- Ce este coabitacul?
- Este specie de animal politic recent apărută din încrucişarea dintre licheaua carpatină cu jigodia ordinară. Coabitacul poate fi numit şi echivalentul politic al mariajului gay. Studierea îndelungată a acestei specii de homo erectus politicus în mediul său natural a dus la nişte constatări surprinzătoare. Astfel, există un partener pasiv, denumit în popor şi POPOntac, în timp ce partenerul activ are năravul să sugă de la mai mulţi licurici de-odată.
vineri, 26 iulie 2013
sâmbătă, 20 iulie 2013
vineri, 19 iulie 2013
De la Siria la Secu prin Paris
Cine se mai găseşte (găsea?) în Siria, alături de "luptătorii pentru libertate"? Florence Aubenas, care - după cum spun unii şi alţii - suferă de un soi de orbire pentru că la Alep nu reuşeşte să vadă nici un picior de islamist şi nici o barbă aferentă. Pentru cei care au uitat, această "jurnalistă" a fost colega de "cantonament" a "răpiţilor din Irak". Mai acu' vreo două zile îi fusese propus şi un post de ambasadoare a Franţei.
Dar săpând după urmele acestei Florence, am dat de un alt articol preluat (şi îmbogăţit) după o sursă românească, în care se afirmă că "răpirea" lui Aubernas a fost în realitate o operaţiune a CIA sau a serviciilor secrete militare americane. http://avicennesy.wordpress.com/2013/04/16/le-chef-de-la-cia-responsable-de-lenlevement-de-la-journaliste-florence-aubenas/
Ceea ce duce şi la anumite întrebări incomode în ce priveşte cazul "răpiţilor din Baghdad". Cu atât mai mult cu cât în respectivul articol pomenit mai sus se precizează că doar unul singur din echipa românească de "jurnalişti" nu avea tangenţă cu călugării de la mânăstirea Secu sau cu omologii lor de la alte aşezăminte "laice".
Mai ţineţi minte că cel mai securist om în stat a fost vizitat cu puţină vreme în urmă de alţi mari securişti dar de anvergură mondială? Şi dacă în joc s-a aflat altceva decât s-a vehiculat prin presă? Să spunem aşa, la întâmplare, că li s-au oferit aproape gratis reţelele din Levant - din Siria mai precis. Cu o clauză mică: să îi fie returnat personajului de la Cotroceni partenerul de afaceri din vremea în care era doar primar general al Bucureştilor şi, ca un nevinovat ce era, trebuia să-i suporte prezenţa în preajmă şi acestui dubios Hayssam Omar.
Doar preţul nu este mare. În 2005, pentru nişte fapte similare, a cedat pe loc, spre mulţumirea licuriciului, datoria de miliarde a Irakului, care a fost ştearsă aproape în întregime. Că trebuie să fim miloşi... cu americanii.
Dar săpând după urmele acestei Florence, am dat de un alt articol preluat (şi îmbogăţit) după o sursă românească, în care se afirmă că "răpirea" lui Aubernas a fost în realitate o operaţiune a CIA sau a serviciilor secrete militare americane. http://avicennesy.wordpress.com/2013/04/16/le-chef-de-la-cia-responsable-de-lenlevement-de-la-journaliste-florence-aubenas/
Ceea ce duce şi la anumite întrebări incomode în ce priveşte cazul "răpiţilor din Baghdad". Cu atât mai mult cu cât în respectivul articol pomenit mai sus se precizează că doar unul singur din echipa românească de "jurnalişti" nu avea tangenţă cu călugării de la mânăstirea Secu sau cu omologii lor de la alte aşezăminte "laice".
Mai ţineţi minte că cel mai securist om în stat a fost vizitat cu puţină vreme în urmă de alţi mari securişti dar de anvergură mondială? Şi dacă în joc s-a aflat altceva decât s-a vehiculat prin presă? Să spunem aşa, la întâmplare, că li s-au oferit aproape gratis reţelele din Levant - din Siria mai precis. Cu o clauză mică: să îi fie returnat personajului de la Cotroceni partenerul de afaceri din vremea în care era doar primar general al Bucureştilor şi, ca un nevinovat ce era, trebuia să-i suporte prezenţa în preajmă şi acestui dubios Hayssam Omar.
