marți, 17 noiembrie 2009
vineri, 13 noiembrie 2009
Statul în concepţia lui Băsescu – un model de coşmar
Puteţi să mă etichetaţi nebun... Puteţi spune că fabulez... Că "scot din context"... Că nu sunt realist..
Dar frânturile care compun mozaicul, declaraţiile date ici şi colea, acţiunile de-a lungul timpului, toate astea alcătuiesc , încetul cu încetul, un puzzle care scoate la iveală societatea ideală dorită de Băsescu şi de ciracii săi. Nu, nu o să găsiţi ideile formulte de-a dreptul într-un discurs unitar pronunţat de Băsescu, dar componentele, odată pomenite, vor readuce în memorie autorul şi va compune aventura sângeroasă şi despotică spre care suntem mânaţi.
Un cuvânt cuprinde totul: REDUCERE! O voi lua pe rând şi, după ce veţi citi toate punctele, poate îmi veţi da dreptate. Sau poate nu, iar atunci mă aflu eu în eroare.
- REDUCEREA PARLAMENTULUI la o singură Cameră. La fel au făcut comuniştii, ei nu pot admite complexitatea, dezbaterea, analiza! Este subiectul actualului referendum.
- REDUCEREA NUMĂRULUI PARLAMENTARILOR. Diluarea de fapt a contactului între aleşi şi alegători. Cu cât un parlamentar va reprezenta mai mulţi alegători, cu atât implicarea sa în problemele comunităţii pe care o reprezintă va scădea de fapt.
- REDUCEREA NUMĂRULUI DE PARTIDE. Băsescu este adeptul bipartidismului, a declarat-o public, vă amintiţi? El să conducă un partid unic de "dreapta" - PDL, se înţelege, iar celălalt să fie PSD. Avem de fapt propunerea unui model maniheic pentru că evident că pentru Băsescu vor exista doar două culori: Bunii şi Răii. Cine vor fi răii se înţelege. Iar orice opoziţie ar fi zdrobită fiind contrară voinţei masselor (poporul din discursurile lui Băsescu). Care ar fi soarta restului partidelor şi doctrinelor?
- REDUCEREA NUMĂRULUI DE JUDEŢE. La doar 10 judeţe vrea să reducă Băsescu numărul lor. În fond va fi pasul spre regionalizarte şi... federalizare a României. Ideea regionalizării a mai fost pusă în practică în vremurile stalinismului şi denotă nostalgia preşedintelui după acel regim. Exprimă şi ideile GDS-iste conform cărora România ar fi un stat multietnic. Prin urmare nu e greu de presupus că vom avea din nou o regiune maghiară în inima României. Dar nu numai atât! Membri ai camarilei băsesciene (Costache Canacheu, dacă vă spune ceva) afirmă chiar existenţa unei minorităţi... aromâne în cadrul României, nu a Albaniei, Greciei, Macedoniei. De aici nu mai e departe până la apariţia unor "etnici" ardeleni, moldoveni, olteni, etc.
- REDUCEREA DISCIPLINELOR ŞCOLARE la numai 6 sau 7. Este o declaraţie făcută de foarte puţin timp la o întâlnire cu reprezentanţi ai profesorilor şi învăţătorilor. O măsură ce vine în întâmpinarea viziunii prezidenţiale pentru că se ştie că Băsescu a declarat că avem prea mulţi filosofi şi prea puţini "chelneri şi tinichigii). Ţinând cont de ceea ce vrea Băsescu să legalizeze e posibil ca din programa şcolară să iasă orele de istorie, limbă şi literatură română, matematică ori fizică, pentru a face loc cursurilor de prostituţie ori de comerţ cu droguri. Celor ce nu acceptă nu le va rămâne decât să aleagă exilul (aruncarea peste Dunăre) ori taberele de reeducare.
