Limba păcătoşilor...

"Despre politica si anturajul lui Victor Ponta ne vorbesc:
Mircea Badea, Neagu Djuvara, Mircea Geoana, Mariean Vanghelie, Victor Ciorbea, Radu Tudor, Florin Zamfirescu, Gabriel Oprea"

Cine a zis?

“Soluţia Klaus Iohannis mi se pare potrivită, văzându-l pe acesta un foarte bun candidat pentru Preşedinţia României. Deodată am da funcţiei prezidenţiale dimensiunea corectă şi conturul corect”

Dezlegarea o aflaţi pe blogul lui Dorin Tudoran, la un comentariu al domniei sale.

Propunerea României pentru Oscar: NAŞU' MIORITIC

În filmul nostru dâmboviţean, vasăzică, căpitanu' îl pune pe naşu' lu finu' ca naş al tuturor acoperiţilor din interior. Acest naş al lu' finu devine propunerea lu finu' (fără număr! fără număr! să ne trăiască) pentru scaunul pe care stă finu' acum, fin care visează să stea pe scaunul pe care se află acum căpitanu' lu naşu'. De-a dreapta lu' finu' stă celălalt Godfather al acoperiţilor (din lumea-ntragă, eu vă dau un singur sfat/ nu lăsaţi pontac parizian pe stradă...), la rândul lui şi el pus ca Godfather tot de căpitanu' (de judeţ/ să nu mă bagi la coteţ) care e frate de sânge tipografic cu finu' lu' naşu', ca singur din istoria mondială căpitan care are tratat de coabitare scris cu un fin al lu' naşu'.
Coloana sonoră e diegetică, provenind de la tromboanele mediatice. Premiul Oscar garantat! Pentru îmbârligătură.

MINCIUNA "LUPTEI CU BĂSESCU": 10 ani de coabitări continue

Mai este un pic şi Traian Băsescu îşi va finaliza şi cel de-al doilea şi ultim mandat. Odată cu această şi-ar pierde obiectul muncii o importantă parte a spectrului politic şi din media. Aceea care zi de zi s-a aflat în duel mai mult sau mai puţin verbal cu preşedintele încă în funcţie. Ar fi firesc să se facă un bilanţ al raporturilor care au existat pe plan politic între cele două structuri care îşi împart "puterea executivă". Uimitor (vorba vine) e că nu se grăbeşte nimeni să facă aşa ceva. oare de ce? Răspunsul e foarte simplu: s-ar da peste cap acele şabloane pe care propaganda diverselor partide încearcă să o inducă în creierele populaţiei din România. În cei 10 ani a existat UN FALS CONFLICT între partide şi Băsescu! Conflict a existat dar între măsurile nedemocratice venite de la Cotroceni şi palatul Victoria  aruncate asupra cetăţenilor României. Nedemocratice pentru că nu au avut un suport popular oferit de electoratul care să aprobe acele decizii. Partidele doar au INSTRUMENTALIZAT nemulţumirea faţă de puterea executivă în scopul acaparării unei felii cât mai mari de la masa puterii.

Cum am realizat acest lucru? Mi-am aruncat ochii pe componenţa guvernelor ce s-au perindat de-a lungul celor 10 ani de mandat ai lui Băsescu. Apoi, cu creionul în mână, am calculat cam câte luni au s-au aflat la guvernare diverseele partide din componenţa acestor guverne. Iar când se trage linie rezultatul pare incredibil! Pentru cei ce suferă de amnezie politică. E drept, sunt şi unii care au pierderi bruşte de memorie atunci când sunt puşi să se refere la colaborarea LOR cu obiectul declarat al urii LOR, adică cu Traian Băsescu. Nu-i  nimic, îl reamintim noi aici!

O precizare de la început: pentru uşurinţa demersului, am rotunjit datele de între care s-au desfăşurat diversele mandate. Am considerat că e mai oportun să iau drept reper prima zi a anului ori a lunii (ori ultima zi a anului, ori a lunii) decât să fac stau şi să iau în calcul fără rost perioade de felul 3 luni şi 4 zile. Atfel, ca să exemplific, în calculul meu, mandatele prezidenţiale s-au socotit începând cu 1 ianuarie (2005 ori 2010)şi la fel în cazul echipelor guvernamentale, chit că ele în realitate şi-au aflat şi îşi află termene prin jurul datei de 22 decembrie, bună oară. Pentru mandatul actual al lui Ponta am inclus şi lunile noiembrie şi decembrie din acest an datorită imposibilităţii schimbării din funcţie a premierului.

Şi acum, cifrele în ordine crescătoare!

 3 ani şi 6 luni - PSD
Pentru cei ce au uitat, social-democraţii s-au mai aflat la guvernare atât în primele 9 luni ale ui 2009 (acel "vis politic împlinit" de care vorbea preşedintele Traian Băsescu), cât şi alte 10 luni din 2012. Iar premierul Ponta este singurul din România şi credem că şi din lume ca are semnat un acord de coabitare.

4 ani şi 3 luni - UNPR
Coabitacii prin definiţie dacă luăm în calcul că naşterea acestei formaţiuni s-a produs abia în al doilea mandat al lui Băsescu. Din aceşti 5 ani ai celui de-al doilea mandat doar 9 luni nu s-au aflat oamenii generalului Izmană la Palatul Victoria!

4 ani şi 7 luni - PD (transformat în PD-L)
Iar din aceştia, 2 ani şi 3 luni au fost la guvernare în primul mandat iar 2 ani şi 4 luni în cel de-al doilea mandat al lui Băsescu.

4 ani şi 8 luni - PC (fost PUR)
Da! Partidul lui Voiculescu, partidul detestabilului motan Felix, partidul de buzunar al patronului de tonomate mediatice reuşeşte să depăşească cu o lună în guvernare PD-L, partidul zis prezidenţial!

5 ani şi 11 luni - PNL
Grosul perioadei îl reprezintă cei 4 ani de guvernare continuă ai lui Tăriceanu în primul mandat al lui Băsescu.

7 ani şi 2 luni - UDMR
Formaţiunea minoritarilor maghiari s-a aflat la guvernare în timpul lui Băsescu mai mult decât orice altă formaţiune politică zisă românească! Şi s-ar fi aflat şi mai mult dacă la sfârşitul guvernării Tăriceanu (din primul mandat al lui Băsescu) din cauza faptului că imaginea lor era prea legată de aceea a liberalilor, cooptarea lor la guvernare a fost evitată de coaliţia PD-L - PSD; iar în vremea celui de-al doilea mandat al lui Băsescu, după ce alianţa USL a dus la căderea guvernelor PD-L, un anume Crin Antonescu nu s-ar fi opus intenţiei lui Ponta de a şi-i face parteneri. Nu-i nimic, Ponta şi-a văzut şi el visul de a guverna cu UDMR în cel de-al treilea cabinet girat de domnia sa. Curat iz de USL în acest guvern Ponta 3 cu d-alde UDMR şi UNPR braţ la braţ cu PSD şi PC.

Puteţi face verificarea consultând pe Wikipedia datele despre:
- guvernul Tăriceanu
- guvernul Boc 1
- guvernul Boc 2
- guvernul Ungureanu
- guvernul Ponta 1
- guvernul Ponta 2
- guvernul Ponta 3

Licheaua perfectă: SORIN ILIEŞIU

Dacă nu-l ştiţi, e un nene cu părul alb care se tot bate cu pumnu-n piept cât de liberal ar fi el. Mai că nu spune că el a supt liberalismul de la ţâţa mamei lui. Dar, dacă încerci să-i vezi biografia, dai de un tablou care-l apropie mai mult de spectrul unui cameleon, unui lingău şi sicofant în acelaşi timp. Toate cururile politice le-a pupat DAAAR, în acelaşi timp, avea grijă să-şi creeze şi imagine de mare opozant. Ca toţi GDS-iştii de altfel. Pentru că nenea Ilieşiu este unul din cei care au răspuns "Prezent!" atunci când lepădătura stalinistă Brucan înfiinţa, din considerente ideologice pe termen lung, clubul cripto-marxist cunoscut drept GDS ("Grupul de Dialog Social"). Şi a rămas acolo, în GDS, până prin 2102 când, brusc!, a realizat că GDS-ul îl pupă-n dos prea mult pe Băsescu. Şi s-a delimitat. S-a delimitat el, Ilieşiu, care ŞI EL pupase ani de-a rândul acelaşi popou băsist. Şi nu numai din conisderente partizane cât şi, cred eu, pecuniare. Uite, îl vedem şi printre autorii celebrului "Raport al Comisiei prezidenţiale pentru condamnarea comunismului", cale "Raport Tismăneanu"! Dar... în ce calitate? De cineast? De politruc al "Alianţei Civice"? Nu ştiu. Cred că nimeni, în afară de Băsescu şi Tismăneanu, nu ştie de ce.

Sursa: http://sibiu.justitiarul.ro

Dar îl vedem pe acest şmenar politic că-şi schimbă tabăra în 2012. Şi devine, de-odată, un invitat drag al Antenei 3 care, din 2012 până astăzi nu se mai satură de el. Poate pentru calitatea de "membru al PNL neînscris oficial" (sic!), după cum se autocaracterizează în CV-ul propriu. Ei, poate exagerez şi eu cu cameleonismul său instant. Poate or fi fost semne premonitorii. De exemplu, ceva nemulţumire faţă de Băsescu s-ao fi acumulat la el pentru că nu a fost răsplătit cum se cuvine în 2011 şi nu l-a numit preşedintele său mult iubit la şefia TVR. Sau poate mai curând o fi simţit încotro bate vântul schimbării şi în 2012 a schimbat tabăra. A trădat, adică. Apoi a mai trădat o dată! Pe cei de la PNL, formaţiune care nu numai că-l primise în rândul său, dar îl propulsase în Parlamentul României, că nu se putea un locuşor de duzină pentru hahalera cu pretenţii, ci un fotoliu cât mai comod. Dar impostorul libearl, ca orice escroc de carieră, trâmbiţează despre sinme că ar apăra tradiţiile naţional-liberalismului "trădat de Crin" şi, cu ajutorul ingineriilor politice ale lui Victor Ponta, crează o disidenţă numită "Partidul Liberal Reformator", care formaţiune nici nu se ştie dacă există legal. Nu ştim cum s-o împăca ideile neokominterniste profesate vreme de 20 de ani în cadrul GDS cu liberalismul îmbrăţişat brusc dar se observă că specimenul nu are nici o jenă. Curat ca personajul principal din "...escu".

Cele mai amuzante portrete sunt, însă, cele în care este descris de foştii tovarăşi de cauze. Ia citiţi aici:

Brânduşa Armanca - Mărirea și decăderea ”nătărăului” de serviciu:

"O ilustrare expresivă a sindromului ”uselitei” este cazul Sorin Ilieșiu. Figură omniprezentă pe baricada revoluționară a tranziției românești, Ilieșiu se descrie în toate biografiile ca un luptător neobosit împotriva comunismului. Da, el este autorul serialului de apeluri pentru condamnarea comunismului, el este omul căruia i se datorează cea mai extinsă producție postdecembristă de apeluri, manifeste, comunicate, replici și alerte, cu puncte fixe ”Jos Iliescu!” și ”Jos comunismul!”. Un exaltat autentic, Ilieșiu a fost cooptat fără rezerve peste tot unde strigătul lui avea rezonanță: GDS, Societatea Timișoara, organizații monarhiste, asociații umanitare și, mai mult, în Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România sub conducerea lui Vladimir Tismăneanu. Calificat ca un tip bizar, a fost îmbrățișat, gratulat, premiat. Biografia sa de profesor și cineast cu producții remarcabile ca Piața Universității (împreună cu Stere Gulea și Vivi Drăgan Vasile), Apocalipsa după Cioran (autor Gabriel Liiceanu), Monarhia salvează România, precum și numeroase filme de ficțiune, l-a făcut plauzibil pentru intelectualii dedicați procesului de democratizare. Un semn de întrebare asupra consecvenței sale a ridicat distincția ”Meritul pentru învățământ” acordată de președintele Ion Iliescu în 2004. După ani de ”Jos Iliescu!”, Sorin Ilieșiu n-a refuzat-o. Ba chiar s-a mândrit cu ea."