Doar preţul nu este mare. În 2005, pentru nişte fapte similare, a cedat pe loc, spre mulţumirea licuriciului, datoria de miliarde a Irakului, care a fost ştearsă aproape în întregime. Că trebuie să fim miloşi... cu americanii.
marți, 16 iulie 2013
Părintele Dumitru Stăniloae despre Neam, Naţiune, Naţionalism.
Sorin Dumitrescu - Teologic vorbind, ce este naţiunea? Şi, legat de asta, dacă ea este perfectibilă ca formă comunitară?
Preot Dumitru Stăniloae - Eu cred că Dumnezeu nu vrea să se anuleze nimic din varietatea creată de El, din istorie sau din geografie, ci vrea să le transfigureze, să le înalţe, să le schimbe la faţă. Aşa după cum Dumnezeu nu vrea să se unifice persoanele într-una, tot aşa nu doreşte o singură naţiune. De aceea vreau să vă citesc cuvintele acestea minunate din Apocalipsă, capitolul 21, versetul 25-26: "Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo. Iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor şi vor aduce în ea slavă şi cinste neamurilor"; deci şi în viaţa viitoare fiecare neam îşi va aduce cinstea, slava şi frumuseţea lui. Cred că Ortodoxia a promovat frumuseţea neamurilor. Cred că, în special limba română, ca nici o altă limbă, are un conţinut de o mare dulceaţă duhovnicească. Cele slave, nici ele nu au aşa ceva, pentru că limba slavă a rămas o limbă unificatoare pentru toate popoarele slave care trăiau despărţite. Grecii, şi ei, au rămas cu o Liturghie în limba veche, care n-a intrat în limba poporului. La noi s-a petrecut un miracol, ceva unic: Ortodoxia s-a tradus în toate slujbele în limba poporului şi a intrat împreună cu spiritualitatea acestor cuvinte şi în viaţa lor de toate zilele.
S.D. - Deci s-a îmbisericit limbajul cotidian, diurn?
Pr.D.S. - S-a înduhovnicit.
S.D. - S-a înliturghisit.
Pr.D.S. - N-aş spune numai atât. I-a dat un conţinut de taină cum n-au limbile altor popoare. Aporape fiecare cuvânt românesc, dacă te uiţi bine la el, constaţi că nu este limitat la un conţinut foarte raţional şi foarte precis, ci are în el şi un conţinut de taină. Latinescul Conventia a devenit cuviinţă, ce extraordinară schimbare! Cât de exterior este "convenţia". Dolor latinesc a devenit dorul românesc.
S.D. - Sau durere. Adică, vreţi să spuneţi că limba noastră are şi precizie, şi taină.
Pr.D.S. - Om cumsecade. Poţi să traduci asta?
S.D. - Comme il faut, ha, ha, ha.
Pr.D.S. - Sau cum spunea Cioran odată, când m-am întâlnit cu el: nepăsarea - indiference.
S.D. - Şi el este exasperat de cuvinte.
Pr.D.S. - Da. Viciul latinesc - patimă la noi. Câte sensuri are patima, ştiţi... şi dacă ne-am duce mai aproape de popor, spre zicale. Noi nu am ştiut să arătăm această bogăţie şi această mare taină, cum poporul a dus cuvintele din Biserică, de la slujbe, în viaţa lui. Celelalte popoare ortodoxe n-au putut face asta, pentru că slujbele din Biserică nu s-au tradus în limbile lor. Aşa, poate că fiecare popor şi-ar fi dezvoltat o unicitate a lui, şi în acelaşi timp şi un fel de unitate duhovnicească. Eu cred că aşa va fi în viaţa viitoare.
S.D. - Înţeleg că dumneavoastră consideraţi că neamul românesc, mai mult ca altele, arvuneşte ceea ce va fi?
Pr.D.S. - Da, şi cred că neamurile vor fi acolo într-o mare unitate şi cred că va fi şi o mare diversitate. Dar nu una polemică şi de războaie, ci o diversitate de întregire. Dacă m-ar mai ajuta Dumnezeu, două lucruri aş vrea să fac: să vorbesc de această unitate în diversitate în limba românească şi să o ilustrez cu portul românesc; este atâta delicateţe în portul românesc, atâta armonie, graţie şi seriozitate. Eu cred că asta este destinaţia neamurilor, nici să se dezbine în lupte, aşa cum se face în occident, nici să se unifice, cum se tinde acum, ci să se dezvolte în sensul acesta spiritual care să însemne dezvoltare, diversitate în Dumnezeu Care este şi unit.