- REDUCEREA RESURSELOR NATURALE la zero. Cum se explică faptul că în 2003 liderii, pe atunci, ai PD şi PNL, actualmente ai PDL susţineau cu entuziasm modificările aduse Constituţiei pentru ca astăzi să o considere a fi foarte proastă? Simplu! Prin modificările aduse atunci s-a permis ca resursele subsolului să fie exploatate de firmele străine (în fapt off-shore-uri ale unor comunisto-securişti). Interesant cum în acest an campania pentru jefuirea aurului de la Roşia Montana a revenit foarte agresiv. Ori este vorba acolo de aur în valoare de peste 400 miliarde euro. Şi asta doar aurul! Başca platină, argint, metale strategice. Să ne reamintim şi de implicarea lui Teodor Stolojan în afacerea Sterling (exploatarea resurselor de gaze şi petrol din Marea Neagră). Băsescu, cel atât de gălăgios, de data aceasta tace! De ce? Pentru că urmăreşte şi impune sistemul corupţiei generalizate, a hoţiei deşănţate. Iar pentru a nu exista piedici se pune în aplicare şi SUPRAVEGHEREA GENERALIZATĂ! Ascultarea telefoanelor, a convorbirilor private, a parlamentarilor, arhivarea şi scoaterea lor la lumină numai atunci când e cazul, şantajul, delaţiunea. Se revine la sistemul stalinist: nu procuratura trebuie să vină cu probe, cu dovezi valabile în demonstrarea vinovăţiei cuiva, ci tot cetăţeanul trebuie el să-şi demonstreze nevinovăţia. Ceeea ce înseamnă:
- REDUCEREA LIBERTĂŢILOR CETĂŢENEŞTI. Libertatea de exprimare, libertatea de asociere, libera iniţiativă: toate sunt în vizorul preşedinţiei actuale. Cine nu e cu noi e împotriva noastră! Există doar alb şi negru, nimic intermediar. Nu faci parte din cei acceptaţi - nu eixşti, nu ai drept la exprimare, nu ai drept de cetate, eşti exponentul automat al duşmanului, al "mogulilor", manipulezi, dezinformezi. Cum se spunea în alte vremuri de tristă amintire: " Dai în mine? Dai în tine, dai în fabrici şi uzine!", "Dai în mine? Dai în soare, dai în clasa muncitoare!". Prin urmare - gândirea unică impusă de o persoană şi gaşca ce-l înconjoară.
- REDUCEREA LIBERTĂŢII ECONOMICE. Băsescu este bântuit de duhul simplificării. El vrea asta la orice. Nu se opreşte nici la firme. Deşi orice om cu capul pe umeri ştie şi afirmă că o economie sănătoasă se sprijină pe mica iniţiativă, pe micul întreprinzător, că aici e plămânul, sistemul care ţine pe picioare un stat şi o societate, că pe "clasa de mijloc" se poate baza ţara, ei bine acest lucru nu e valabil şi pentru Băsescu. Dezastruosul impozit forfetar este susţinut cu îndârjire de preşedinte, nu-i vede nci o urmare negativă. " Mi-a explicat mie o persoană în Dolj" - spune domnul preşedinte încă al României într-un interviu - "cum numai în acest judeţ au dispărut 3000 de firme din care 2000 nu aveau activitate". Ar reieşi, nu-i aşa, că impozitul respectiv ar fi o măsură sanitară în economie! Dar restul se 1000 de firme din judeţ, domnule preşedinte? Urmarea - peste 200.000 firme şi-au încetat activitatea! Iar greul nu a trecut. Împrumuturile costisitoare (peste 40 miliarde de euro anul acesta) pe care Băsescu le-a sprijinit cu entuziasm vor trebui restituite! Cum se va face lucrul acesta? Prin sânge, sudoare şi lacrimi? Ale cui, domnule Băsescu?
Evident, tabloul nu este complet. Mai sunt lucrui pe care fie nu mi le-am amintit, fie la care nu mă pricep (la cele ce ţin de domeniul juridic, de exemplu). Rămâne să adăugaţi fiecare elementele lipsă. Şi apoi să meditaţi...
Chiar merită să lipsiţi de la vot?
Dar frânturile care compun mozaicul, declaraţiile date ici şi colea, acţiunile de-a lungul timpului, toate astea alcătuiesc , încetul cu încetul, un puzzle care scoate la iveală societatea ideală dorită de Băsescu şi de ciracii săi. Nu, nu o să găsiţi ideile formulte de-a dreptul într-un discurs unitar pronunţat de Băsescu, dar componentele, odată pomenite, vor readuce în memorie autorul şi va compune aventura sângeroasă şi despotică spre care suntem mânaţi.
