Replică la fantezia băsistă a lui Radu Moraru

 Găsiţi mai jos replica dată unui articol publicat de "Naşul" Radu Moraru în care acesta cosntruieşte un scenariu cu bunul Băsescu şi răii care i se împotriveau - în stilul maniheic abordat de băsişti atunci când era cazul să-şi suţină idolul - scenariu brodat în urma evenimentelor din ultima vreme care i-au avut protagonişti principali pe Elena Udrea şi George Maior. Dacă veţi citi mai cu atenţie articolul lui Radu Moraru (aici), veţi observa că acesta nu observă (sau se face că nu observă) marile şperţuri care se desfăşurau în cele două mandate Băsescu.

Dom' Moraru, da' ce memorie SCURTĂ ai dumneata! Şi cum le mai înfloreşti! De exemplu, ai uitat că Guvernul Boc 1 (PD-L - PSD) fusese antamat cu jumătate de an ÎNAINTE de alegerile din 2008. Personaj principal: un anume Hrebenciuc. Era acel guvern pe care Băsescu al dumitale îl declarase "visul său împlinit". Apoi, pentru că Geoană nu a fost ascultător şi era cât pe ce să câştige alegerile (pe care le şi câştigase dacă securiştii nu ar fi furat un fleac de 50.000 voturi) răzbunarea asupra aliaţilor ce erau să-i scuture tronul nu s-a lăsat aşteptată. Naşul 1 (Maior) a lucrat la alungarea lui Geoană de la şefia PSD şi instalarea finului Ponta; Naşul 2 (dom' Gabi) a luat imediat poziţia de drepţi şi a instalat guvernul Boc 2. Care guvern era în realitate guvernul Băse FULL. În 2012 parte din trădători au redevenit "trădători" - dar la ordin! Au avut inclusiv ordinul să se prefacă a llupta cu Băse şi, de aceea, au înscenat acel Referendum în condiţii IMPOSIBILE de realizare a lui. Şi cu toate acestea, peste 8 milioane au participat la el; apoi aceiaşi votanţi au adus o victorie zdrobitoare la alegerile parlamentare în favoarea USL şi în crearea guvernului Ponta 2. Care guvern Ponta 2 A UITAT a doua zi în întregime cu ce program câştigase alegerile, preferând să practice prostituţia numită COABITARE. Iar această coabitare sunt personificate de aceste personaje: Băsescu - Udrea - Ponta - Naşu 1 - Naşu 2 şi potlogăriile lor aferente, adică programul băsist de distrugere a României. Între altele, şi acel proiect RMGC pe care Boc, spre cinstea lui, măcar îi sabotase punerea în aplicare. Şi ca să vedem şi mai mult cum acţiona în practica actul coabitării, a ieşit la suprafaţă înţelegerea dintre candidatul la preşedinţie Ponta (care se vedea preşedinte) şi candidata Elena, prin care acesteia din urmă (dar oare numai ei?) i se promitea IMUNITATE! Dar preşedintele dumneavoastră mult iubit (Băse adică) mai avea o problemă. Una de imagine! El trebuia să se înfăţişeze boborului drept "marele cărmaci luptător cu PSD-ul". O fi crezut că Lenuţa lui va cîştiga alegerile şi în acel caz ar fi ajuns premier; problema e că nu s-a întâmplat aşa iar în turul doi a ajuns Iohannis. Şi atunci ce era mai fioresc decât să-l susţină - în ceasul al doisprezecelea - pe cel creditat FĂRĂ NICI O ŞANSĂ. După înfrângerea preconizată a candidatului dreptei, Băsescu - revenit în PMP - putea pretinde că al este luptătorul care poate face opoziţie, spre diferenţă de "looserii" (preconizaţi a fi aşa) de la PNL-PDL. Surpriza a fost şi pentru el imensă! Şi a dat peste cap toate aranjamentele. Spre binele JUSTIŢIEI şi al poporului român.

Europarlamentare: de ce îl voi vota pe Iulian Capsali

Duminică vor fi alegeri pentru Parlamentul European. Majoritatea cetăţenilor României cred că nici nu ştie. Şi nici nu ar fi avut cum! Campania electorală legată de eveniment a fost, vorba lui nenea Iancu, sublimă dar a lipsit cu desăvârşire. Au lipsit, adică, discursurile legate strict de tematica europeană. Am fost inundaţi în schimb, mulţumită greţoşeniei de la televiziuni, de tot felul de certuri şi promisiuni care aveau legătură mai mult cu activitatea primăriei de sector.

Efectiv această cloacă politică ce se perindă în diverse formule în fruntea ţării i-a considerat în această primăvară, la aceste alegeri drept nişte debili, suferind de retard politic. Altfel nu se poate înţelege cum NICI O TEMĂ PRINCIPALĂ EUROPEANĂ nu a fost atinsă în zisele "dezbateri electorale". Şi ar fi fost - ohohoho! - mult de discutat.

Despre criza economică, de exemplu! Despre politicile de austeritate criminale adoptate şi impuse la nivel UE de către Germania. În beneficiul numai al ei! Dar cum să se vorbească despr acest lucru când însuşi preşedintele Băsescu le-a susţinut sus şi tare! "Bine", o să-mi spuneţi, "dar nu a ţipat USL-ul de n-a mai putu". Da, a ţipat până a luat ciolanul! Apoi frumuşel s-a pus pe ros, cu pactul de coabitare alături. Şi a continuat să fie slugă. De parcă nici nu ar fi fost aleşi cu 70% pentru O POLITICĂ DE DEZVOLTARE NAŢIONALĂ.

Cazul "Roşia Montană" a fost hârtia de turnesol. Un punct trecut în programul de guvernare şi cu care apoi s-au şters la fund.

Revenind la prezent, partidele - aşa-zişii adversari politici dar acre se înţeleg atât de bine, transgresând cu lejeritate frontierele ideologice - propun liste numeroase. dar nu şi idei, concepţii, linii de dezvoltare a UE. Lipsesc VIZIUNILE PROPRII! Şi ştiţi de ce? Pentru că toţi aceştia pleacă la drum cu gândul că ei, aleşii lui peşte, vor fi acolo doar ca să li se aducă la cunoştinţă "ceea ce a decis UE". Stai şi te freci la ochi! Cum adică? Păi ei (şi prin trânşii şi noi) suntem parte a UE, ar trebui să luăm parte la dezbateri, să avem contribuţia noastră la decizii, nu să jucăm rolul corului antic, al grupului de majorete sau al aplaudacilor de lângă drum. Dar aşa stau lucrurile cu ăştia!

La fel se prezintă lucrurile într-o altă temă cât se poate de fierbinte: aceea a politicii externe. Deşi UE este un colos politic, economic şi social, iată că în faţa agresiunii ruseşti vedem că lipseşte acea voce unică şi clară europeană. Găsim doar exprimarea variilor interese ale Germaniei, Franţei sau Marii Britanii. Foarte ciudat! Înseamnă că Uniunea este făcută doar pentru ca roadele economice să le culeagă numai unii care-s mai egali decât alţii, pe când atunci când se pune problema de unitate pentru a trage ccăruţa europeană întro poziţie mai bună pentru a împiedica planurile gangsterului de la Moscova pe unii îi apucă brusc cârcoteala şi "pacifismul".

Deci aţi auzit poziţii asumate de distinşii catindaţi la scaunele comode de la Bruxelles în respectivele probleme de politică externă? Nimic! Nici nu-i de mirare! Pe de-o parte partidele băsiste - PD-L, Forţa Civică, Noua Republică, Mişcarea Populară - toate acestea nu mişcă fără indicaţii de la mult iubitul şi stimatul lor preşedinte. Care preşedinte are parte de o expertiză strălucită: a lui Iulian Fota! Şi cu asta am spus totul. Pe de altă parte, ce se poate cere de la fosta USL, cu un premier care NU A EXPRIMAT NICI O POZIŢIE A GUVERNULUI faţă de criza din Ucraina. Dar ce pretenţii să avem de la Victor Ponta, care s-a cufurit pe el când a auzit de ruşi, şi a fugit repede la buncărul de sub Casa Poporului.

Aceste două teme - economică şi de politică externă -sunt cele care ard. Dar nu au legătură directă cu opţiunea mea de vot! O altă temă de dezbatere, cu consecinţe mult mai profunde asupra societăţii, una care ţine de morala publică mă face să-l votez pe Iulian Capsali. Faptul că întreaga viziune creştină asupra vieţii (şi a morţii) este pusă în discuţie printr-un mesaj ce ni se strecoară insidios în urechi prin decizii luate în Parlamentul de la Bruxelles, Atacul ideologic dus asupra valorilor familiei tradiţionale! Sodomia promovată ca virtute! Prin adoptarea de tot felul de "Rapoarte" (Estrella, Lunacek) în forul de dezbatere. Fără să fie consultat niciodată cetîţeanul european! Pur şi simplu i se vâră forţat pe gât pretinsele valori - de inspiraţie "progresistă", pentru cine nu ştie, adică marxist-leniniste - ale corectitudinii politice.

Aţi auzit pe stimabilii pretendenţi vorbind despre aceste lucruri? NU! Pentru că ei au cauţionat adoptarea acestor nelegiuiri morale, fie prin votul lor, fie - ceva mai pervers - lipsind de la vot! Cu toţii! De la "dreapta" la "stânga" şi de la "stânga" la "dreapta". De  la Monica Macovei, la Renate Weber şi până la Daciana Sârbu, fată de popă! Cică aceasta din urmă s-a luptat din răsputeri să nu fie aprobat "Raportul Lunacek" - absentând de la vot.

