Răspundem ascultătorilor: educație sexuală

- De ce vrea Iohannis ore de educație sexuală?

- Ca să afle și el cum se fac copiii. 

Klaus Iohannis sub atacul lui... Soros

Face vâlvă în zilele acestea (dar şi de ceva vreme) dosarul care priveşte o fostă (acum) proprietate a familiei Iohannis. Toţi ăia care sucesc dosarele infractorului Voiculescu pe toate feţele şi înjură deciziile Justiţiei iată că în cazul Iohannis declară sus şi tare că "Justiţia e sfântă şi nu supun deciziile acesteia discuţiilor). Mai, mai să-i crezi. Nu e cazul şi cu mine.

Şi asta pentru că mi-am aruncat ochii pe materialul publicistic (realizat de Rise Project) ce a contribuit la mediatizarea pe scară largă a chestiunii cu pricina. Şi mi s-a părut o ÎNSĂILARE ridicolă de pretexte şi chichiţe penibile. Practic - dacă citeşti printre rânduri - mai că se preaslăveşte legea bolşevică a lui Ilici Iliescu prin care casele naţionalizate, în loc să revină moştenitorilor, erau vândute chiriaşilor, securişti sau aparţinători unei anumite etnii, mare parte. Drepturile provenind din relaţiile de rudenie sunt desfiinţate. NU SE INVOCĂ NICĂIERI LEGEA 10 pe 2001 şi legislaţia privind restituirea proprietăţii ce a apărut în continuare. Dar pe mine nu aceste lucruri mă interesează - această e problema avocaţilor şi "competenţelor" lor angajaţi de domnul Iohannis.

La altceva m-am uitat eu şi am încercat să văd dacă mi se confirmă bănuiala. Şi mi s-a confirmat. CINE SE AFLĂ ÎN SPATELE "RISE PROJECT", această "comunitate de jurnalişti, programatori şi activişti" - după cum se autocaracterizează,  şi a campaniei de presă? Ia să vedem, ghiciţi? Întrebare retorică de vreme că am pomenit încă din titlu.

În subsolul site-ului cu pricina aflăm următoarele entităţi partenere: HotNews (site-ul celebru pentru băsismul lui - nu ne interesează acum), Investigative Dashboard, OCCRP, VIS, Programul de Cooperare Elveţiano-Român. Spre diferenţă de alte site-uri mai transparente, nu există o pagină care să indice finanţatorii direcţi ai site-ului Rise Project. O să pornim prin urmare de la aceste indicii.



Să o luăm încetişor. Cine se află în spatele Investigative Dashboard (chiar aşa scrie!)? Păi se găseşte tot OCCRP menţionată mai sus, cât şi... Open Society Foundations, ONG-ul finanţat direct de George Soros. Mai există alte trei societăţi partenere din care două sunt în conexiune directă cu acelaşi OCCRP. Remarcăm că investigaţiile asupra corupţiei din Rusia lui Putin sunt aproape nule, ca amploare, în timp ce o felie sănătoasă o reprezintă tunurile financiare date în Ucraina.




Programul de Cooperare Eleveţiano-Român pare a fi mai mult o oaie de muls. De exemplu, după o examinare sumară, pentru Fondul Tematic Securitate a fost finanţat un consorţiu format din SC Team Consult SA, Coginta şi DGAF. Ca un făcut, cel puţin o persoană se află în fruntea a două societăţi beneficiare. Blaise Bonvin e ştab şi la Coginta, şi la Team Consult.




VIP (Visual Investigative Scenarios) ar reprezenta doar o secţiune a OCCRP, un site care ar descrie vizual conexiuni între oameni, bani, societăţi. E creat de OCCRP, Rise Project, QuicData (care a realizat şi grafica site-ului Rise Project) şi finanţat de... Programul de Cooperare Elveţiano-Român şi de Internaţional Press Institute (IPI). Cine se află printre finanţatorii IPI? Ghiciţi? Aceeaşi Open Society Foundations a lui Soros:




Şi acum ajungem şi la OCCRP -  Organized Crime and Corruption Reporting Project, organizaţie a cărei activitate nu ar fi posibilă (aşa scrie acolo!) fără susţinerea: USAID from the American People, Programul de Cooperare Eleveţiano-Român şi... Open Society Institute alături de Global Investigative Journalism Network.




Şi cine ar finanţa această Global Investigative Journalism Network decât acelaşi George Soros a cărui fundaţie se află în topul donatorilor:




Ne întoarcem puţin la punctul de început. La articolul publicat de Rise Project ca să-i vedem autorii: Ionuţ Stănescu şi Victor Ilie. Cinse sunt aceştia aflăm din descrierea postată pe siteul gazdă:

Victor Ilie "a absolvit în 2012 Facultatea de Jurnalism la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Acolo, a scris doi ani la Opinia Veche (fostă Opinia Studențească) și a avut emisiuni la Radio România. În București, el a scris reportaj pentru Jurnalul Național și a activat în cadrul proiectului Casa Jurnalistului. Victor este autorul investigatiei “Parcul de distractii din fabrica de diamante” – finanțată de Freedom House România în cadrul proiectului “Grants for Investigative Journalism” . În trecut, Victor a mai colaborat cu Suplimentul de Cultura, The Industry, Obiectiv de Suceava și În Premieră cu Carmen Avram."
AHA! Deci în cazul său George Soros (aka Freedom House România) şi-a dat mâna cu "Varanul" Voiculescu.

Despre Ionuţ Stănescu aflăm că "este reporter liber profesionist. A lucrat la Departamentul de Investigaţii al ziarului „Evenimentul zilei”, a colaborat cu „Jurnalul Naţional” şi cu „Adevărul”, scriind articole foarte variate ca temă şi gen jurnalistic." şi alte blablabla-uri. Eu, ănsă, i-am aflat semnătura într-o publicaţie străină - The Nation - o publicaţie a cărei ideologie (ce ciudat!) este foarte SOCIALISTĂ şi, în acelaşţi timp, PRO-PUTINISTĂ.

Oare aici să aflăm cheia acestui atac insidios la preşedinţie? În alianţa dintre interesele ("progresiste") ale lui George Soros cu interesele geopolitice ale lui Vladimir Putin?

Răspundem ascultătorilor: manifestaţie la Paris

- De ce au ieşit un milion şi jumătate de parizieni pe stradă?