S.D. - Părinte, vă daţi seama ce inflaţie de adverbe există în limbajul dumneavoastră teologic? Ca de exemplu: oarecum, într-un anume fel, într-atât, totuşi, cât de cât, orişicât, întrucâtva. Asta, cel puţin lingvistic, califică teologia dumneavoastră ca o teologie a nuanţelor.
Pr.D.S. - Cred că este aceeaşi legătură între unitate şi diversitate. oricum nu poţi să reduci totul la o unitate uniformă, monotonă, dar într-un anume fel nici nu le poţi dezbina. Această folosire a adverbelor este poate şi datorită tainei lucrurilor care, antinomic vorbind, sunt şi unite, şi deosebite. În sensul meu, nuanţa are scopul de a sugera, de a circumscrie taina. Niciodată nu pot ajunge să exprim perfect, fără rabat, o taină. De aceea sunt mereu pe drum spre ea şi caut să nuanţez. Dar, revenind la limbajul nostru, ce apropiat ni-L face pe Dumnezeu, "drăguţul". Nu "drag", ci "drăguţul". Parcă-L mângâi. Sau Măicuţa Domnului. Noi spunem împărăţie, nu spunem regnum. Este extraordinar, împăratul din poveşti, plin de taină, de putere, şi totuşi aşa de bun. Fecioară în loc de virgo. Virgo este ceva fizic. Fecioara - câtă nevinovăţie! Joc. Jocul este altceva decât dans. Occidentalii ştiu de dans, noi ştim de joc.
S.D. - E mai genuin "joc".
Pr.D.S. - "Dans" este mai biologic, iau femeia la dans. "Joc" este mai copilăros, mai curat, mai nevinovat.
S.D. - Dumneavoastră echivalaţi neamul cu naţiunea, sau faceţi o deosebire totuşi?
Pr.D.S. - Naţiunea este un termen mai nou. Eu îi spun mai mult neam.
S.D. - Dar neamul nu este mai apropiat de etnie?
Pr.D.S. - Suntem de un neam, suntem rude. Naţiunea deja este ceva mai abstract, mai politic, mai rece.
S.D. - Sunteţi naţionalist?
Pr.D.S. - Dacă aş avea un cuvânt de la neam, l-aş folosi pe acela. Eu ţin la neamul meu.
S.D. - Dar patriot sunteţi? profesorul Cândea face echivalentul cuvântului patrie care se zice că este un cuvânt destul de nou, cu un alt cuvânt mai vechi, care este moşie. Moşia este echivalentul patriei. Deci patriot sunteţi?
Pr.D.S. - Eu aş spune că n-avem cuvinte unitare pentru lucrurile acestea. Eu ţin la ţara strămoşească. Ea îmi spune mai mult decât patria. Patria parcă este iarăşi un cuvânt venit de aiurea Vaterland. Pater. Ţara strămoşească, ţara mea, ţara noastră. Am apucat timpurile când Ardealul nu era unit. Aproape toţi tinerii din sat spuneau că se duc în ţară.
"7 dimineţi cu Părintele Stăniloae - convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu", ediţie îngrijită de Răzvan Bucuroiu, Editura Anastasia, Bucureşti, p. 173 - 177.
Preot Dumitru Stăniloae - Eu cred că Dumnezeu nu vrea să se anuleze nimic din varietatea creată de El, din istorie sau din geografie, ci vrea să le transfigureze, să le înalţe, să le schimbe la faţă. Aşa după cum Dumnezeu nu vrea să se unifice persoanele într-una, tot aşa nu doreşte o singură naţiune. De aceea vreau să vă citesc cuvintele acestea minunate din Apocalipsă, capitolul 21, versetul 25-26: "Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo. Iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor şi vor aduce în ea slavă şi cinste neamurilor"; deci şi în viaţa viitoare fiecare neam îşi va aduce cinstea, slava şi frumuseţea lui. Cred că Ortodoxia a promovat frumuseţea neamurilor. Cred că, în special limba română, ca nici o altă limbă, are un conţinut de o mare dulceaţă duhovnicească. Cele slave, nici ele nu au aşa ceva, pentru că limba slavă a rămas o limbă unificatoare pentru toate popoarele slave care trăiau despărţite. Grecii, şi ei, au rămas cu o Liturghie în limba veche, care n-a intrat în limba poporului. La noi s-a petrecut un miracol, ceva unic: Ortodoxia s-a tradus în toate slujbele în limba poporului şi a intrat împreună cu spiritualitatea acestor cuvinte şi în viaţa lor de toate zilele.