Un cuvânt cuprinde totul: REDUCERE! O voi lua pe rând şi, după ce veţi citi toate punctele, poate îmi veţi da dreptate. Sau poate nu, iar atunci mă aflu eu în eroare.
- REDUCEREA PARLAMENTULUI la o singură Cameră. La fel au făcut comuniştii, ei nu pot admite complexitatea, dezbaterea, analiza! Este subiectul actualului referendum.
- REDUCEREA NUMĂRULUI PARLAMENTARILOR. Diluarea de fapt a contactului între aleşi şi alegători. Cu cât un parlamentar va reprezenta mai mulţi alegători, cu atât implicarea sa în problemele comunităţii pe care o reprezintă va scădea de fapt.
- REDUCEREA NUMĂRULUI DE PARTIDE. Băsescu este adeptul bipartidismului, a declarat-o public, vă amintiţi? El să conducă un partid unic de "dreapta" - PDL, se înţelege, iar celălalt să fie PSD. Avem de fapt propunerea unui model maniheic pentru că evident că pentru Băsescu vor exista doar două culori: Bunii şi Răii. Cine vor fi răii se înţelege. Iar orice opoziţie ar fi zdrobită fiind contrară voinţei masselor (poporul din discursurile lui Băsescu). Care ar fi soarta restului partidelor şi doctrinelor?
- REDUCEREA NUMĂRULUI DE JUDEŢE. La doar 10 judeţe vrea să reducă Băsescu numărul lor. În fond va fi pasul spre regionalizarte şi... federalizare a României. Ideea regionalizării a mai fost pusă în practică în vremurile stalinismului şi denotă nostalgia preşedintelui după acel regim. Exprimă şi ideile GDS-iste conform cărora România ar fi un stat multietnic. Prin urmare nu e greu de presupus că vom avea din nou o regiune maghiară în inima României. Dar nu numai atât! Membri ai camarilei băsesciene (Costache Canacheu, dacă vă spune ceva) afirmă chiar existenţa unei minorităţi... aromâne în cadrul României, nu a Albaniei, Greciei, Macedoniei. De aici nu mai e departe până la apariţia unor "etnici" ardeleni, moldoveni, olteni, etc.
- REDUCEREA DISCIPLINELOR ŞCOLARE la numai 6 sau 7. Este o declaraţie făcută de foarte puţin timp la o întâlnire cu reprezentanţi ai profesorilor şi învăţătorilor. O măsură ce vine în întâmpinarea viziunii prezidenţiale pentru că se ştie că Băsescu a declarat că avem prea mulţi filosofi şi prea puţini "chelneri şi tinichigii). Ţinând cont de ceea ce vrea Băsescu să legalizeze e posibil ca din programa şcolară să iasă orele de istorie, limbă şi literatură română, matematică ori fizică, pentru a face loc cursurilor de prostituţie ori de comerţ cu droguri. Celor ce nu acceptă nu le va rămâne decât să aleagă exilul (aruncarea peste Dunăre) ori taberele de reeducare.
