Strigăte spre nicăieri (II)
"Dă-mi sufletul lui și o să-l calc în picioare!"
Și m-a călcat, m-a zdrobit. E de mirare?
"Dă-mi inima lui și o să-i produc umilință!"
Așa e când îți pui greșita dorință.
"Lasă-mă să-l înșel, să îl pun la-ncercare!"
Dar există om să nu greșească oare?
Știu că sunt slab, fără minte, greșelii supus;
Sunt om! De tentații continuu sedus...
Dar nu și răpus.
Donkeypapuas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu