagandă naţională, în dispreţul oricărei alterităţi, dacă e programatic anti-culturală, anti-occidentală, ruptă cu totul de problematica veacului, atunci, de asemenea, votez împotrivă. Nu ne putem dori ca această oră să împrumute stilistica prelegerilor de învăţământ politic, cu efectul garantat al îndepărtării definitive a audienţilor de tematica ei. Nu ne putem dori un învăţământ religios de campanie, o teorie a iubirii dublată de o pragmatică a urii, adică de încruntături, sudalme şi excluziuni.

Discernământul nu se poate „educa" prin metode de front, ci prin informaţie, analiză, inteligenţă şi „bună-voire". Opţiunea adevărată, consistentă, nu se poate întemeia decât pe o prealabilă deschidere spirituală, altfel spus pe cunoaştere şi libertate. Acesta este, de altfel, rostul însuşi al studiilor liceale: nu o prematură specializare sau înregimentare, ci instituirea unui fundament de cultură generală, pe care să se poată construi, ulterior, un edificiu intelectual, profesional, confesional, cu profil personalizat.

Or ceea ce lipseşte - atât părinţilor, cât şi copiilor de azi - e, între altele, cultura religioasă. În consecinţă, aş vota pentru obligativitatea orelor de religie, dacă ele ar însemna asimilarea bagajului elementar de cunoştinţe pe care orice om întreg trebuie să le aibă cu privire la religiile lumii şi la propria religie. Aş propune cursuri de apropriere a marilor texte revelate existente, culminând, fireşte, cu textele spaţiului în care trăim. Orice trăitor în spaţiul creştinătăţii trebuie să ştie ce conţine Biblia, care este istoria creştinismului, care sunt diferenţele dintre feluritele confesiuni creştine. Trebuie să ştie, de asemenea, sensul ritualului la care participă, uneori, rutinier şi decerebrat. Aş adăuga o serie de lecţii de tip „glosar": elevilor li se vor explica termenii esenţiali ai vieţii religioase.

E inadmisibil ca la sfârşitul liceului să nu ştie ce înseamnă „sfintele taine", „spovedanie", „agneţ", „euharistie", „cincizecime", „icoană" etc. Dar şi ce e cu Coranul şi cu Upanişadele, ce e un templu budist, ce sunt taoismul sau shintoismul. Faptul de a şti nu dăunează libertăţii de conştiinţă şi nu exclude credinţa, după cum faptul de a fi ignorant nu o garantează. Dar pentru ca ora de religie să arate normal, să aibă un efect formativ autentic, trebuie să avem o nouă generaţie de profesori. Ar trebui, aşadar, început cu o reformă de anvergură a învăţământului teologic, de natură să producă educatori cu adevărat competenţi. Obligativitatea orei de religie fără obligativitatea unei solide înzestrări didactice nu va produce decât bigotism sau respingere. Nu vrem nici una, nici alta. 

Articol preluat de la: http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Religia_in_scoala_7_255644438.html

Înţeleg că ziarul "Adevărul" este un ziar condus de SECTANŢI. Ce nu înţeleg este de ce acest ziar falsifică adevărul? Dar şi mai în adâncul subiectului: de ce maimuţoiul cu barbă acţionează pe căi aşa de ocolite pentru a SCOATE catehizarea creştină din şcoală înlocuind-o cu "un învăţământ religios". Reminiscenţe de pe vremea când actualul guru de la Dilema mai veche sau mai nouă era adeptul "Meditaţiei transcedentale"?
Ia să vedem punctual:
1. Învăţământul religios este un drept care se aplică fiecărei confesiuni creştine sau religii legale din România. Astfel în şcoala românească se predau noţiuni de religie creştină celor de confesiune ortodoxă, se predă religie islamică turcilor şi tătarilor, noţiuni calvine maghiarilor aparţinând confesiunii respective etc. A le încâlca înseamnă a încălca înseşi garanţiile pe care le-a dat statul român minorităţilor la momentul Unirii precum şi împlinirea nevoilor majorităţii în domeniul educaţiei religioase.
2. Elementele de CULTURĂ GENERALĂ gen Upanişade sau Coran ar fi în drept să fie predate la disciplina numită Istoria Universală. Dar asta reaminteşte în schimb dezastrul făcut de Pleşu şi ciracii săi în învăţământ. "Manualele alternative" - sună cunoscut?
3. Mai mult decât atât. Poate bărbosul Pleşu care se preocupă aşa de mult de grija copiilor şi adolescenţilor ortodocşi se va referi îi va veni în minte să transforme orele de Religie, pardon, de "Istorie a religiilor" în Cunoştinţe de cultură şi civilizaţie? Să reamintesc (sau să fac cunoscut): Literatura universală se predă doar în ultimul an de Liceu. Băgaţi la grămadă şi într-un ritm stahanovist toţi marii creatori literari ai lumii. Arta plastică şi Muzica - cenuşărese privite dispreţuitor, deşi sunt în programa şcolară.
4. Bărbosul Pleşu (ce ne reaminteşte de alţi posesori celebri - Marx, Engels) ar fi avut ocazia în mandatele sale ministeriale să îndrepte situaţia dacă ar fi fost ceva de îndreptat. Dar, după câte cred eu (sau poate nu citesc eu bine acolo) NATURA umană nu îi este oricărui terchea-berchea să o schimbe. Ea poate fi eventual rodul unei lucrări de îndelungă durată, zbatere a mai multor generaţii spre a se înfăptui. Aşa că scopul bărbosului Pleşu NU este acela al unei mai bune educări a tinerimii, ci este cel al DISTRUGERII învăţământului religios din cadrul învăţământului de stat. Precum din vremuri adamice: veninul mortal se află îmbrăcat într-o poleială scipitoare ce ia ochii!