- REDUCEREA RESURSELOR NATURALE la zero. Cum se explică faptul că în 2003 liderii, pe atunci, ai PD şi PNL, actualmente ai PDL susţineau cu entuziasm modificările aduse Constituţiei pentru ca astăzi să o considere a fi foarte proastă? Simplu! Prin modificările aduse atunci s-a permis ca resursele subsolului să fie exploatate de firmele străine (în fapt off-shore-uri ale unor comunisto-securişti). Interesant cum în acest an campania pentru jefuirea aurului de la Roşia Montana a revenit foarte agresiv. Ori este vorba acolo de aur în valoare de peste 400 miliarde euro. Şi asta doar aurul! Başca platină, argint, metale strategice. Să ne reamintim şi de implicarea lui Teodor Stolojan în afacerea Sterling (exploatarea resurselor de gaze şi petrol din Marea Neagră). Băsescu, cel atât de gălăgios, de data aceasta tace! De ce? Pentru că urmăreşte şi impune sistemul corupţiei generalizate, a hoţiei deşănţate. Iar pentru a nu exista piedici se pune în aplicare şi SUPRAVEGHEREA GENERALIZATĂ! Ascultarea telefoanelor, a convorbirilor private, a parlamentarilor, arhivarea şi scoaterea lor la lumină numai atunci când e cazul, şantajul, delaţiunea. Se revine la sistemul stalinist: nu procuratura trebuie să vină cu probe, cu dovezi valabile în demonstrarea vinovăţiei cuiva, ci tot cetăţeanul trebuie el să-şi demonstreze nevinovăţia. Ceeea ce înseamnă:
- REDUCEREA LIBERTĂŢILOR CETĂŢENEŞTI. Libertatea de exprimare, libertatea de asociere, libera iniţiativă: toate sunt în vizorul preşedinţiei actuale. Cine nu e cu noi e împotriva noastră! Există doar alb şi negru, nimic intermediar. Nu faci parte din cei acceptaţi - nu eixşti, nu ai drept la exprimare, nu ai drept de cetate, eşti exponentul automat al duşmanului, al "mogulilor", manipulezi, dezinformezi. Cum se spunea în alte vremuri de tristă amintire: " Dai în mine? Dai în tine, dai în fabrici şi uzine!", "Dai în mine? Dai în soare, dai în clasa muncitoare!". Prin urmare - gândirea unică impusă de o persoană şi gaşca ce-l înconjoară.
- REDUCEREA LIBERTĂŢII ECONOMICE. Băsescu este bântuit de duhul simplificării. El vrea asta la orice. Nu se opreşte nici la firme. Deşi orice om cu capul pe umeri ştie şi afirmă că o economie sănătoasă se sprijină pe mica iniţiativă, pe micul întreprinzător, că aici e plămânul, sistemul care ţine pe picioare un stat şi o societate, că pe "clasa de mijloc" se poate baza ţara, ei bine acest lucru nu e valabil şi pentru Băsescu. Dezastruosul impozit forfetar este susţinut cu îndârjire de preşedinte, nu-i vede nci o urmare negativă. " Mi-a explicat mie o persoană în Dolj" - spune domnul preşedinte încă al României într-un interviu - "cum numai în acest judeţ au dispărut 3000 de firme din care 2000 nu aveau activitate". Ar reieşi, nu-i aşa, că impozitul respectiv ar fi o măsură sanitară în economie! Dar restul se 1000 de firme din judeţ, domnule preşedinte? Urmarea - peste 200.000 firme şi-au încetat activitatea! Iar greul nu a trecut. Împrumuturile costisitoare (peste 40 miliarde de euro anul acesta) pe care Băsescu le-a sprijinit cu entuziasm vor trebui restituite! Cum se va face lucrul acesta? Prin sânge, sudoare şi lacrimi? Ale cui, domnule Băsescu?
Evident, tabloul nu este complet. Mai sunt lucrui pe care fie nu mi le-am amintit, fie la care nu mă pricep (la cele ce ţin de domeniul juridic, de exemplu). Rămâne să adăugaţi fiecare elementele lipsă. Şi apoi să meditaţi...
Chiar merită să lipsiţi de la vot?
miercuri, 11 noiembrie 2009
Părintele Nicu Moldoveanu despre "grecizarea" cântării de strană
Un fragment din amplul interviu publicat în ziarul Lumina
„Cântă, măi frate române, pe graiul şi limba ta“
Ce s-a întâmplat cu muzica bisericească românească după 1989? Care este direcţia spre care tinde actualmente muzica bisericească de la noi?
După 1989, cântarea noastră bisericească şi-a văzut de drumul ei, chiar dacă s-au ivit indivizi sau grupuri cărora nu le mai plac frumoasele noastre cântări psaltice, întru apărarea şi promovarea cărora corifeii muzicii româneşti, Macarie, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu şi mulţi alţii, au depus eforturi deosebite, mai ales că elementul grecesc era atunci foarte prezent.
Proverbiale au rămas constatările lui Macarie Ieromonahul şi ale lui Anton Pann, când afirmau cu un veac şi jumătate în urmă că „muzica noastră românească demult şi-a căpătat un caracter naţional“. Memorabil este apelul lui Pann adresat tuturor cântăreţilor: „Cântă, măi frate române, pe graiul şi limba ta şi lasă cele străine ei de a şi le cânta“.