- Ca să ia autograf de la Iohannis.

Gaudeamus 2014: România volumului bine vândut

Klaus Iohannis - "Pas cu pas"

Lansarea la editura "Curtea Veche" a volumului "Pas cu pas", în cadrul “Târgului internaţional GAUDEAMUS Carte de învăţătură – 2014″ pe data de 19 Noiembrie 2014. Au ţinut câte un scurt cuvânt Grigore Arsene, Cristian Ţopescu şi autorul, Klaus Iohannis, preşedintele ales al României.

Pentru că sosisem din vreme, am reuşit să-mi găsesc un loc mai în faţă. Apoi am stat aproape două ore la coadă la autograf. După mine au mai stat alţii încă mai bine de o oră. S-au vândut, din câte am înţeles, 4000 de exemplare în ziua respectivă iar vânzările au continuat în zilele următoare.

Gaudeamus 2014: singurătatea "Arogantului" de cursă lungă

 Gaudeamus 2014: Adrian Nastase şi "Cele doua Românii" ale sale

Fostul premier Adrian Năstase şi-a lansat duminică, 23 Noiembrie, o nouă ediţie a cărţii sale, "Cele două Românii" (Editura Niculescu), în cadrul “Târgului internaţional GAUDEAMUS Carte de învăţătură – 2014″. Sala a fost plină de public (şi de presă) dar mai puţin plină de tovarăşii săi de idei şi de guvernare. Mai precis, nu s-a zărit picior de pesedist marcant. Doar un Mircea Chelaru dintre personajele mai pregnante de pe la noi, care personaj nici măcar nu aparţine formaţiunii social-democrate. Discursul lui Adrian Năstase a fost premers de acela al unui cunoscut ziarist din trustul lui Voiculescu, Lucian Avramescu, dar care a avut nişte cuvinte acide care l-au ţintit pe candidatul perdant de la prezidenţiale ("parvenit", "bine că a pierdut" - sic!).

Apropo, Adrian Năstase este şi un blogger de succes. L-or viza şi pe el invectivele aduse de Mircea Badea vieţuitorilor lumii virtuale?

AU MINŢIT! Rezultatele erau previzibile!

Cât de mare le e tupeul de vreme ce, cu doar două zile înainte de tutul doi, fluturau acele cifre care dădeau o victorie detaşată a lui Ponta (55 contra 45 procente)? Cât de enormă obrăznicie pot avea ca să afirme ei, a doua zi după duşul rece al alegerilor să afirme senini (toţi aceşti, sociologi, politologi, antropologi şi alţi ...ologi) că "mica" eroare a fost cauzată doar de prezenţa neaşteptat de mare de la urne? "Mica" eroare o constituia, ca în "Două loturi", că era vorba de "viţeversa". Că Iohannis a căştigat la aproape 10 procente diferenţă. Păi doamnelor şi domnilor diverşi "...ologi", eroarea dumneavoastră nu era de 2,5-3%, ci ajungea la aproape 20 (DOUĂZECi) la sută, DE OPT ORI MAI MARE, aproape, decât marja de eroare. Cum puteţi pretinde pentruvoi, ăştia de sunteţi "...ologi", că nu aţi prevăzut, că aţi fost surprinşi, că v-a luat pe nepregătite? Eu nu vă cred! Ba mai mult, vă acuz de minciună. Şi iată de ce:

Pe programele Televiziunii naţionale (nu mai ştiu dacă e vorva de TVR1 sau TVR2) s-a făcut o analiză a structurii votanţilor celor două personaje din tutul doi pe baza sodajului CURS. În cazul lui Iohannis, 22% (douăzecişidouă procente) din alegători se hotărîseră în ultima clipă să-l voteze, adică în chiar ziua scrutinului. "Aha!", veţi spune, "iată de unde vine surpriza". Numai că în cazul lui Ponta, 28% (DO-UĂ-ZECI-ŞI-OPT procente) au făcut acelaşi lucru în legătură cu candidatul lor. În schimb, în cazul lui Iohannis, peste 30% decisese să-l voteze între cele două tururi - adică au fost influenţaţi fie de scandalul din primul tur, fie de prestaţia acestuia de la dezbateri (sic!). În cazul lui Ponta, între cele două tururi mult mai puţini se convinseseră să-l voteze. ceva peste 20%. Şi acum, să stăm cu cifrele în faţă!

Iohannis, după numărarea a 99% la BEC, obţinuse 6.242.825 voturi. Din acestea, dacă scădem aproximativ 340.000 cât a luat în diaspora (pentru că nu erau luate în calcul la sondaje), obţinem undeva la 5.900.000 alegători. Din aceştia scădem cele 22 procente care s-au decis abia duminică să-l voteze şi obţinem aproximativ 4.600.000 alegători decişi ÎNAINTE de urul doi să-l aleagă. Cu 1.800.000 mai multe intenţii de vot decât în primul tur.

Facem acelaşi lucru cu Ponta. Din 5.211.097 anunţate de BEC scădem cele aproximativ 40.000 obţinute în străinătate şi ajungem la aproximativ 5.170.000 votanţi în ţară. Din aceştia extragem cele 28 procente de votanţi luminaţi în ziua votului şi obţinem - ghiciţi? - aproximativ 3.730.000 alegători decişi să-l voteze înainte cu cel puţin o zi înaintea scrutinului. Adică Ponta reuşise să atragă doar vreo 900.000 de votanţi faţă de primul tur.

Punem în balanţă: 4.600.000 (Iohannis) contra 3.750.000 (ca să rotunjesc). Diferenţa apare EVIDENTĂ oricui. Mai mult, putea fi observată prin analiza redistribuirii perdanţilor din turul întâi. Şi cu toate acestea, ni se livrau numai şi numai sondaje mincinoase. Cu diferenţe aberante. Încă un şir de minciunele la ctiv, încă o decredibilizare...