O analiză premonitorie

Dacă încă în "Manifestul comunist", în ajunul revoluţiunii germane din 1848, al cărei scop principal a fost crearea unităţii naţionale, K. Marx spună că “în Germania partidul comunist va lupta de acord cu burghezia, câtă vreme ea va fi revoluţionară”[1], din alte acte ale lui se precizează şi mai bine caracterul acestei colaborări.
După isbucnirea revoluţiunei în Germania, K. Marx adresează lucrătorilor mai multe apeluri, în cari îi îndeamnă să lupte alături cu burghezia, în sforţările ei de-a realiza unitatea naţională, deşi la început "lucrătorii nu pot face, fireşte, nici o propunere comunistă". K. Marx chiar accentuează această tendinţă spre unitatea naţională, de teamă că democraţia burgheză se va opri la jumătatea dumului:
“Democraţii, – spune el lucrătorilor, – vor lupta direct pentru crearea unei republici federative… În opoziţie cu acest plan, lucrătorii trebue să lupte nu numai pentru una şi indivizibilă republică germană, dar şi în sensul centralizării puterilor în sânul ei, în mâinile statului” etc…[2]
Dar în calea unităţii Germaniei, care pe atunci cuprindea şi pe austriacii sau cehii şi ceilalţi slavi din Imperiul Habsburgic şi, după înfrângerea revoluţiunii germane, autorul “Manifestului comunist”, abia vreo trei-patru ani după apariţia acestuia, prin o amară şi crudă ironie a Istoriei, se încearcă să dovedească, că aceste popoare nu au dreptul la o viaţă naţională independentă, fiindcă… Germania are nevoe de teritoriul lor!… Nu fără tristeţă constatăm la acest internaţionalist, la acest întemeietor al social-democratismului modern că, odată ce se ating interesele Germaniei, el vorbeşte nu ca naţionalist, ci ca cel mai patentat şovinist, bătându-şi joc de drepturile popoarelor oprimate:
“Moravii şi slovacii, – argumentează K. Marx – de mult au pierdut orice urmă de simţ naţional şi de vitalitate, deşi şi-au păstrat limba. Boemia e înconjurată din trei părţi de ţări cu totul germane: elementul german a făcut mari progrese pe teritoriul ei propriu; chiar în Praga, capitală, amândouă naţionalităţile sunt egale la număr; iar capitalurile, comerţul, industria şi mijloacele culturii intelectuale au fost pretutindeni în mâinile germanilor. Luptătorul principal al naţionalităţii cehe, profesorul Palacky, el însuşi e un învăţat neamţ venetic, care nici nu poate vorbi corect limba cehă, fără accent străin. Dar, cum adesea se întâmplă, muribunda naţionalitate cehă, – muribundă, judecând după toate faptele cunoscute ale istoriei celor din urmă patru veacuri, – în 1848 a făcut ultima sforţare să-şi recapete vitalitatea de altădată, – sforţare , a cărei prăbuşire, independent de orice consideraţii revoluţionare, a trebuit să dovedească, că de azi înainte Bohemia poate fiinţa numai ca o parte a Germaniei, deşi o parte din populaţia ei, poate va mai continua să vorbească încă câteva veacuri o limbă negermană”(!!)…[3]
Ce dureroasă impresie produce voluptatea cu care vorbeşte revoluţionar K. Marx despre împrăştierea violentă a congresului slav din Praga de cătră armata lui Windischgraetz, – “acest adevărat congres slav alcătuit, sub comanda lui Windischgraetz, din ulanii galiţieni, grenadierii slovaci şi croaţi, artileriştii şi chirasierii cehi, care în mai puţin de 24 ore a gonit pe întemeietorii închipuitei supremaţii (?) slave, şi i-a împrăştiat în toate părţile…”[4]
Să nu mi se spună, că e firesc ca un K. Marx să combată fanteziile panslaviste, fiindcă el luptă nu numai împotriva panslavismului”, ci împotriva oricărei independenţi culturale şi naţionale a slavilor din Austria, şi luptă în numele germanismului. Următorul pasagiu va împrăştia orice îndoială în această privinţă. După ce ne povesteşte cum a fost înfrântă mişcarea slavilor din Austria, K. Marx continua:
