Perlei cu care nu voi fi nicicând (XV)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XV)

Aș vrea să găsesc acele cuvinte

Pline de forță, să dea tot din cale,

Tot ce-i obstacol spre miezul inimii tale

Și prin ele să-ți spun și ce inima-mi simte.

Să spumege foc, emoții și urlet,

Răsunet să aibă, să fie un tunet

Și trăznet să fie, fulger să iasă

Când îți transmit cât ești de frumoasă! 

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIV)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIV)

Mă-ntreb și eu cum am tupeul

Mesaje ca acestea să-ți trimit?

Se vede clar că sunt țâcnit

Dar și că muza care-mi ești sporește zelul.

Și să mă ierți de-ți par cicălitor

Și că-ți răpesc, prin ele, timpul prețios.

Nu pot să tac când văd în tine ce-i frumos,

Iar ce-i frumos sporește-al dragostei fior. 

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIII)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIII)

Când e pe plajă frumusețe răpitoare

Pe cine-ar mai interesa grecesc apus de soare?

Ascunse sub al ei costum de plajă, 

Croit ca să-i sporească a ei vrajă,

Se află voluptoase forme de felină

Ce-atrag pe dată privirea masculină.

Și-aflată în a golfului rotondă, 

La ceas cretan de seară, cu astă frumusețe blondă, 

Cine-ar privi al soarelui apus

Când gândul privitorului spre Dana este dus?

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XII)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XII)

Aș vrea să fiu cu dânsa dar nu am cum să-i plac

Că-s doar un om mai simplu... Nici bine îmbrăcat...

Nici maniere-alese... La trup cam îngroșat...

Și prin urmare ce-aș putea să fac

Decât cu soarta de respins să mă împac?

Dar nu-s mașinărie ce brusc o poți închide;

Tot ce se-adună-n mine de Dana se aprinde,

Mă fac să uit de lipsuri, destare socială,

De tot ce mă-ngrădește în viața mea banală.

Conflict între dorință și tot ce e real,

Războiul ce e-n mine m-a copleșit total.

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XI)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XI)

Doamnă, vă rog să nu-i luați speranța

Acestui măgăruș amorezat.

Norocul l-ar lovi de v-ar privi el fața

Iar sufletul i s-ar aprinde, parcă beat.

E numai foc în măgărușu-acesta, Dana;

Liniște nu-i, spre tine jinduiește-ntruna.

Ar vrea măcar o vorbă de la tine, un oftat...

Sau un semn oarecare

Aș vrea eu să primesc.

Vă rog din suflet, căci mult îl mai doresc!

Un zâmbet... Un emoticon... O fată zâmbitoare...

Iar dacă data viitoare

Cuvinte de răspuns sosesc,

Aș fi cuprins... de-o fericire uimitoare!

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (X)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (X)

Soarele ivitu-s-a în zori și-a vrut să te sărute,

Pe plajă, spuma mării dă zor să te alinte

Și-a brizei mări, care plăcut adie,

Încearcă-nebunit corpul să ți-l mângâie.

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (IX)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (IX)

Divinitatea adunat-a elemente

Alambicate în proporții ce-s perfecte. 

Năucitoare frumusețe răsărit-a din aceste:

Arginta perlă care DANA este!

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (VIII)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (VIII)

În elementu-i natural, pe plajă

E diva cea splendidă cu dansul ei frenetic.

Cin' să mă contrazică de spun că a ei vrajă

M-a potopit total, de-am devenit bezmetic?

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (VII)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (VII)

Nu mai luați de bună tot ce se comentează,

Nu vă uitați la hateri, prostia enervează.

Sunt imbecili pe net... Se-adună în grămadă...

Că nu se uită trolii în propria ogradă.

Lăsați-i pe tâmpiți, tratați-i cu dispreț;

Serenității noastre să-i acordăm alt preț.

Și nu băgați în seamă cuvintele prostești,

Răspundeți la acelea ce vi se par firești.

PS:

Invers, a mele vorbe ce vă transmit iubire,

Nerăspunzând la ele, îmi provocați mâhnire.

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (VI)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (VI)

Vai, unde-i Ulise să te vadă?

Te-ar fi filmat și el ca lumea să îl creadă

Că a văzut de-ntregul sirenă-adevărată

Cum nu se mai aflase în Grecia lui toată.

Sirenă ce pe plajă se desfată

În timp ce inima-mi devine beată.

Dar eu n-am marinari să mă oprească

A lăuda aici frumsețea-ți românească.

Îți jur, Ulise nu văzu așa mândrețe:

Și sexoasă, și fatală,  c-o doză mare de finețe.

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (V)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (V)

Deunăzi ți-am citit tristețea

Ascunsă-n ochii migdalați;

Nu o observă mulți căci ochii sunt machiați

Dar îți confirm că îți sporește frumusețea.

Și poate o să-mi spui tu mie

Cum de erau migdali ca în copilărie,

Și ce mister, sub fața zâmbitoare,

L-a luminat de-o clipă trecătoare?

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (IV)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (IV)

Pe insulă, acolo, plecat-a azi vedeta;

Acolo! Da! Departe... Pe insulă, în Creta!

Cum a sosit sezonul de plimbare

A și pus repejor lucruri în valijoare.

A dat ea iama și în magazine

Cu ea să își ia țoale, în club s-arate bine.

Costum de baie? Nu e unul. Zece!

Că are-un corp... Of, nimeni n-o întrece.

Și doar nu o să meargă în piciorușe goale;

Luat-a deci sandale.

Și ZECE ochelari de soare.

La Cristi Pascu însuși și-a tras noua tunsoare.

Și-abia după acestea, precum am precizat,

Spre insula lui Zorba Dănuța a plecat. 

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (III)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (III)

Ce o să facă Sushi fără tine?

O să vegheze trist și-o să privească-n van

Și nici n-o să-i mai pese de vede un motan.

Și-așa va aștepta până stăpâna-i vine.

Până de-odat' urechea îi tresaltă,

Cu un lătrat voios spre ușă se îndreaptă.

El știe că stăpâna din Creta se întoarce

In charterul sosit în bună pace.

Dar numai eu, tot "câine" din născare,

Gândesc cu jind spre tine. Dar fără de scăpare. 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (II)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (II)

Ați pus cântaru-n funcțiune

Și l-ați privit atât de curios.

De mă-ntrebați ce greutate-aveați, cu greu pot spune

Căci m-a vrăjit al vostru bust extrem de generos.

Donkeypapuas 

Perlei cu care nu voi fi nicicând (I)

Perlei cu care nu voi fi nicicând (I)

Simt iar că-mi vin acele mâncărimi în dește

Ce-mi dau poruncă să m-apuc să-ți scriu,

Căci inima-mi doar simte. Nu gândește!

Combustie îi face un sentiment ce-i viu.

L-am reprimat! Și totuși... poruncește:

"Riscă total, viseaz-o și iubește!"

Și nimeni să nu-mi spună căci eu însumi știu

Că nu mi-e dat cu tine ca să fiu

Nici ieri, nici azi și nici cândva... într-un târziu...

Donkeypapuas