Blitzkrieg electoral

Pe scurt, de la un handicap de 10 puncte procentuale (30% contra cele 40% ale lui Ponta), prin greşelile enorme ale echipei de la PSD dar şi printr-o atitudine consecvenră cu sine însuşi, candidatul ACL Klaus Iohannis a reuşit şocul electoral. Printr-o mobilizare ivită şi din reacţia de mânie, handicapul s-a transformat într-un avantaj de 10 procente în faţa lui Victor Ponta, cu un rezultat parţial oficial arătat în dimineaţa aceasta de către BEC. O ciudăţenie numerologică a însoţit ambele tururi şi parcă a fost semn al virajului de 180 grade. Pe 2 noiemnbrie, tot nişte rezultate parţiale oficiale arătau, şi mă bazez doar pe memorie, un 30,44 contra 40,33 la sută; astăzi prezentau un alt zdrobitor rezultta TOT ÎN OGLINDĂ: 54,81 contra 45,18.

Ziua în care vor deveni farisei?

Ştiţi ce fragment din Scripturi se citeşte astăzi la Sfânta Liturghie? O pildă - a samarineanului milostiv. Care sună aşa: 

Duminica a 25-a dupa Rusalii
- Pilda samarineanului milostiv -

Ev. Luca 10, 25-37

În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi întrebându-L: Învăţătorule, ce să fac eu ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus l-a întrebat: ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată vârtutea ta şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Atunci Iisus i-a spus: drept ai răspuns, fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: un om oarecare se cobora din Ierusalim în Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, s-au dus, lăsându-l abia viu. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, dar, văzându-l, a trecut pe alături. Tot aşa şi un levit, sosind la acel loc, a venit, a văzut şi a trecut pe alături. Dar un samarinean care era călător, ajungând lângă el şi văzându-l, i s-a făcut lui milă de el şi, apropiindu-se, i-a legat rănile turnând peste ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a avut grijă de el. Iar a doua zi, la plecare, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, când mă voi întoarce, eu îţi voi da înapoi. Deci care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui care căzuse în mâinile tâlharilor? Iar el a răspuns: cel care a făcut milă cu el. Atunci Iisus a zis către el: de-te de fă şi tu asemenea.

Interesant contextul în care pică. În plină zi a celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, finalizare a unei perioade politice în care unele înalte feţe bisericeşti au înlocuit reverenda preoţească cu vesta colorată a unui candidat preferat. "Pentru că e român ŞI ORTODOX!", s-au justificat. În fapt, sunt bănuieli temeinice că respectivul nu prea e român ci mai curând neam de "albanez" din neamul lui Iţic. Cât despre Ortodoxia pe care ar reprezenta-o, nu ştim cât de familiare îi sunt Tainele Bisericii (spovedania şi împărtăşania fără de care Mântuirea devine aproape imposibilă, de vreme ce prin  cele două avem contactul cel mai intim cu Hristos).

Deci acest alibi cade. Rămân în picioare numai motive legate de scopuri mult mai lumeşti, apropiate mai degrabă de ispitele cu care Însuşi Hristos a fost ademenit în pustia Qarantanei. Puterea, bogăţia şi fala! Din păcate, atribute care se lipesc mult celor doi întâi-stătători de la Bucureşti şi Cluj, mai alees de numele lui Daniel şi de politica sa mai degrabă "cezaro-papistă" de conducere, decât de duhul sinodal şi simfonic al Ortodoxiei. Ca un făcut, atât Daniel, cât şi Andrei Andreicuţ, au la baza ascensiunii un episod cel puţin tulbure din istoria mai recentă a Bisericii şi redat, tot din acelaşi spirit trufaş, de către Bartolomeu Anania în "Memoriile" sale. Mi-a căzut cartea din întâmplare - dacă există întâmplare! - şi mi s-au părut foarte ciudate evenimentele cu vădit miros de puci fesenist în odăjdii ortodoxe. Ori, trăim "vremuri interesante" în acest an de graţie 2014. Sfârşitul Ceauşeştilor, şi implicit ascensiunea lui Daniel şi Andrei, au fost cauzate de implicaţia unor "fraţi de la Răsărit". Poate că "fraţii de la Răsărit" or fi considerat că a venit vremea ca aceşti doi să-şi plătească datoria? Nu ştim! Doar presupunem.

Dar de ce să pună în joc cămaşa lui Hristos, adică Biserica? De ce să dea motive ca toţi vrăjmaşii lui Hristos să atace şi mai vârtos o instituţie fundamentală a Românismului? Să zicem că presiunile politice. Să presupunem că există ameninţări cu privire la statutul clerului. Dar cine a fragilizat poziţia clerului - şi mă refer la preoţimea de rând? Nu cumva diverse Statue implementate de actualul Patriarh prin care preoţimea s-a văzut redusă la "rangul" unei simple birocraţii? Mai mult, s-a văzut pusă în situaţia de a fi la cheremul unor satrapi locali iviţi din muşuroiul intereselor clientelare ale diverselor partide care parazitează ţara. Başca diversele "biruri" aruncate asupra parohiilor într-o vrme nu tocmai potrivită financiar: ba taxa pe "Trinitas", ba zeci de abonamente la fiţuica "Lumina", ba obligativitatea achiziţionării NUMAI a unui anumit soi de vin (de parcă şi la noi ar exista practica vinului cuşer). Başca o hârţogăraiă absolut penibilă şi inutilă cu care au fost inundate protopopiatele şi parohiile. Semn clar al unei distanţări în sensul amintit, adică cezaro-papist la PF faţă de cler şi laici.

Da, există situaţii când Biserica poate face apel la sprijinirea unui curent de opinie, când un mod de viaţă creştin este pus în primejdie de diverse ideologii atee, păgâne ori, pur şi simplu, criminale. S-ar fi putut manifesta în acest sens a alegerile europarlamentare, sprijinind candidaţii pro-familie şi pro-viaţă. Dar nu s-a petrecut ceva asemănător! Sau, există momente în istorie când un gest politic asumat de Biserică are rol de prezervare a conştiinţei naţionale.Un asemenea act s-a petrecut în vremea mitropolitului Sofronie Miclescu când acesta (un personaj dealtminteri cam reacţionar) s-a opus, el şi practic întreaga preoţime din Moldova, împotriva alegerilor măsluite ale lui Vogoride. Şi le-a dat peste cap deschizând calea Unirii Principatelor. Ştiu că episodul este ocultat de către istoriografia propagandistică de la noi. Numai că situaţia nu este similară în cazul scrutinului de astăzi. Circularele pastoral-electorale nu-şi au locul! Presiunile baroneţilor politici devin penibile. Iar în peisajul societăţii româneşti se crează nişte falii prin care se vor infiltra tot felul de otrăvuri ce vor şubrezi prezenţa (firească!) a Bisericii.