Să ne mirăm atunci de lipsa dezbaterii publice, în faţa cetăţenilor? Păi cum să se expună aceştia oprobioului public? Nu mai bine se dă ordin televiziunilor să tacă (că DNA-ul e la uşă) şi să se discute despre altceva: cum se ceartă - vezi Doamne, Ponta cu Băsescu, amândoi cu Antonescu şi acesta din urmă cu Tăriceanu?

Uite de aceea votez cu Iulian Capsali! E treaba dumneavoastră dacă vreţi să vedeţi diverse madame cu barbă plimbându-se pe bulivar şi mângâindu-şi copilaşii proaspăt adoptaţi. Prefer să văd drept ap de familie "bărbatul cu barbă".

PS:
- Ar putea să mă întrebe cineva de ce nu votez cu Mircea Diaconu. Pentru că este o mânărie făcută la adresa PNL, pentru a-i slăbi electoral pe liberali şi a-i şubrezi poziţia lui Antonescu. Cazul "Mircea Diaconu" slujeşte de minune, deci, lui Victor Ponta.
- Acelaşi Victor Ponta, care se laudă pe toate gardurile că "apără România", a făcut sluj imediat în faţa cerinţelor "progresiste" ale reprezentării proporţionale în funcţie de gen pe liste. Nu criteriul valoric a contat în alcătuirea listelor ci aparteneţa la sexul feminin.
- Cuibuleţul de la "Rost" nu îl susţine pe Capsali ci preferă să stea sub odinele camaradului Mihail Neamţu. Este suficient să vedem antecedentele. L-au susţinut sus şi tare pe Băsescu în timp ce-l umpleau de sudălmi pe "rusofilul" Geoană. Între timp Geoană a fost reevaluat de preşedintele lor drag. Pe Neamu îl ironizau iar acum au trecut brusc la adulaţie. Chiar şi unii care se băreau cu monarhismul în piept. Oare de ce? Să fie la mijloc oarecari... fonduri europene? Vai, ce oroare! Tocmai ei, care se prezentau drept eurosceptici să pună botul la zisele fonduri! Şi tot ei, din rândul cărora sunt unii care dorm cu poza lui Putin sub cap, să arunce în stânga şi dreapta acuze de "rusofilie"?

Ponta, surprins în poziţia idiotului politic

Astăzi am avut o altă mostă privitoare la debilitatea şi găunoşenia ce-l caracterizează pe Victor Ponta. A a juns să fie pus întro poziţie stupidă printr-o acţiune a lui Crin Antonescu. De astăzi înainte DEMISIA neonorată îi va sta ca un balast în toate săgeţile care îi vor fi aruncate.

Un om politic cum se pretinde Ponta ar fi trebuit să aibe o mai mare grijă asupra consecinţelor imediate sau mai îndepărtate ale vorbelor sale. Nu şi Ponta! Ori Antonescu se dovedeşte că ştie cu ce material psihologic are de-a face în persoana lui Ponta şi că acesta se va arunca tembel la orice nadă oratorică ce i se întinde în faţă. Nu e nimic nou. Serviciile studiază atent profilele psihologice ale oamenilor politici din diversele ţări mai duşmane sau mai prietene şi acest lucru se face pentru că guvernele în subordinea cărora se află acele servicii să poată prevedea cum va reacţiona cutare şef de stat într-un anumit context.

Ori jalnic este - dacă nu cumva PRIMEJDIOS pentru ţară - că Victor Ponta a fost "citit" nu de ditamai aparatul de specialişti ai vreiunui serviciu, ci de un "banal" om politic dâmboviţean.

Şi în ce a constat capcana? Crin Antonescu ştia că Ponta nu va rezista să arunce nişte ironii ieftine dacă îi va propune să demisioneze amândoi pentru a dovedi că alianţa USL este moartă. Planul a funcţionat perfect pentru că Victoraş cel prostănac imediat a făcut referire la demisia neonorată a lui Băsescu. Dar nu s-a aşteptat Tontache la mişcarea imediată prin care Crin Antonescu i-a anunţat surprinzător demisia din fruntea Senatului.

Crin nu a pierdut nimic pentru că oricum era planificată debarcarea sa din cea de-a doua funcţie în stat. A luat-o înainte genial, aş putea spune, iar pierderea, la capitolul imagine, se înregistrează în contul lui Popontache.

Reiau dintr-o depeşă Mediafax fragmente din schimbul de replici din şedinţa Parlamentului de astăzi:

Crin Antonescu:

"Domnule premier Victor Ponta, dumneavoastră vedeţi în prezenţa mea în fruntea Senatului semnul că USL mai există. Vă spun eu, USL nu mai există. Aveţi curaj, ca să ne convingem amândoi, să demisionăm amândoi din funcţiile pe care le-am obţinut la USL? Suntem aici, în plenul Parlamentului, e toată lumea, aveţi consilierii, presa. Eu demisionez frumos din preşedinţia Senatului, pe care mi-a dat-o USL, dumneavoastră, din funcţia de premier, pe care v-a dat-o USL" "Nu ştiu răspunsul. Nu facem asta, nu aveţi acest curaj. Dintr-un simplu motiv, nu din cauză că trebuie să treceţi pe la Cotroceni, că aţi mai trecut, nu-i vorbă, ci pentru că, îmi pare rău să spun, dar e adevărat: Eu dacă nu mai sunt preşedintele Senatului, sunt acelaşi, ba am chiar mâinile mai libere. Dumneavoastră, dacă nu mai sunteţi prim-ministru, nu mai sunteţi nimic"

 Victor Ponta:

"Vreau să fie foarte clar: Uniunea Social-Liberală încă există sub diverse forme: cea mai vizibilă astăzi este aceea a celor doi preşedinţi, domnul preşedinte Antonescu şi domnul preşedinte Zgonea, care sunt aleşi de către majoritatea USL şi nu poţi să spui că nu mai există USL, dar să stai în poziţia USL-ului" "Avem un preşedinte care a anunţat că demisionează în 5 minute şi e în funcţie. Avem un alt preşedinte care a spus că demisionează dacă nu trece referendumul şi e în funcţie"

Crin Antonescu:

"Dragi colegi, eu demisionez din funcţia de preşedinte al Senatului"

Şi finalul materialului de la mediafax: "Ponta a precizat că el nu va anunţa că demisionează, astfel că toată lumea poate sta liniştită."

Zvonul ca proptea politică - Muzeul Ţăranului Român şi tupeiştii din jurul său

În cazul de faţă vorbim de un domn numit Virgil Niţulescu, director şi pe timpul PeDe-Lingăilor, şi pe timpul USLaşilor (c-aşa-i în cotocobităceală) al Muzeului Ţăranului Român. Politruc (a)cultural îl numea Claudiu Târziu cu ceva vreme în urmă - uitaţi aici - şi continua în descriere cu un citat din Andrei Pleşu: "Un zvon în care nu vreau să cred e că unul dintre aspiranţii la directorat ar fi fostul secretar de stat Virgil Niţulescu, de la Ministerul Culturii. Îl ştiu de mult. Iniţial, am crezut în candoarea lui. Între timp s-a instalat în postura unei mediocrităţi vesele, de funcţionar hârşit în rele. Mi-e greu să înţeleg de ce vrea acest directorat. În materie de etnografie e nul. În materie de caracter e, ca să zicem aşa, aproximativ. Se crede un administrator? Să caute vreun şantier sau vreo circă financiară. Altfel, va rămâne în memoria noastră ca un demolator de duzină, înălţat pe ruinele unui lucru bine făcut" Cred că aţi remarcat sublinierea cuvântului zvon, doară zvonistica ce devenea realitate era la ordinea zilei în timpul guvernărilor Băsescu-Boc din urmă cu nu mulţi ani.

Acest Virgil Niţulescu s-a evidenţiat (ŞI EL!) prin politica sa anti-creştină culturală dar în spiritul corectitudinii politice la putere în zilele noastre, transformând MuzeulŢăranului Român într-o oficină a propagandei sodomite. Pentru cei ce au uitat - şi, din păcate, suferă mulţi de amnezie "culturală" - le reamintesc de scandalul de la MŢR ivit cu ocazia desfăşurării "Lunii LGBT". Mă voi ajuta iarăşi de articolele publicate de Claudiu Târziu - de aici şi aici - şi în care i se cerea DEMISIA. Sau demiterea, lucru foarte greu, de vreme ce "are proptele politice solide". Peste câteva luni, în septembrie 2013 (deci nu demult!), apărea chiar şi un "Comitet pentru salvgardarea MŢR", după cum citim pe blogul aceluiaş Claudiu Târziu. Interesant că nu aflăm printre semnatari numele lui Cristian Preda.

Dar de ce ar fi trebuit să apară numele politologului, politicianului şi politrucului Cristian Preda? Pentru că suntem în căutarea cercului de proptele politice ale celor care distrug MŢR. Iar în demers trebuie să vedem unde îşi au izvorul ZVONURILE create pentru a-l spijin pe cel care, în condiţiile în care la conducerea Ministerului Culturii a venit un creştin (fie el şi răspopit), ar putea să-şi piardă postul.