 Dorin Dobrincu - Scrisoare către Sorin Ilieşiu: 

"Nu pot uita ca dvs. ati fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, calitate in care ati asumat Raportul final in integralitatea lui. Ba mai mult, l-ati sustinut in mod public, inclusiv in anii 2006-2009/2010 (daca memoria nu ma insala inclusiv in unele emisiuni ale unor televiziuni altfel deloc binevoitoare cu activitatea Comisiei amintite). Si nu v-ati dezis nici de actiunile dlui Vladimir Tismaneanu in acei ani. Si nu v-ati dezis nici de activitatea colegilor dvs., membri sau experti ai Comisiei. In eventualitatea in care ati uitat, precizez ca eu insumi am lucrat ca expert in cadrul Comisiei. Asadar, nu reusesc sa inteleg cum de o activitate buna timp de mai multi ani a devenit pur si simplu rea in ultimul timp. Si nu reusesc sa inteleg cum de presedintele, membrii si expertii Comisii erau merituosi in primii ani, dar nu au mai fost dupa aceea, ba dimpotriva, si tot cu referire la aceeasi activitate."

Liviu Ioan Stoiciu - Regizorul Sorin Ilieşiu face un apel pentru memoria lui Emil Cioran. Tentativă de linşaj mediatic în Cazul Breban?

"Regizorul Sorin Ilieşiu, «coautor – împreună cu Gabriel Liiceanu – al filmului documentar de lung-metraj „Apocalipsa după Cioran” prezentat în aceste zile de ICR-Paris, ICR-Madrid, ICR-Stockholm, ICR-Budapesta, ICR-Berlin, ICR-Viena, ICR-New-York», cu frică de Dumnezeu şi susţinător al regimului Băsescu (se abţine să-i condamne samavolnicia, abuzurile, incompetenţa, iresponsabilitatea, dovedite zilnic), trimite un „Apel pentru memoria lui Emil Cioran, cel mai profund şi cel mai rafinat gânditor despre umanitate şi Dumnezeu” (frumos zis), la derută, către cei ce sunt la guvernare acum, personal premierului, Emil Boc, ministrului Culturii, Kelemn Hunor, ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu şi ministrului de Externe, Teodor Baconschi, plus primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu"

Şi bomboana pe colivă, un articol pe care l-am descoperit în ultima clipă şi care-mi confirmă vorbele:
Marius Albin Marinescu - Sorin Ilieşiu, un regizor mediocru de filme documentare, este candidatul PNL în colegiul 1 Sibiu pentru Senat. Regizor de filme este doar după 1989, înainte fiind operator de imagine în filme omagiale de felul acestora:  „Cununa de lauri”  - 80 de minute, 1986, scenariul Nicolae Dragoş, regia Anghel Mora, imaginea: Sorin Ilieşiu, Aurel Kostrakiewicz, Liviu Pojoni, Adrian Drăguşin, Ioan Dobre (film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicolae Ceauşescu, organizat la data de 23 august 1986 pe stadionul naţional „23 August”) sau „Sărbătoare în mai” (Imn pentru primăvara ţării) – 80 de minute, 1987, scenariul Nicolae Dragoş, regia Anghel Mora, imaginea: Sorin Ilieşiu, Basarab Smărăndescu, Gabriel Kossuth (film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicolae Ceauşescu, organizat la 1 Mai 1987 în Sala Polivalentă, Bucureşti). După cum se poate lesne observa, linsul bucilor prezidenţiale dura fix 80 de minute, nici mai mult, nici mai puţin şi era nevoie de 3 – 4 operatori de imagine ca să surprindă evenimentele „istorice” din toate poziţiile, ca în filmele porno!
După evenimentele din decembrie 1989, Sorin Ilieşiu s-a lepădat de carnetul de membru de partid comunist şi s-a reorientat rapid spre treptele către piramida succesului capitalist, deşi abia coborâse pe scara de incendiu a comunismului în flăcări. În 1990 se afla deja în Grupul pentru Dialog Social (GDS), colectiv de intelectuali, majoritatea alogeni cu porniri antiromâneşti, camuflate de atitudini anticomuniste, pseudo-democratice şi globalizatoare, înfiinţat de evreul Silviu Brucan în decembrie 1989 cu sprijinul financiar al evreului ungaro-american  George Soros, sosit în România chiar în ianuarie 1990. Celor cu memoria scurtă le reamintesc că acestor indivizi din GDS şi celor din „Fundaţia Soros” înfiinţată tot în ianuarie 1990 cu ocazia sosirii „tătucului” sionist în România, devenită  „Fundaţia pentru o Societate Deschisă”, finanţată în continuare de George Soros, trebuie să le mulţumim pentru înlocuirea termenului de ţigan cu cel de „rom”, special ca să se creeze confuzia, la nivel mondial, cum că România este ţara romilor (ţiganilor)!
În continuare, între două filmuleţe documentare tip manifest, domnul fost tovarăş Ilieşiu şi-a descoperit vocaţia de reclamagiu pe stil nou, adică „apelangiu” – un cuvânt nou, pe care nu o să-l găsiţi în dicționarul limbii române şi pe care-l dedic regizorului – acesta fiind promotorul şi primul semnatar al unor numeroase apeluri cărora s-au alăturat numeroşi alţi semnatari din rândul intelectualilor, unii de bună credinţă, alţii din oportunism şi din dorinţa de a-şi promova propria imagine, la fel ca şi iniţiatorul. Iată câteva dintre aceste apeluri ale telefonistului şi alarmistului de serviciu, Sorin Ilieşiu: Apelul pentru România (14 iunie 2005); Apel (personal) către președintele Traian Băsescu pentru a condamna comunismul ca nelegitim (19 octombrie 2005); Apelul (colectiv) către Președintele României pentru condamnarea regimului comunist din România ca nelegitim și criminal (10 martie 2006); Apelul pentru condamnarea internațională a criminalității și nelegitimității comunismului (17 mai 2006) – acesta este altul, adresat Organizației Națiunilor Unite, Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Parlamentului European, Congresului SUA, Societății civile din fostele țări comuniste şi probabil Galaxiei, Universului. Atenţie a nu se confunda cu apelurile anterioare, deoarece se supără „apelangiul” că-i încurcăm borcanele. Oare le are pe toate în raft? La borcane m-am referit. Şi mai sunt încă o suită de 6 – 7 apeluri, dar cred că v-am plictisit suficient. Nu ştiu cum de nu s-a plictisit Ilieşiu atunci când le-a redactat.
Reamintim, tot celor cu memoria scurtă, că în anul 2007, la prima suspendare a lui Traian Băsescu, domnul Sorin Ilieşiu a iniţiat, fiind specialist, un nou apel în favoarea preşedintelui. Acel apel a fost semnat de peste o sută de intelectuali, convinşi de Ilieşiu că Băsescu reprezintă „calea cea dreaptă” . În decembrie 2009, Sorin Ilieşiu era în culmea fericirii că Traian Băsescu, colegul său de luptă anticomunistă, câștigase un nou mandat la Cotroceni. Se aştepta ca pentru serviciile oferite marinarului să fie răsplătit cu funcţia de preşedinte al televiziunii române de stat (TVR), dar Băsescu i-a dat cu flit, stârnind mânia în veşnicul protestatar. Acesta l-a aşteptat pe preşedinte la cotitură, iar ocazia de a se răzbuna nu s-a lăsat prea mult aşteptată, ea sosind în urma unor aprecieri nu tocmai măgulitoare ale lui Traian Băsescu la adresa regelui Mihai. Brusc Ilieşiu şi-a amintit că este monarhist, mai ales că regizase în 1992 filmuleţul „Monarhia salvează România”, doar de 34 de minute, mai puţin de jumătate din cele 80 de minute dedicate imaginilor cu Ceauşescu din vremurile de glorie! Aşa că domnul Ilieşiu a mai lansat un apel – cred că şi el le-a pierdut şirul! – de data aceasta solicitând demisia preşedintelui pe care-l adulase până mai ieri. Fain caracter, nu-i aşa?
Imediat după acest apel, din iunie 2011, Sorin Ilieşiu a fost invitat la postul de televiziune „Antena 3″ ca să completeze corul voiculescian al denigratorilor lui Băsescu. „Om vertical”, acest fost lacheu băsescian, a început să-şi atace furibund fostul idol. Grafoman înrăit, individul s-a pornit să bombardeze cu puzderie de scrisori redacţiile publicaţiilor ostile preşedintelui. Mai mult, s-a luat la trântă cu ‘telectualii de la GDS şi aceia l-au dat afară din grupul lor de snobi. L-a atacat pe Andrei Pleşu, vai ce sacrilegiu!, a strigat în cor gaşca erudiţilor, după care i-au spus proaspătului antibăsist să se care din clubul cel select inaugurat de Soros în urmă cu 22 de ani. Când i-au arătat ăia uşa nimeni dintre miile de semnatari ale multiplelor sale apeluri nu i-a sărit în apărare, aşa că asta spune ceva şi despre caracterul acelor semnatari de profesie. Ca să fie tacâmul complet, Sorin Ilieşiu a fost „băgat afară” şi din Societatea Timişoara. Iată cum explică cei de la Societatea Timişoara excluderea oportunistului: „Îl asigurăm pe fostul nostru coleg Sorin Ilieşiu că nefiind atât de preocupaţi precum domnia sa de antibăsism am văzut mai limpede derapajele de la democraţie din ţara noastră la care domnia sa, furat de obsesia antiprezidenţială de care nu suntem răspunzători şi pentru care nu îl putem ajuta, a fost parte activă. Ca să-i dovedim încă o dată că nu suntem parte a obsesiei sale antibăsesciene, îi reamintim că Societatea Timişoara a susținut încă din 3 iulie faptul că avem de-a face cu un puci parlamentar de felul celui din Paraguay.”
Metamorfozarea lui Sorin Ilieșiu, din anticomunist  în aliat al securistului Dan Voiculescu şi al comunistului Ion Iliescu, a fost răsplătită cu un colegiu pe listele USL, taman la Sibiu. Aici a sosit abia la jumătatea perioadei de timp alocată campaniei electorale şi a dovedit că habar nu are din câţi alegători este alcătuit Colegiul 1 Sibiu (Senat), unde o să candideze. Ilieșiu a susţinut în prima sa conferinţă de presă de la Sibiu  că sunt  60.000 de alegători, deşi cifra reală de pe liste este de 143.310 cetăţeni cu drept de vot. Distractiv a fost că şi-a ţinut conferinţa de presă la sediul PSD, fiind vegheat de tabloul lui Ion Iliescu, personaj înfierat cu tărie în documentarul său „Piața Universității – România”, ceea ce l-a făcut să declare: „Nu mă simt confortabil cu portretul lui Ion Iliescu în față. Adrian Năstase a fost însă un premier bun, de valoare și România ar fi avut de câștigat dacă în locul lui Traian Băsescu l-am fi avut acum pe Adrian Năstase. Ion Iliescu a jucat în filmul meu despre Piața Universității, dar mai multe nu vreau să comentez de el”. Bravo nene, ai ajuns să te declari admiratorul puşcăriaşului Adrian Năstase, admirator al unui individ care a nenorocit România şi care doar pentru vânzarea frauduloasă a companiei „Petrom” către austrieci,  cu tot cu rezervele de petrol ale ţării, trebuia condamnat la temniţă pe viaţă pentru înaltă trădare de patrie! Pentru asta trebuia judecat balaoacheşul Năstase, nu pentru fleacuri tip „mătuşa Tamara” sau „Trofeul calităţii”!!!
Iată ce a mai slobozit pe orificiul care-i ţine loc de gură „marele cineast”: „Dacă voi fi parlamentar, voi iniția o lege normală pentru alegerile parlamentare. Nu mi se pare normal că trebuie să faci rost de fonduri pentru campania electorală. Nu statul ar trebui să plătească campania. Ziarele, televiziunile, radiourile să fie obligate să prezinte programele electorale ale candidaților, să o facă gratuit.” Ce spui, Franz, chiar aşa? Nu vrei să-ţi facem şi pedichiura sau măcar să-ţi aranjăm freza? Da’ de o clismă ce spui? Ehei, uite că ai noroc cu publicaţia noastră. Noi te facem cunoscut sibienilor gratis, măi domnule candidat Agamiţă Dandanache!
Printre alte bazaconii, Ilieşiu a mai spus că se simte aproape de sibieni, fiindcă fiică-sa se mărită cu un tip al cărui tată este sibian. După care a înşirat nişte proiecte copiate de la alţii sau „fumate” în alegerile trecute. Iată cum a comentat ironic un sibian pe site-ul unei publicaţii locale:
„Domnule Ilieşiu, Temele dumneavoastră de campanie sunt în cea mai fericită exprimare răsuflate şi incorecte. Participarea bugetului judeţului la bugetul naţional face referire la date statistice din 2004.Ţineţi cont de sumele uriaşe primite de Sibiu în 2006-2009. Mai bine să promiteţi un audit al modului cum au fost cheltuite milioanele de euro în această perioadă. În ce priveşte UNESCO şi bla-blaurile privind respectul academic mai lasă-ne. Nu sunteţi din piesa aceasta.  Sunteţi un AGAMIŢĂ paraşutat în Sibiu ca urmare a incompetenţei liderilor USL, în special a conservatorilor sibieni. Vă repet: nu sunteţi din acest spectacol, iar abureala cu viitorul ginere şi cuscru sibian este penibilă.”
La începutul campaniei, domnul Sorin Ilieşiu declara de la Bucureşti că şi el se consideră sibian pentru că vorbeşte cu „no”… No atunci, babule dragă, lasă-ne în durerea noastră şi servus mult până la Festivalul filmului documentar Astra, care are loc la noi în oraş, că-ţi stă mai bine acolo decât în Senatul României! Cât despre apeluri, eu zic să te rezumi la cel de seară şi să numeri doar încălţămintea de la intrare, ca să vezi dacă-i toată familia prezentă, inclusiv viitoarea mireasă care îţi va aduce un ginerică sibian. Măcar cu atât să te alegi şi matale de pe meleagurile noastre…