Şi revenim la mesajul pildei transmise de Hristos. Explicarea sa la predică pesemne că va fi urmată în unele locuri de stridentul apel venit "de la Centru" - "de a vota un român şi-un  ortodox". Nu se va bate cap în cap cu învăţămintele hristice abia propovăduite de la înălţimea amvonului? O contradicţie evidentă pentru că în miezul parabolei se află STRĂINUL! Străin şi de credinţă, şi de naţionalitate! Dar care face... acţionează... are milă... Prin care lucrează Hristos.

Ar fi putut face Biserica altceva? Da! Cheia se află în Molitfelnic, la îndrumările ce însoţesc rânduiala Spovedaniei. Există acolo un îndreptar privitor la "dregători", adică la cei cu funcţii în stat. Dar câţi oare din aceştia se prezintă la scaunul de mărturisire. Şi oare la câţi din aceştia care vin şi se spovedesc sunt atenţionaţi în duhul respectivelor atenţionări?

"Iar de va fi slujbaş sau om cu dregătorie înaltă, să-l întrebi acestea zicând către el aşa:

Socoteşte aceasta, fiule iubit al sfintei noastre Biserici de Răsărit, că nouă tuturor deobşte, mari şi mici, bogaţi şi săraci, ne este de trebuinţă pocăinţa. Şi precum sufletul este mai de preţ decât trupul, aşa şi mântuirea lui este de mai mare folos şi câştig, precum şi Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, grăişete zicând: "ca va folosi omului de ar dobândi lumea toată şi îşi va pierde sufletul său?". Se bucură dar în acest ceas sufletul meu, înţelegând că eu nu grăiesc astăzi către un om simplu, care nu ştie Sfintele Scripturi, ci grăiesc către tine, care din fragedă vârstă ai crescut în acestea şi cu ele te-ai hrănit; din care şi duhovniceşte ca dintr-un izvor al vieţii adăpându-te, cu daruri de mare cinste te-ai împodobit. Cu această învăţătură văzându-te eu îndestulat, nădăjduiesc că fără sfială, neîmpiedicându-te de nici un fel de pricină, ca şi către doctorul tău, în acest ceas curăţitor, toate rănile tale pe care, ca un vieţuitor în lume, le-ai dobândit din diferite întâmplări, fără făţărnicie le vei arăta ca să iei adevărată tămăduire de la Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Doctorul şi Mântuitorul sufletelor şi trupurilor noastre.

Şi apoi să-l întrebi de toate pe rând, cum crezi, însă ţine seama, duhovnice, de este slujbaş, dregător mare sau mic. Şi aşa pe rând după celelalte ce s-au zis, să-l întrebi şi acestea:

   Spune-mi, judeci drept, fără părtinire; nu cumva iei mită la judecată? Judeci curând sau laşi pe cel sărac de pieire din cauza lenevirii şi pornirii tale?
   N-ai asuprit pe săraci cu vreun fel de năpăstuire şi le-ai luat tot ce au avut, casă, grădină, moşie sau alte odoare?
   Porţi grijă şi conduci cu bun cuget slujba sau dregătoria ce ţi s-a încredinţat, nefăcând necazuri sau nedreptăţi unora sau altora?
   Chiverniseşti bine, precum place lui Dumnezu, casa şi slugile tale?
   Nu ţi-ai lăsat sau şi acum nu ţii la cinstea şi dragostea soţiei tale şi te porneşti cu poftă spre slujnicele ce ai în casă?
   Înveţi pe fiii sau fiicele tale, precum şi pe slugile şi slujnicele tale, să urmeze poruncile bisericeşti? Căci multe din slugi neînvăţând poruncile lui Dumnezeu pier, şi tu ai a da seama.
   Nu sileşti pe cei de sub porunca ta să plătească, sau să lucreze în sărbători, sau să argăţească mai mult decât este cu dreptul?
   Ai plătit argaţilor, slugilor şi muncitorilor celor cu ziua simbria lor?
   N-ai luat ceva cu de-a sila şi din lăcomie nu te-ai îndurat să întorci?
   Ai ştiut de vreo nedreptate ce avea să vinî asupra oamenilor şi nu te-ai silit cu cuvântul după putinţă a ajuta pe cei primejduiţi şi a opri nenorocirea?
   Miluieşti, după puterea ta, pe cei lipsiţi?
   Mângâi pe cei întristaţi, sau treci cu vederea pe cei mâhniţi?
   Cercetezi bolnavii şi pe cei cu multe necazuri?
   Cercetezi temniţele şi pe cei ce sunt închişi, şi mai ales pe văduvele sărace şi neputincioase şi pe copiii săraci?
   Nu trecu cu vederea pe cei ce te roagă spre ajutorul lor?
   N-a rămas săracul necăjit şi nedreptăţit din lenevirea sau din pornirea ta, fiindcă nu te-ai silit să-i faci judecată?
   N-ai tulburat bisericile cu vreun fel de asuprire?
   N-ai hotărât vreo moşie cu strâmbătate pentru mită sau pentru vreo pizmă?
   N-ai uneltit împotriva vreunei rude, sau a altcuiva, ca să-l cobori din cinste şi să-l pierzi dinaintea oamenilor?
   Nu primeşti sfaturile ereticilor sau pârile lor împotriva creştinilor ortodocşi, şi nu le dai lor dreptate în paguba acestora?
   N-ai stat împotriva Bisericii? Sau nu cumva n-ai ascultat pe arhiereul tău întru cele ce te-a învăţat spre folos?
   Nu te-ai certat cu arhiereul sau cu preotul tău şi n-ai luat iertare de la dânşii?
   Şi mai ales n-ai făcut sau nu faci ceva împotriva Bisericii şi a canoanelor sfinţilor părinţi?"

Molitfelnic, EIBMBOR, Bucureşti, 1992, p. 63-65. 

Răspundem ascultătorilor: slogan electoral

- Este adevărat că şi PSD-ul îşi însuşeşte sloganul lui Iohannis, "România lucrului bine făcut"?

- Doar parţial adevărat! În cazul PSD, cei de-acolo s-au hotârît să se rezume doar la trei domenii: FURTUL, ŞPAGA şi MINCIUNA.

Ponta a ajuns să mintă şi cu hârtiile lângă el!