Păi domnul Cristian Preda este într-o amiciţie de idei cu fostul ministru de la Cultură, Daniel Barbu zis "Cianură". Îşi au numitorul comun în apartenenţa la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti. Ambii sunt vajnici apărători ai "minorităţilor sexuale" şi a umanitarelor deziderate ale RMGC. Nu contează că sunt în structuri politice diferite, doară trăim în coabităceală şi prin urmare este firească orice apropiere. Îi mai leagă şi apartenenţa "dilematică" şi, de aici, ideologia ce-i uneşte îmi pare evidentă.

Ori, după aberantele decizii şi afirmaţii ale lui Daniel Barbu, îndepărtarea sa era aproape certă. Aşa că de ce să nu lase în urmă un ou fierbinte urmaşului de scaun ministerial? Poate convenea şi anumitor interese ce cloceau în mintea premierului Victor Ponta: de jaf şi de furt. Deci, dacă au existat planuri de "comasare", ele au fost realizate ÎN MINISTERUL CULTURII doar în perioada Daniel Barbu. Poate chiar ca urmare a unui ordon ocult ceva mai vechi, de ce nu?

Dar de ce să se pună în cârca unui ministru care încă NICI NU FUSESE ÎNVESTIT ÎN FUNCŢIE? Ori acest lucru face Cristian preda, care se pare că le ştia el mai bine decât oricine... de la Bruxelles, unde este europarlamentar!

Post by Cristian Preda.

Şi care europarlamentar îi dă repede telefon lui tătuca de la Cotroceni, care-l roagă pe proaspătul ministru să nu comaseze MŢR cu Muzeu Satului. Şi vine şi (încă) directorul Virgil Niţulescu fluturând o scrisoare deschisă, dezvăluind planul ocult al lui Ponta! Dar de ce nu a făcut acest lucru în timpul mandatului antecesorului lui Ştirbu? Pentru că scopul NU este salvarea MŢR ci atacarea PNL. Din ambele direcţii, în stil coabitac. Dacă ar fi doar un scop politic, lucrul m-ar lăsa rece. De vreme au fost de acord cu cobităceala, atunci să se descurce! Dar în joc sunt şi valorile CREŞTINE şi aparatul drăcesc instalat în frunte pentru distrugerea ţării. O colcăială de propagandişti care se spijină reciproc în intenţia de a schimonosi şi mai rău România.

Şi la Iulian Capsali am găsit o concluzie asemănătoare:

Post by Iulian Capsali.

Nu tiu cât de bune sunt reacţiile pripite în zilele noastre, plecate numai de la zvonistică. Există departamente ale "serviciilor" însărcinate cu manipularea. Dacă am reacţiona imediat, fără judecată critică, le-am face "serviciilor" un mare serviciu. Şi să nu credeţi că mobilele ce stau la bază sunt nobile. De mult nu mai avem "stat naţional".

PS: după tot acest "scandal" ar mai putea fi clintit din funcţie poponarofilul director al MŢR? QED!

S-au răsculat şi cineaştii!

Vineri, 13 Decembrie (potrivit număr!), a venit şi rândul celor ce lucrează în Cinematografie să încerce să-şi facă dreptate şi să-şi facă auzit glasul. Picătura care a declanşat paharul revoltei l-a constituit anunţul făcut de forul financiar diriguitor, Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), de a amâna cu două luni conscursul care trebuia să stabilească proiectele finanţate pe anul următor, anunţă site-ul Cinemarx. O decizie dubioasă în spatele căreia să pare că se ascund interesele unor politicieni de a-şi vârî puţin mânuţele şi în prăduirea bugetului acordat cinematografiei naţionale. Totodată, afirmă siteul Cinemagia, anul 2013 ar fi devenit primul în în care nu a mai avut loc nici un concurs pe proiecte filmice.

În faţa acestei mârşăvii, un grup de oameni din cinematografie, în frunte cu producătoarea Ada Solomon ("Poziţia copilului") şi Tudor Giurgiu ("Despre oameni şi melci") au luat cu asalt clădirea din strada Dem I. Dobrescu în care se găseşte CNC-ul. Oamenii s-au mobilizat prin reţelele de socializare unde a fost creat evenimentul #occupyCNC.

foto: https://www.facebook.com/events/593324747371771/

Mobilizarea a făcut-o-o Ada Solomon, prin mesajul publicat pe pagina sa de Facebook:

"Stiu ca sunt lucruri mult mai importante decit ce se intimpla cu cinematografia romaneasca, dar fiind domeniul meu de activitate imi este greu sa nu pun aceste probleme pe primul loc. De-a lungul timpului (timpul asta in care am facut mai bine de 30 de filme, am obtinut alaturi de colegii mei peste 100 de premii internationale, culminind cumva -la nivel personal- cu Premiul Eurimages acordat de catre Academia Europeana de Film (Oscarul European) ) am facut fata la numeroase umilinte din partea organismelor din domeniu din Romania. Ultima, decizia de ultim moment de a prelungi termenul de depunere a dosarelor pentru prima sesiune de finantare din 2013 pina in februarie 2014 cind deadline-ul era pe 13 decembrie ora 15 mi se pare o incununare a lipsei de respect fata de toti colegii mei care-si fac treaba corect, in conditiile date, respectind termenele. Consiliul de Administratie al CNC umileste inca odata cineastii activi din Romania aratindu-si lipsa de competenta si arbitrariul in luarea deciziilor. desigur scopul acestei prelungiri exista, in cadrul unui concurs cu o suma de 3 ori mai mare decit precendenta in joc, cu un director interimar care poate fi schimbat foarte usor in perioada sarbatorilor cu altcineva cu si mai putina expertiza si competenta. astfel invit toti colegii de breasla, indiferent de pozitia pe care o ocupa in echipele de filmare, sa ni se alature vineri 13 decembrie, incepind cu ora 12.00, in miscarea OCCUPY CNC la sediul CNC din strada Dem. I. Dobrescu. Putem arata astfel, caci altfel nu stiu cum, ca exista o voce unitara in Noul Cinema Romanesc indiferent de tipul de cinema pe care-l facem si ca e timpul dupa mai bine de 12 ani de succese internationale sa contam si la noi acasa."

E curios lucru - şi nu prea - că mediile româneşti au ignorat total şi această revoltă a unei bresle.

Gigel Ştirbu, cuiul lui Pepelea înfipt de Antonescu în interiorul guvernului Ponta?

În decursul ultimilor luni cred că şi-a dat seama oricine de aroganţa şi tupeul afişate de Victor Ponta la adresa contestatarilor proiectului RMGC. Cred că retina fiecăruia mai reţine şi imaginile cu premierul voios defilând în mina-muzeu de la Roşia Montană. L-a secondat, prin declaraţii şi aprobări, jalnicul Barbu "Cianură" de la Cultură. Din fericire, acesta din urmă a demisionat (era cazul să fi făcut acest lucru mai demult) iar în locul său a fost propus, de către Crin Antonescu, un personaj despre care nu ştiam mai nimic: Gigel Ştirbu.

O cercetare minimă ne duce spre descoperirea unui parlamentar care este deja la a doua legislatură. Surpriza mare o aflăm atunci când ne aruncăm privirea asupra declaraţiilor şi interpelărilor din Parlament. Îndeosebi cele din toamna acestui an ne atrag atenţia prin mesajul în contradicţie cu aprecierile premierului Ponta la adresa protestatarilor ce apărau Roşia Montană de distrugerile RMGC. Asupra acestora m-am oprit, dar curioşii pot găsi şi alte teme în interpelări anterioare cu teme precum ACTA sau actele biometrice. Se vor menţine şi după prima zi de ministeriat?

Dezbateri Parlamentare - Şedinţa camerei din 10 Septembrie 2013

"Care sunt argumentele susţinătorilor proiectului Roşia Montană"  

Am constatat cu mâhnire că după exprimarea în primă instanţă de către preşedintele PNL a unei poziţii personale privind controversatul proiect numit generic Roşia Montană şi după ce în mod oficial parlamentarii PNL au luat o decizie, spiritele s-au inflamat la maximum. 

Nu am să mă refer la poziţia mea faţă de respectivul proiect, ea va fi cunoscută în momentul dezbaterilor şi al votării lui în Camera Deputaţilor. 

Mă voi referi însă la modul în care decurg dezbaterile publice pe tema proiectului. Am asistat, în faţa televizorului la o astfel de dezbatere care a avut loc la o televiziune de ştiri. O dezbatere în care au fost prezenţi numeroşi exponenţi ai societăţii civile şi parlamentari care se opun proiectului, pe de o parte, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile şi mai mulţi localnici din zona Roşia Montană care agreează proiectul, deci o reprezentare completă cu participarea tuturor părţilor sau, mă rog, a ambelor tabere implicate. 

Din păcate, am ajuns la o concluzie amară. Cei care se opun proiectului au prezentat argumente solide ale poziţiilor lor, în timp ce susţinătorii proiectului au demonstrat că nu sunt deschişi dialogului, că sunt intransigenţi. Am să vă prezint doar două exemple. 

O doamnă - care nu face parte din vreun partid politic şi care nu ştiu dacă a votat USL la alegeri, dar care a criticat USL pentru unele stângăcii, sau pentru ce a considerat dânsa că USL nu a rezolvat, deci o persoană care nu poate fi acuzată de partizanat politic - şi-a exprimat poziţia susţinând că, în situaţia demarării exploatării de la Roşia Montană, patrimoniul turistic de acolo va fi afectat. Respectiva persoană a propus preopinenţilor să încerce să dezvolte turismul în zonă, a explicat că străinii sunt interesaţi de vechile construcţii miniere romane şi că turismul ar putea fi o soluţie pentru creşterea numărului de locuri de muncă în zonă. O poziţie corectă a unui cetăţean şi care a propus şi o soluţie. Care au fost contraargumentele susţinătorilor proiectului aflaţi într-o locaţie la Roşia Montană: "Cine este această persoană care vine să ne dea nouă lecţii?". 

