joi, 17 iunie 2010

Altă polemică! Asigurările sociale.

Există oameni în ultimul timp care neagă necesitatea existenţei sistemului de asigurări sociale, de învăţământ public şi merg chiar până la a cere desfiinţarea impozitelor. În argumentare se prezintă foarte cuvioşi, aduc drept argument lucrarea Sfântului Vasile cel Mare şi cer ca tot angrenajul medical al unui stat să fie bazat strict pe milostenie şi pe actul de caritate gratut. Mai cer într-un radicalism total, chiar privatizarea instituţiilorde asistenţă socială, medicală etc. Aceşti oameni se aseamănă în idei de fapt cu... anarhiştii! Că acei smintiţi exact asemenea lucruri afirmă! Şi de cine sunt mânuiţi? Care sunt păpuşarii din spate? Vă las să vă gândiţi!
În primul rând aceşti oameni afişează critici aduse ABSTRACŢIUNII numite STAT. Uită că ei înşişi sunt subiecţii al unui stat concret, palpabil (fie România, Franţa sau Afganistan), uită că aparţin unei naţiuni anume care îşi alcătuieşte structuri de conducere, de supravieţuire naţională chiar, ce îndeplinesc anumite obiective ce ţin cont în special de securitatea naţională a respectivului stat. Între ele se numără SĂNĂTATEA PUBLICĂ, ÎNVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC, APĂRAREA NAŢIONALĂ, etc.
În al doilea rând partizanii acestor idei uită că toate cele de mai sus sunt plătite prin intermediul unei anumite convenţii denumite ban. Moneda unei ţări semnifică în primul rând aria sa de influenţă, gradul său de independenţă. Dar banul în sine este o convenţie în sine pe care o respectăm în beneficiul tuturor. Au fost folosite monede de aur, argint şi bronz datorită calităţii acelor metale. Iar vechile bolniţe, din  păcate pentru miturile istorice pe care le îmbrăţişează acei ideologi, ERAU FINANŢATE (sau, mai bine spus, se permitea finanţarea) de către stat. De statul medieval vorbesc, evident, fie că îl numim Imperiul Roman de Răsărit, Valahia, Rusia, etc. Dar, pentru că banul era rar, o altă sursă de “finanţare” era acordarea de moşii ale căror venituri erau precis direcţionate spre împlinirea nevoilor acelor spitale sau azile. Sau taxe de poduri, mori etc. Asta pentru că medievalii erau nişte oameni pragmatici.
În al treilea rând – şi este strâns legat de ceea ce am scris mai sus – impozitarea NU se face, cum s-ar crede, spre a se asigura un “sistem de sănătate gratuit”, sau de învăţământ (şi acestea de aceea au grijă diveşii indivizi să le eticheteze drept socialiste/comuniste pentru că ar fi... gratuite). Dumneata, cititorule,  eşti impozitat pentru că eşti CETĂŢEAN al acestei ţări. Dacă în vechime cei ce erau subiecţii unui stat îndeplineau anumite sarcini OBLIGATORIU - clacă, întreţinerea drumurilor (sic!), participare la oaste, etc. - în zilele noastre acest lucru se face printr-o participare financiară, prin impozite şi taxe.
Aceste impozite şi taxe – cumulate cu ceea ce primesc rezervele de stat din roadele pământului sau ale subsolului (şi asta se uită adesea) – sunt folosite (sau ar trebui) pentru buna administrare a ţării. Administrare pentru astăzi dar şi pentru viitorime! Asta se uită! Din fericire am avut noi, românii, oamenii măreţi care şi-au dat şi viaţa pentru Ţară – atât cea de atunci cât şi pentrru apărarea nevoilor ei viitoare: Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, mareşalul Antonescu şi mulţi alţii.
De obicei, cei ce fac propagandă pentru o “guvernare civică”, pentru stabilirea relaţiilor dintre statul-abstracţiune şi cetăţeanul-abstract într-un mod contractual, aceşti oameni lucrează în realitate împotriva Statului Naţional, lucrează pentru înrobirea poporului din care fac parte.
Sper, prin umilelel mele gânduri, să îl fi clarificat pe cel ce citeşte aceste rânduri cu privire la primejdiile care se ascund în spatele unor idei care sunt prezentate drept “creştine”, dar drăceşti în esenţa lor. Să subliniez: NU la Vasiliadă mă refer! Mă refer la distrugerea unor pârghii prin care este guvernat statul naţional.

3 comentarii:

Ene St. Mihai spunea...

Intr-adevar, pentru unii, vorbele sunt bune pentru a ascunde adevaratele sintaminte. Pentru a insela. Discutiile pe aceasta tema, si pe altele asemanatoare, sunt o dovada a falimentului republicii, al republicii si nu al tarii. Cei care ne vorbesc despre neputinta si neimplicarea statului o fac din perspectiva propriei lor vinovatii, o raspundere pe care o paseaza intotdeauna altora.

Anonim spunea...

Oare ce-i "mână" în luptă pe aceşti provocatori, guvernanţi speciali, unici, ce-şi asumă responsabilităţi doar de ei ştiute? Să fie trădători de ţară, vânduţi agenturilor, ipocriţi, neputincioşi, incompetenţi sau fac parte-ei ca şi alţii- dintr-un plan mondial măreţ de "emancipare" a speciei umane, Omenirei în întregul ei? Greu cu răspunsul, nu? Ai noştri, oricum, chiar de-ar fi aşa, fac exces de zel în toate, c-aşa-i mânăncă pielea de leproşi, zic eu. Suntem unici! în Omenirea asta. Al tău argat, şofer,
Silviu

Donkeypapuas spunea...

@ Silviu
Credeam că amic!