Redau mai jos observaţiile făcute de Gândul.info şi Factual.ro în cadrul numit "barometrul adevărului", o sumarizare a cotei de veridicitate a afirmaţiilor din cadrul dezbaterii televizate dintre Ponta şi Iohannis de pe Realitatea TV. Cred că acum a putut vedea oricine cât de "pregătiţi" erau cei de la postul respectiv pentru o dezbatere (aşa după cum pompos îşi făceau reclamă). N-aveţi nici o grijă! Situaţia ar fi fost la fel/este la fel şi în cazul celorlalte trei porturi zise "de ştiri", în realitate cloace pline de acoperiţi şi de paraşute politice.

Şi-a rămas doar unul...

Comentariul de mai jos îl postasem iniţial pe blogul lui Alexandru Racu. Îl consider însă bun ca articol de sine stătător chiar la mine pe blog. Iar adresantul nu mai constituie O PERSOANĂ ci mâna aceea de oameni care bântuie la mine pe blog.

Dumneavoastră mai ţineţi minte care erau personajele principale din drama petrecută în urmă cu 5 ani? Dacă nu le mai ştiţi, vi le reamintesc eu: Băsescu, Geoană, Crin şi Iohannis. Băsescu a câştigat, apoi a trecut la regimul acela discreţionar. Geoană a pierdut, apoi a fost înlăturat de la şefia PSD de către micul şnapan Ponta care – absolut întâmplător – îl avea drept naş pe domnul Maior, şeful SRI instalat de Băsescu. Vă mai amintiţi apoi situaţiile politice şi sociale din timpul lui Băsescu. Cu tot respectul, dar mai degrabă Crin a fost motorul creării USL. Ponta o cam zbârcea, sindicaliştii arondaţi stângii se ocupau cu dansul pinguinului şi, atunci când ar fi avut nişte ocazii oportune de a tăcea, Ponta îşi manifesta admiraţia faţă de MRU. Se câştigă alegerile la pas sub steagul USL dar liberalii, drept răsplată, primesc nişte ministere lipsite de conţinut. Totul îi fusese dat lui Şova. Scopul era eliminarea a încă unui personaj, anume Crin. Chiar dacă mai greu, chiar dacă mai târziu (cel mai bun moment ar fi fost manifestaţiile din toamna trecută), dar Crin s-a prins de situaţie şi a rupt-o cu PSD-ul. Iar din joc a fost scos până la urmă şi Antonescu. Au mai rămas pe scenă două personaje: Băsescu şi Iohannis din cele cu care am început. Băsescu ar fi putu fi scos din joc dar premierul PONTA a făcut, într-un machiavelism perfect, totul pentru ca referendumul să nu poată fi validat. Vă reamintesc şi aceste lucruri: listele electorale, cvorumul, perioada estivală aleasă. A rămas Băsescu în funcţie şi apoi a semnat un ACT DE COABITARE! Poate îmi spuneţi şi mie unde aţi mai auzit dumneavoastră de “coabitări trecute în acte”? Metodele coabitării nu au nevoie de zisele hârtii pentru că numai Constituţia stabileşte termenii guvernării. Cred că îmi daţi dreptate. Dar scopul era mutual avantajos pentru cei doi parteneri de coabitare: Ponta să-i preia fotoliul, Băsescu să se prezinte drept “polul opoziţiei”. Şi iată că ultimul termen al dramei iniţiale (Iohannis) le împiedică, paradoxal, schema securist-comunistă.
Dumneavoastră preferaţi să staţi în casă. E alegerea la care aveţi dreptul. Dar, cu tot respectul, după aceea MUCLES!

Cine a zis?

“Soluţia Klaus Iohannis mi se pare potrivită, văzându-l pe acesta un foarte bun candidat pentru Preşedinţia României. Deodată am da funcţiei prezidenţiale dimensiunea corectă şi conturul corect”

Dezlegarea o aflaţi pe blogul lui Dorin Tudoran, la un comentariu al domniei sale.

Cărţile poker-ului electoral înaintea turului 2

Nu era un secret pentru nimeni, cred, că în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale vor intra Victor Ponta şi Klaus Iohannis. Problema se opunea doar a distanţei dintre cei doi, problemă care nu ştiu cât de concludentă ar fi pentru al doilea tur. Şi aceasta deoarece în al doilea tur se resetează TOTUL, după cum o spun consultanţii electorali.  La care adăugăm experienţa alegerilor prezidenţiale de până acum:

- în 1992 pentru Constantinescu (31%) era practic imposibil să-l depăşească pe un Ion Iliescu intrat în turul doi cu 47%. Rezultatul final va fi 61,5 la 38,5 în favoarea lui Iiescu. Nici nu era momentul istoric! Dar...

- în 1996 acelaşi Emil Constantinescu (28%) nu numai că depăşeşte ecartul de 5% care-l despărţea de Iliescu (32%), dar reuşeşte să ajungă la 54,5% în turul doi (adică să dubleze practic scorul acumulând alte 26 de procente)! Iliescu reuşeşte să ajungă de la acele 32 de procente, la 45,5%. Perdantul, care fusese principal favorit, a acumulat în tutul doi alte 13 procente.

- în 2000 situaţia poate fi trecută la excepţii. În faţa vânturatului "pericol Vadim" (28%), acelaşi Ion Iliescu (cu 36%) adună alte 20 de procente mulţumită partizanilor de conjunctură. Cu toate acestea "tribunul" tot reuşeşte să-şi adauge alte 5 procente şi să prezinte 33% în turul doi.

- situaţia cea mai interesantă este aceea din 2004, foarte asemănătoare cu cea din ziua de astăzi, raportat la principalii doi candidaţi. Traian Băsescu (34%) avea nevoie de 7 procente pentru a-l egala pe un Adrian Năstase aflat în culmea puterii sale. Başca alte 9 procente pentru a câştiga sigur alegerile. Şi reuşeşte! În turul al doilea Adrian Năstase ăşi mai daugă DOAR OPT PROCENTE la capitalul său electoral. În schimb Băsescu ajungea la 51%, câştigând 17 procente.

- paradoxal (pentru candidaţii PSD) dar acumularea cea mai mare de la un prim tur la cel secund, într-un climat de alegeri NORMALE, se prezintă la alegerile din 2009 în care chalengerul Geoană (31% în primul tur) reuşeşte în faţa favoritului Băsescu (32,5%) să-şi adauge alte 18,5 procente la al doilea tur şi, cu toate acestea, să piardă la mustaţă pentru că Băsescu reuşea să adauge un spor cu puiţin mai mic, dar suficient, de 18%.