"Astfel s-au isprăvit, şi probabil pentru totdeauna, încercările slavilor din Germania de a-şi recăpăta existenţa naţională independentă. Rămăşiţele împrăştiate ale neamurilor numeroase, ale căror naţionalitate şi vitalitate politică s-au stins de mult şi cari, din cauza aceasta, au fost silite aproape o mie de ani (!?) să meargă la remorca unui popor mai viguros, biruitorul lor… – aceste neamuri muribunde. Cehii, corintienii, dalmaţienii etc. au căutat să se folosească de tulburarea generală din 1848 spre a restabili un status quo al anului de graţie 800 (sic!). Istoria milenară a trebuit să le arate că această întoarcere îndărăt nu e cu putinţă, că dacă toată regiunea de răsărit de la Elba şi Saala a fost odată ocupată de neamurile slave, apoi acest fapt dovedeşte numai o tendinţă istorică şi în acelaşi timp puterea fizică şi intelectuală a poporului german de a-şi supune, absorbi şi asimila pe vechii săi vecini din Răsărit; că această tendinţă spre absorbire din partea germanilor a fost totdeauna şi rămâne până acum unul din mijloacele cele mai puternice pentru răspândirea civilizaţiunii apusene în Orient; că ea se va opri numai atunci când procesul de germanizare va ajunge la graniţele unor naţiuni mari şi compacte, apte pentru viaţa naţională independentă, cum sunt maghiarii şi în oarecare măsură polonejii; şi că, prin urmare, soarta firească şi inevitabilă a acestor naţionalităţi muribunde este de a permite să se desăvârşească acest proces de descompunere a lor şi de absorbire de către vecini mai puternici. Desigur aceasta nu e o perspectivă măgulitoare pentru amorul propriu naţional. Dar cine se poate aştepta că istoria se va întoarce cu o mie de ani îndărăt pentru bunul plac al câtorva neamuri debile cari, în toate părţile teritoriului ocupat de ele, sunt amestecate cu germanii sau înconjurate de aceştia; cari din timpuri aproape imemoriabile, pentru toate scopurile civilizaţiunii, s-au folosit numai de limba germană (!)…? După decepţia din 1848, şi după lecţia ce le-a dat guvernul austriac, nu e verosimil ca ele să mai facă altădată o nouă încercare. Dar dacă vor încerca din nou, sub pretexte de această natură (viaţa naţională!) să se unească cu forţele contra-revoluţionare (!), – datoria Germaniei este clară"!…[5]
Adică, iar baionetele unui Windischgraetz vor fi chemate, în numele… forţelor revoluţionare!…
E vădit, că nu putem imputa internaţionalistului Marx lipsa de sentiment naţional german, ci tocmai că acest sentiment e dus aici până la acele exagerări (fără să mai vorbesc de tendenţioasa expunere istorică), cari dacă sunt explicabile la şovinii maghiari, sunt extrem de ciudate sub pana unui socialist.
Dacă K. Marx aşteaptă realizarea unităţii germane de la “republica germană, una şi indivizibilă”, în numele căreia, cum aţi văzut, e gata să strivească milioane de slavi din Austria, cari sub “pretextul” independenţii lor naţionale, îngreuie această problemă, – bătrânul Fr. Engels, după realizarea unităţii naţionale sub egida Prusiei, cu toată ura ce o simte împotriva formelor de stat din Prusia cu “junkerii” ei, se împacă şi cu aceştia, fiindcă “aceasta, ca formă unică cu putinţă astăzi a unităţii naţionale e, vădit, inevitabilă”…[6]
NOTE
1. K. Marx şi Fr. Engels – “Das Kommunistische Manifest, – (Ed. 6-a. 1903), p. 62
2. K. Marx, – “Enthüllungen über Kommunister, Process zu Köln” 1885, p. 81 (în Supliment).
3. K. Marx, – “Revolution und Kontre-Revolution in Deutschland” (ed. 2, 1907), p. 61-61.