S.D. - Deci s-a îmbisericit limbajul cotidian, diurn?
Pr.D.S. - S-a înduhovnicit.
S.D. - S-a înliturghisit.
Pr.D.S. - N-aş spune numai atât. I-a dat un conţinut de taină cum n-au limbile altor popoare. Aporape fiecare cuvânt românesc, dacă te uiţi bine la el, constaţi că nu este limitat la un conţinut foarte raţional şi foarte precis, ci are în el şi un conţinut de taină. Latinescul Conventia a devenit cuviinţă, ce extraordinară schimbare! Cât de exterior este "convenţia". Dolor latinesc a devenit dorul românesc.
S.D. - Sau durere. Adică, vreţi să spuneţi că limba noastră are şi precizie, şi taină.
Pr.D.S. - Om cumsecade. Poţi să traduci asta?
S.D. - Comme il faut, ha, ha, ha.
Pr.D.S. - Sau cum spunea Cioran odată, când m-am întâlnit cu el: nepăsarea - indiference.
S.D. - Şi el este exasperat de cuvinte.
Pr.D.S. - Da. Viciul latinesc - patimă la noi. Câte sensuri are patima, ştiţi... şi dacă ne-am duce mai aproape de popor, spre zicale. Noi nu am ştiut să arătăm această bogăţie şi această mare taină, cum poporul a dus cuvintele din Biserică, de la slujbe, în viaţa lui. Celelalte popoare ortodoxe n-au putut face asta, pentru că slujbele din Biserică nu s-au tradus în limbile lor. Aşa, poate că fiecare popor şi-ar fi dezvoltat o unicitate a lui, şi în acelaşi timp şi un fel de unitate duhovnicească. Eu cred că aşa va fi în viaţa viitoare.
S.D. - Înţeleg că dumneavoastră consideraţi că neamul românesc, mai mult ca altele, arvuneşte ceea ce va fi?
Pr.D.S. - Da, şi cred că neamurile vor fi acolo într-o mare unitate şi cred că va fi şi o mare diversitate. Dar nu una polemică şi de războaie, ci o diversitate de întregire. Dacă m-ar mai ajuta Dumnezeu, două lucruri aş vrea să fac: să vorbesc de această unitate în diversitate în limba românească şi să o ilustrez cu portul românesc; este atâta delicateţe în portul românesc, atâta armonie, graţie şi seriozitate. Eu cred că asta este destinaţia neamurilor, nici să se dezbine în lupte, aşa cum se face în occident, nici să se unifice, cum se tinde acum, ci să se dezvolte în sensul acesta spiritual care să însemne dezvoltare, diversitate în Dumnezeu Care este şi unit.
S.D. - Părinte, vă daţi seama ce inflaţie de adverbe există în limbajul dumneavoastră teologic? Ca de exemplu: oarecum, într-un anume fel, într-atât, totuşi, cât de cât, orişicât, întrucâtva. Asta, cel puţin lingvistic, califică teologia dumneavoastră ca o teologie a nuanţelor.
Pr.D.S. - Cred că este aceeaşi legătură între unitate şi diversitate. oricum nu poţi să reduci totul la o unitate uniformă, monotonă, dar într-un anume fel nici nu le poţi dezbina. Această folosire a adverbelor este poate şi datorită tainei lucrurilor care, antinomic vorbind, sunt şi unite, şi deosebite. În sensul meu, nuanţa are scopul de a sugera, de a circumscrie taina. Niciodată nu pot ajunge să exprim perfect, fără rabat, o taină. De aceea sunt mereu pe drum spre ea şi caut să nuanţez. Dar, revenind la limbajul nostru, ce apropiat ni-L face pe Dumnezeu, "drăguţul". Nu "drag", ci "drăguţul". Parcă-L mângâi. Sau Măicuţa Domnului. Noi spunem împărăţie, nu spunem regnum. Este extraordinar, împăratul din poveşti, plin de taină, de putere, şi totuşi aşa de bun. Fecioară în loc de virgo. Virgo este ceva fizic. Fecioara - câtă nevinovăţie! Joc. Jocul este altceva decât dans. Occidentalii ştiu de dans, noi ştim de joc.
S.D. - E mai genuin "joc".
Pr.D.S. - "Dans" este mai biologic, iau femeia la dans. "Joc" este mai copilăros, mai curat, mai nevinovat.