Prin urmare nimic nu este bătut în cuie mai ales dacă ne uităm la rezerva electorală reprezentată de tabloul votanţilor care au preferat ceilalţi candidaţi cât şi de numărul votanţilor care se vor prezenta la urne abia în al doilea tur. Ori aici situaţia se prezintă foarte interesant în funcţie de blocruile de votanţi care au preferat să-şi dea votul celorlalţi contracandidaţi. Aceste blocuri s-au împrăştiat, după cum am avertizat, într-un mod care a slujit în blocarea posibililor pretendenţi ce ar fi pus în primejdie jocul ce ar fi trebuit să-i aducă (şi chiar i-a adus!) pe Ponta şi Iohannis în turul doi. Cam fiecare din aceste structuri se învârte în jurul a 8 procente fiecare- Să vedem ce trăsături definesc aceste blocuri:

- BLOCUL BĂSIŞTILOR ÎNVERŞUNAŢI, în care voturile s-au scindat între Udrea şi Macovei. Nucleul dur al partidei băsiste şi care se defineşte a fi "de dreapta". În ce parte se vor duce partizanii? Poate o parte va sta acasă dar majoritatea lor vor prefera un candidat opus lui Ponta. Bun, va mai exista şi o minoritate care va prefera o "administraţie Ponta" pentru că viitorul "opozant Băsescu" să se pretindă un pol de coagulare a "Rezistenţei" dar acestea sunt halucinaţiile minorităţii din cadrul minorităţii.

- BLOCUL DISIDENŢEI LIBERALE - reunind votanţii Tăriceanu, Meleşcanu. Poate că unii din aceştia or fi fost în realitate votanţi PSD mergând pe "manevra EBA" utilizată de partidul băsist la nişte alegeri europene. Dar majoritatea chiar are o afinitate liberală faţă de cei doi candidaţi. Prin urmare, şi în cazul acestor 7 sau 8 procente se manifestă o ideologie de draptă liberală care-i va pune în dilema dirijării votului în turul doi. Spre stânga impozitelor şi baroniadei ori spre dreapta liberei iniţiative şi a statului de drept şi a egalităţii în faţa legii?

- BLOCUL NAŢIONALIST-POPULIST, cu cu Vadim, Funar şi DD. Aş spune că este cel mai impredictibil electorat. La ei opţiunea se va pune între a nul alege cu nici un chip pe "nazistul Klaus" sau a nu-l alege pe "jidanul Ponta". În plus, o imortantă parte din aceştia manifestă o slăbiciune destul de puternică în faţa agresivei propagande ruseşti. Iar aici, pentru a fi imprevizibilitatea şi mai mare, intră în acţiune şi reacţia faţă de concesiunile pe care candidaţii le vor acorda UDMR.

- BLOCUL MAGHIAR, undeva la 5 sau 6 procente, care iarăşi se găseşte într-o mare dilemă. Pe de-o parte, politica paşilor mărunţi adoptată de UDMR (spre separatism, ca să ne-nţelegem) va îndemna conducerea acestei formaţiuni să-l sprijine pe Ponta. Dar afinitatea regională va induce minoritarilor maghiari mai degrabă o simpatie spre candidatul UCL.

Şi acum etalăm cărţile pe masă.

Ponta are nevoie de 9,5 procente pentru a cîştiga. Dar de unde le va obţine? Speranţa lui constă într-o demobilizare a UCL şi în susţinerea fanatică din partea disident-liberalilor, naţionalist-populiştilor şi a autonomiştilor maghiari. Ceea ce se bate cap în cap! Să spunem că ar putea aduna câte 3 procente de la fiecare grup. Totuşi, trăieşte periculos!

Iohannis are nevoie de 19,5 % pentru a câştiga (de 9 procente pentru a-l egala pe Ponta şi de late 10 spre a ajunge la 50%). Dar de unde pot veni voturile? Pe de-o parte, s-ar putea conjuga aici voturile "de dreapta", poate nu toate, dar probabil 10%; pe de alta se pot uni (ŞI AICI!) voturi maghiare cu cele naţionalist-populiste. Dar vor ajunge ele să acopere deficitul de 9,5?

În faţa ambelor tabere se găseşte şi pachetul necartat ce poate răsturna, prin votul celor care se vor prezenta doar în turul al doilea, victoria într-o parte sau alta. Asta dacă jocul este corect! Pentru că mai există o variabilă!

A TRIŞORULUI, cu asul DNA ascuns în mânecă, şi care poate azvârli o tabără de la masa de joc în subteranele Ministerului de Interne!

De ce cred că Iohannis va deveni preşedintele României - alte argumente

Domnul Klaus Iohannis are drept principală carte de vizită activitatea de primar al Sibiului iar aici punctul nodal îl constituie alegerea oraşului drept capitală culturală europeană în 2007. Numai că în acel an au existat DOUĂ oraşe cu acelaşi statut, alături de Sibiu aflăndu-se şi Luxemburgul, ca subliniere a legăturilor istorice care leagă cele două localităţi. Ori Luxemburgul îl avea ca primar pe Paul Helminger în acea perioadă însă statul din care făcea parte - Marele Ducat al Luxemburgului - îl avea ca premier pe un anume Jean-Claude Junker. Da, este acelaşi personaj politic recent numit ÎN CEA MAI IMPORTANTĂ FUNCŢIE DIN CADRUL UE, Preşedinte al Comisiei Europene în cadrul căreia o găsim şi pe Corina Creţu drept comisar. Ei, nu se potrivesc încă o dată lucrurile de minune cu un posibil preşedinte al României, fost primar cu relaţii foarte bune de colaborare cu fostul premier al Luxemburgului, actual preşedinte al Comisiei UE? Eu cred că pică perfect! Iar persoana care urma să preia şefia UE era încă de la alegerile europene cunoscută.