Sorin Ilieşiu, un regizor mediocru de filme documentare, este candidatul PNL în colegiul 1 Sibiu pentru Senat. Regizor de filme este doar după 1989, înainte fiind operator de imagine în filme omagiale de felul acestora:  „Cununa de lauri”  - 80 de minute, 1986, scenariul Nicolae Dragoş, regia Anghel Mora, imaginea: Sorin Ilieşiu, Aurel Kostrakiewicz, Liviu Pojoni, Adrian Drăguşin, Ioan Dobre (film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicolae Ceauşescu, organizat la data de 23 august 1986 pe stadionul naţional „23 August”) sau „Sărbătoare în mai” (Imn pentru primăvara ţării) – 80 de minute, 1987, scenariul Nicolae Dragoş, regia Anghel Mora, imaginea: Sorin Ilieşiu, Basarab Smărăndescu, Gabriel Kossuth (film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicolae Ceauşescu, organizat la 1 Mai 1987 în Sala Polivalentă, Bucureşti). După cum se poate lesne observa, linsul bucilor prezidenţiale dura fix 80 de minute, nici mai mult, nici mai puţin şi era nevoie de 3 – 4 operatori de imagine ca să surprindă evenimentele „istorice” din toate poziţiile, ca în filmele porno!
După evenimentele din decembrie 1989, Sorin Ilieşiu s-a lepădat de carnetul de membru de partid comunist şi s-a reorientat rapid spre treptele către piramida succesului capitalist, deşi abia coborâse pe scara de incendiu a comunismului în flăcări. În 1990 se afla deja în Grupul pentru Dialog Social (GDS), colectiv de intelectuali, majoritatea alogeni cu porniri antiromâneşti, camuflate de atitudini anticomuniste, pseudo-democratice şi globalizatoare, înfiinţat de evreul Silviu Brucan în decembrie 1989 cu sprijinul financiar al evreului ungaro-american  George Soros, sosit în România chiar în ianuarie 1990. Celor cu memoria scurtă le reamintesc că acestor indivizi din GDS şi celor din „Fundaţia Soros” înfiinţată tot în ianuarie 1990 cu ocazia sosirii „tătucului” sionist în România, devenită  „Fundaţia pentru o Societate Deschisă”, finanţată în continuare de George Soros, trebuie să le mulţumim pentru înlocuirea termenului de ţigan cu cel de „rom”, special ca să se creeze confuzia, la nivel mondial, cum că România este ţara romilor (ţiganilor)!
În continuare, între două filmuleţe documentare tip manifest, domnul fost tovarăş Ilieşiu şi-a descoperit vocaţia de reclamagiu pe stil nou, adică „apelangiu” – un cuvânt nou, pe care nu o să-l găsiţi în dicționarul limbii române şi pe care-l dedic regizorului – acesta fiind promotorul şi primul semnatar al unor numeroase apeluri cărora s-au alăturat numeroşi alţi semnatari din rândul intelectualilor, unii de bună credinţă, alţii din oportunism şi din dorinţa de a-şi promova propria imagine, la fel ca şi iniţiatorul. Iată câteva dintre aceste apeluri ale telefonistului şi alarmistului de serviciu, Sorin Ilieşiu: Apelul pentru România (14 iunie 2005); Apel (personal) către președintele Traian Băsescu pentru a condamna comunismul ca nelegitim (19 octombrie 2005); Apelul (colectiv) către Președintele României pentru condamnarea regimului comunist din România ca nelegitim și criminal (10 martie 2006); Apelul pentru condamnarea internațională a criminalității și nelegitimității comunismului (17 mai 2006) – acesta este altul, adresat Organizației Națiunilor Unite, Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Parlamentului European, Congresului SUA, Societății civile din fostele țări comuniste şi probabil Galaxiei, Universului. Atenţie a nu se confunda cu apelurile anterioare, deoarece se supără „apelangiul” că-i încurcăm borcanele. Oare le are pe toate în raft? La borcane m-am referit. Şi mai sunt încă o suită de 6 – 7 apeluri, dar cred că v-am plictisit suficient. Nu ştiu cum de nu s-a plictisit Ilieşiu atunci când le-a redactat.
Reamintim, tot celor cu memoria scurtă, că în anul 2007, la prima suspendare a lui Traian Băsescu, domnul Sorin Ilieşiu a iniţiat, fiind specialist, un nou apel în favoarea preşedintelui. Acel apel a fost semnat de peste o sută de intelectuali, convinşi de Ilieşiu că Băsescu reprezintă „calea cea dreaptă” . În decembrie 2009, Sorin Ilieşiu era în culmea fericirii că Traian Băsescu, colegul său de luptă anticomunistă, câștigase un nou mandat la Cotroceni. Se aştepta ca pentru serviciile oferite marinarului să fie răsplătit cu funcţia de preşedinte al televiziunii române de stat (TVR), dar Băsescu i-a dat cu flit, stârnind mânia în veşnicul protestatar. Acesta l-a aşteptat pe preşedinte la cotitură, iar ocazia de a se răzbuna nu s-a lăsat prea mult aşteptată, ea sosind în urma unor aprecieri nu tocmai măgulitoare ale lui Traian Băsescu la adresa regelui Mihai. Brusc Ilieşiu şi-a amintit că este monarhist, mai ales că regizase în 1992 filmuleţul „Monarhia salvează România”, doar de 34 de minute, mai puţin de jumătate din cele 80 de minute dedicate imaginilor cu Ceauşescu din vremurile de glorie! Aşa că domnul Ilieşiu a mai lansat un apel – cred că şi el le-a pierdut şirul! – de data aceasta solicitând demisia preşedintelui pe care-l adulase până mai ieri. Fain caracter, nu-i aşa?
Imediat după acest apel, din iunie 2011, Sorin Ilieşiu a fost invitat la postul de televiziune „Antena 3″ ca să completeze corul voiculescian al denigratorilor lui Băsescu. „Om vertical”, acest fost lacheu băsescian, a început să-şi atace furibund fostul idol. Grafoman înrăit, individul s-a pornit să bombardeze cu puzderie de scrisori redacţiile publicaţiilor ostile preşedintelui. Mai mult, s-a luat la trântă cu ‘telectualii de la GDS şi aceia l-au dat afară din grupul lor de snobi. L-a atacat pe Andrei Pleşu, vai ce sacrilegiu!, a strigat în cor gaşca erudiţilor, după care i-au spus proaspătului antibăsist să se care din clubul cel select inaugurat de Soros în urmă cu 22 de ani. Când i-au arătat ăia uşa nimeni dintre miile de semnatari ale multiplelor sale apeluri nu i-a sărit în apărare, aşa că asta spune ceva şi despre caracterul acelor semnatari de profesie. Ca să fie tacâmul complet, Sorin Ilieşiu a fost „băgat afară” şi din Societatea Timişoara. Iată cum explică cei de la Societatea Timişoara excluderea oportunistului: „Îl asigurăm pe fostul nostru coleg Sorin Ilieşiu că nefiind atât de preocupaţi precum domnia sa de antibăsism am văzut mai limpede derapajele de la democraţie din ţara noastră la care domnia sa, furat de obsesia antiprezidenţială de care nu suntem răspunzători şi pentru care nu îl putem ajuta, a fost parte activă. Ca să-i dovedim încă o dată că nu suntem parte a obsesiei sale antibăsesciene, îi reamintim că Societatea Timişoara a susținut încă din 3 iulie faptul că avem de-a face cu un puci parlamentar de felul celui din Paraguay.”
Metamorfozarea lui Sorin Ilieșiu, din anticomunist  în aliat al securistului Dan Voiculescu şi al comunistului Ion Iliescu, a fost răsplătită cu un colegiu pe listele USL, taman la Sibiu. Aici a sosit abia la jumătatea perioadei de timp alocată campaniei electorale şi a dovedit că habar nu are din câţi alegători este alcătuit Colegiul 1 Sibiu (Senat), unde o să candideze. Ilieșiu a susţinut în prima sa conferinţă de presă de la Sibiu  că sunt  60.000 de alegători, deşi cifra reală de pe liste este de 143.310 cetăţeni cu drept de vot. Distractiv a fost că şi-a ţinut conferinţa de presă la sediul PSD, fiind vegheat de tabloul lui Ion Iliescu, personaj înfierat cu tărie în documentarul său „Piața Universității – România”, ceea ce l-a făcut să declare: „Nu mă simt confortabil cu portretul lui Ion Iliescu în față. Adrian Năstase a fost însă un premier bun, de valoare și România ar fi avut de câștigat dacă în locul lui Traian Băsescu l-am fi avut acum pe Adrian Năstase. Ion Iliescu a jucat în filmul meu despre Piața Universității, dar mai multe nu vreau să comentez de el”. Bravo nene, ai ajuns să te declari admiratorul puşcăriaşului Adrian Năstase, admirator al unui individ care a nenorocit România şi care doar pentru vânzarea frauduloasă a companiei „Petrom” către austrieci,  cu tot cu rezervele de petrol ale ţării, trebuia condamnat la temniţă pe viaţă pentru înaltă trădare de patrie! Pentru asta trebuia judecat balaoacheşul Năstase, nu pentru fleacuri tip „mătuşa Tamara” sau „Trofeul calităţii”!!!
Iată ce a mai slobozit pe orificiul care-i ţine loc de gură „marele cineast”: „Dacă voi fi parlamentar, voi iniția o lege normală pentru alegerile parlamentare. Nu mi se pare normal că trebuie să faci rost de fonduri pentru campania electorală. Nu statul ar trebui să plătească campania. Ziarele, televiziunile, radiourile să fie obligate să prezinte programele electorale ale candidaților, să o facă gratuit.” Ce spui, Franz, chiar aşa? Nu vrei să-ţi facem şi pedichiura sau măcar să-ţi aranjăm freza? Da’ de o clismă ce spui? Ehei, uite că ai noroc cu publicaţia noastră. Noi te facem cunoscut sibienilor gratis, măi domnule candidat Agamiţă Dandanache!
Printre alte bazaconii, Ilieşiu a mai spus că se simte aproape de sibieni, fiindcă fiică-sa se mărită cu un tip al cărui tată este sibian. După care a înşirat nişte proiecte copiate de la alţii sau „fumate” în alegerile trecute. Iată cum a comentat ironic un sibian pe site-ul unei publicaţii locale:
„Domnule Ilieşiu, Temele dumneavoastră de campanie sunt în cea mai fericită exprimare răsuflate şi incorecte. Participarea bugetului judeţului la bugetul naţional face referire la date statistice din 2004.Ţineţi cont de sumele uriaşe primite de Sibiu în 2006-2009. Mai bine să promiteţi un audit al modului cum au fost cheltuite milioanele de euro în această perioadă. În ce priveşte UNESCO şi bla-blaurile privind respectul academic mai lasă-ne. Nu sunteţi din piesa aceasta.  Sunteţi un AGAMIŢĂ paraşutat în Sibiu ca urmare a incompetenţei liderilor USL, în special a conservatorilor sibieni. Vă repet: nu sunteţi din acest spectacol, iar abureala cu viitorul ginere şi cuscru sibian este penibilă.”
La începutul campaniei, domnul Sorin Ilieşiu declara de la Bucureşti că şi el se consideră sibian pentru că vorbeşte cu „no”… No atunci, babule dragă, lasă-ne în durerea noastră şi servus mult până la Festivalul filmului documentar Astra, care are loc la noi în oraş, că-ţi stă mai bine acolo decât în Senatul României! Cât despre apeluri, eu zic să te rezumi la cel de seară şi să numeri doar încălţămintea de la intrare, ca să vezi dacă-i toată familia prezentă, inclusiv viitoarea mireasă care îţi va aduce un ginerică sibian. Măcar cu atât să te alegi şi matale de pe meleagurile noastre…