Un senator PNL a explicat trei motive foarte simple, din care rezultă de ce nu se poate vota proiectul: lipsa avizului de mediu, încălcarea a şase acte normative în vigoare în situaţia în care este adoptat proiectul, neconstituţionalitatea prevederii care acordă dreptul unei companii private de a efectua exproprieri. Practic, senatorul PNL a preluat câteva dintre argumentele de ordin tehnic, pe care le-a prezentat şi preşedintele PNL. 

Proiectul denumit Roşia Montană nu este doar unul controversat, ci şi unul extrem de complex şi cu implicaţii pe multe paliere. Este o înşiruire de excepţii, o lege specială cu multe derogări. De aceea, atât susţinătorii proiectului, cât şi adversarii lui trebuie să prezinte argumente pertinente atunci când îşi susţin poziţiile. Care au fost argumentele susţinătorilor aţi văzut. Personal nu cred că doar în baza unor astfel de argumente poate fi susţinut un proiect de genul celui numit Roşia Montană.

Sursa: http://www.cdep.ro/


Dezbateri Parlamentare - Şedinţa Camerei din 18 Septembrie 2013

"RMGC a corupt oficiali români. Cine îi scoate la lumină?"

În cadrul unui interviu acordat postului public de televiziune, întrebat dacă are la cunoştinţă faptul că Compania Roşia Montană Gold Corporation a cumpărat politicieni, premierul Victor Ponta a răspuns:"Probabil că da. Nu am date concrete în acest sens, dar probabil că da". 

Acest "probabil că da" este de fapt un da mai mult decât clar.Şi are dreptate. Tot în cadrul respectivului interviu, moderatorul TVR a prezentat o informaţie mai mult decât interesantă, şi anume că Roşia Montană Gold Corporationnu răspunde faţă de acţionari dacă angajaţii sunt implicaţi în scandaluri legate de coruperea unor oficiali. Aici premierul Ponta a menţionat că, dacă vor fi dovedite astfel de situaţii,societatea care intenţionează să exploateze la Roşia Montană va răspunde în faţa legilor României.

Cele de mai sus trebuie privite cu o atenţie deosebită. În primul rând, nu credeam că în secolul al XXI-lea şi într-o ţară membră a Uniunii Europene şi NATO, voi (vom - pentru că toţi cei care au urmărit interviul sunt acum în posesia informaţiei) auzi aşa ceva, adică o mare companie îşi declină orice răspundere dacă angajaţii ei corup oficiali ai statului. O astfel de poziţie este specifică companiilor care în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea exploatau resurse naturale în colonii. Respectivelor companii le era pe atunci permis orice. Inclusiv, sau mai ales coruperea unor oficiali locali. După cum se vede, cei de la Roşia Montană Gold Corporation tratează România ca pe o colonie şi pe români, probabil, ca pe nişte sclavi de pe o plantaţie. 

Premierul Victor Pontaare dreptatecând spune că RMGC va răspunde în faţa legilor României dacă se va dovedi că a corupt oficiali sau politicieni. 

Numai că nu este de ajuns ca primul-ministru să aibă dreptate. Pentru că dovezile nu curg din cer.Dovezile trebuie căutate. Dacă nu vor fi depistaţi politicienii şi alţi oficiali care au fost cumpăraţi de către cei de la RMGC, atunci toate declaraţii de bună intenţie rămân simple forme fără fond. 

Ştiu, mi se poate replica: "este dificil de dovedit" dacă nu există plângeri, flagrante etc. Nu, lucrurile nu stau deloc aşa. Este imposibil ca unele servicii care interceptează tot ce mişcă în această ţară să nu posede dovezi privind cumpărarea unor politicieni. Din anumite raţiuni însă respectivele dovezi sunt ţinute în conservare. 

Dar nu este nevoie doar de aportul serviciilor secrete. Sunt personaje, inclusiv politicieni, care au devenit, şi nu de azi, de ieri, nu simpli susţinători ai exploatării de la Roşia Montană, ci adepţi fanatici şi chiar propagandişti ai proiectului. Şi cu siguranţă nu este vorba de ceva voluntar. O revizionare a talk-show-urilor tv, o privire aruncată prin arhivele media, pot scoate la iveală multe nume de politicieni sau alţi oficiali care se dau de ceasul morţii pentru ca RMGC să reuşească să-şi ducă misiunea până la capăt.Şi aceştia ar trebui să fie luaţi la întrebări, pentru ca spusele premierului la TVR să nu rămână vorbe goale. Voi, de fapt vom vedea, în dezbaterile din Parlament, cine vine cu argumente pertinente şi fundamentate economic întru susţinerea proiectului Roşia Montană şi cine va susţine proiectul, fără argumente şi de pe poziţii intransingent talibane. Aceştia din urmă şi cei care vor vota cu două mâini pentru proiectul Roşia Montană sunt şi ei din categoria celor care sunt suspecţi că nu sunt curaţi. 

În 2010, în media dinRomânia a apărut următoarea ştire: "Compania Daimler este implicată într-un proces în Statele Unite, fiind acuzată, odată cu trei subsidiare, ca a mituit cu zeci de milioane de dolari oficiali guvernamentali din 22 de ţări, printre care şi România". Era vorba, la noi, de achiziţionarea de către primarul Adriean Videanu a 500 de autobuze Mercedes. Iată deci că "se poate". Se poate - dar în alte ţări - depista că au fost corupţi oficiali de către o companie. Dacă pentru 500 de autobuze s-au oferit "atenţii consistente",sigurpentru afacerea Roşia Montană potul a fost/este mult, mult mai mare. 

Suporterii din zona politicului a proiectului Roşia Montană susţin că,în cazul în care proiectul eşuează, va fi tragedie, se vor pierde 2.600 locuri de muncă. 

Atrag atenţia că s-au închis unităţi economice unde s-au pierdut mult mai multe mii de locuri de muncă şi cei care acum pledează pentru Roşia Montană nu au considerat ca fiind tragedii şi celelalte mari şi mult mai multe locuri de muncă. Oare de ce consideră că doar la Roşia Montană va fi tragedie?
Sursa: http://www.cdep.ro/

Declaraţie politică - Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 Septembrie 2013

"Să ascultăm şi să urmăm vocea Academiei Române în ceea ce priveşte proiectul Roşia Montană"

Extrem de controversatul proiect Roşia Montană a inflamat în această toamnă spiritele la cote mult mai înalte decât în anii trecuţi. În parlament poziţiile sunt împărţite, pro sau contra, în stradă sunt demonstraţii mari împotriva exploatării la care participă ONG-urile neafiliate politic, iar în zona Roşiei Montane cei interesaţi orchestrează contrademonstraţii care au drept scop convingerea românilor că demararea exploatării ar urma să rezolve problema locurilor de muncă în România. Această temă este agresiv prezentată şi în miile de spoturi şi clipuri publicitare transmise, cu mici excepţii, în întreaga presă. 

Nimic mai fals! Problema locurilor de muncă din România nu îşi va găsi în niciun caz rezolvarea dacă proiectul Roşia Montană primeşte undă verde. Mai mult, dacă proiectul Roşia Montană va demara aşa cum este planificat, nu se rezolvă problema locurilor de muncă nici măcar în zona exploatării! Şi un alt aspect ce nu trebuie omis, beneficiul statului român de pe urma exploatării de la Roşia Montană va fi unul infim, în timp ce pagubele, de orice natură, vor fi majore. 

Nu o spun doar eu, care pot fi suspectat de o doză de subiectivism de natură politică, sau protestatarii din stradă, din Bucureşti şi din alte localităţi mari din ţară, ci o afirmă personalităţi care nu pot fi suspectate că ar reprezenta vreun interes personal sau de grup, o afirmă personalităţi cu o pregătire complexă, care nu poate fi pusă la îndoială. Şi nu o afirmă de azi, de ieri, ci de mai bine de 10 ani. 

În 2003, preşedintele Academiei Române, domnul Ionel Haiduc, a publicat un studiu întitulat "Proiectul Roşia Montană între riscuri şi beneficii". Este vorba de o analiză pertinentă şi de o viziune clară a ceea ce urma să însemne proiectul Roşia Montană. 

"Pentru firma RMGC: În calitatea de acţionar majoritar, după numărul de acţiuni, firma RMGC va obţine 80% din profit. Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul şi argintul extras, practic, la preţul de cost. 

Pentru populaţia din zonă: Proiectul creează un număr de locuri de muncă într-o zonă deficitară: 200-550 (unele cu caracter sezonier) în faza de preconstrucţie (1996-2003), 2000 în faza de construcţie (2003-2005) şi 500 în faza operaţională (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindcă locurile de muncă sunt totuşi în număr mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage şi o populaţie venită din alte zone, fie în căutarea unui loc de muncă, fie ca urmare a nevoii de personal calificat şi specializat care nu este disponibil în zonă". 

Preşedintele Academiei Române a făcut şi un calcul - este adevărat, la nivelul unei redevenţe de 2%, cât era preconizată atunci, dar nici o eventuală redevenţă de 6% (dacă ea va fi acceptată de compania canadiană) nu schimbă prea mult datele problemei - în privinţa beneficiilor ce ar putea fi înregistrate de statul român şi a ajuns la următoarea concluzie: "daca beneficiile pentru firma RMGC sunt neîndoielnice, rezultă că beneficiile în favoarea statului român şi al comunităţii din zonă sunt minime, nesigure şi discutabile". 

