De câteva zile întreaga lume este consternată la vederea actului criminal ce a însângerat Norvegia. Trâim vremuri în care tot ceea ce se întâmplă are aspecte senzaţionale sau ne este prezentat numai în termeni senzaţionali. Avioane aruncate în zgârie nori, teatre asaltate de terorişti, cutremure înspăimântătoare, tsunami pe scară largă. Realitatea a întrecut de mult fabulaţia.
În oslo o deflagraţie distruge clădiri guvernamentale, 7 vieţi omeneşti sunt spulberate, zeci de răniţi spitalizaţi. În acelaşi timp, pe o insulă, într-o tabără de vară a tinerilor membri ai partidului local de guvernământ un carnagiu oribil se petrece: aproape o sută de oameni ucişi, alte sute de răniţi la care trebuie să-i adăugăm şi pe dispăruţi. Iar autorul ne este prezentat de media internaţionale ca fiind un singur om. Unul singur!
Obişnuinţa cu senzaţionalul ridicat la pătrat poate ne-a moleşit mintea, ne-a încetinit logica. Dar nu cred că a dispărut în totalitate creierul. Cum putem să înghiţim povestea cu "bomba artizanală realizată din îngrăşăminte chimice" ? Şi Groznâi, capitala Ceceniei, arăta mai bine. Şi parcă avem în faţa ochilor camionul plin ochi su saci arcat liniştit lângă biroul primului-ministru norvegian. Ni se împuie urechile cum acelaşi om, Anders Behring Breivik, imediat mai apoi ăşi face apariţia pe insula cu tabăra respectivă şi se apucă de tras cu puşca în stânga şi în dreapta mai ceva ca la vânătoarea de mistreţi de la Balc. Tot de unul singur! Cum adică! Ăştia vor să credem că între sutele de urmaşi ai vikingilor nu s-a găsit unul să zică: "Mor eu, dar mor cu tine de gât"? Au fost atâtea bătălii, bombardamente crâncene, populaţie civilă afectată greu dar cred că e prima dată când aud că un număr de câteva sute de oameni se duce la tăiere mai uşor decât mieii.
Şi mobilul şi istoricul dezaxatului sunt prezentate de o formă cel puţin ciudată. Bun. Înţeleg că gândul la un atentat islamist ar fi fost primul ce ar fi trecut prin mintea oricui. Dar ba Anders Behring Breivik a fost prezentat ca extremist de dreapta, ba ca fost membru al tinerilor laburişti până la excludere, ba fundamentalis creştin. Vorbe fără probe, fără argumente. Apoi, surprinzător, aflăm că pe pagina aceluia de Facebook individul s-ar fi prezentat ca admirator al lui John Stuart Mill, Churchill şi... ca membru al masoneriei. Ba şi dotat cu un manifest politic antimarxist.
Mai de bun simţ ar fi să credem că este vorba de un act colectiv sângeros. Conexiunile franc-masonice n-ar fi excluse. Anders Behring Breivik ar fi persoana scoasă în faţă, ţapul ispăşitor la îndemâna presei şi slujind scopurilor oculte ale crimei în masă. Ştim că prima impresie contează iar primele ştiri auzite de masse au fost: "fundamentalist creştin", "anti-imigraţionist", "anti-marxist". Pe acestea le-au auzit prima oară şi să sperăm că nu se vor conforma ci vor dori să afle rezultatele unei anchete cinstite.