Răspundem ascultătorilor: Udrea la Paris

"Am dori să ştim cu ce motiv a ajuns Elena Udrea la Paris?", ne întreabă grupul "PiţiDorobanţi" de pe Facebook.

Am apelat la analistul de shopping Radu Tudor care ne-a lămurit:

- Doamna Elena Udrea se afla în februarie la Paris pentru a-şi achiziţona parfumul favorit, COCOŞ ANEL.

Chiar şi păsărica lui Cocoş moare pe limba ei!

"Un articol anonim din presa germană, preluat în România pe filiera lui Voiculescu, afirmă în mod mincinos că eu, Elena Udrea, aş fi implicată în afacerea Microsoft. Am citi şi eu articolul..."

Acestea sunt vorbuliţele pe care le-a scos din guriţa ei de candidată prezidenţială (aflată şi în graţiile actualei puteri prezidenţiale) doamna Elena Udrea la conferinţa de presă din această seară. Bun, organele prezidenţiale de presă s-au grăbit să ajusteze discursul, să-l cozmetizeze (o mostră o aveţi aici) dar eu am o memorie mai bună. Şi, paote, se vor găsi şi anumiţi "binevoitori" de pe la tembeliziuni care să reia şirul de minciunele înşirate. Măcar aşa, ca lingăii de la respectivele instituţii de (dez)informare a publicului să primească nişte copite în bot. Împreună cu obiectul adulării lor, Elena Udrea.

De ce asta? Pentru că:

1. Articolul apărut în ediţia germană a Huffinton Post ESTE SEMNAT! De către Vlad Georgescu şi puteţi fiecare verifica acest lucru aici. Deci nu este anonim!

2. În el se face referire la afacerea ce stă să explodeze "EADS", unde numele Elenei Udrea este vehiculat alături de cele ale unor Ioan Rus, Ion Ţiriac, Dorin Cocoş (că nu se putea) alături de şi mai celebrele Gerhard Schroder, Bodo Hombach şi altele. Deci, nu despre "afacerea Microsoft" e vorba!

3. Cel care a mediatizat articolul în România este Emil Hurezeanu, în seara zilei trecute. La 20 de minute după ce pe acelaşi post - Digi24 - fusese prezentă pe sticlă candidata Elena Udrea care, dacă ar mai fi avut răbdare, ar fi ascultat pe viu pe domnul Hurezeanu vorbind despre articol. Deci, de unde "filiera Vociulescu"?

4. Mă îndoiesc profund că Elena Udrea ar ştii limba germană şi, prin urmare, că ar fi putut citi ea însăşi articolul respectiv.

Concluzie: Păsărica lui Cocoş moare pe limba ei, ca să se verifice înţelepciunea populară. La fel şi cu hultanii din "presa" prea-plecată în faţa lui Băsescu ori al celor din muşuroiul echipei de imagine, oricât s-ar strădui să dreagă busuiocul, după cum puteţi vedea în postarea urcată pe pagina de Facebook a respectivei candidate.

Post by Elena Udrea.

Sebastian Ghiţă, candidatul lui Băsescu la şefia PSD

"- Nu-i aşa că vă luptaţi de 10 ani cu prejudecăţile?
- Aşa este! Mă lupt de 10 ani cu prejudecăţile!

- Nu-i aşa că ar fi trebuit să respundeţi ferm că nu sunteţi amanta preşedintelui?
- Aşa este! Răspund ferm că nu sunt amanta preşedintelui"

Cam aşa decurgea, ieri seară, dezbaterea electorală (!?) de la televiziunea lui Sebastian Ghiţă cu candidata PMP la preşedinţia României, Elena Udrea. Un post de televiziune în care toţi protejaţii lui Băsescu (în frunte cu madam Udrea, evident) se simt acasă de luni bune. Tot ca acasă se simte un alt băsist notoriu, Dan Diaconescu, care şi-a mutat cloaca pestilenţială, după ce i-a fost închisă de CNA, pe undele aceluiaşi RTV.

Coincidenţa face ca în acelaşi timp să se fi declanşat scandalul "Viorel Hrebenciuc" însoţit de stenogramele aferente din care ieşea la iveală lupta - până acuma de culise - ce se duce pentru şefia Partidului Social Democrat. Se apre că scopul publicării acestor stenograme ar ţine mai degrabă de îngrădirea influenţei unor oameni care ar împiedica ascensiunea rechinului filobăsist spre vârful formaţiunii politice. Nu ne-ar mira!

În timpul acesta Marian Vanghelie, primarul de 5, se simţea hăituit de spionii (botezaţi "paparazzi") ai aceluiaş Sebastian Ghiţă. Pesemne pregăteşte materiale compromiţătoare pentru ca liderii din teritoriu să-i mănânce din palmă atunci când va veni ceasul. Câţi din aceşti "baroni locali" or fi păţit la fel? deocamdată, doar Vanghelie a luat poziţie vehementă.

Dragnea a luat altă poziţie, în schimb. De drepţi! Iar Ponta, pe aceea a "liderului de muşama", cu false măsuri disciplinare (beleau a căzut pe capul aceluiaşi Vanghelie) dar în spiritul acordului coabitac încheiat cu Băsescu.

Bun, un dosărel care bate la uşă - EADS - s-ar putea să-i dea planurile peste cap. Şi să-l înfunde şi pe el, şi pe partenerii de jafuri (Ponta şi Băsescu). Şi va fi ultimul dosar de corupţie în care numele lui sebastian Ghiţă e implicat?

Ia să vedem: mega-gheşeftul "cardului de sănătate" pe cine ar avea drept părţi? Păi, într-o parte CNAS (Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate), în cealaltă parte firma căreia i s-a comandat aceste carduri. Măi să fie, nu o fi cumva una din ograda lui Sebastian Ghiţă? Iar valabilitatea respectivelor carduri este de doar 5 ani. Adică selinge pe bot mafiotul Ghiţă de contracte repetate în acelaşi domeniu. Cam ca a licenţele Microsoft.

PS: candidatului la preşedinţie Victor Ponta i s-a năzărit şi să sterilizeze toate animalele de casă - câinii şi pisicile din ogrăzile oamenilor - măsură preconizată a fi însoţită de CIPUIREA bietelor dobitoace. Nu ştim de ce avem impresia că acelaşi Ghiţă se va lipi şi cu această ocazie de o comandă de la stat. Alo, DNA-ul, se aude?

Concluzie penală

Băsescu a afirmat tranşant că Ponta ar fi fost - în perioada Convenţiei Democratice! - ofiţer acoperit. Ori, una din două: fie informaţia este corectă, şi atunci Băşinescu se face vinovat de transmiterea publică a secretelor de stat; fie nu este adevărată, ceea ce înseamnă difuzare de informaţii false. Indiferent de situaţie, concluzia e una: PUŞCĂRIA!

PS: dacă Tonta nu reacţionează ferm, rezultă că ne aflăm tot în faţa unui "blat" informaţional de natură coabitacă pontaco-băsistă.

Ponta, surprins în poziţia idiotului politic

Astăzi am avut o altă mostă privitoare la debilitatea şi găunoşenia ce-l caracterizează pe Victor Ponta. A a juns să fie pus întro poziţie stupidă printr-o acţiune a lui Crin Antonescu. De astăzi înainte DEMISIA neonorată îi va sta ca un balast în toate săgeţile care îi vor fi aruncate.

Un om politic cum se pretinde Ponta ar fi trebuit să aibe o mai mare grijă asupra consecinţelor imediate sau mai îndepărtate ale vorbelor sale. Nu şi Ponta! Ori Antonescu se dovedeşte că ştie cu ce material psihologic are de-a face în persoana lui Ponta şi că acesta se va arunca tembel la orice nadă oratorică ce i se întinde în faţă. Nu e nimic nou. Serviciile studiază atent profilele psihologice ale oamenilor politici din diversele ţări mai duşmane sau mai prietene şi acest lucru se face pentru că guvernele în subordinea cărora se află acele servicii să poată prevedea cum va reacţiona cutare şef de stat într-un anumit context.

Ori jalnic este - dacă nu cumva PRIMEJDIOS pentru ţară - că Victor Ponta a fost "citit" nu de ditamai aparatul de specialişti ai vreiunui serviciu, ci de un "banal" om politic dâmboviţean.

Şi în ce a constat capcana? Crin Antonescu ştia că Ponta nu va rezista să arunce nişte ironii ieftine dacă îi va propune să demisioneze amândoi pentru a dovedi că alianţa USL este moartă. Planul a funcţionat perfect pentru că Victoraş cel prostănac imediat a făcut referire la demisia neonorată a lui Băsescu. Dar nu s-a aşteptat Tontache la mişcarea imediată prin care Crin Antonescu i-a anunţat surprinzător demisia din fruntea Senatului.