Macarie nu dezavua cântarea grecească în sine, că doar şi el traducea textul şi prelucra melodia, dar tuna şi fulgera împotriva abuzurilor şi exagerărilor în perceperea şi executarea acestora, „căci mulţi dintre cei care învaţă puţină elinească îşi tăgăduiesc şi patria, şi neamul. Aşijderea şi cei ce învăţau câte puţină psaltichie grecească, până în ziua de astăzi, zicea el în 182, se ruşinează nu numai de a cânta Heruvic şi altele româneşti, ci şi Doamne miluieşte de a zice pre limba lui“. Cu alte cuvinte, Macarie nu avea nimic împotriva cântărilor greceşti, ci împotriva schimonoselilor şi a exagerărilor în executarea nazalizată excesiv, împotriva autohtonilor care imitau fără noimă pe greci. Cântarea grecească este foarte frumoasă, dar să fie executată de greci pricepuţi şi bine instruiţi. De curând, mai precis cu ocazia concursului „Tineri, lăudaţi pe Domnul“, petrecut în toamna acestui an, am avut un plăcut sentiment ascultând grupurile celor şase Seminarii Teologice ajunse în faza finală, care au executat în prezenţa Părintelui Patriarh Daniel şi a oaspeţilor români şi străini cântări psaltice româneşti. Am constatat cu bucurie că se poate cânta muzică psaltică în toată România, deci şi în provinciile unde nu s-a mai cântat de sute de ani, fără să existe în acest sens nici un fel de forţare din partea cuiva. Iar executarea cântărilor s-a făcut fără exagerări, fără imitaţii greceşti, păstrându-se în limitele caracterului nostru naţional de care pomenea Anton Pann. Precizez, una este să îţi îmbogăţeşti repertoriul cântării de strană recurgând la vechii protopsalţi românişi, alta este să ignori sau să denigrezi munca şi opera unor oameni care s-au strecurat cum au putut printre furcile caudine ale unui regim „atotveghetor“ şi extrem de suspicios cu orice lucrare a Bisericii. Poţi să te apropii în ceea ce priveşte sistemul de interpretare a cântărilor psaltice de izvoarele greceşti, dar să nu exagerezi încât nici chiar grecii să nu mai recunoască nimic. De aceea, să lăsăm pe fraţii greci să-şi cânte ceea ce este al lor şi cum ştiu ei mai bine, iar noi să-i imităm cât mai puţin şi cu mare grijă, vâzându-ne de cântările noastre frumos alcătuite de marii creatori ai muzicii bisericeşti româneşti.
Ce preferaţi în cult, muzica psaltică sau cea corală?
Suntem singurul popor ortodox din vecinătatea Balcanilor în al cărui cult coexistă în bună pace de peste 150 de ani şi notaţia psaltică, şi cea liniară, şi cântarea omofonă sau monodică, şi cea corală. La cele mai multe biserici, mai ales din mediul urban, se cântă la strană dimineaţa la Utrenie psaltichie, iar la Sfânta Liturghie se cântă, în cafas sau la strană, muzică corală, fără să se excludă una pe alta, ceea ce place credincioşilor. La fel se întâmplă şi cu cele două feluri de notaţii, ele nu se exclud, ci se completează, iar un executant inteligent le urmăreşte simultan, fiindcă scopul final este însuşirea sau executarea corectă a cântărilor bisericeşti.
Augustin PĂUNOIU
Ziarul Lumina de Marţi, 10 Noiembrie 2009
Întregul articol poate fi citit în Ziarul Lumina
„Cântă, măi frate române, pe graiul şi limba ta“
Ce s-a întâmplat cu muzica bisericească românească după 1989? Care este direcţia spre care tinde actualmente muzica bisericească de la noi?
După 1989, cântarea noastră bisericească şi-a văzut de drumul ei, chiar dacă s-au ivit indivizi sau grupuri cărora nu le mai plac frumoasele noastre cântări psaltice, întru apărarea şi promovarea cărora corifeii muzicii româneşti, Macarie, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu şi mulţi alţii, au depus eforturi deosebite, mai ales că elementul grecesc era atunci foarte prezent.