După 10 ani de zile, in corpore, Academia Română şi-a exprimat din nou o poziţie oficială privind proiectul Roşia Montană. În documentul care se află pe site-ul prestigioasei instituţii sunt inserate "21 de argumente" prin care "Academia Română şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană, dorind să prevină o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului şi vestigiilor arheologice din zonă şi să semnaleze consecinţele riscante pentru statul român".

Mă limitez să prezint doar 4 din cele 21 de argumente ale Academiei Române:

• Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17-20 ani nu este în interesul naţional (prevedere constituţională), nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor.
• Nu există garanţia că, la terminarea lucrărilor şi închiderea exploatării, firma investitoare va putea asigura costurile de refacere a mediului, de monitorizare şi de operare în zona calamitată.
• Se constată lipsuri mari în legătură cu documentele cerute proiectului RMGC. Lipsesc numeroase rapoarte şi studii legate de analiza cost-beneficiu făcută pe baza documentelor UE.
• Proiectul încalcă o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei europene, semnalate anterior. Ţările vecine şi-au exprimat îngrijorarea şi dezacordul cu aceasta exploatare, care ar putea periclita, în viziunea lor, participarea României la unul dintre programele majore ale Europei 2020, "Dunăre-Deltă-Marea Neagră".

Poziţia Academiei Române a fost făcută publică în luna iunie 2013, când subiectul nu se afla în stare de relansare pe agenda Guvernului. Deci nimeni nu poate suspecta pe respectabilii academicieni din România că ar fi fost influenţaţi de ceva sau cineva. Mai mult, este vorba de o reiterare a poziţiei instituţiei din ultimii 10 ani, o poziţie constantă, indiferent de cine s-a aflat la guvernare în România. 

Consider că este imperios necesar să ascultăm de vocea acestui arbitru corect şi imparţial care este Academia Română şi să renunţăm la un proiect nesigur şi păgubos pentru România.

Sursa: http://www.cdep.ro/

Acelaşi scenariu

"Nimic nou sub soare", vorba Ecclesiastului. Dacă scandalurile care se succed în ultimul timp nu vă reamintesc nimic, atunci ar fi bine să vă luaţi porţia de lecitină. Ajută la memorie. Ceea ce s-a petrecut în ultimele zile - circăraia din Parlament, cu legifarea în stil stahanovist - mie în schimb mi-a readus aminte de bunele năravuri din urmă cu nu prea mult timp (adică din vremea în care Băsescu nu era coabitac, iar actualii coabitaci făceau pe opozanţii). În vremea aceea, de câte ori plesnea în public o afacere care atenta la imagine primului om al ţării, imediat se lansa în public - cu mare tamtam - un scandal şi mai mare care viza personaje din spectrul opus. Urma apoi contra-reacţia şi tot aşa, într-un soi de leapşa de infantilism politic.

Ori, la momentul actual se iviseră cel puţin două scandaluri care loveau în plin pactul coabităcesc şi deranja enorm membri acestei coaliţii anti-româneşti pontaco-antonesciano-băsiste. În primul rând, dezvăluirea modului în care Băsescu a devenit "moşier", cu un fleac de aproape 300 de hectare dobândite printr-un credit obţinut în stil mafiot, a produs panică atât în rândul partizanilor săi băsişti, dar şi în rândul partenerilor de cotcobităceală cărora le-ar fi surâs existenţa unui precedent ce ar fi dus la apariţia altor 600 şi mai bine de "moşieri instant". S-a inventat în grabă o "comisie parlamentară" cu perspective făsăite de rezolvare a cazului. Ce ar fi putut să rezolve? Ar fi intrat în aria de competenţe a Justiţiei. Iar soluţia SUSPENDĂRII deranja... coabitarea! Deci, mai bine o ţeapă.

În al doilea rând, scandalul care priveşte înstrăinarea resurselor subsolului, atât prin declanşatorul mâniei populare ("legea RMGC"), cât şi prin tulburările de la Pungeşti. Ori revolta din Moldova a dus la impunerea pe plan local a unei adevărate stări de urgenţă! Corelaţi acestea cu acţiunile de poliţie politică întreprinse împotriva opozanţilor din alianţa naţionalisto-ecologistă ce se încheagă. Într-un stat membru al Uniunii Europene! Nu că ar fi RÂS ŞI CURCILE (aceasta este vorba populară, domnule Zgonea) când ar fi auzit că babele de la Pungeşti sunt puse în acelaşi rang cu militanţii skinheads sau anarhişti din Occident (şi despre care nici nu veţi auzi vreodată că "li s-a întocmit dosar penal"), dar s-ar fi pus un mare semn de întrebare asupra viabilităţii includerii noastre în continuare în UE.

Deci, ca să se abată atenţia atât opiniei publice din România (cel mai uşor, pentru că suferă de amnezie cronică), cât şi aceleia internaţionale, s-a venit cu declaraţiile penibilului Barbu "Cianură" de la Cultură, cu tămbălăul (bine regizat!) de la Parlament şi cu sforâitoarele declaraţii de la Cotroceni. Diversiunea a reuşit, se pare. Realizează cineva acuma că, iată!, pe timpul lui Băsescu şi al lui Ponta românilor dintr-o localitate pierdută din Moldova vieţuiesc sub asediul impus de declararea unei "zone de protecţie speciale"?

Regimul terorii naţionale

Cică trăim în democraţie dar, conform spuselor unui specimen de gorilă înveşmântată în albastru, comuna vasluiană Pungeşti a fost declarată "ZONĂ SPECIALĂ DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ" (maiorul Ţăranu - potrivit nume! - de la forţele de ocrotire a infractorilor antinaţionali). Şi totul este făcut, evident, pentru bunăstraea dumneavoastră, dragi cetăţeni, ca să trăiţi în linişte şi pace. Pentru toate crimele au ăştia acelaşi pretext: din "umanism", "mizericordie", "pentru pace şi frăţietate".

Apropo, ştiaţi că în acest timp (adică mai acu' vreo săptămână) au fost puşi pe liber - "pensionaţi"! - jumătate din generalii armatei române? Evident, tot din motive "umanitare" şi de "creştere a profesionalismului". Numai la maimuţele astea numite "jandarmi" nu auzi de "pensionări" şi "disponibilizări". Şi sunt foarte curajoşi că d-aia îi laudă toată "colonimea" din presă.

Vă mai amintiţi de mineriade? De TOATE mineriadele? Da, ei sunt! Aceiaşi băieţi reşapaţi la ordinul ministrului Doru Viorel ursu - alt kaghebist - în "forţe de menţinere a ordinii". Au menţinut "ordinea" în iunie 1990, în septembrie 1991, în iarna lui 1999, au menţinut ordinea - băgând site-ul de cultură în dubă - în urmă cu mai bine de un an şi jumătate. Şi iată-i şi acum pe bravii cimpanzei sărind cu pumnii şi picioarele sa apere "ordinea".

"Ordinea" hoţilor şi trădătorilor de ţară, că ăsta-i jurământul lor.

PS: pretextul legal, ca să nu vă miraţi, îl au de pe timpul lui "Cap de Ţap" preşedinte, dar şi atunci era nevoie de o augustă semnătură. Astăzi cine o fi semnat-o?

Gangsterul Mihai Sturzu suge din toate părţile

Mai ţineţi minte ce scriam la sfârşitul lunii octombrie? Ca mai-marele juniorilor pontaci, Mişulică Sturzu, şi-a tras emisiune pe banii TVR-ului. Uitaţi aici, articolul dacă l-aţi uitat. Mă întrebam atunci CÂŢI BANI încasează dom' parlamentar. Iată că între timp s-a spart bubă şi aflăm, dintr-un material Mediafax, şi suma cu care se procopseşte juniorul.

Duşmanii politici zic că 140.000 de euro revin pentru realizarea emisiunii, 10.000 pe ediţie. Adică 14 săptămâni este preconizată şuşaneaua? Foarte posibil dacă ţinem cont că în România sezoanele de televiziune nu ţin 22-23 de săptămâni (toamna, din septembrie până în Crăciun, un prim calup; iarna-primăvara, din săptămâna imediat următoare Bobotezei până la sfârşitul lui mai, începutul lui iunie). Nu, la noi se consideră a fi un sezon (şi se remunerează ca atare) o perioadă de vreo două luni din toamnă şi alte două din primăvară. Că-i obositor!

Dar să revenim la problemă. Ei, dar cum îl dă de gol propria guriţă pe Mihai Sturzu, conform dictonului "gura bate curul"? Păi el însuşi afirmă că per ediţie difuzată echipa încasează 2.600 de euro. Aşa, dintr-un foc!