Crin nu a pierdut nimic pentru că oricum era planificată debarcarea sa din cea de-a doua funcţie în stat. A luat-o înainte genial, aş putea spune, iar pierderea, la capitolul imagine, se înregistrează în contul lui Popontache.

Reiau dintr-o depeşă Mediafax fragmente din schimbul de replici din şedinţa Parlamentului de astăzi:

Crin Antonescu:

"Domnule premier Victor Ponta, dumneavoastră vedeţi în prezenţa mea în fruntea Senatului semnul că USL mai există. Vă spun eu, USL nu mai există. Aveţi curaj, ca să ne convingem amândoi, să demisionăm amândoi din funcţiile pe care le-am obţinut la USL? Suntem aici, în plenul Parlamentului, e toată lumea, aveţi consilierii, presa. Eu demisionez frumos din preşedinţia Senatului, pe care mi-a dat-o USL, dumneavoastră, din funcţia de premier, pe care v-a dat-o USL" "Nu ştiu răspunsul. Nu facem asta, nu aveţi acest curaj. Dintr-un simplu motiv, nu din cauză că trebuie să treceţi pe la Cotroceni, că aţi mai trecut, nu-i vorbă, ci pentru că, îmi pare rău să spun, dar e adevărat: Eu dacă nu mai sunt preşedintele Senatului, sunt acelaşi, ba am chiar mâinile mai libere. Dumneavoastră, dacă nu mai sunteţi prim-ministru, nu mai sunteţi nimic"

 Victor Ponta:

"Vreau să fie foarte clar: Uniunea Social-Liberală încă există sub diverse forme: cea mai vizibilă astăzi este aceea a celor doi preşedinţi, domnul preşedinte Antonescu şi domnul preşedinte Zgonea, care sunt aleşi de către majoritatea USL şi nu poţi să spui că nu mai există USL, dar să stai în poziţia USL-ului" "Avem un preşedinte care a anunţat că demisionează în 5 minute şi e în funcţie. Avem un alt preşedinte care a spus că demisionează dacă nu trece referendumul şi e în funcţie"

Crin Antonescu:

"Dragi colegi, eu demisionez din funcţia de preşedinte al Senatului"

Şi finalul materialului de la mediafax: "Ponta a precizat că el nu va anunţa că demisionează, astfel că toată lumea poate sta liniştită."

S-au răsculat şi cineaştii!

Vineri, 13 Decembrie (potrivit număr!), a venit şi rândul celor ce lucrează în Cinematografie să încerce să-şi facă dreptate şi să-şi facă auzit glasul. Picătura care a declanşat paharul revoltei l-a constituit anunţul făcut de forul financiar diriguitor, Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), de a amâna cu două luni conscursul care trebuia să stabilească proiectele finanţate pe anul următor, anunţă site-ul Cinemarx. O decizie dubioasă în spatele căreia să pare că se ascund interesele unor politicieni de a-şi vârî puţin mânuţele şi în prăduirea bugetului acordat cinematografiei naţionale. Totodată, afirmă siteul Cinemagia, anul 2013 ar fi devenit primul în în care nu a mai avut loc nici un concurs pe proiecte filmice.

În faţa acestei mârşăvii, un grup de oameni din cinematografie, în frunte cu producătoarea Ada Solomon ("Poziţia copilului") şi Tudor Giurgiu ("Despre oameni şi melci") au luat cu asalt clădirea din strada Dem I. Dobrescu în care se găseşte CNC-ul. Oamenii s-au mobilizat prin reţelele de socializare unde a fost creat evenimentul #occupyCNC.

foto: https://www.facebook.com/events/593324747371771/

Mobilizarea a făcut-o-o Ada Solomon, prin mesajul publicat pe pagina sa de Facebook:

"Stiu ca sunt lucruri mult mai importante decit ce se intimpla cu cinematografia romaneasca, dar fiind domeniul meu de activitate imi este greu sa nu pun aceste probleme pe primul loc. De-a lungul timpului (timpul asta in care am facut mai bine de 30 de filme, am obtinut alaturi de colegii mei peste 100 de premii internationale, culminind cumva -la nivel personal- cu Premiul Eurimages acordat de catre Academia Europeana de Film (Oscarul European) ) am facut fata la numeroase umilinte din partea organismelor din domeniu din Romania. Ultima, decizia de ultim moment de a prelungi termenul de depunere a dosarelor pentru prima sesiune de finantare din 2013 pina in februarie 2014 cind deadline-ul era pe 13 decembrie ora 15 mi se pare o incununare a lipsei de respect fata de toti colegii mei care-si fac treaba corect, in conditiile date, respectind termenele. Consiliul de Administratie al CNC umileste inca odata cineastii activi din Romania aratindu-si lipsa de competenta si arbitrariul in luarea deciziilor. desigur scopul acestei prelungiri exista, in cadrul unui concurs cu o suma de 3 ori mai mare decit precendenta in joc, cu un director interimar care poate fi schimbat foarte usor in perioada sarbatorilor cu altcineva cu si mai putina expertiza si competenta. astfel invit toti colegii de breasla, indiferent de pozitia pe care o ocupa in echipele de filmare, sa ni se alature vineri 13 decembrie, incepind cu ora 12.00, in miscarea OCCUPY CNC la sediul CNC din strada Dem. I. Dobrescu. Putem arata astfel, caci altfel nu stiu cum, ca exista o voce unitara in Noul Cinema Romanesc indiferent de tipul de cinema pe care-l facem si ca e timpul dupa mai bine de 12 ani de succese internationale sa contam si la noi acasa."

E curios lucru - şi nu prea - că mediile româneşti au ignorat total şi această revoltă a unei bresle.

Gigel Ştirbu, cuiul lui Pepelea înfipt de Antonescu în interiorul guvernului Ponta?

În decursul ultimilor luni cred că şi-a dat seama oricine de aroganţa şi tupeul afişate de Victor Ponta la adresa contestatarilor proiectului RMGC. Cred că retina fiecăruia mai reţine şi imaginile cu premierul voios defilând în mina-muzeu de la Roşia Montană. L-a secondat, prin declaraţii şi aprobări, jalnicul Barbu "Cianură" de la Cultură. Din fericire, acesta din urmă a demisionat (era cazul să fi făcut acest lucru mai demult) iar în locul său a fost propus, de către Crin Antonescu, un personaj despre care nu ştiam mai nimic: Gigel Ştirbu.

O cercetare minimă ne duce spre descoperirea unui parlamentar care este deja la a doua legislatură. Surpriza mare o aflăm atunci când ne aruncăm privirea asupra declaraţiilor şi interpelărilor din Parlament. Îndeosebi cele din toamna acestui an ne atrag atenţia prin mesajul în contradicţie cu aprecierile premierului Ponta la adresa protestatarilor ce apărau Roşia Montană de distrugerile RMGC. Asupra acestora m-am oprit, dar curioşii pot găsi şi alte teme în interpelări anterioare cu teme precum ACTA sau actele biometrice. Se vor menţine şi după prima zi de ministeriat?

Dezbateri Parlamentare - Şedinţa camerei din 10 Septembrie 2013

"Care sunt argumentele susţinătorilor proiectului Roşia Montană"  

Am constatat cu mâhnire că după exprimarea în primă instanţă de către preşedintele PNL a unei poziţii personale privind controversatul proiect numit generic Roşia Montană şi după ce în mod oficial parlamentarii PNL au luat o decizie, spiritele s-au inflamat la maximum. 

Nu am să mă refer la poziţia mea faţă de respectivul proiect, ea va fi cunoscută în momentul dezbaterilor şi al votării lui în Camera Deputaţilor. 

Mă voi referi însă la modul în care decurg dezbaterile publice pe tema proiectului. Am asistat, în faţa televizorului la o astfel de dezbatere care a avut loc la o televiziune de ştiri. O dezbatere în care au fost prezenţi numeroşi exponenţi ai societăţii civile şi parlamentari care se opun proiectului, pe de o parte, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile şi mai mulţi localnici din zona Roşia Montană care agreează proiectul, deci o reprezentare completă cu participarea tuturor părţilor sau, mă rog, a ambelor tabere implicate. 

Din păcate, am ajuns la o concluzie amară. Cei care se opun proiectului au prezentat argumente solide ale poziţiilor lor, în timp ce susţinătorii proiectului au demonstrat că nu sunt deschişi dialogului, că sunt intransigenţi. Am să vă prezint doar două exemple. 

O doamnă - care nu face parte din vreun partid politic şi care nu ştiu dacă a votat USL la alegeri, dar care a criticat USL pentru unele stângăcii, sau pentru ce a considerat dânsa că USL nu a rezolvat, deci o persoană care nu poate fi acuzată de partizanat politic - şi-a exprimat poziţia susţinând că, în situaţia demarării exploatării de la Roşia Montană, patrimoniul turistic de acolo va fi afectat. Respectiva persoană a propus preopinenţilor să încerce să dezvolte turismul în zonă, a explicat că străinii sunt interesaţi de vechile construcţii miniere romane şi că turismul ar putea fi o soluţie pentru creşterea numărului de locuri de muncă în zonă. O poziţie corectă a unui cetăţean şi care a propus şi o soluţie. Care au fost contraargumentele susţinătorilor proiectului aflaţi într-o locaţie la Roşia Montană: "Cine este această persoană care vine să ne dea nouă lecţii?". 

Un senator PNL a explicat trei motive foarte simple, din care rezultă de ce nu se poate vota proiectul: lipsa avizului de mediu, încălcarea a şase acte normative în vigoare în situaţia în care este adoptat proiectul, neconstituţionalitatea prevederii care acordă dreptul unei companii private de a efectua exproprieri. Practic, senatorul PNL a preluat câteva dintre argumentele de ordin tehnic, pe care le-a prezentat şi preşedintele PNL. 

Proiectul denumit Roşia Montană nu este doar unul controversat, ci şi unul extrem de complex şi cu implicaţii pe multe paliere. Este o înşiruire de excepţii, o lege specială cu multe derogări. De aceea, atât susţinătorii proiectului, cât şi adversarii lui trebuie să prezinte argumente pertinente atunci când îşi susţin poziţiile. Care au fost argumentele susţinătorilor aţi văzut. Personal nu cred că doar în baza unor astfel de argumente poate fi susţinut un proiect de genul celui numit Roşia Montană.

Sursa: http://www.cdep.ro/


Dezbateri Parlamentare - Şedinţa Camerei din 18 Septembrie 2013

"RMGC a corupt oficiali români. Cine îi scoate la lumină?"

În cadrul unui interviu acordat postului public de televiziune, întrebat dacă are la cunoştinţă faptul că Compania Roşia Montană Gold Corporation a cumpărat politicieni, premierul Victor Ponta a răspuns:"Probabil că da. Nu am date concrete în acest sens, dar probabil că da". 

Acest "probabil că da" este de fapt un da mai mult decât clar.Şi are dreptate. Tot în cadrul respectivului interviu, moderatorul TVR a prezentat o informaţie mai mult decât interesantă, şi anume că Roşia Montană Gold Corporationnu răspunde faţă de acţionari dacă angajaţii sunt implicaţi în scandaluri legate de coruperea unor oficiali. Aici premierul Ponta a menţionat că, dacă vor fi dovedite astfel de situaţii,societatea care intenţionează să exploateze la Roşia Montană va răspunde în faţa legilor României.