Proverbiale au rămas constatările lui Macarie Ieromonahul şi ale lui Anton Pann, când afirmau cu un veac şi jumătate în urmă că „muzica noastră românească demult şi-a căpătat un caracter naţional“. Memorabil este apelul lui Pann adresat tuturor cântăreţilor: „Cântă, măi frate române, pe graiul şi limba ta şi lasă cele străine ei de a şi le cânta“.
Macarie nu dezavua cântarea grecească în sine, că doar şi el traducea textul şi prelucra melodia, dar tuna şi fulgera împotriva abuzurilor şi exagerărilor în perceperea şi executarea acestora, „căci mulţi dintre cei care învaţă puţină elinească îşi tăgăduiesc şi patria, şi neamul. Aşijderea şi cei ce învăţau câte puţină psaltichie grecească, până în ziua de astăzi, zicea el în 182, se ruşinează nu numai de a cânta Heruvic şi altele româneşti, ci şi Doamne miluieşte de a zice pre limba lui“. Cu alte cuvinte, Macarie nu avea nimic împotriva cântărilor greceşti, ci împotriva schimonoselilor şi a exagerărilor în executarea nazalizată excesiv, împotriva autohtonilor care imitau fără noimă pe greci. Cântarea grecească este foarte frumoasă, dar să fie executată de greci pricepuţi şi bine instruiţi. De curând, mai precis cu ocazia concursului „Tineri, lăudaţi pe Domnul“, petrecut în toamna acestui an, am avut un plăcut sentiment ascultând grupurile celor şase Seminarii Teologice ajunse în faza finală, care au executat în prezenţa Părintelui Patriarh Daniel şi a oaspeţilor români şi străini cântări psaltice româneşti. Am constatat cu bucurie că se poate cânta muzică psaltică în toată România, deci şi în provinciile unde nu s-a mai cântat de sute de ani, fără să existe în acest sens nici un fel de forţare din partea cuiva. Iar executarea cântărilor s-a făcut fără exagerări, fără imitaţii greceşti, păstrându-se în limitele caracterului nostru naţional de care pomenea Anton Pann. Precizez, una este să îţi îmbogăţeşti repertoriul cântării de strană recurgând la vechii protopsalţi românişi, alta este să ignori sau să denigrezi munca şi opera unor oameni care s-au strecurat cum au putut printre furcile caudine ale unui regim „atotveghetor“ şi extrem de suspicios cu orice lucrare a Bisericii. Poţi să te apropii în ceea ce priveşte sistemul de interpretare a cântărilor psaltice de izvoarele greceşti, dar să nu exagerezi încât nici chiar grecii să nu mai recunoască nimic. De aceea, să lăsăm pe fraţii greci să-şi cânte ceea ce este al lor şi cum ştiu ei mai bine, iar noi să-i imităm cât mai puţin şi cu mare grijă, vâzându-ne de cântările noastre frumos alcătuite de marii creatori ai muzicii bisericeşti româneşti.
Ce preferaţi în cult, muzica psaltică sau cea corală?
Suntem singurul popor ortodox din vecinătatea Balcanilor în al cărui cult coexistă în bună pace de peste 150 de ani şi notaţia psaltică, şi cea liniară, şi cântarea omofonă sau monodică, şi cea corală. La cele mai multe biserici, mai ales din mediul urban, se cântă la strană dimineaţa la Utrenie psaltichie, iar la Sfânta Liturghie se cântă, în cafas sau la strană, muzică corală, fără să se excludă una pe alta, ceea ce place credincioşilor. La fel se întâmplă şi cu cele două feluri de notaţii, ele nu se exclud, ci se completează, iar un executant inteligent le urmăreşte simultan, fiindcă scopul final este însuşirea sau executarea corectă a cântărilor bisericeşti.
Augustin PĂUNOIU
Ziarul Lumina de Marţi, 10 Noiembrie 2009
Întregul articol poate fi citit în Ziarul Lumina
marți, 10 noiembrie 2009
Un referendum inutil şi costisitor
Aşa precum se ştie, preşedintele Traian Băsescu (aflat în criză de idei şi în lipsă de program) a hotărât cu dela sine putere ca pe 22 noiembrie să aibe loc un referendum prin care populaţia României să fie întrebată dacă doreşte parlament uninominal precum şi dacă vrea reducerea numărului de parlamentari.