Redau exact ceea ce consemnează materialul Mediafax: "Mă duc (din când în când) la emisiune şi mai cânt cu ei sau mai stau de vorbă cu un invitat tocmai pentru ca presa tabloidă să nu scrie că trupa Hi-Q s-a destrămat. Sunt alături de colegii mei din loialitate faţă de ei şi din respect pentru fanii trupei Hi-Q (...) Neavând contract cu TVR-ul, habar nu aveam despre ce sumă e vorba şi m-am mirat şi eu când am văzut 140.000 de euro. L-am întrebat pe Florin câţi bani primesc pentru emisune. Fiţi atenţi: Dana şi Florin (prezentatori), trei muzicieni instrumentişti (bandul emisiunii), un sunetist şi doi tehnicieni plus echipamentul de sonorizare = 2.600 euro/editie. În total, opt oameni", susţine deputatul PSD într-o postare pe Facebook.

vedeţi cum încearcă să o întoarcă cu fofârlica? Mişulică o fi crezut că ne-a dat gata cu acest hocus-pocus cu cifrele dar se înşeală. Pentru că logic este ca BUGETUL TVR să prevadă cheltuirea a 10.000 euro pe ediţie, din care partea măreţelor personalităţi să fie acei 2.600 euro. Un mizilic, acolo. dar înmulţit cu 14 săptămâni de difuzare ajungem la alt mizilic de 36.400 euro

Trai neneacă, pe banii babachii!

Lucian Avramescu: Mandria de a deveni epicentru de cutremur!

Citesc, plăcut emoţionat, ştirea colegei mele Roxana Dobre că azi noapte, la doi paşi de Sângeru, la un lat de palmă de satul meu, s-a produs un cutremur. Nu mă ştiam zonă seismică şi nici nu‑mi bănuiam bătătura capabilă să devină epicentru de zgâlţâit pământul. Gata, am intrat în rândul lumii, niţică Japonie, un pic de Vrance şi pe mejdinele satului meu. Hai, hai, nu te da mare, zice un cârcotaş, că miezul scuturării de 3,2 grade Richter e mai aproape de Ploieşti decât de Sângeru tău! Lăsaţi-mi bucuria întreagă! Ca într-un roman al lui Zaharia Stancu în care tot mureau copii de tuberculoză şi, în sărăcia şi foametea de atunci, ăilalţi ţânci pândeau fericitul moment în care se făcea pomană. Darie, cred, nu e chemat la pomană de vecinul lui căruia îi murise fratele. Lasă, zice el, cu lacrimi în ochi, ăsta mic gălbejit, frate-meu, n-o mai duce mult, la primăvară moare şi nu te chem nici eu. Ce-mi veni cu evocarea asta? Uite aşa, ca-n legăturile indirecte ale dialecticii lui Hegel.

S-a cutremurat, deci, şi în Prahova. Până acum importam cutremure din Vrancea. Dacă nu te sculai noaptea cu cutremurul în cap, te trezeai dimineaţa cu el la radioul din perete, trâmbiţat cu repetiţie. În copilăria mea nu se inventase televizorul. Cel puţin în satul meu, unde citeam la lampa cu gaz, iar ştirile veneau din radioul cu galene şi cu baterii înfipte în burta unei cutii de lemn. Uite, au trecut deceniile, iar eu rămâneam (rămâneam e un fel de a zice!) fără un cutremur pornit din subsolul meu. Şi ce subsol are Prahova! Au cotrobăit prin el nemţii, apoi ruşii, juma de război s-a făcut cu petrol de aici, iar înainte de război era şi o rafinărie Româno-Americană. Toţi au umblat, cu şi fără mănuşi, făcând o ginecologie curioasă prin dedesubturile Prahovei până au stricat-o şi au găurit-o de tot. Acum sug de dedesubt austriecii de la OMV ce-a mai rămas. Am şi eu două sonde pe terenul meu, adică au ei, care încă mai suflă gaze din subsol. Să fi plecat cutremurul de la sondele lor care ar fi trebuit să fie ale mele? Nu. Exclus. Specialiştii lui Ponta au spus clar că la Galaţi cutremurele alea multe şi dese sunt de la natură şi nu de la om. Unul singur a spus altfel, că nu-i exclus să fie o legătură între umblatul omului pe sub pământ, cu sapa de foraj şi injecţia de lichide chimice, şi cutremure, mai ales că mişcările tectonice pleacă fix de pe la acea adâncime. Nefericită declaraţie, pe fondul implementării progresului în România prin cianurile de la Roşia Montana şi fracturarea hidraulică pentru gazele de şist. Specialistul a fost dat afară ca duşman al poporului! Sper să-i închidă în curând, ca spioni şi duşmani ai naţiei şi pe cei din Piaţa Universităţii. Dimpreună cu ei, fireşte, şi pe mine, ca simpatizant al lor şi pe ăilalţi, milioane, care, în prostia lor primitivă cred că e mai important să ai apă limpede în fântână şi aur în munţi decât lacuri cu peşti adaptaţi la cianuri şi praful de pe tobă în vistierie.

Ura, după decenii de aşteptare, Prahova mea a produs un cutremur. Să fie primit!

Lucian AVRAMESCU

Sursa: Ziarul de Prahova
Nota lui Donkeypapuas: sublinierea îmi aparţine.

Peşcheş de la TVR pentru Mihai Sturzu

Un promo găsit pe site-ul lui Adelin Petrişor mi-a atras atenţia. În el se face reclamă unei noi emisiuni a Televiziunii Române, "În Ţara Minunilor", şi, dacă ne uităm mai apoi pe explicaţiile care însoţesc pe Youtube clipul respectiv aflăm că: "Emisiunea „În Ţara Minunilor" este locul în care gazdele Dana Nălbaru şi Florin Grozea, alături de prietenul lor Mihai Sturzu, au ca invitaţi oameni care transformă ideile bune în realizări surprinzătoare, exemple pentru noi toţi."

Maihai Sturzu? Nu este acel Mihai Surzu proaspăt cocoţat în frunte organizaţiei de tineret a PSD? Nu este cel ajuns de un an de zile parlamentar pe listele USL? Da, este acelaşi personaj care face parte şi din trupa Hi-Q. Şi pe care-l vedem acum cu emisiune proprie, mascată sub faţada trupei Hi-Q, pe postul naţional de televiziune.

Iar lucrul acesta nu înseamnă că avem de-a face cu un conflict de interese, domnul PARLAMENTAR Sturzu primind bani PUBLICI de la TVR pentru o emisiune realizată din taxele românilor? Pentru că se primesc bani. Dar câţi?

Nimeni nu-i îngrădeşte pasiunile domnului Mihai Sturzu pentru muzică. Condiţia este că dacă pasiunea este prea mare, trebuie să lase viaţa politică de-o parte. Asta dacă vrea să se vadă cu tot preţul pe sticla televiziunii PUBLICE. Dacă nu vrea să renunţe la viaţa de belfer parlamentar (şi de "expert" în minerit, dacă vă mai amintiţi ce am scris în urmă cu ceva săptămâni) atunci să aibe onestitatea de a nu avea emisiuni proprii la TVR. Altminteri, pute a peşcheş politic.

Alo, ANI, se aude?

Sorin Roşca Stănescu despre proiectul lui Ponta privind RMGC: "E de domeniul teatrului absurd!"

Cine cu cine dughineşte şi ruseşte gavareşte?

DE câteva zile presa cianurată aruncă tot felul de acuze împotriva protestatarilor care se opun exploatării prin fracturare. Aflăm din spusele respectivilor că ţăranii de la Pungeşti ar fi plătiţi de ruşi, iar preoţimea aflată în fruntea lor ar face, la ordinele ierarhiei bisericeşti "conservatoare" (iarăşi placa despre existenţa în BOR a unei direcţii conservatoare şi a alteia ecumeniste), o politică dughinistă. Vechiul FSN ar fi mândru de asemenea urmaşi într-ale minciunii propagandiste. Dar să revenim.

Ceea ce uită să spună respectivii este că nu cu mult timp în urmă, între 14 şi 16 septembrie, Alexandr Dughin chiar s-a aflat în România. Şi să vezi chestie! Cu cine credeţi că s-a întâlnit şi a avut discuţii fructuoase? Nu, nu a avut nici cu ţăranii de la Pungeşti, nici cu prototpopul Laiu, nici cu PS Teofan şi nici cu monahii de la "Petru Vodă". Ci chiar cu una bucată componentă a... USL. Sau gravitând în jururl USL şi supunându-se în consecinţă acordului coabităcesc dintre Băsescu şi Ponta dictat de SUE şi SUA.

S-a întâlnit cu Mircea Dogaru şi un grup de reprezentanţi ai Sindicatelor Cadrelor Militare Disponibilizate, după cum spune însuşi domnul Dogaru pe blogul său. Redau pe larg mai jos extrase din această postare a domnului Mircea Dogaru dar nu înainte de a reevalua situaţia: deci, propagandişii cotcobităcirii Băsescu-Ponta îi acuză pe toţi cei ce se opun politicilor de înrobire a naţiunii române de toate relele posibile, în frunte cu acuza supremă, "sunt plăţi de ruşi", în vreme ce înşişi colaboratori principali ai USL se arată deschişi consepţiilor ideologului putinist Alexandr Dughin! Remarcabilă perversitate!

sursa: http://dogaru-mircea.blogspot.ro/2013/09/dialog-scmd-aleksandr-dughin.html

Venit de la Munchen, in drum spre Moskova, Aleksandr Dughin s-a oprit la Bucuresti in perioada 14 – 16 septembrie a.c. pentru a vedea semnalul editiei romanesti a principalei sale lucrari: “Bazele geopoliticii si viitorul geopolitic al Rusiei” aparut la editura Eurasiatica.ro in prezentarea profesorului Ilie Badescu si pentru a vizita Manastirea Snagov cu presupusul mormant al lui Vlad Tepes.[...]