Cele de mai sus trebuie privite cu o atenţie deosebită. În primul rând, nu credeam că în secolul al XXI-lea şi într-o ţară membră a Uniunii Europene şi NATO, voi (vom - pentru că toţi cei care au urmărit interviul sunt acum în posesia informaţiei) auzi aşa ceva, adică o mare companie îşi declină orice răspundere dacă angajaţii ei corup oficiali ai statului. O astfel de poziţie este specifică companiilor care în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea exploatau resurse naturale în colonii. Respectivelor companii le era pe atunci permis orice. Inclusiv, sau mai ales coruperea unor oficiali locali. După cum se vede, cei de la Roşia Montană Gold Corporation tratează România ca pe o colonie şi pe români, probabil, ca pe nişte sclavi de pe o plantaţie. 

Premierul Victor Pontaare dreptatecând spune că RMGC va răspunde în faţa legilor României dacă se va dovedi că a corupt oficiali sau politicieni. 

Numai că nu este de ajuns ca primul-ministru să aibă dreptate. Pentru că dovezile nu curg din cer.Dovezile trebuie căutate. Dacă nu vor fi depistaţi politicienii şi alţi oficiali care au fost cumpăraţi de către cei de la RMGC, atunci toate declaraţii de bună intenţie rămân simple forme fără fond. 

Ştiu, mi se poate replica: "este dificil de dovedit" dacă nu există plângeri, flagrante etc. Nu, lucrurile nu stau deloc aşa. Este imposibil ca unele servicii care interceptează tot ce mişcă în această ţară să nu posede dovezi privind cumpărarea unor politicieni. Din anumite raţiuni însă respectivele dovezi sunt ţinute în conservare. 

Dar nu este nevoie doar de aportul serviciilor secrete. Sunt personaje, inclusiv politicieni, care au devenit, şi nu de azi, de ieri, nu simpli susţinători ai exploatării de la Roşia Montană, ci adepţi fanatici şi chiar propagandişti ai proiectului. Şi cu siguranţă nu este vorba de ceva voluntar. O revizionare a talk-show-urilor tv, o privire aruncată prin arhivele media, pot scoate la iveală multe nume de politicieni sau alţi oficiali care se dau de ceasul morţii pentru ca RMGC să reuşească să-şi ducă misiunea până la capăt.Şi aceştia ar trebui să fie luaţi la întrebări, pentru ca spusele premierului la TVR să nu rămână vorbe goale. Voi, de fapt vom vedea, în dezbaterile din Parlament, cine vine cu argumente pertinente şi fundamentate economic întru susţinerea proiectului Roşia Montană şi cine va susţine proiectul, fără argumente şi de pe poziţii intransingent talibane. Aceştia din urmă şi cei care vor vota cu două mâini pentru proiectul Roşia Montană sunt şi ei din categoria celor care sunt suspecţi că nu sunt curaţi. 

În 2010, în media dinRomânia a apărut următoarea ştire: "Compania Daimler este implicată într-un proces în Statele Unite, fiind acuzată, odată cu trei subsidiare, ca a mituit cu zeci de milioane de dolari oficiali guvernamentali din 22 de ţări, printre care şi România". Era vorba, la noi, de achiziţionarea de către primarul Adriean Videanu a 500 de autobuze Mercedes. Iată deci că "se poate". Se poate - dar în alte ţări - depista că au fost corupţi oficiali de către o companie. Dacă pentru 500 de autobuze s-au oferit "atenţii consistente",sigurpentru afacerea Roşia Montană potul a fost/este mult, mult mai mare. 

Suporterii din zona politicului a proiectului Roşia Montană susţin că,în cazul în care proiectul eşuează, va fi tragedie, se vor pierde 2.600 locuri de muncă. 

Atrag atenţia că s-au închis unităţi economice unde s-au pierdut mult mai multe mii de locuri de muncă şi cei care acum pledează pentru Roşia Montană nu au considerat ca fiind tragedii şi celelalte mari şi mult mai multe locuri de muncă. Oare de ce consideră că doar la Roşia Montană va fi tragedie?
Sursa: http://www.cdep.ro/

Declaraţie politică - Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 Septembrie 2013

"Să ascultăm şi să urmăm vocea Academiei Române în ceea ce priveşte proiectul Roşia Montană"

Extrem de controversatul proiect Roşia Montană a inflamat în această toamnă spiritele la cote mult mai înalte decât în anii trecuţi. În parlament poziţiile sunt împărţite, pro sau contra, în stradă sunt demonstraţii mari împotriva exploatării la care participă ONG-urile neafiliate politic, iar în zona Roşiei Montane cei interesaţi orchestrează contrademonstraţii care au drept scop convingerea românilor că demararea exploatării ar urma să rezolve problema locurilor de muncă în România. Această temă este agresiv prezentată şi în miile de spoturi şi clipuri publicitare transmise, cu mici excepţii, în întreaga presă. 

Nimic mai fals! Problema locurilor de muncă din România nu îşi va găsi în niciun caz rezolvarea dacă proiectul Roşia Montană primeşte undă verde. Mai mult, dacă proiectul Roşia Montană va demara aşa cum este planificat, nu se rezolvă problema locurilor de muncă nici măcar în zona exploatării! Şi un alt aspect ce nu trebuie omis, beneficiul statului român de pe urma exploatării de la Roşia Montană va fi unul infim, în timp ce pagubele, de orice natură, vor fi majore. 

Nu o spun doar eu, care pot fi suspectat de o doză de subiectivism de natură politică, sau protestatarii din stradă, din Bucureşti şi din alte localităţi mari din ţară, ci o afirmă personalităţi care nu pot fi suspectate că ar reprezenta vreun interes personal sau de grup, o afirmă personalităţi cu o pregătire complexă, care nu poate fi pusă la îndoială. Şi nu o afirmă de azi, de ieri, ci de mai bine de 10 ani. 

În 2003, preşedintele Academiei Române, domnul Ionel Haiduc, a publicat un studiu întitulat "Proiectul Roşia Montană între riscuri şi beneficii". Este vorba de o analiză pertinentă şi de o viziune clară a ceea ce urma să însemne proiectul Roşia Montană. 

"Pentru firma RMGC: În calitatea de acţionar majoritar, după numărul de acţiuni, firma RMGC va obţine 80% din profit. Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul şi argintul extras, practic, la preţul de cost. 

Pentru populaţia din zonă: Proiectul creează un număr de locuri de muncă într-o zonă deficitară: 200-550 (unele cu caracter sezonier) în faza de preconstrucţie (1996-2003), 2000 în faza de construcţie (2003-2005) şi 500 în faza operaţională (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindcă locurile de muncă sunt totuşi în număr mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage şi o populaţie venită din alte zone, fie în căutarea unui loc de muncă, fie ca urmare a nevoii de personal calificat şi specializat care nu este disponibil în zonă". 

Preşedintele Academiei Române a făcut şi un calcul - este adevărat, la nivelul unei redevenţe de 2%, cât era preconizată atunci, dar nici o eventuală redevenţă de 6% (dacă ea va fi acceptată de compania canadiană) nu schimbă prea mult datele problemei - în privinţa beneficiilor ce ar putea fi înregistrate de statul român şi a ajuns la următoarea concluzie: "daca beneficiile pentru firma RMGC sunt neîndoielnice, rezultă că beneficiile în favoarea statului român şi al comunităţii din zonă sunt minime, nesigure şi discutabile". 

După 10 ani de zile, in corpore, Academia Română şi-a exprimat din nou o poziţie oficială privind proiectul Roşia Montană. În documentul care se află pe site-ul prestigioasei instituţii sunt inserate "21 de argumente" prin care "Academia Română şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană, dorind să prevină o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului şi vestigiilor arheologice din zonă şi să semnaleze consecinţele riscante pentru statul român".

Mă limitez să prezint doar 4 din cele 21 de argumente ale Academiei Române:

• Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17-20 ani nu este în interesul naţional (prevedere constituţională), nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor.
• Nu există garanţia că, la terminarea lucrărilor şi închiderea exploatării, firma investitoare va putea asigura costurile de refacere a mediului, de monitorizare şi de operare în zona calamitată.
• Se constată lipsuri mari în legătură cu documentele cerute proiectului RMGC. Lipsesc numeroase rapoarte şi studii legate de analiza cost-beneficiu făcută pe baza documentelor UE.
• Proiectul încalcă o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei europene, semnalate anterior. Ţările vecine şi-au exprimat îngrijorarea şi dezacordul cu aceasta exploatare, care ar putea periclita, în viziunea lor, participarea României la unul dintre programele majore ale Europei 2020, "Dunăre-Deltă-Marea Neagră".

Poziţia Academiei Române a fost făcută publică în luna iunie 2013, când subiectul nu se afla în stare de relansare pe agenda Guvernului. Deci nimeni nu poate suspecta pe respectabilii academicieni din România că ar fi fost influenţaţi de ceva sau cineva. Mai mult, este vorba de o reiterare a poziţiei instituţiei din ultimii 10 ani, o poziţie constantă, indiferent de cine s-a aflat la guvernare în România. 

Consider că este imperios necesar să ascultăm de vocea acestui arbitru corect şi imparţial care este Academia Română şi să renunţăm la un proiect nesigur şi păgubos pentru România.

Sursa: http://www.cdep.ro/

Acelaşi scenariu

"Nimic nou sub soare", vorba Ecclesiastului. Dacă scandalurile care se succed în ultimul timp nu vă reamintesc nimic, atunci ar fi bine să vă luaţi porţia de lecitină. Ajută la memorie. Ceea ce s-a petrecut în ultimele zile - circăraia din Parlament, cu legifarea în stil stahanovist - mie în schimb mi-a readus aminte de bunele năravuri din urmă cu nu prea mult timp (adică din vremea în care Băsescu nu era coabitac, iar actualii coabitaci făceau pe opozanţii). În vremea aceea, de câte ori plesnea în public o afacere care atenta la imagine primului om al ţării, imediat se lansa în public - cu mare tamtam - un scandal şi mai mare care viza personaje din spectrul opus. Urma apoi contra-reacţia şi tot aşa, într-un soi de leapşa de infantilism politic.

Ori, la momentul actual se iviseră cel puţin două scandaluri care loveau în plin pactul coabităcesc şi deranja enorm membri acestei coaliţii anti-româneşti pontaco-antonesciano-băsiste. În primul rând, dezvăluirea modului în care Băsescu a devenit "moşier", cu un fleac de aproape 300 de hectare dobândite printr-un credit obţinut în stil mafiot, a produs panică atât în rândul partizanilor săi băsişti, dar şi în rândul partenerilor de cotcobităceală cărora le-ar fi surâs existenţa unui precedent ce ar fi dus la apariţia altor 600 şi mai bine de "moşieri instant". S-a inventat în grabă o "comisie parlamentară" cu perspective făsăite de rezolvare a cazului. Ce ar fi putut să rezolve? Ar fi intrat în aria de competenţe a Justiţiei. Iar soluţia SUSPENDĂRII deranja... coabitarea! Deci, mai bine o ţeapă.

În al doilea rând, scandalul care priveşte înstrăinarea resurselor subsolului, atât prin declanşatorul mâniei populare ("legea RMGC"), cât şi prin tulburările de la Pungeşti. Ori revolta din Moldova a dus la impunerea pe plan local a unei adevărate stări de urgenţă! Corelaţi acestea cu acţiunile de poliţie politică întreprinse împotriva opozanţilor din alianţa naţionalisto-ecologistă ce se încheagă. Într-un stat membru al Uniunii Europene! Nu că ar fi RÂS ŞI CURCILE (aceasta este vorba populară, domnule Zgonea) când ar fi auzit că babele de la Pungeşti sunt puse în acelaşi rang cu militanţii skinheads sau anarhişti din Occident (şi despre care nici nu veţi auzi vreodată că "li s-a întocmit dosar penal"), dar s-ar fi pus un mare semn de întrebare asupra viabilităţii includerii noastre în continuare în UE.