S.D. - Dumneavoastră echivalaţi neamul cu naţiunea, sau faceţi o deosebire totuşi?
Pr.D.S. - Naţiunea este un termen mai nou. Eu îi spun mai mult neam.
S.D. - Dar neamul nu este mai apropiat de etnie?
Pr.D.S. - Suntem de un neam, suntem rude. Naţiunea deja este ceva mai abstract, mai politic, mai rece.
S.D. - Sunteţi naţionalist?
Pr.D.S. - Dacă aş avea un cuvânt de la neam, l-aş folosi pe acela. Eu ţin la neamul meu.
S.D. - Dar patriot sunteţi? profesorul Cândea face echivalentul cuvântului patrie care se zice că este un cuvânt destul de nou, cu un alt cuvânt mai vechi, care este moşie. Moşia este echivalentul patriei. Deci patriot sunteţi?
Pr.D.S. - Eu aş spune că n-avem cuvinte unitare pentru lucrurile acestea. Eu ţin la ţara strămoşească. Ea îmi spune mai mult decât patria. Patria parcă este iarăşi un cuvânt venit de aiurea Vaterland. Pater. Ţara strămoşească, ţara mea, ţara noastră. Am apucat timpurile când Ardealul nu era unit. Aproape toţi tinerii din sat spuneau că se duc în ţară.
"7 dimineţi cu Părintele Stăniloae - convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu", ediţie îngrijită de Răzvan Bucuroiu, Editura Anastasia, Bucureşti, p. 173 - 177.
sâmbătă, 13 iulie 2013
Am aflat şi dăm mai departe
- Ce rezultă din contopirea grupului de suţinători ai exploatării gazelor de şist cu cel al partizanilor drepturilor minorităţilor zise sexuale?
- Un grup degăzari găozari!
- Dar din unirea partizanilor lui Băsescu şi asociaţiile ateilor?
- Mişcarea Băseculară!
PS: adaptare după postările lui Marius Mina.
- Un grup de
- Dar din unirea partizanilor lui Băsescu şi asociaţiile ateilor?
- Mişcarea Băseculară!
PS: adaptare după postările lui Marius Mina.
duminică, 7 iulie 2013
Furtună în Bucureşti
La ce foloseşte anunţarea unui cod anume dacă publicarea se petrece abia în timpul sau după ce evenimentul extrem a avut loc?
vineri, 5 iulie 2013
INS ori comunică date false ori dezinformează!
Foarte recent Institutul Naţional de Statistică (INS) a oferit rezultatele Recensământului desfăşurat în 2011. Datele le găsiţi aici şi ele sunt ŞOCANTE, după cum voi demonstra. Nu ştim de ce presa (şi tembeliziunile în special) au evitat lucrul cel mai important, trimiţând dezbaterea dooar spre legătura cu Referendumul din vara trecută.
Ţineţi-vă bine! Vă mai spun încă o dată că urmează date ŞOCANTE!
Deci doamnele şi domnii ziarişti, urmând tonul dat de mai-marii de la INS, afirmă peste tot că populaţia România ar fi scăzut cu "doar" 1.559.300 de persoane: de la 21.680.974 în 2002, la 20.121.641 în anul 2011, cu precizarea că rezultatele preliminare anunţate în 2012 precizau doar 19.042.936 persoane. Semn că s-au chinuit mult de tot ca să umfle cifrele.
Dar, dacă vom lua cifrele privind structura ETNICĂ a României, rezultatele sunt uluitoare:
ţiganii: 535.140 în 2002; 621.600 în 2001
ucrainieni: 61.098 în 2002; 50.900 în 2011
turci: 32.098 în 2002; 27.700 în 2011
germani: 59.764 în 2002; 36.000 în 2011
ruşi-lipoveni: 35.791 în 2002; 23.500 în 2011 (dar pesemne acum nu i-au inclus şi pe ruşi la acest capitol)
tătari: 23.935 în 2002; 20.300 în 2011
Până acum observăm că, exceptându-i pe ţigani, toate celelelate minorităţi sunt în descreştere.
Ne apropiem de punctul culminant, aşa că ţineţi-vă bine:
maghiari: 1.431.807 în 2002; 1.227.600 în 2011.
