Andrei Pleşu - o vulpe făţarnică

În stilul său de vulpe vicleană înzestrată cu ticăloşie diavolească, domnul Pleşu se trezeşte iarăşi să dea sfaturi şi să călăuzească spre "viitorul luminos" tinerimea pe care o vrea în continuare aflată sub vraja minciunelelor de sirenă sorosistă pe care e îndrugă prin gazetele sau în emisiunile domniei-sale. prezint mai jos textul publicat în zarul Adevărul - ziar patronat de un anti-creştin, redactat de sectanţi penticostali, partizan al adventistului Băsescu. Apoi veţi găsi ceva mai jos şi reacţia mea.

Religia în şcoală

de Andrei Pleşu

Se discută intens şi pasional - apropo de noua lege a învăţământului - despre obligativitatea orelor de religie în liceu. Din punctul meu de vedere, se ajunge prea rapid la concluzii mai mult sau mai puţin radicale, înainte de stabilirea premiselor. La întrebarea: „Trebuie sau nu ca religia să fie o disciplină obligatorie?" nu se poate răspunde decât după ce avem o reprezentare clară despre conţinutul acestei discipline, despre substanţa şi principiul ei.

Deocamdată, răspunsul meu ar suna, într-o primă instanţă, astfel: dacă ora de religie este administrată de un profesor ignar, rudimentar, apologetic până la furie, patriotard, chitit să demonstreze că suntem buricul pământului, xenofob, bolnav, cum ar fi spus Nietzsche, de „moralină", atunci votez împotriva obligativităţii. Dacă ora de religie e un curs de propagandă naţională, în dispreţul oricărei alterităţi, dacă e programatic anti-culturală, anti-occidentală, ruptă cu totul de problematica veacului, atunci, de asemenea, votez împotrivă. Nu ne putem dori ca această oră să împrumute stilistica prelegerilor de învăţământ politic, cu efectul garantat al îndepărtării definitive a audienţilor de tematica ei. Nu ne putem dori un învăţământ religios de campanie, o teorie a iubirii dublată de o pragmatică a urii, adică de încruntături, sudalme şi excluziuni.

Discernământul nu se poate „educa" prin metode de front, ci prin informaţie, analiză, inteligenţă şi „bună-voire". Opţiunea adevărată, consistentă, nu se poate întemeia decât pe o prealabilă deschidere spirituală, altfel spus pe cunoaştere şi libertate. Acesta este, de altfel, rostul însuşi al studiilor liceale: nu o prematură specializare sau înregimentare, ci instituirea unui fundament de cultură generală, pe care să se poată construi, ulterior, un edificiu intelectual, profesional, confesional, cu profil personalizat.

Or ceea ce lipseşte - atât părinţilor, cât şi copiilor de azi - e, între altele, cultura religioasă. În consecinţă, aş vota pentru obligativitatea orelor de religie, dacă ele ar însemna asimilarea bagajului elementar de cunoştinţe pe care orice om întreg trebuie să le aibă cu privire la religiile lumii şi la propria religie. Aş propune cursuri de apropriere a marilor texte revelate existente, culminând, fireşte, cu textele spaţiului în care trăim. Orice trăitor în spaţiul creştinătăţii trebuie să ştie ce conţine Biblia, care este istoria creştinismului, care sunt diferenţele dintre feluritele confesiuni creştine. Trebuie să ştie, de asemenea, sensul ritualului la care participă, uneori, rutinier şi decerebrat. Aş adăuga o serie de lecţii de tip „glosar": elevilor li se vor explica termenii esenţiali ai vieţii religioase.

E inadmisibil ca la sfârşitul liceului să nu ştie ce înseamnă „sfintele taine", „spovedanie", „agneţ", „euharistie", „cincizecime", „icoană" etc. Dar şi ce e cu Coranul şi cu Upanişadele, ce e un templu budist, ce sunt taoismul sau shintoismul. Faptul de a şti nu dăunează libertăţii de conştiinţă şi nu exclude credinţa, după cum faptul de a fi ignorant nu o garantează. Dar pentru ca ora de religie să arate normal, să aibă un efect formativ autentic, trebuie să avem o nouă generaţie de profesori. Ar trebui, aşadar, început cu o reformă de anvergură a învăţământului teologic, de natură să producă educatori cu adevărat competenţi. Obligativitatea orei de religie fără obligativitatea unei solide înzestrări didactice nu va produce decât bigotism sau respingere. Nu vrem nici una, nici alta. 

Articol preluat de la: http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Religia_in_scoala_7_255644438.html

Înţeleg că ziarul "Adevărul" este un ziar condus de SECTANŢI. Ce nu înţeleg este de ce acest ziar falsifică adevărul? Dar şi mai în adâncul subiectului: de ce maimuţoiul cu barbă acţionează pe căi aşa de ocolite pentru a SCOATE catehizarea creştină din şcoală înlocuind-o cu "un învăţământ religios". Reminiscenţe de pe vremea când actualul guru de la Dilema mai veche sau mai nouă era adeptul "Meditaţiei transcedentale"?
Ia să vedem punctual:
1. Învăţământul religios este un drept care se aplică fiecărei confesiuni creştine sau religii legale din România. Astfel în şcoala românească se predau noţiuni de religie creştină celor de confesiune ortodoxă, se predă religie islamică turcilor şi tătarilor, noţiuni calvine maghiarilor aparţinând confesiunii respective etc. A le încâlca înseamnă a încălca înseşi garanţiile pe care le-a dat statul român minorităţilor la momentul Unirii precum şi împlinirea nevoilor majorităţii în domeniul educaţiei religioase.
2. Elementele de CULTURĂ GENERALĂ gen Upanişade sau Coran ar fi în drept să fie predate la disciplina numită Istoria Universală. Dar asta reaminteşte în schimb dezastrul făcut de Pleşu şi ciracii săi în învăţământ. "Manualele alternative" - sună cunoscut?
3. Mai mult decât atât. Poate bărbosul Pleşu care se preocupă aşa de mult de grija copiilor şi adolescenţilor ortodocşi se va referi îi va veni în minte să transforme orele de Religie, pardon, de "Istorie a religiilor" în Cunoştinţe de cultură şi civilizaţie? Să reamintesc (sau să fac cunoscut): Literatura universală se predă doar în ultimul an de Liceu. Băgaţi la grămadă şi într-un ritm stahanovist toţi marii creatori literari ai lumii. Arta plastică şi Muzica - cenuşărese privite dispreţuitor, deşi sunt în programa şcolară.
4. Bărbosul Pleşu (ce ne reaminteşte de alţi posesori celebri - Marx, Engels) ar fi avut ocazia în mandatele sale ministeriale să îndrepte situaţia dacă ar fi fost ceva de îndreptat. Dar, după câte cred eu (sau poate nu citesc eu bine acolo) NATURA umană nu îi este oricărui terchea-berchea să o schimbe. Ea poate fi eventual rodul unei lucrări de îndelungă durată, zbatere a mai multor generaţii spre a se înfăptui. Aşa că scopul bărbosului Pleşu NU este acela al unei mai bune educări a tinerimii, ci este cel al DISTRUGERII învăţământului religios din cadrul învăţământului de stat. Precum din vremuri adamice: veninul mortal se află îmbrăcat într-o poleială scipitoare ce ia ochii!