Deci, ca să se abată atenţia atât opiniei publice din România (cel mai uşor, pentru că suferă de amnezie cronică), cât şi aceleia internaţionale, s-a venit cu declaraţiile penibilului Barbu "Cianură" de la Cultură, cu tămbălăul (bine regizat!) de la Parlament şi cu sforâitoarele declaraţii de la Cotroceni. Diversiunea a reuşit, se pare. Realizează cineva acuma că, iată!, pe timpul lui Băsescu şi al lui Ponta românilor dintr-o localitate pierdută din Moldova vieţuiesc sub asediul impus de declararea unei "zone de protecţie speciale"?

Regimul terorii naţionale

Cică trăim în democraţie dar, conform spuselor unui specimen de gorilă înveşmântată în albastru, comuna vasluiană Pungeşti a fost declarată "ZONĂ SPECIALĂ DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ" (maiorul Ţăranu - potrivit nume! - de la forţele de ocrotire a infractorilor antinaţionali). Şi totul este făcut, evident, pentru bunăstraea dumneavoastră, dragi cetăţeni, ca să trăiţi în linişte şi pace. Pentru toate crimele au ăştia acelaşi pretext: din "umanism", "mizericordie", "pentru pace şi frăţietate".

Apropo, ştiaţi că în acest timp (adică mai acu' vreo săptămână) au fost puşi pe liber - "pensionaţi"! - jumătate din generalii armatei române? Evident, tot din motive "umanitare" şi de "creştere a profesionalismului". Numai la maimuţele astea numite "jandarmi" nu auzi de "pensionări" şi "disponibilizări". Şi sunt foarte curajoşi că d-aia îi laudă toată "colonimea" din presă.

Vă mai amintiţi de mineriade? De TOATE mineriadele? Da, ei sunt! Aceiaşi băieţi reşapaţi la ordinul ministrului Doru Viorel ursu - alt kaghebist - în "forţe de menţinere a ordinii". Au menţinut "ordinea" în iunie 1990, în septembrie 1991, în iarna lui 1999, au menţinut ordinea - băgând site-ul de cultură în dubă - în urmă cu mai bine de un an şi jumătate. Şi iată-i şi acum pe bravii cimpanzei sărind cu pumnii şi picioarele sa apere "ordinea".

"Ordinea" hoţilor şi trădătorilor de ţară, că ăsta-i jurământul lor.

PS: pretextul legal, ca să nu vă miraţi, îl au de pe timpul lui "Cap de Ţap" preşedinte, dar şi atunci era nevoie de o augustă semnătură. Astăzi cine o fi semnat-o?

Victor Ponta, un prost de bubuie!

"Robben Island - Acesta este locul in care Nelson Mandela si- a petrecut aproape 27 ani dupa care a avut puterea sa ierte si sa construiasca o tara din ruine! Intr-adevar merita omagiul intregii omeniri!"

Acestea sunt cuvintele pe care le-a postat premierul nostru drag şi scump pe pagina sa de facebook, vorbe care însoţeau o fotografie făcută la închisoarea în care a fost deţinut Nelson Mandela (a se vedea captura postată la final). Poate domnul Ponta - trecător premier - se pregăteşte moral pentru spaţiul în care se va vieţii ăn următorii 20 de ani, problema dânsului.

Dar, ca un premier în funcţie să afirme cu se seninătate că în 1994 - anul în care Nelson Mandela a fost ales preşedinte - Africa de Sud să fie "o ţară în ruine" (sic!), acest lucru este inacceptabil şi demn doar de un partener de politichie cu Elena Udrea şi al ei "preşedinte al Norvegiei" şi cu felul dement al Robertei Anastase de a număra.

Despre care "ţară în ruine" vorbeşti, domnule Ponta? A trecut Africa de Sud prin vreun război şi nu ştim noi? A cunoscut vreun cataclism? Mai curând credem că ai dat glas propriilor dumitale lacune cauzate de vagabondajul recunoscut public într-o perioadă vitală pentru dobândirea cunoştinţelor de cultură generală! Poate de aici şi modul agresiv în care te propui expert în orice, precum Leana Ceauşescu de pe timpuri.

A cincea zi de proteste!

ULTIMA ORĂ!

Bulevardul Elisabeta este iarăşi blocat.

Streaming  live: http://bambuser.com/v/3885841

ŞI MAI NOU:

Manifestanţii sunt în Piaţa Constituţiei!

foto: https://www.facebook.com/events/438390812941856/

Circulă pe net: "Un contract mai tâlhăresc decât cel din fostele colonii"

Decizia premierului Ponta de a da curs exploatării de la Roşia Montana este un prilej perfect pentru a vorbi despre corupţie şi despre insolenţa cu care aleşii poporului vând „bijuteriile de familie” ale României. Statutul de ţară-membră a UE este principala sursă de mândrie a politicienilor români, dar cifrele arată că în ciuda apartenenţei la UE, companiile străine pot scoate mai mulţi bani din România decât ar scoate din ţările africane. În cadrul acestei analize nu vor fi luate în calcul aspectele ecologice care merită un studiu aparte. Această analiză se referă numai la bani, mai concret la sumele de bani pe care statul şi, implicit, cetăţeanul nu le vor încasa din exploatarea minieră de la Roşia Montana. Guvernul Ponta susţine că a reuşit o performanţă mirifică atunci când a ajuns la o redevenţă de 6%, iar Daniel Chiţoiu a declarat în repetate rânduri că această redevenţă este bună în comparaţie cu redevenţele din alte ţări. Guvernul Ponta minte. Jurnaliştii şi formatorii de opinie cumpăraţi de RMGC mint şi ei.

În „Acordul privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană” la art 2. „Beneficiile statului român”, se specifică faptul că bugetul de stat va încasa aproximativ 2,3 miliarde de dolari. Modul în care guvernul român a ajuns la această cifră va rămâne, probabil, pe veci o enigmă învăluită în mister, dar vom lua această cifră drept referinţă şi bază de comparaţie. Pentru a înţelege cum se compară suma pe care statul român crede că o va încasa de la RMGC, vom face câteva calcule proprii, utilizând numai şi numai datele din documentele oficiale ale RMGC şi Gabriel Resources.

Din prezentarea pentru investitori făcută de Gabriel Resources în februarie 2013, rezultă că se intenţionează extracţia a 14,6 milioane de uncii de aur. Pentru calculele noastre, vom utiliza un cost de extracţie de 335 dolari pe uncie, preluat din aceeaşi prezentare. La preţul curent al aurului, adică aproximativ 1400 dolari pe uncie, valoarea depozitului de aur de la Roşia Montana valorează aproximativ 20,44 miliarde de dolari, iar profitul pe care Roşia Montana Gold Corporation îl va obţine din exploatarea doar a aurului va fi de aproximativ 15,55 miliarde de dolari. Pentru simplitate, în acest calcul nu includem argintul şi metalele rare care ar putea fi chiar mai valoroase decât resursele de aur. Acum avem două baze de impozitare: 20,44 miliarde de dolari pentru redevenţe şi 15,55 miliarde de dolari pentru impozitul pe profit, deci putem compara situaţia din România cu situaţia din alte ţări.

Spre deosebire de alte ţări, în România nu s-a făcut o licitaţie deschisă şi transparentă în vederea alocării dreptului de exploatare de la Roşia Montana. Chiar şi în Africa, statele organizează licitaţii şi companiile miniere plătesc preţuri competitive pentru licenţele de exploatare pe lângă redevenţe şi taxe. Mai mult, în comparaţie cu ţările din Africa şi Asia, România are cel mai lax regim de impozitare a companiilor miniere străine. Să vedem cât ar fi obţinut Republica Congo din exploatarea de la Roşia Montana. În Republica Congo, redevenţa este de 5% însă impozitul pe profitul companiilor miniere este de 30% la care se adaugă preţul de licitaţie al licenţei de exploatare. Pentru a bloca trucurile companiilor multinaţionale care obişnuiesc să-şi micşoreze profitul impozabil prin contracte de prestări servicii, prin credite de la bănci străine sau vânzarea metalului la preţ redus, codul fiscal al Republicii Congo prevede taxarea punitivă a contractelor cu beneficiari externi, rata fiind de 20%. Prevederi asemănătoare există în legislaţia ţărilor din Asia şi Africa, dar lipsesc în România. Dacă în cazul Roşia Montana s-ar fi aplicat regimul fiscal din Republica Congo, statul ar fi încasat 5,68 miliarde de dolari, adică cu 3,38 miliarde de dolari mai mult. Din perspectiva impozitării companiilor miniere străine, statul congolez este de 2,47 ori mai performant, decât statul român.

Republica Congo nu este o excepţie de la regulă. De fapt, există state africane cu impozite şi redevenţe mai mari. Dacă Roşia Montana era în Ghana, statul ghanez ar fi obţinut din taxe şi redevenţe 6,46 miliarde de dolari, adică de 2,81 ori mai mult decât statul român. În Ghana, impozitul pe profitul companiilor miniere este de 35%, iar redevenţele sunt de 5%. Până la începutul secolului XXI, statele africane acordau licenţe de exploatare numai prin negociere directă, iar ratele de taxare şi redevenţele se stabileau individual. În contractele încheiate în acea perioadă se stabilea imposibilitatea schimbării regimului fiscal. După decenii de sărăcie şi corupţie, chiar şi cele mai înapoiate state africane au renunţat la această practică şi caută acum metode de a anula contractele vechi. Din această perspectivă se poate spune că „România europeană” a secolului XXI este tratată ca un stat african din anii ’60 ai secolului trecut.

Nici în Asia nu există un regim la fel de prietenos cu colonizatorii economici ca cel din România. Ţara cu cele mai prietenoase taxe miniere este Indonezia, dar chiar şi acolo RMGC ar fi plătit 4,65 miliarde de dolari (25% impozit pe profit, 3,75% redevenţă), adică de 2 ori mai mult decât în România, iar la aceste taxe s-ar fi adăugat costul de licitaţie al licenţei şi taxele de proprietate. Ar mai fi o mică problemă: regimul de impozitare este atât de prietenos, deoarece legea prevede obligaţia investitorilor străini de a vinde statului indonezian sau unui investitor indonezian 51% din acţiunile companiei care face exploatarea după ce trec zece ani de la acordarea licenţei. Preţurile unor asemenea vânzări sunt întotdeauna derizorii. În Filipine, RMGC ar fi plătit 7,07 miliarde de dolari (35% taxă pe profit, 8% redevenţă), adică 300% faţă de cât plăteşte în România. Dacă Victor Ponta şi-a angajat o bonă filipineză, poate angajează la guvern şi un ministru filipinez? Dacă guvernul USL nu ştie să negocieze şi nu ştie să scrie legislaţie fiscală, poate un filipinez se descurcă? Dacă un jurnalist poate face rost de Ghidul Global al Taxelor şi Impozitelor editat de PricewaterhouseCoopers şi de documentele oficiale ale Gabriel Resources pentru a face un calcul comparativ, atunci de ce nu o poate face premierul Ponta sau ministrul Chiţoiu? În Indonezia şi Filipine, companiile miniere sunt supuse unui regim special de impozitare care se deosebeşte de cel practicat în alte sectoare ale economiei. Este o practică normală, corectă şi perfect justificată din punct de vedere logic şi economic. De ce nu se poate şi în România?

