Un posibil scenariu al crimei din Timişoara

Şi care ar rezolva şi câteva nelămuriri... Se poate ca Sergiu Florea (sau Carmen Bejan) să fi fost contactat pentru un "job": să spunem că i s-ar fi cerut să adăpostească pentru o vreme nişte "marfă" - aşa să i se fi prezentat - ceva ţigări trecute peste graniţă, sau droguri, sau marmeladă, colete să le numim. Evident, contra cost! Poate 8.000 Euro, sau 500 Euro, sau niscaiva aur sub formă de lanţuri ori poate un procentaj din ceea ce lui (sau ei) i-a fost prezentat drept marfă. Cei doi s-au gândit să folosească drept tranzit camera de câmin pe care o aveau închiriată. Li s-a dat ora la care vor ridica respectivele colete dintr-o maşină (să spunem Mercedes) pe care o vor găsi parcată în faţa căminului. Cei doi s-au prezentat în cămin şi, la ora 3 (sau 4, sau 2) din NOAPTE au primit semnalul că maşina a sosit. Trifu de fapt fusese mai înainte ucis (la orele 6 după-amiaza), tranşat, poate chiar congelat, iar noaptea fusese împachetat spre a fi livrat. Asta ar explica şi de ce portarul nu îl văzuse pe Trifu pe acolo - pentru că nici nu se apropiase în realitate.

Cei doi au transportat pachetele în cameră şi, fiind noapte, nu au observat cum arătau în acel moment. Dar, în cameră, punându-le ca tot omul în mijlocul încăperii, au observat că din pungi începe să iasă dâre de sânge din ce în ce mai mult. Curioşi, deschid un pachet şi, îngroziţi, găsesc înăuntru un picior tranşat (sau căpăţâna). De aceea în cameră nu se vor găsi urme de sânge cu excepţia acelui decupaj făcut de Poliţie - locul unde fuseseră puse bagajele. Intră amândoi într-un şoc psihic şi, pierzându-se cu firea, hotărăsc să ducă pachetele înapoi în maşina din care au fost luate. Pe drum are loc şi întâlnirea cu portarul, ceea ce îi face se se piardă cu totul. De aceea uită în chiuvetă bijuteriile şi ceasul care le vor fi fost oferite drept plată. Maşina nu pornea (probabil plantată acolo fără benzină în rezervor) şi, bănuindu-se reciproc de implicare în uciderea celui găsit, cei doi se despart. Şocat, Sergiu încearcă să-şi pună capăt zilelor în momentul în care este găsit de Poliţie, ştiind că totul fusese o înscenare bine pusă la punct de nişte profesionişti. Carmen Bejan, cu minţile duse pentru o vreme, se predă la Poliţie, probabil sfătuită de o prietenă.

Erau ţintele perfecte. Medicinişti, se potriveau scenariului unor nebuni care hălăduiau prin oraş în căutare de victime. Poliţia era pentru o vreme pusă pe o pistă greşită. or se ştie că în prinderea autorului unui delict primele 24 de ore sunt esenţiale. Şi se mai atingea un obiectiv: înţelesul din spatele tranşării bulibaşei ajungea şi era înţeles acolo unde trebuie.