Şi acum marele şoc:
ROMÂNI: 19.399.597 în anul 2002; la Recensământul din 2011 s-au declarat doar 16.792.900. Aritmetica elementară arată că românii erau în 2011 cu 2.606.697 mai puţini decât cu 9 ani înainte. Deşi populaţia a scăzut, spun oficialii, cu doar 1.500.000. Ceva nu se potriveşte.
Şi de ce nu se potriveşte? Păi observăm că, de calculăm pierderile procentuale ale diverselor etnii, ne învârtim pe la 85-86% număr de persoane faţă de anul 2002. Dar cifra totală a populaţiei INS afirmă că este la 92% faţă de 2002.
Şi ajungem la două posibilităţi:
- fie există alte minorităţi care au crescut fulminant şi au făcut ca populaţia României să nu descresască la acel procentaj de 85-86%, pe care-l indică persoanele aparţinând majorităţii şi minorităţilor;
- fie avem de-a face cu o minciună crasă, populaţia actuală fiind undeva la 18.500.000, dacă, urmând cele constatate din declaraţiile privind apartenenţa naţională, scădem din totalul populaţiei din 2002 acele 15%.
Lăsăm la o parte realitatea celor câteva sute de mii de basarabeni care şi-au redobândit cetăţenia şi şi-au declarat apartenenţa etnică în cadrul recensământului. Aceştia au contribuit la sporirea numărului de etici români, ceea ce înseamnă că declinul naţional este încă şi mai mare, poate chiar de 3 milioane de etnici români.
Fiecare poate să facă aceste exerciţii de aritmetică pentru că cifrele din 2002 sunf oficiale şi le aflaţi aici, pe siteul INS.
UNDE A DISPĂRUT ACEL MILION DE ROMÂNI CARE NU IESE LA SOCOTEALĂ?
Ţineţi-vă bine! Vă mai spun încă o dată că urmează date ŞOCANTE!
Deci doamnele şi domnii ziarişti, urmând tonul dat de mai-marii de la INS, afirmă peste tot că populaţia România ar fi scăzut cu "doar" 1.559.300 de persoane: de la 21.680.974 în 2002, la 20.121.641 în anul 2011, cu precizarea că rezultatele preliminare anunţate în 2012 precizau doar 19.042.936 persoane. Semn că s-au chinuit mult de tot ca să umfle cifrele.
Dar, dacă vom lua cifrele privind structura ETNICĂ a României, rezultatele sunt uluitoare:
ţiganii: 535.140 în 2002; 621.600 în 2001
ucrainieni: 61.098 în 2002; 50.900 în 2011
turci: 32.098 în 2002; 27.700 în 2011
germani: 59.764 în 2002; 36.000 în 2011
ruşi-lipoveni: 35.791 în 2002; 23.500 în 2011 (dar pesemne acum nu i-au inclus şi pe ruşi la acest capitol)
tătari: 23.935 în 2002; 20.300 în 2011
Până acum observăm că, exceptându-i pe ţigani, toate celelelate minorităţi sunt în descreştere.
Ne apropiem de punctul culminant, aşa că ţineţi-vă bine:
maghiari: 1.431.807 în 2002; 1.227.600 în 2011.
Şi acum marele şoc:
ROMÂNI: 19.399.597 în anul 2002; la Recensământul din 2011 s-au declarat doar 16.792.900. Aritmetica elementară arată că românii erau în 2011 cu 2.606.697 mai puţini decât cu 9 ani înainte. Deşi populaţia a scăzut, spun oficialii, cu doar 1.500.000. Ceva nu se potriveşte.
Şi de ce nu se potriveşte? Păi observăm că, de calculăm pierderile procentuale ale diverselor etnii, ne învârtim pe la 85-86% număr de persoane faţă de anul 2002. Dar cifra totală a populaţiei INS afirmă că este la 92% faţă de 2002.
Şi ajungem la două posibilităţi:
- fie există alte minorităţi care au crescut fulminant şi au făcut ca populaţia României să nu descresască la acel procentaj de 85-86%, pe care-l indică persoanele aparţinând majorităţii şi minorităţilor;
- fie avem de-a face cu o minciună crasă, populaţia actuală fiind undeva la 18.500.000, dacă, urmând cele constatate din declaraţiile privind apartenenţa naţională, scădem din totalul populaţiei din 2002 acele 15%.
Lăsăm la o parte realitatea celor câteva sute de mii de basarabeni care şi-au redobândit cetăţenia şi şi-au declarat apartenenţa etnică în cadrul recensământului. Aceştia au contribuit la sporirea numărului de etici români, ceea ce înseamnă că declinul naţional este încă şi mai mare, poate chiar de 3 milioane de etnici români.