Demagogie cu care s-ar fi putut mândri şi Caţavencu! Dă bine la prostime şi la cei... neinteresaţi de politică: "Foarte bine!", spun aceştia, "Aşa le trebuie la hoţii şi leneşii ăia de parlamentari!". Cred că cei ce gândesc aşa ar fi mai bine să-şi exprime părerea în mod cinstit. Să afirme deschis că nu mai vor democraţie, ci regimul bunului plac al unei singure persoane.
Să revenim însă. Să vedem mai întâi dacă referendumul îşi atinge scopul. Ori... nici pomeneală! Să începem cu cea de-a doua problemă. E mai uşoară. Păi s-a redus odată numărul de parlamentari! Nu a fost nevoie de nici un referendum. Aşa că la ce foloseşte?
Principalul obiectiv al referendumului: desfiinţarea camerei superioare, a Senatului. Şi ar fi de reflectat aici. De ce anume existenţa acestei instituţii îi înfurie aşa de mult pe cei cu gândire bolşevică? Pe unde au ajuns comuniştii imediat a fost desfiinţată. Ei bine acest desfiinţarea Senatului nu este un lucru prea uşor de făcut, chiar de-ar fi să iasă DA cu procentaj maxim. Este nevoie de modificarea Constituţiei, ceea ce înseamnă formarea unei Comisii pentru modificarea Constituţiei, discuţii îndelungate în stabilirea raporturilor Guvern-Prlament-Preşedinţie, pentru ca, odată stabilite modificările, să fie nevoie de... aprobarea Constituţiei modificate printr-un ... alt referendum. Iar acel refrendum trebuie şi el să aibe majoritate! Putem să ne întrebăm chiar ce ar fi dacă la referendumul de pe 22 noiembrie rezultatul va fi în vafoarea lui Da iar mai apoi la referendumul necesar pentru modificarea Constituţiei rezultatul ar fi favorabil lui NU. Dar dacă va fi nevoie de alt referendum, atunci ce nevoie mai este de acesta? Rezultatul lui nici măcar nu poate fi obligatoriu de pus în practică. Dacă Băsescu era aşa de dornic de a revizui Constituţia nu era mai logic să fi alcătuit în Parlament, evident pe vremea guvernării coaliţiei PDL-PSD o comisie însărcinată cu aşa-ceva? Nu cred că partidul slugărnicelii prezidenţiale s-ar fi opus.
Ce rezultă prin urmare? Că, în plină criză, în pline măsuri care lovesc în contribuabili, se fac nişte cheltuieli fără rost pe un referendum căruia îi vor urma în mod sigur alte cheltuieli pe alt referendum.
În momentul de faţă ar trebui să stăm şi să privim şi cu ceva timp în urmă. Pentru că am mai avut un referendum pentru modificarea Constituţiei - în timpul mandatuluiprezidenţial al lui Iliescu şi al guvernării Năstase. Liderii de atunci ai PD şi PNL au considerat că acele modificări sunt foarte bune şi, prin urmare, îndemnau din răsputeri la aprobarea de către popor a modificărilor aduse. Cine sunt acei lideri? Păi sunt Traian Băsescu, Valeriu Stoica şi Teodor Stolojan, adică actualii şefi ai PDL! În prezent aceştia ţipă ca din gură de şarpe că trebuie modificată Constituţia (acest lucru înseamnă de fapt referendumul care stârneşte valuri) ori, dacă este aşa de proastă constituţia actuală, atunci vine întrebarea legitimă de ce au militat pentru aprobarea ei în 2003?
O Constituţie nu se compune pentru 5-6 ani. Ea reglementează pentru sute de ani. Cea a SUA bunăoară este aceeaşi (cu doar câteva amendamente ÎN BENEFICIUL CETĂŢEANULUI) de la Revoluţia americană. Dar nu grija pentru subiecţii statului o are în vedere Băăsescu (altfel i-ar cunoaşte prevederile, nu ar face afirmaţii fără temei, precum cea cu privire la dizolvarea Parlamentului pe 6 decembrie), ci perpetuarea propriului său sistem ticăloşit.
