Strigăte spre nicăieri (II)

Strigăte spre nicăieri (II)

"Dă-mi sufletul lui și o să-l calc în picioare!"

Și m-a călcat, m-a zdrobit. E de mirare?

"Dă-mi inima lui și o să-i produc umilință!"

Așa e când îți pui greșita dorință.

"Lasă-mă să-l înșel, să îl pun la-ncercare!"

Dar există om să nu greșească oare?

Știu că sunt slab, fără minte, greșelii supus;

Sunt om! De tentații continuu sedus... 

Dar nu și răpus.

Donkeypapuas

Strigăte spre nicăieri (I)

Strigăte spre nicăieri (I)

Cât se poate sta fără răspunsuri oare?

Aceasta-i pentru mine finala întrebare.

Cât să aștept, să-ndur fără reacții,

Fără cuvinte, fraze, exclamații?

Privesc în fată realitatea hâdă:

O știu din plin că ignorarea-i crudă,

E nemiloasă și mai grea ca moartea

Și-i dă din plin nefericirii partea.

Înjurături să fi primit, cuvinte de ocară

N-ar fi putut atât de mult ca să mă doară...

Da, știu că vocea rațiunii n-am vrut s-o ascult! 

În locul realității într-o himeră eu m-am complăcut. 

Și mi-a plăcut! 

Iar acum doare și mai mult... 

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVII)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVII)

Ce cotă o avea la jocul de noroc al vieții

Afecțiunea dumneavoastră s-o obțin?

O cotă uriașă, produsă de neprevăzutul sorții!

Iar să câștig aceasta, norocul mi-e puțin.

Nu unu la o mie, ci dintre milioane:

Atât de grea e șansa să-mi realizez eu visul

Ca dintre milioane s-ajung a-ți fi iubitul...

Dar cotele spun drept și vieții sunt jaloane. 

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVI)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVI)

Floare de pe strada cu nume de floare,

Perlă culeasă cu grijă din mare,

Zâmbet ce larg îl arată spre soare:

Femeia de inimi cuceritoare!

Făcută mereu să strălucească,

Priviri înspre ea să se oprească

Și patimi în inimi continuu să crească...

Că o iubesc? E reacția firească.

Donkeypapuas