Aceste alegeri europene fac trecerea în acest punct în care vă voi demonstra cum anume institutele de sondare au rol de a intoxica mai degrabă decât de a prezenta situaţii reale. Intoxicarea vine din dorinţa ca unii decidenţi politici - în cazul nostru, Ponta şi Băsescu - să nu aibe habar de ceea ce li se pregăteşte şi să acţioneze în orb. Alegerile europene au fost oglinda situaţiei politice de la sfârşitul lunii mai. Dar şi aici ne lovim de un obstacol! Dacă mai ţineţi minte, institutele de sondare creditau PSD cu 43% din voturi. După numărare s-a dovedit că rezultatul era mult mai slab, anume doar 37%. O eroare de ŞASE PROCENTE! Mult dincolo de marjă! Lăsând la o parte aberaţiile sociologice difuzate în mediile coabitace (RTV, A3, LaBe1TV), pe postul Digi24 acelaşi Vasile Dâncu de care pomeneam în precedenta postare rostea, în urmă cu două zile, afirmaţii care se băteau cap în cap. Pe de-ao parte, că aproximativ 70% din votanţi ştiu cât se poate de ferm cu cine vor vota de mai bine de o lună de zile. Părerea mea este că sunt cei ce au participat şi la euroalegeri, adică acele procente la care m-am referit. Alţi 25% din alegători au fost influenţaţi de situaţia din campania electorală. ori campania elctorală a fost ZGU-DU-I-TĂ de efectele arestărilor - transpartinice, e drept - dar care au provocat cataclisme în procentele partidei lui Ponta, cât şi ale protejatei prezidenţiale, Elena Udrea. Şi cu toate acestea, acelaşi Dâncu îşi termina seria de analize sociologice cu constatarea că la vot Victor Ponta ar fi creditat cu 41%, Klaus Iohannis cu 30%. Nu ştiu ce mă face să cred că vom asista iarăşi la "erori" monumentale care depăşesc cu uşurinţă marja de eroare.

Am afirmat că grupul ce sprijină ascensiunea acestei "creaţii Iohannis" este şi el trans-partinic. În mod sigur, personaje grele sunt oameni de bază DIN CADRUL PSD, din greii partidului. Şi subliniez: nu îl lucrează pe Ponta (şi pe Băsescu, evident) din interesele înguste cu care suntem obişnuiţi. Părerea mea e că au la bază analize făcute cu anumţi oameni din interiorul serviciilor. Cred că am spus acest lucru şi în postarea precedentă. Nu-i nimic, remintim lucrurile. Poate în această lumină vedem altfel cele istorisite de Emil Hurezeanu într-o emisiune de la Digi24 în care îi istorisea lui Cosmin Prelipceanu cum, aflat la saună, şi încercând să fie politicos cu "un important personaj guvernamental", acela ("importantul personaj guvernamental"), în loc să răspundă şi el tot cu politeţurile de duzină, a început să turuie că "fie ce-o fi, am dat drumul la Justiţie!"

Ce poate fi mai clar de-atât?

De ce cred că Iohannis va deveni preşedintele României

Vreau să încep cu un lucru pe care îl afirm CLAR, de la începutul postării: şi pentru ine a fost greu de înghiţit ceea ce se întrevedea la începutul verii. Să alegem (noi, românii!) între un evreu (Ponta) şi un neamţ (Iohannis) după cum propuneau PSD şi PNL. Dar apoi mi-a fost clar, după ce am pus cap la cap nişte lucruri, că anumiţi oameni din structurile de putere pregăteau chiar mai mult: câştigarea de către Iohannis (şi NUMAI de către Iohannis) a fotoliului prezidenţial de la Cotroceni. Iar din momentul în care am realizat acest lucru am început să mă întreb DE CE? Care e motivul care-i împinge pe aceşti oameni spre această soluţie politică?

Dar nu numai structurile contribuie la această soluţie, părerea mea. Pentru că sunt forţe mult mai largi care fac lucrurile să convergă, se întrevede - o să şocheze ce spun - inclusiv degetul lui Dumnezeu! Nu că ar fi Iohannis vreun Mesia ci pentru că în Istorie intervenţia Dumnezeu chiar se manifestă prin bunele sau relele, că există şi alea, din viaţa unui popor. De exemplu, Joseph de Maistre, dacă nu mă înşel, spunea că providenţa s-a manifestat chiar şi în cadrul terorii revoluţionare. Dar nu despre acest lucru e vorba acum.

Ce mi-a atras mai întâi atenţia? Un lucru aparent minor, petrecut la începutul lunii mai, cu săptămâni înainte de a se desfăşura alegerile parlamentare şi, deci, cu încă şi mai multe ca Antonescu să demisionaze din fruntea PNL, Iohannis să preia şefia formaţiunii politice, să aibe loc fuziunea cu PD-L şi promovarea primarului de Sibiu drept candidat la preşedinţie. Un eveniment desfăşurat pe 8 mai 2014, o o conferinţă care avea în centru acordurile secrete dintre RSR şi RFG. Am povestit aici câte ceva de atunci. Am menţionat participarea lui Vasile Dâncu acolo. Ce nu am menţionat? Scopul prezenţei sale, anume detalii despre un studiu sociologic cu privire la imaginea germanilor în mentalul românesc. Cum îi iubesc românii cel mai mult pe nemţi, cum ştiu românii mai bine cine este Angela Merkel decât cine erau Ponta, Băse şi-Antonescu! În acele momente nu am dat foarte mare importanţă ci le-am considerat doar o formă de servilism faţă de patronii care sponsorizau respectiva conferinţă (Fundaţia Konrad Adenauer).

Apoi a venit momentul Bookfest 2014 şi seria de interviuri realizate. La care interviuri am făcut trimitere spre influenţa Germaniei asupra situaţiei politice din România. "Germania domină Europa! Nu numai România. Germania are un model de societate dezirabil pentru noi. Nu trebuie să copiem modelul german pentru că n-avem nemţi", mărturisea domnul Dâncu. Dar ce spunea Ioan Mircea Paşcu pe aceeaşi temă? "Eu cred că inevitabil Germania, prin ponderea ei, are rolul pe care îl are. Şi trebuie să-l recunoaştem. E mai bine să recunoşti rolul ăsta şi e mai bine să te adaptezi." "Dacă ar dicta doamna Merkel şi domnul Scultz politicile de partid de dreapta şi de stânga din România ar fi poate mai bine", mi-a răspuns şi Emil Hurezeanu la aceeaşi întrebare. Iar în acele zile - sfârşitul lui mai -  încă nu era stabilit Iohannis drept candidat!