Fiecare poate să facă aceste exerciţii de aritmetică pentru că cifrele din 2002 sunf oficiale şi le aflaţi aici, pe siteul INS.
UNDE A DISPĂRUT ACEL MILION DE ROMÂNI CARE NU IESE LA SOCOTEALĂ?
joi, 4 iulie 2013
Surveiller, Intercepter, Egalite!
Şi Franţa are un sistem de interceptări ilegale, aflat în custodia DGSE (Direcţia Generală pentru Securitate Externă), prin care toate convorbirile sunt supravegheate, informează "Le Monde" într-o ştire preluată via Presseurope şi BBC. Politicienii din Franţa - ăia de li se umflă tărtiţa când vorbesc de "Republique" şi "secularisme", ăia de s-au zburlit cu totul când au aflat că bulangii din Franţa nu sunt "dans l'egalite" cu majoritatea normală, aşa că dă-i repede cu o lege pentru aprobarea mariajelor între pârţari - deci acei politicieni erau la curent cu procedurile ilegale.
Şi pentru că pe tanti Franţa o doare atât de mult soarta celor oropsiţi, mai deunăzi, marţi mai precis, avionul oficial în care se afla Evo Morales, preşedintele Boliviei, a trebuit să aştepte 10 ore în Elveţia pentru că guvernele din Franţa, Italia, Spania şi Portugalia nu i-au acordat drept de survol. Motivul? "Dom'le Morales, păi noi avem bănuiala că avionul lui matale îl transportă pe Snowden de la Moscova. Aşa că facem ceva pe ea de imunitate diplomatică".
Vorba lui Pristanda: "Curat anticonstituţional da' interceptaţi-l!"
Şi pentru că pe tanti Franţa o doare atât de mult soarta celor oropsiţi, mai deunăzi, marţi mai precis, avionul oficial în care se afla Evo Morales, preşedintele Boliviei, a trebuit să aştepte 10 ore în Elveţia pentru că guvernele din Franţa, Italia, Spania şi Portugalia nu i-au acordat drept de survol. Motivul? "Dom'le Morales, păi noi avem bănuiala că avionul lui matale îl transportă pe Snowden de la Moscova. Aşa că facem ceva pe ea de imunitate diplomatică".
Vorba lui Pristanda: "Curat anticonstituţional da' interceptaţi-l!"
miercuri, 3 iulie 2013
Lanţul ierarhic al corupţiei
Periodic suntem loviţi de către media (cea audio-vizuală cu preponderenţă) cu tot felul de scandaluri şi mega-afaceri de "corupţie". De câteva zile încoace tot felul de adolescenţi ne sunt prezentaţi drept "inamicul public numărul 1 al României" la prinderea cărora s-au străduit din răsputeri 'jde de instituţii ale statului, în frunte cu Porcuratura (greşeala este voită) şi SRI.
Tot zgomotul acesta seamănă cu un bruiaj pentru a acoperi sau a atenua un alt subiect de presă care are drept cuvinte cheie "margarina", "colonelul", "Turcescu", "Nadia Comăneci". Pe scurt, pentru cei care nu ştiu despre ce este vorba, slujbaşul generalului Păunescu de la postul B1TV, Robert Turcescu, s-a apucat pe blogu-i să o facă albie de porci pe Nadia Comăneci pentru că aceasta a îndrăznit să apară într-un clip publicitar pentru margarina Rama.
Totul s-ar fi stins şi poate s-ar mai fi păstrat doar ca subiect de dispută personală între vreo câteva nume fără să mai aibe impact în audientţă. Iată însă că în scenă intră însăşi instituţia CNA-ului care, la câteva zile după derapajul colonelului Turcescu, interzice difuzarea spotului respectiv pe posturile de televiziune. Surprinzător, nu-i aşa?
Şi dă de gândit. Dacă reducem acţiunile, reiese că domnul colonel Turcescu a dat un semnal iar instituţiile statului s-au conformat. Să fie clar: este interzis DOAR spotul pentru margarina Rama. Nu la băuturi carbogazoase, nu la chipsuri sau, de ce nu, la dulciuri, nu la tot felul de medicamente care de care mai "sănătoase". Nu la soia modificată genetic, de exemplu. Strict la produsul acela din grăsimi vegetale.