Manifestandu-si dorinta de a avea o intrevedere pe probleme de istorie, geopolitica si geoistorie cu presedintele SCMD, Aleksandr Dughin a fost insotit, la vizitarea Manastirii Snagov si a avut ulterior o discutie de 3 ore cu un grup de reprezentanti ai SCMD, format din: Presedintele SCMD, consilierul pe probleme de relatii externe (cetatean american), vicepresendintele pe  probleme media si seful Departamentului Relatii. Cu aceasta ocazie au fost abordate urmatoarele aspecte:

• Ofensiva globalismului impotriva statelor nationale, vizand destructurarea celor care au mai mult de 10.000.000 de locuitori, inclusiv SUA, Rusia si Romania;
• Ofensiva, fara precedent, impotriva structurilor militare ale statelor nationale, capabile prin definitie, sa opuna rezistenta, ofensiva esuata in perioada 1998 – 2008 in Canada, SUA, Germania, Franta, Lituania, etc., dar care este pe cale de a reusi, declansata fiind in 2009, in Romania. Aceasta vizeaza  reducerea la nivel de simbol a fortelor militare si de ordine publica, distrugerea completa a rezervei si transformarea statului in victima sigura. Odata reusit, experimentul romanesc se va generaliza, dovada tentativa de implementare a legilor Boc– Basescu, in ianuarie 2011 in Ungaria, dupa ce presedintele Romaniei anuntase, in decembrie 2010, ca “militarii romani au inteles necesitatea sacrificiului”. Atunci, sindicatele militare au scos pe strazi in Ungaria cadrele active din armata si politie, in timp ce in Romania a organizat manifestatii in toata tara, pentru a demonstra ca lupta continua, SCMD, ca sindicat al rezervistilor din intregul Sistem National de Aparare.
• Necesitatea punerii de acord, in cadrul unei Internationale a militarilor din toate statele europene si America de Nord, a militarilor din toate structurile, pentru a se impotrivi pierderii statutului lor, masurilor represive care vizeaza aceasta categorie socio-profesionala si, mai ales, agresiunii declansate prin guverne si presedinti marioneta, impotriva statelor si natiunilor lor. Cu acest prilej, presedintele SCMD a explicat indemnul lansat in ianuarie 2011 catre omologii din Occident – “Militari din toate tarile, uniti-va!”
• Sprijinul pe aceasta directie are, in primul rand, in vedere filialele existente sau in curs de constituire ale SCMD la est de Prut, formate din rezervisti care au si cetatenie romana si care vor respecta pe teritoriul Romaniei legile romanesti, iar pe teritoriul statelor in care traiesc, legislatia similara a acestora.
• Ridicarea nivelului de cunoastere si de rezistenta a populatiei prin cultura, in acest sens urmand a se organiza, cu participarea media, ample simpozioane, colocvii, etc. in toate capitalele europene si peste ocean.

Ca si in cazul discutiilor purtate la inceputul acestui an cu reprezentantii FMI si cu raportorul Departamentului de Stat SUA pentru Romania si Moldova, reprezentantii SCMD au expus, pe larg, datele razboiului de imagine si de distrugere efectiva declansat in 2009 de regim impotriva rezervistilor, obiectivele si modalitatile de contracarare adoptate de sindicat in justitie, in strada, in media si in relatia cu partidele politice.

Honor et Patria! Vae Victis!

Presedintele SCMD

Col.(r) dr. Mircea Dogaru

Sursa: http://dogaru-mircea.blogspot.ro/2013/09/dialog-scmd-aleksandr-dughin.html

România se inflamează! E timpul ca gangsterii din fruntea ţării să se oprească ACUM, cât nu e prea târziu!

VASLUI
La Pungeşti, în Vaslui, sătenii se împotrivesc de trei zile încercărilor Chevron de a începe explorările criminale. Ţăranii îi au în frunte pe preoţi, Chevronul - Poliţia şi Jandarmeria zise "româneşti". Poliţia împiedică accesul mijloacelor de transport care aduc oameni solidari cu revoltaţii.

Puteţi vedea transmisie LIVE accesând linkul de mai jos:

http://www.ustream.tv/channel/tv-pungesti

BUCUREŞI şi GALAŢI
Directorul Institutului Geologic a fost demis.Reamintim că aceast instituţie ştiinţifică s-a declarat deschis împotriva proiectului mafiot RMGC. De asemeni, tot acest Institut a infirmat minciunile pe care Guvernul - prin subordonaţi ai săi - însearcă să le difuzeze cu privire la cauzele cutremurelor de la Galaţi.
http://www.realitatea.net

ALBA şi BUCUREŞTI
Pentru duminică, 20 Octombrie, este anunţat un mare miting al MOŢILOR la Câmpeni, de asemeni împotriva fraudei anti-româneşti numite RMGC. De asemeni, la Bucureşti manifestaţia se va relua. În plus, va fi şi un marş pentru UNIREA Moldovei răsăritene ACUM.

Îi apucă Crăciunul pe Ponta şi Băsescu, aceşti trădători de neam şi ţară?

Eugenia Vodă acuză! Scrisoare deschisă către CNA.

Text şi imagine preluate de pe AMPress.

„Am citit că pe marginea subiectului Rosia Montană s-au strîns la CNA, în ultimele luni, în jur de 2000 (două mii!) de „sesizări, plîngeri, reclamaţii”. Şi totuşi, incredibil, acest subiect major, de interes naţional, nu a încăput pînă acum pe ordinea de zi a nici unei şedinţe a dumneavoastră. Prin prezenta scrisoare deschisă – pe care o puteţi înregistra şi ca pe o „plîngere deschisă” – solicit membrilor CNA stoparea imediată şi totală a reclamelor legate de Roşia Montană, care au invadat audiovizualul românesc.


Aceste reclame contravin dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului. Pînă şi la reclamele unor medicamente care se eliberează fără reţetă, privitorul e avertizat obligatoriu: „Citiţi cu atenţie prospectul”. Pe cînd la reclamele aşa-zisului „minerit modern”, nu! El e „BUN PENTRU ROMÂNIA”, se repetă în diverse feluri, pe mai toate canalele, în neştire, însoţit de somaţia „Spune Da mineritului!”, ca într-un fel de referendum privat, al unui stat în stat! Iar pe internet, de mii de ori, pe orice ai da click, orice ai căuta – un film, un autor, un bilet de avion, o reţetă de bucătărie, orice -, ţi se înfige în ochi, zbang!, „Spune Da mineritului!”… Într-un fel, e de înţeles: pe seceta asta, nici banii RMGC nu au miros. Şi totuşi, cînd e vorba de un subiect care a răvăşit România, şi care e încă în dezbatere naţională, nu credeţi că aţi putea găsi modalitatea legală de a stopa tot acest veritabil dezmăţ publicitar, generator de confuzie? Am văzut, în arhiva CNA-ului, că în 2009, după multiple tergiversări, a fost interzisă o campanie publicitară RMGC, pe aceeaşi temă, pentru că vehicula sume inexacte (cu care ni se povestea, în reclame, cîte şi mai cîte am fi putut noi face!). Vi se pare că enunţul „bun pentru România” e mai puţin inexact decît o simplă cifră? Vi se pare că, de la acea campanie care – o spunea atunci o voce a CNA-ului – „dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri”, s-a schimbat ceva? Aceste noi reclame contravin Codului de practică în publicitate ( art 1.3, potrivit căruia „comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare”; sau art. 5.1, potrivit căruia „anunţatorul trebuie să fie în măsură să probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmaţiilor folosite în comunicare”). Toată această campanie încalcă şi art.114 din Decizia nr 187 privind Codul de reglemetare a conţinutului audiovizual (nu mai invoc şi alte articole, pentru că, desigur, CNA-ul ar putea găsi rapid argumentaţia juridică pentru o hotărîre dreaptă, cu condiţia să vrea!). Şi, pentru credibilitatea instituţiei dumneavoastră în ochii opiniei publice, ar fi bine să vrea! Cred că CNA-ul ar trebui să merite să fie perceput nu ca o sumă de funcţionari care distribuie licenţe şi sancţiuni, mereu atenţi la recomandările celor care i-au recomandat acolo, şi cu atît mai puţin ca un spaţiu al unor sinecuri, ci ca un for intelectual, al unor conştiinţe independente, arse de dorul sănătăţii audiovizualului românesc…

Se ştie, un bun mercenar al publicităţii poate face credibil absolut orice mesaj; el poate să ne convingă şi de raportul dintre fericire şi soda caustică, şi de efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă; nu degeaba a avut atîta succes titlul: „Nu-i spuneţi mamei mele că lucrez în publicitate, ea crede că sunt pianist într-un bordel!”… „Bun pentru România”? De ce am crede nişte oameni de pe stradă, culeşi din toată ţara, cu oraşul scris pe ecran, care ne spun, implicit şi explicit, că proiectul „e bun”, şi nu am crede, în schimb, PROFESIONIŞTII acestei ţări (geologi, chimişti, economişti, arhitecţi) care ne spun – e drept că mult mai rar, şi nu în spaţiile publicitare – că NU e deloc bun?! Printre altele, toată această lungă poveste, „Roşia Montană”, e un exemplu de umilire publică a profesioniştilor, care nu au un cuvînt hotărîtor şi limede de spus, acoperiţi fiind de hărmălaia politicienilor şi de tradiţionalele cozi de topor.