Aţi observat ceva la cei menţionaţi? Doi dintre ei sunt afini PSD-ului! Chiar şi Hurezeanu, dacă ţinem cont că a avut o mică perioadă de consiliere a premierului Năstase. Iar candidatul "german" a apărut! Dar în rândul PNL, ca preşedinte al PNL, ca "unificator al dreptei" sub sigla PNL. Iar de aici tulburarea interioară la care am făcut referire la început. Iar apoi momentul de iluminare! Iohannis e pregătit chiar de "ei", de un grup "transpartinic", ca să-i spunem aşa, pentru a CĂŞTIGA alegerile. În dauna lui Ponta, evident. În dauna unui Ponta AMEŢIT de sondajele mincinoase pe care i le va livra Dâncu sub nas pentru a se crede deja câştigător. Dar nu numai Ponta juca rolul măgăruşului dus de nas prin date nu atât false, cât, să zicem, distorsionate. Intră aici chiar Băsescu, poate chiar Iohannis însuşi. Aşa îmi explic şi desincroniarea EVIDENTĂ a acţiunilor lui Băsescu de a influenţa alegerile. Pur şi simplu, toate manipulările lui Băsescu au apărut defazate! Mai direct ce vreau să spun: că şi Ponta şi Băsescu au fost (sunt!) păcăliţi la maximum. Băieţii din "servicii" i-au aranjat la meserie.

Să observăm din această perspectivă ce s-a petrecut chiar în această campanie electorală. Evidenţa numărului candidaţilor: PAISPREZECE! Aleşi special cea mai mare parte ca să se calce reciproc pe coada ideologică. Scopul acestui ambuteiaj electoral era unul cât se poate de simplu: evitarea situaţiei din 2000 când un candidat atipic (Vadim Tudor) a ajuns în turul doi. Tiparul e următorul: în afara celor doi candidaţi principali (păcălitul Ponta şi programatul Iohannis) nu se permitea nici unui altuia să ia avans electoral. A scos-o Băsescu pe Udrea drept candidată? Imediat a apărut o contra-candidată din aceeaşi familie băsistă (Macovei); L-au scos dizidenţii liberali pe candidatul Tăriceanu la înaintare? A fost automat neutralizat prin candidatul tot liberal Meleşcanu; Extrema populistă canibalizată prin tridentul Vadim-Funar-Dan Diaconescu; stânga - prin apariţiile concomitente ale lui Rotaru şi Brânză, maghiarimea aşijderea. Şi acum gândiţi-vă cum se vor redistribui votanţii tuturor acestor candidaţi în raport cu Ponta şi Iohannis în turul doi!

Dar DE CE numai soluţia Iohannis?

Pentru acest lucru trebuie să ne întoarcem - părerea mea - la evenimente de la începutul anului. Asta dacă nu cumva băieţii cu ochi albaştri nu realizaseră, prin analize militare şi strategice, încă din 2013 (sau mai devreme) ceea ce urma să se întâmple: EXPANSIUNEA RUSIEI! Şi corolarul: influenţa acesteia asupra vecinilor României.

Ori România o fi parte din UE şi din NATO numai că înseşi aceste structuri au slăbiciunile lor, mai ales Uniunea Europeană. Iar România are nevoie de ancore, de alianţe trainice şi în Europa şi în lume. Avem o garanţie de securitate cu SUA, via NATO. Avem o garanţie şi cu China, reafirmată vara aceasta! Dar nu e suficient. Ambele sunt departe, nu sunt puteri europene. Aşa încât GEMANIA reprezintă ţinta cea mai evidentă în aflarea unui aliat stabil şi puternic ÎN EUROPA. Iar cel mai uşor se va obţine simpatia statelor germanice prin ALEGEREA UNUI NEAMŢ! O alianţă fermă cu SUA, în virtutea Parteneriatului strategic; raporturi bune cu China prin PĂSTRAREA PREMIERULUI (sic!), prietenia Germaniei prin alegerea unui preşedinte din minoritatea săsească.

Şi se mai securizează un punct pe care posibile "tulburări etnice" (sponsorizate interesat de Moscova) ar putea să-l agite. Tema "asupririi minorităţilor" şi, de aici, al eventualei secesiuni a pretinsului "ţinut secuiesc". Alegerea unui minoritar - chiar dacă sas- ar face să cadă toate acuzele eventuale de xenofobie la adresa românilor agitate prin mediile occidentale de sub influenţa mai mult sau mai puţin directă a Moscovei. Şi vă recomand să fiţi atenţi în următoarele zile la deciziile pe care le vor lua UDMR şi PPM. De altminteri, celor doi candidaţi ai maghiarimii li s-a trezit brusc compasiunea pentru oropsiţii minoritari români din Ucraina şi Timoc.

Bănuielile mele pe care le-am expus mai sus nu le-am împărtăşit public până acum. Am preferat să le destăinui doar în discuţii personale, cu amicii şi cunoştinţele. Le-am şi spus celor cu care am vorbit că se vor găsi şi procedee de influenţare a opiniei publice în aşa fel încât poziţia lui Ponta să fie din ce în ce mai erodată. Şi uite cum anchetele DNA slujesc de minune acestui scop în timp ce campania de victimizare a lui Ponta (în care complice era Băsescu), prin acuze la adresa presupusului trecut securistic, a eşuat.

Nu am vrut să-mi fac publice aceste bănuieli. Nu am vrut până acum. Pentru că în acest moment cărţile sunt deja făcute şi împărţite. Nici Moscova nu mai poate influenţa decisiv lucrurile şi, dacă ar încerca, cred că şi-ar şubrezi şi mai mult poziţiile. Băsescu - prin candidata Elena Udrea - este deja KO; Ponta este anesteziat prin sondajele cosmetizate şi, când se va trezi, va avea o surpriză mai mare ca a lui Geoană în 2009.

Am pomenit şi de convergenţa altr factori. Ştiaţi că în ultimii 5 ani germanii au avut doar doi câştigători de premii Nobel? Ca un făcut, ambii sunt originari din România. Coincidenţă, nu-i aşa?

PS: despre alegerea pe care o voi face în primul tur pot să spun doar că nu m-am decis cui să dau votul dintre trei candidaţi. Poate va fi Meleşcanu, poate Tăriceanu, poate chiar Iohannis - ca să nu fie ecartul foarte mare. Încă nu m-am decis.