Ori, dacă este vorba aici de un "ordin" difuzat prin intermediul colonelului Turcescu ne punem întrebarea dacă acest Turcescu a acţionat cu de la sine putere sau a executat şi el o comandă indusă de un organ "ierarhic superior". Cine ar fi acel "organ"? Cred că este lesne de dedus ştiind pentru cine prestează colonelul Turcescu la televiziunea B1TV. Dar de ce ar fi venit acea comandă politico-ziaristică?
Aici putem doar presupune. De exemplu, ca fabricanţii Rama - compania Unilever - "să iasă la interval".
UPDATE!
Am dat o căutare, aşa, la întâmplare, pe Goagăl: Unilever Băsescu. Ştiţi unde am ajuns? La o duduie, Alexandra Gătej, ajunsă mare grangure la Unilever între 2005-2009 pentru ca mai apoi să ajungă CONSILIER PREZIDENŢIAL la Departamentul Mediul de Afaceri Intern şi Internaţional din cadrul ADMINISTRAŢIEI PREZIDENŢIALE - între 2009-2013. Ei, şi în acest an a devenit peste noapte specialista în transporturi feroviare, de vreme ce a fost numită preşedintă al CA la CFR Călători. ori e straniu, ori se potriveşte de minune.
PS: şi ca să vedeţi cu câtă promptitudine răspunde securiştimea de la CNA la comenzi, postez mai jos două reclame pentru respectivul produs, ambele clipuri urcate pe Youtube CU TREI ANI ÎN URMĂ!
Tot zgomotul acesta seamănă cu un bruiaj pentru a acoperi sau a atenua un alt subiect de presă care are drept cuvinte cheie "margarina", "colonelul", "Turcescu", "Nadia Comăneci". Pe scurt, pentru cei care nu ştiu despre ce este vorba, slujbaşul generalului Păunescu de la postul B1TV, Robert Turcescu, s-a apucat pe blogu-i să o facă albie de porci pe Nadia Comăneci pentru că aceasta a îndrăznit să apară într-un clip publicitar pentru margarina Rama.
Totul s-ar fi stins şi poate s-ar mai fi păstrat doar ca subiect de dispută personală între vreo câteva nume fără să mai aibe impact în audientţă. Iată însă că în scenă intră însăşi instituţia CNA-ului care, la câteva zile după derapajul colonelului Turcescu, interzice difuzarea spotului respectiv pe posturile de televiziune. Surprinzător, nu-i aşa?
Şi dă de gândit. Dacă reducem acţiunile, reiese că domnul colonel Turcescu a dat un semnal iar instituţiile statului s-au conformat. Să fie clar: este interzis DOAR spotul pentru margarina Rama. Nu la băuturi carbogazoase, nu la chipsuri sau, de ce nu, la dulciuri, nu la tot felul de medicamente care de care mai "sănătoase". Nu la soia modificată genetic, de exemplu. Strict la produsul acela din grăsimi vegetale.
Ori, dacă este vorba aici de un "ordin" difuzat prin intermediul colonelului Turcescu ne punem întrebarea dacă acest Turcescu a acţionat cu de la sine putere sau a executat şi el o comandă indusă de un organ "ierarhic superior". Cine ar fi acel "organ"? Cred că este lesne de dedus ştiind pentru cine prestează colonelul Turcescu la televiziunea B1TV. Dar de ce ar fi venit acea comandă politico-ziaristică?
Aici putem doar presupune. De exemplu, ca fabricanţii Rama - compania Unilever - "să iasă la interval".
UPDATE!
Am dat o căutare, aşa, la întâmplare, pe Goagăl: Unilever Băsescu. Ştiţi unde am ajuns? La o duduie, Alexandra Gătej, ajunsă mare grangure la Unilever între 2005-2009 pentru ca mai apoi să ajungă CONSILIER PREZIDENŢIAL la Departamentul Mediul de Afaceri Intern şi Internaţional din cadrul ADMINISTRAŢIEI PREZIDENŢIALE - între 2009-2013. Ei, şi în acest an a devenit peste noapte specialista în transporturi feroviare, de vreme ce a fost numită preşedintă al CA la CFR Călători. ori e straniu, ori se potriveşte de minune.
PS: şi ca să vedeţi cu câtă promptitudine răspunde securiştimea de la CNA la comenzi, postez mai jos două reclame pentru respectivul produs, ambele clipuri urcate pe Youtube CU TREI ANI ÎN URMĂ!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)