Demagogie cu care s-ar fi putut mândri şi Caţavencu! Dă bine la prostime şi la cei... neinteresaţi de politică: "Foarte bine!", spun aceştia, "Aşa le trebuie la hoţii şi leneşii ăia de parlamentari!". Cred că cei ce gândesc aşa ar fi mai bine să-şi exprime părerea în mod cinstit. Să afirme deschis că nu mai vor democraţie, ci regimul bunului plac al unei singure persoane.
Să revenim însă. Să vedem mai întâi dacă referendumul îşi atinge scopul. Ori... nici pomeneală! Să începem cu cea de-a doua problemă. E mai uşoară. Păi s-a redus odată numărul de parlamentari! Nu a fost nevoie de nici un referendum. Aşa că la ce foloseşte?
Principalul obiectiv al referendumului: desfiinţarea camerei superioare, a Senatului. Şi ar fi de reflectat aici. De ce anume existenţa acestei instituţii îi înfurie aşa de mult pe cei cu gândire bolşevică? Pe unde au ajuns comuniştii imediat a fost desfiinţată. Ei bine acest desfiinţarea Senatului nu este un lucru prea uşor de făcut, chiar de-ar fi să iasă DA cu procentaj maxim. Este nevoie de modificarea Constituţiei, ceea ce înseamnă formarea unei Comisii pentru modificarea Constituţiei, discuţii îndelungate în stabilirea raporturilor Guvern-Prlament-Preşedinţie, pentru ca, odată stabilite modificările, să fie nevoie de... aprobarea Constituţiei modificate printr-un ... alt referendum. Iar acel refrendum trebuie şi el să aibe majoritate! Putem să ne întrebăm chiar ce ar fi dacă la referendumul de pe 22 noiembrie rezultatul va fi în vafoarea lui Da iar mai apoi la referendumul necesar pentru modificarea Constituţiei rezultatul ar fi favorabil lui NU. Dar dacă va fi nevoie de alt referendum, atunci ce nevoie mai este de acesta? Rezultatul lui nici măcar nu poate fi obligatoriu de pus în practică. Dacă Băsescu era aşa de dornic de a revizui Constituţia nu era mai logic să fi alcătuit în Parlament, evident pe vremea guvernării coaliţiei PDL-PSD o comisie însărcinată cu aşa-ceva? Nu cred că partidul slugărnicelii prezidenţiale s-ar fi opus.
Ce rezultă prin urmare? Că, în plină criză, în pline măsuri care lovesc în contribuabili, se fac nişte cheltuieli fără rost pe un referendum căruia îi vor urma în mod sigur alte cheltuieli pe alt referendum.
În momentul de faţă ar trebui să stăm şi să privim şi cu ceva timp în urmă. Pentru că am mai avut un referendum pentru modificarea Constituţiei - în timpul mandatuluiprezidenţial al lui Iliescu şi al guvernării Năstase. Liderii de atunci ai PD şi PNL au considerat că acele modificări sunt foarte bune şi, prin urmare, îndemnau din răsputeri la aprobarea de către popor a modificărilor aduse. Cine sunt acei lideri? Păi sunt Traian Băsescu, Valeriu Stoica şi Teodor Stolojan, adică actualii şefi ai PDL! În prezent aceştia ţipă ca din gură de şarpe că trebuie modificată Constituţia (acest lucru înseamnă de fapt referendumul care stârneşte valuri) ori, dacă este aşa de proastă constituţia actuală, atunci vine întrebarea legitimă de ce au militat pentru aprobarea ei în 2003?
O Constituţie nu se compune pentru 5-6 ani. Ea reglementează pentru sute de ani. Cea a SUA bunăoară este aceeaşi (cu doar câteva amendamente ÎN BENEFICIUL CETĂŢEANULUI) de la Revoluţia americană. Dar nu grija pentru subiecţii statului o are în vedere Băăsescu (altfel i-ar cunoaşte prevederile, nu ar face afirmaţii fără temei, precum cea cu privire la dizolvarea Parlamentului pe 6 decembrie), ci perpetuarea propriului său sistem ticăloşit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)