Într-un final, se poate face o comparaţie cu suma pe care RMGC ar fi plătit-o în Quebec. Dacă luăm în calcul impozitul federal pe profit (15%), la care se adaugă impozitul regional pe profit (10%) şi impozitul regional pe activităţi miniere (16%), RMGC ar fi plătit statului 6,37 miliarde de dolari, adică cu 4,07 miliarde de dolari mai mult decât în România. Acum devine clar de ce compania Gabriel Resoruces este listată la bursa din Toronto, dar preferă să exploateze aur în România. Politicienii din România sunt mult mai maleabili decât funcţionarii fiscului canadian, nu-i aşa?

În concluzie: guvernul Ponta a negociat condiţii financiare care prejudiciază statul şi cetăţeanul. Au obţinut cu aproximativ 3,38 miliarde de dolari mai puţin decât prevede legislaţia din Republica Congo şi cu 4,77 miliarde de dolari mai puţin decât prevede legislaţia din Filipine. Cei care susţin că exploatarea de la Roşia Montana este avantajoasă economic pentru România fie nu ştiu să numere, fie ştiu să numere doar banii primiţi de la echipa de relaţii publice a Roşia Montana Gold Corporation.

Constantin (un moldovean) +COLIMATOR

Miruna Munteanu: Guvernul Gold Corporation

Vă amintiţi de contractul cu Bechtel? Da, capodopera aia avocăţească din cauza căreia am plătit vreo două miliarde de dolari pentru o autostradă inexistentă. Ilustrarea perfectă a zicalei “S-a întâlnit hoţul cu prostul”! Ei bine, Guvernul se pregăteşte să doboare acel fabulos record de prostie. Şi de ticăloşie. Proiectul de lege privind exploatarea zăcămintelor de la Roşia Montană întrece cu mult tot ce s-a imaginat până acum în materie de ţeapă legiferată. Şi de dispreţ la adresa cetăţeanului.

Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) ar urma să primească practic puteri suverane asupra unui teritoriu românesc, încărcat nu numai de resurse, ci şi de istorie. Cât de mare e halca de ţară pe care suntem gata să o cedăm în vreme de pace nu ştim exact. Fiindcă firma canadiană va avea dreptul să reconfigureze oricând, după cum doreşte, perimetrul licenţei de exploatare. Va putea expropria orice fel de terenuri şi imobile, inclusiv cu statut special, de la stat sau de la privaţi. Dar nu numai dreptul de proprietate va fi abolit, ci şi – mult mai grav – orice protecţie instituţională, inclusiv recursul la justiţie. Iată ce au trecut în proiectul de lege înţelepţii noştri guvernanţi: “|n cazul în care un act sau o procedură de avizare a RMGC a fost anulată, autorităţile au obligaţia de a elibera, în maximum de 30 de zile, un act sau un aviz nou, care să-l înlocuiască pe cel anulat”. Aşadar Statul se obligă să scurtcircuiteze prompt orice fel de decizie legală defavorabilă investitorului canadian. Scoţând, practic, Roşia Montană de sub jurisdicţia instanţelor româneşti.

Pe lângă această aberaţie profund neconstituţională, toate celelalte pălesc. Nici nivelul redevenţelor, nici măcar primejdia unei catastrofe ecologice nu mă îngrijorează la fel de mult ca sănătatea mintală a guvernanţilor noştri. Fiindcă doar demenţa sau trădarea naţională pot explica un asemenea text. Lipseşte doar dreptul RMGC de a dispune după bunul plac de primul născut al fiecărei familii. Dreptul seniorial din noaptea nunţii va fi exercitat asupra tuturor contribuabililor. Care vor râmâne să plătească preţul otrăvit al aurului. Generoşi, guvernanţii au decis să le ceară canadienilor garanţii financiare pentru refacerea mediului pe numai un an din durata exploatării. Deşi propaganda RMGC promite, de mult, garanţii integrale… Vai, dar se poate? Nu e nevoie, mergem pe încredere! Atenţie mare, domnule Ponta, încrederea electoratului e cam pe sfârşite.

Preluare de pe: http://initiativaromaneasca.wordpress.com/2013/09/03/guvernul-gold-corporation/

Performanţă la Jurnalul.ro! Au ajuns să-şi ascundă propriile materiale de la faţa publicului.

Este vorba de imaginile camerelor web prin care pot fi văzute imagini în direct din Bucureşti. Mai precis, de cele din Piaţa Universităţii, atât de la Fântâni, cât şi din faţa Teatrului Naţional. Pe pagina dedicată nu se mai afişează linkuri active către aceste locuri unde, întâmplător, se produc oarecari manifestaţii împotriva guvernului coabităcesc şi a deciziei sale de a distruge Roşia-Montană şi România în ansamblul ei.

Dar legături active încă există. Că nu sunt afişate, e altă poveste. Una perversă dar plătită bine de RMGC.

Aşa că să ştiţi că puteţi (ÎNCĂ!) vedea ceea ce se petrece în spaţiul dintre Facultatea de Arhitectură şi Teatrul naţional dacă accesaţi cele două adrese pe care le găsiţi mai jos. Nu găsesc nici o logică în soiul acesta de "cenzură". Mai degrabă o confirmare a unei vorbe mai vechi care spune că "în faţa prostiei, zeii înşişi sunt neputincioşi".

http://jurnalul.ro/webcam/piata-universitatii-fantana-316.html

http://jurnalul.ro/webcam/piata-universitatii-teatrul-national-308.html

Izbucneşte războiul! În Piaţa Universităţii.

Claudiu Crăciun: “Războiul este declarat. Piaţa Universităţii contra USL”

Un text de Claudiu Crăciun despre protestele împotriva exploatărilor de aur sau gaze de şist susţinute de USL:

Din 1 septembrie în Piaţa Universităţii şi în alte zeci de oraşe începe războiul cu Uniunea Social Liberală şi guvernarea acesteia. Unul civic, nonviolent dar determinat şi fără compromisuri. Legea specială transmisă Parlamentului de către guvern, neconstituţionala şi criminală că efecte, este motivul principal dar nu singurul. O scânteie care era aşteptată. De ce acum? În cel mai lung protest din istoria post 89, cel din 2012, nu a existat o singură zi în care să nu fi strigat pentru Roşia Montană. A fost cauza cea mai populară printre protestatari, fie că erau pensionari, studenţi, ultraşi sau activişti. Pentru un simplu steag cu însemnele campaniei, oameni au fost fugăriţi, arestaţi, bătuţi. Şi ceea ce este mai important, toţi au fost de acord să plătească preţul. Piaţa Universităţii nu a avut un simbol al ei. Dar dacă există unul care se apropie de spiritul ei, acesta este frunza verde-roşie care îi sperie pe politicieni şi jandarmi deopotrivă.

În timpul trecut de la ultimele alegeri au existat numeroase motive să ieşim în stradă. Miniştrii corupţi, clientele de partid, contracte dubioase. Menţinerea liniei de austeritate a guvernului PDL şi continuarea acordului cu FMI în cea mai rea variantă posibilă. Privatizări pe toată linia. Totul este de vânzare pentru că în loc să administrezi corect o companie de stat mai bine o vinzi prietenilor. O lege a sănătăţii la fel de proastă ca ultima, împotriva căreia ne-am revoltat. Şi în aceeaşi notă cinică, demararea explorării/exploatării gazelor de şist, deşi în campania electorală se afirma exact contrariul. Dar Roşia Montana reprezintă o luptă pe care nu avem dreptul să o pierdem. Campania care durează de mai mult de zece ani a ajuns un exemplu pentru toţi cei care îşi asumă o cauză civică şi ecologică.

Roşia Montana a ajuns să reprezinte o înfruntare mai mare, ireconciliabilă, între politicienii corupţi, mituiţi de companii şi comunităţile locale susţinute de grupările civice. Este o luptă în care nu există compromis sau cale de mijloc. Ori distrugi o comunitate şi o istorie, eliminând orice fel de opoziţie, ori salvezi comunitatea şi cu această ocazie ce a mai rămas din instituţiile statului de drept. Dacă pierdem Roşia Montana, pierdem şi România. Ce sens vor mai avea drepturile fundamentale, democraţia, proprietatea, egalitatea, demnitatea dacă pierdem Roşia din cauza corupţiei, minciunii şi lăcomiei? Dacă pierdem, tot răul este posibil în România.

Piaţa Universităţii reînvie. Aceasta are o forţă ce depăşeşte numărul celor prezenţi acolo, 100, 1.000 sau 10.000 de persoane. Este o forţă simbolică, câştigată cu greu împotriva tentativelor partidelor de a prelua sau manipula mesajul acesteia. Este un mesaj al cetăţenilor neafiliaţi care condamnă derapajele statului, ale elitei politice şi ale altor instituţii. Piaţa Universităţii nu trebuie subestimată.

La fel rezistenţa oamenilor din Roşia Montană sau Bârlad. Nu trebuie subestimată nici inteligenţa cetăţenilor romani de pretutindeni şi nici capacitatea lor de a se mobiliza. Traian Băsescu a făcut asta. O fac şi liderii guvernării de azi, bazându-se pe procentele schimbătoare din sondaje.

De data această lupta va fi mai grea. Ne confruntăm cu o supermajoritate parlamentară. Poate cel mai greu este să trezim cetăţenii romani dintr-o mare iluzie. Iluzia că această majoritate este diferită de cea precedentă, că partidele de la guvernare sunt diferite de cele din opoziţie. Roşia Montană este dovada clară. Suntem obosiţi de atâtea conflicte şi mulţi dintre noi aveam nevoie de linişte. Unii au crezut sincer în actualele partide aflate la guvernare. Pentru ei este cel mai greu.

Este probabil începutul decăderii acestei coaliţii, solidare în susţinerea exploatării şi perfect aliniate poziţiei lui Traian Băsescu, pretinsul lor adversar. Dar vedem că există o coabitare profundă care se poate explica uşor. Când se striga în 2012 “PDL şi USL, acceaşi mizerie!” era o previziune. În 2013 este o certitudine. Pentru USL lucrurile nu arată bine. La tensiunile inerente luptei pentru avantaje şi resurse se adaugă contestarea din stradă. Dacă exploatarea nu este oprită, este începutul sfârşitului carierei politice a lui Victor Ponta. Pretins exponent al unei noi generaţii, acesta a preluat şi cultivat corupţia şi stilul vechii gărzi de politicieni. A fost acela care a făcut din respingerea proiectului un punct principal al campaniei electorale. Este cel care îşi încălca promisiunie şi probabil singurul care poate opri această lege.  Dacă nu o va face va plăti în cele din urmă un preţ foarte mare. Au mai căzut premieri din cauza presiunii străzii. Crin Antonescu tace complice şi îşi imaginează ca va conduce o ţară ideală în care mizeria politicii e ascunsă sub preş. Daca va susţine în continuare exploatarea, îl va insoţi pe Victor Ponta în galeria figurilor triste şi abandonate, priviţi cu greaţă eternă de cei ce ţin fruntea sus.

Am aşteptat aproape 20 ani să ieşim în stradă, în 2012. Partea bună este ca o parte din societatea românească nu a mai aşteptat încă 20, ci reacţionează după un an. Şi mesajul principal este adresat nu politicienilor ci cetăţenilor. Să ne trezim împreună din iluzia că lucrurile bune se întâmplă de la sine în România. Şi să realizăm că niciodată nu este prea devreme sau prea târziu pentru a ne revolta.
Salvaţi Roşia Montană! România, trezeşte-te!

Claudiu Crăciun

Pentru mai multe informaţii despre campanie:
http://www.rosiamontana.org/stiri/lista-oraselor-care-pe-1-septembrie-se-alatura-protestului-impotriva-distrugerii-rosiei

Argumente de ordin juridic împotriva legii puteţi găsi aici:
http://blog.activewatch.ro/rubrica-cetateanului-necenzurat/romania-in-genunchi-acum-ori-niciodata/

Preluare de pe voxpublica.realitatea.net