luni, 29 martie 2010

Rusia a intrat în Săptămâna Patimilor

A fost atacul asupra Statelor Unite. Ţintele: World Trade Center şi Pentagonul. Simbolistica lor: puterea militară şi puterea financiară.

A fost atacul asupra Spaniei. Ţinta: democraţia de tip occidental (a fost vizat transportul feroviar dar momentul a fost atentatelor a coincis cu alegerile legislative - pierdute ca urmare de Aznar). Simbolistica: puterea politică.

A fost atacul asupra Marii Britanii. Ţinta: metroul londonez, primul metrou din lume. Simbolistica: puterea dată de tradiţie.

A fost atacul din Indonesia. Ţintele: turiştii. Simbolistica: puterea dată de turism şi de comerţ.

Este atacul de astăzi din Rusia. Ţinta: perimetrul puterii din Moscova pe axa Kremlin-Lubyanka dar şi sărbătorile pascale. Simbolistica: puterea represivă dar, pentru prima oară îmi pare, este vizată direct Biserica lui Hristos.

Tiparul este acelaşi. Explozii în serie. Comanditarii sunt aceeaşi. Al-Quaeda se pare că ştie mai bine decât mulţi analişti care este cel mai important ciclu de sărbători, creierele din spate cunosc bine că Patimile şi Învierea lui Hristos se află în miezul Bisericii. Şi de data aceasta au încercat să vizeze această inimă.

marți, 9 martie 2010

luni, 22 februarie 2010

James Bond: Louis Armstrong - We Have All The Time In The World

Din filmul On Her Majesty's Secret Service melodia minunatului Louis Armstrong.
Chit că nu avem tot timpul din lume, ci doar până la moarte. Dacă nu a existat până atunci, nu va exista nici după...





Şi versiunea instrumentală:

marți, 16 februarie 2010

Mamma Mia! - un film new-age, gnostico-satanist

Nu crezusem mai înainte în istoria aceea cum că ABBA ar proveni dintr-o maimuţăreală a cuvântului avva (scris abba) - părinte. Nu am crezut. Până acum. Până ce am văzut filmul Mamma Mia!

Filmul pe scurt: o fată pe nume Sophia (interpretăă Amanda Seyfried) caută să-şi afle tatăl înainte de a se căsători. Dar cum maică-sa, Donna (Meryl Streep)  nu mai ştia care îi era tatăl adevărat (avusese trei relaţii în acelaşi timp) fiica se vede nevoită să-i cheme la căsătorie pe toţi cei trei prezumtivi taţi. Intrigă banală sub formă de comedie muzicală pe ritmurile formaţiei ABBA.

Totul ar fi simplu dacă nu ar fi micile (sau marile?) fitile religioase. Astfel, Donna este o exclusă a Bisericii Creştine (respectiv Romano-Catolice) iar Sophia  se află în căutarea cunoaşterii. Hmmmm! Ce credinţă are asemenea teme? Este vorba de gnosticism, religie reflectată adesea în filmele hollywoodiene. În acest sens a se vedea documentarul Hollywood's War On God.

În doctrina gnostică Sophia (Înţelepciunea) este aducătoarea mântuirii care, în căutarea Gnozei (Cunoaşterii "adevărate"), trece de înţelesul greşit, zic gnosticii, pe care îl dă Biserica lui Hristos asupra lumii, ajungând la revelaţia "adevărată", cea pe care doar Lucifer o poate deţine. Uite aşa se ajunge la acea "epocă a Vărsătorului" despre care vorbesc new-age-iştii şi care ar revărsa adevăratul har peste lume şi ar elibera în acelaşi timp omenirea de vechile închistări şi de vechea morală. Despre gnosticism puteţi găsi câteceva aici.

Ce vedem în film? Păi vedem o Sophia tinzând spre cunoaştere! Încearcă să-şi afle adevăratul părinte. După ce-l găseşte renunţă bucuroasă la tainele Bisericii (cununia). În schimb se celebrează noua morală! De aici declamarea de către un personaj a homosexualităţii sale:

 
Finalul este încununat de revărsarea apelor (doar e vorba de acea Age of Aquarius, nu-i aşa) ieşite din descoperita fântână a Afroditei (Venus în panteonul Roman).

 

Genericul de final se află sub o dublă "binecuvântare":
Pe de o parte a zeităţilor păgâne:

 

 

cât şi aceea a producătorilor, un simbol lesne de descifrat:


Am spus chiar la început că nu crezusem în teoria aceea legată de numele formaţiei muzicale. Dar acest film a fost făcut sub atenta grijă a băieţilor foşti ABBA. Au fost producători executivi ai filmului!

 
 

PS: pe genericul de final se aduc mulţumiri Consiliului bisericesc din Skopelos. Oare o fi ştiut în ce se bagă?