4. Ibid… p. 61.
5. K. Marx, – op. Cit. P. 98-100, passim. Lucrarea citată a fost scrisă de K. Marx în 1852 în englezeşte pentru “New York Tribune” – şi pentru prima oară a fost tradusă în limba germană în 1896 de K. Kautsky. Ironia soartei a voit astfel, ca aceste accese de şovinism german ale lui Marx, îndreptate în primul rând împotriva cehilor, să fie cunoscute cetitorilor germani mulţumită unui ceh. Şi nici nu mă pot lipsi de plăcerea, recunosc nu tocmai creştinească, de a releva felul în care a reacţionat K. Kautsky faţă de aceste atacuri ale magistrului, în numele cărora e atâta deprins să jure. În prefaţa cu care însoţeşte traducerea sa acest discipol credincios ne spună, că furia (Zorn) revoluţionară îl face pe Marx “să se ambaleze” prea mult (sich zu sehr fortreissen), şi că realitatea l-a desminţit! Dacă în 1848 cehii au sprijinit reacţiunea de vină este numai mica burghezie şi mai ales (se înţelege!) acea ţărănime, care este izvorul tuturor răutăţilor pentru un bun social-democrat. Dar de atunci s-au schimbat lucrurile: “Naţiunea cehă n-a produs numai un proletariat numeros şi energic, ea se află acuma în situaţia fericită de a avea şi o burghezie capitalistă proprie; şi chiar o parte a nobilimii s-a alăturat acestei naţiuni, cu toată originea ei germanică… Naţiunea cehă posedă astfel astăzi toate elementele constitutive ale unui modern popor cultural (Kulturvolk)…
Toate acestea favorizează vitalitatea şi puterea de rezistenţă a naţionalităţii cehe faţă de cea germană. Departe de a fi cotropită de această din urmă, ea mai curând a şi început să câştige teren la nemţi…” (p. XXI – XXIX, passim).
Pentru cine cunoaşte supunerea oarbă cu care primeşte K. Kautsky orice afirmare a lui Marx, ca un cuvând de Evanghelie, această răzvrătire, când e atins la “cehie”, e foarte semnificativă…
Pentru caracteristica lui Marx mai e interesantă şi scrisoarea cătră el a directorului jurnalului “New York Tribune”, în care întemeietorul social-democratismului european şi-a publicat această lucrare, – scrisoare citată de K. Kautsky în aceeaşi prefaţă, şi din care reproducem câteva rânduri:
“Am avut numai un singur lucru de imputat articolelor D-tale: că pentru un jurnal american dta câteodată prea afirmai punctul de vedere german… Mi se părea câteodată că în chestiunile referitoare la ţarism sau bonapartism, d-ta manifestai prea mult interes şi îngrijire pentru unitatea şi independenţa Germaniei… În chestia războiului italian, nu cred că Germania să fi avut atâta temeiu de a fi îngrijită cum presupuneai d-ta, împreună cu ceilalţi patrioţi germani…” (p. XVIII-XIX).
Dacă putem recomanda unor social-democraţi români să reflecteze lai adânc asupra acestor incidente, nu mai puţin putem da acelaşi sfat şi celor din lagărul advers ce se cred în drept să interpreteze “internaţionalismul” proletariatului ca o negaţiune a ideii naţionale înseşi.
6. Fr. Engels – “Zur Banerufrage” etc… în “Neue Zeit”, 1895.

Constantin Stere, Social-democratism sau poporanism?, Ediţie şi prefaţă de Mihai Ungheanu, cu o postfaţă de prof. dr. Ilie Bădescu, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1996, p. 134-139.

Este vorba de reluarea unui text apărut între anii 1907-1908 în revista “Viaţa Românească”. Cu mult înainte de venirea bolşevicilor la putere în Rusia. Cu mult înainte de venirea lui Hitler la putere. Cu mult înainte de de sărbătorirea Zilei Muncii (1 Mai) împreună (sic!) de către nazişti şi bolşevici, în 1940, pe ruinele Poloniei sfărtecate (se pot adăuga aici şi alte popoare).

Cât despre noi… Noi, Românii, la 1 Mai sărbătorim Armindenii – Ziua profetului Ieremia!