Am citit de curând piesa "Coriolanus" a lui Shakespeare. Apoi, căutând una-alta pe internet, am dat de nişte informaţii de m-am crucit. Redau traducerea în română:
"În secolul XX, piesa se găseşte în miezul noilor dispute politice şi se vede folosităatât de către dreapta cât şi de stânga. În 1934 izbucnesc tulburări de extremă dreapta la Paris, unde piesa se joacă la Comedia Franceză şi atrage atenţia asupra ambiguităţii sale, o parte a stângii văzând în ea un manifest cripto-fascist. Regimul nazist vede efectiv oportunitatea de a trage foloase şi piesa este prin urmare prezentată drept o pledoarie în favoarea omului puternic, singurul capabil să menţină paceîn familie şi în exterior; comuniştii văd în piesă un exemplu al luptei de clasă şi, sub regimul stalinist, Coriolan devine exemplul trădării din partea elitelor antipopulare. Neliniştiţi de ecoul politic pe care ar fi putut să-l aibe piesa în Germania postbelică, Aliaţii o interzic până în 1953."
Informaţii asemănătoare şi pe siteul ziarului The Independent dar cu nişte tuşe în plus: în Germania nazistă o dramatizare radio este interzisă iar autorul ei este exilat.
Poate mai încolo voi scrie şi eu părerile mele dar nu pot să nu remarc un fapt: eroul piesei, Coriolan, numai fascist nu poate fi numit. Fascismul - precum bolşevismul şi împreună cu socialismul din care se trag amândouă - are înscris genetic apelul la MASSE, la BOBOR, trufia şi trâmbiţarea propagandistică a faptelor, exact ceea ce generalul din piesă dispreţuia profund.
2 comentarii:
"Controversa", daca o putem numi asa, are radacini chiar mai vechi. Astfel, in editia din 1923 a operelor lui Shakespeare, introducerea piesei mentioneaza: "CORIOLAN a fost adesea citata ca o dovada a simpatiei lui Shakespeare cu principiul aristocratic al guvernarii, opus celui democratic." Era preambulul unui veac in care ideile de stanga s-au tot vanturat prin Europa. De fapt, o epoca poate fi foarte bine judecata si prin modul in care se raporteaza la anumite opere de arta. Banuiesc ca printre analizele veacului trecut ale tragediei se gasesc si cateva care se folosesc de metode freudiene pentru a investiga legatura intre Coriolan si Volumnia, care este de fapt cheia de bolta a piesei. Altfel, dincolo de asemenea prejudecati, "Coriolan" poate fi socotita precursoare a literaturii de investigatie psihologica (in sensul lui Dostoievski) si este evident ca miezul ei se refera la drama interna a personajului si mai putin la aspectele sociale, exterioare.
Cu fascismul ca ideologie nu poate exista nicio legatura, dar tendinta moderna e ca tot ce tine de aristocratic - fie ca vorbim despre aristocratie in sine sau despre ceea ce Steinhardt, printre altii, numea "aristocratia spiritului" - e calificat ca antipopular, nedemocratic si... hop! - fascist. Menenius chiar spune la un moment dat despre prietenul sau ca "iubeste poporul, dar nu-l fortati sa-l bage in pat cu el" (citat din memorie, aproximativ). Ironie fina, dar si respingere a atitudinii "batutului pe burta", cum o numeste un ganditor roman contemporan.
Postarea a avut în vedere numai absurdistanul oficial de care s-a lovit piesa, fie din partea regimurilor zise "democrate", fie din partea celor "totalitare".
Părerile unora şi ale altora, interpretările ce se ivesc, acestea sunt cât se poate de normale şi sunt chiar dovada "sănătăţii" unei societăţi.
Trimiteți un comentariu