În economie, ca şi în medicină, primul principiu care ar trebui să funcţioneze ar fi: în primul rînd să nu faci rău. Dacă românul neinformat ar citi „prospectul” s-ar îngrozi: cine ar mai lua un medicament dacă ar afla că, la capătul unui tratament paliativ, s-ar trezi, în proporţie de 100%, cu o uriaşă tumoră malignă pe faţă? Şi ce altceva decît o tumoră pe faţa României ar fi acel lac otrăvit uriaş, mai mare decît Monaco, rămas în Apuseni în urma exploatării? Cu siguranţă că nu poţi fi decît solidar cu minerii din Roşia Montană şi cu problema de fond: ei au dreptul la muncă şi dreptul la demnitate, la fel cum au – sau ar trebui să aibă – şi oamenii din Delta Dunării, şi din Bucovina, şi de oriunde din România. Dar aceşti „roşieni”, aflaţi în epicentrul unei situaţii conflictuale, sunt azi în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Dacă ar citi cu atenţie „prospectul”, şi dacă l-ar înţelege la dimensiunile lui de perspectivă, aceşti oameni ar respinge, ei înşişi, mutilarea ţării lor. „Ţara moţilor”, aşa se chema impresionantul documentar despre Apuseni, al lui Paul Călinescu, premiat, în 1939, la Veneţia… Dacă vrei să salvezi ce e frumos în ţara ta, nu înseamnă că eşti păşunist, nu înseamnă că eşti eco-anarhist, nu înseamnă că vrei să vezi Apusenii plini de „Fefelegi” şi de ciobani Ghiţă care caută o reţea de socializare în pustie, nu înseamnă nici că vrei să reduci România la o „grădină botanică” (deşi, la rigoare, e de preferat să fii sărac într-o grădină botanică, decît sărac într-un mediu toxic)! Nu înseamnă că nu ţi-ai dori o ţară civilizată, cu industrii puternice, nu înseamnă că nu întorci capul de cîte ori treci, de pildă, prin Drumul Taberei, pe lîngă un maidan de pe care tot nişte „investitori” au ras Tricodava, cîndva o fabrică faimoasă, sau că nu ţi se strînge inima cînd vezi, la televizor, dinamitarea unui furnal de uzină părăsită… Pentru că toate au însemnat oameni, ani, viaţă, sacrificii, pe altarul unei false industrializări; toate sunt ca un spectru al Eşecului, care nu ne dă pace…

Să compari Roşia Montană, acest proiect industrial faraonic, care riscă să ne urîţească şi să ne îmbolnăvească Transilvania, cu succesul autohton al unei celebre uzine de automobile, e aberant! Să spui că un refuz al acestei investiţii e un semnal negativ pentru investitori, e la fel de aberant. Investitorii nu sunt nişte sperioase domnişoare de pension; Dumnezeul lor e unul singur: Profitul. Faptul că România refuză să-şi desfigureze o zonă istorică, cu cea mai veche atestare documentară, faptul că refuză să înlocuiască un paradis natural cu acea baltă cianurată mai mare decît Monaco, nu ar pune pe nimeni pe fugă, dimpotrivă! Ceea ce contează mai mult, pentru investitori, e să fim o ţară corectă, fără şpagă, fără loc fruntaş în topul comisioanelor ilicite, şi cu o legislaţie coerentă. Iar uneori, pentru „imaginea României”, e mult mai important un rest de demnitate, decît gramele de aur pe cap de locuitor!

Am auzit şi văzut, la televizor, reprezentanţi RMGC, ca nişte mutanţi ai patriotismului, cu figuri inocente şi cu un discurs obsesiv, gen „bun pentru România”; dar cînd vine vorba de slalomul printre ilegalităţi, cu care a început ceea ce s-ar putea chema „lungul drum al Roşiei către moarte”, „şeful” îl ia în braţe pe „eu sunt mic nu ştiu nimic”, eu sunt „nou”, eu sunt venit „după”!

Un impact economic minor şi tranzitoriu nu justifică, în nici un fel, desfigurarea feţei României, cu grave consecinţe asupra „subconştientului nostru colectiv”. Pentru că una e să ştii că ai o ţară cu frumoşii Apuseni care ascund o comoară, la care poate vei ajunge o dată (va veni şi timpul să o accesăm, dar nu aşa şi nu acum, ci mai inteligent, mai sofisticat, mai puţin invaziv şi mai profitabil pentru economia naţională), şi alta e să ştii că avem acolo, vorba lui Daneliuc, într-un interviu, O BALTĂ! Doar că, spre deosebire de Daneliuc, şi în ciuda tuturor aparenţelor, eu nu cred că „preocuparea principală a românului e grătarul cu mici”! Şi cred că toţi aceşti politicieni, parcă ieşiţi din mantaua unui Ed Wood al marilor dezastre, se joacă, de fapt, cu focul; din inconştienţă sau respectînd savante strategii de manipulare a mulţimii, ei subestimează ceea ce se cheamă iubirea pentru Transilvania!

Pentru că una e să desfăşori un asemenea şantier în deşertul australian, sau lîngă Polul Nord, sau în fundul Africii, şi cu totul altceva e să-l trînteşti în inima istorică a unei ţări, cu consecinţe dezastruoase pentru întreaga zonă. Am făcut ocolul lumii, dar nicăieri n-am văzut să se laude cineva cu vreun lac cianurat, nici cu gropi de gunoi performante! (pentru asta ar fi trebuit să fac excursia organizată pentru anumiţi ziarişti, de RMGC, în Noua Zeelandă!). Oricît de modernă sau de cochetă ar fi o exploatare industrială, rezultatul e unul singur: urît! Îşi poate imagina, cineva, un asemenea proiect industrial devastator, pe valea Loirei, sau în Toscana? „Apusenii sunt mai frumoşi decît Toscana”, am citit într-un articol al unui turist britanic, şocat că o exploatare industrială vrea să-i distrugă (dacă n-o fi fost un agent sorosian, plătit gras ca să ne împedice să prosperăm)! Am văzut şi că există avocaţi ai diavolului, care se dau de ceasul morţii, cum o să plătim noi sume uriaşe RMGC-ului! Nici o instanţă de pe glob nu ar putea acuza o ţară pentru că îşi apără identitatea şi avuţia naţională. Dimpotrivă, populaţia României ar putea cere daune morale, pentru că a fost dezinformată şi tocată publicitar agresiv, în tot acest timp! Posibilelor „presiuni politice transoceanice”, în favoarea acestui proiect economic de proporţii monstruoase, dar deosebit de interesant pentru conturile unora, li s-ar putea răspunde, „Vade retro!”, în afaceri se mai şi pierde! Ar putea fi invocat şi scandalul recent, pornit de la Washington, dar cu ecouri în întreaga Americă, percutat şi la Casa Albă, legat de o serie de morminte de eroi, găsite în neregulă, în Cimitirul Arlington! Or, proiectul RMGC ne dărîmă biserici şi ne distruge cimitire, lăsînd în urmă un Lac Mort mai mare şi decît Central Park! (Vorba unui umorist, ne-eco-anarhist, „Munţii noştri aur poartă, să nu-i facem Mare Moartă!”)… Apropo, Central Park e vizitat, anual, de 25 de milioane de turişti. Cîţi turişti ar mai fi amatori să viziteze Apusenii, cu o zonă toxică, secătuită, şi cu un Lac Mort băltind ameninţător, apărat, ni se spune, de „cel mai sigur baraj din lume”, care „zice mamă, zice tată, zice ţară adorată”? Am mai auzit şi varianta vitează că, în cazul exploatării, statul nostru va controla atent tot ce se va găsi acolo… In orice afacere, patronul, cel care dă banii, e cel care deţine controlul, restul e pură fantezie; e greu de imaginat cum un stat care n-a reuşit să controleze nici măcar legalitatea unor contracte, va reuşi să controleze compoziţia fină a unor minereuri. Am mai auzit şi varianta că „aurul va rămîne acasă”: deci le asigurăm investitorilor şi vînzarea mărfii, iar noi ne cumpărăm propriul aur – asta da afacere! Am mai auzit şi asigurări politicianiste că proiectul actual e unul nou, care nu seamănă cu cel vechi, şi am auzit mai ales că „vom renegocia”! Domnilor şi doamnelor, nu mai negociaţi şi renegociaţi degeaba! Inima României nu e negociabilă!

Intr-adevăr, trebuie să ai o inimă de plumb, şi un nume predestinat, PLUMB, ca să poţi vorbi, şi încă în calitate de „ministru al mediului”, e drept, cu o limbă de lemn, despre „maximizarea beneficiilor de mediu aduse de proiectul RMGC”!!! Principalul beneficiu fiind, desigur, acel imens iaz (nu iad?) de decantare, „reecologizat”, care va aduna tot gunoiul (gestiunea reziduurilor miniere, dacă preferaţi). Tot prin absurd: dacă acel gunoi nu e toxic, aşa cum ni se spune, atunci el ar putea fi deversat în Marea Neagră? Sau, tot prin absurd, dacă ar fi încărcat în sute de mii de containere, ar exista un loc de pe lumea asta care ar primi acel gunoi prietenos? Şi dacă da, cît ar costa ca să-l primească? Nu cumva ar fi mult mai mult decît firfiricii-mizilic cîştigaţi din toată afacerea?

Am dat clik pe „Auri sacra fames” (e de prisos să mai spun că şi aici a apărut, zbang!, „Spune DA mineritului”!), „blestemata foame de aur, la cîte ticăloşii nu i-ai împins tu pe oameni”, de la Vergiliu încoace… Stupefiant e că, de azi-mîine două decenii, această „corporaţie”, investind masiv în publicitate şi în teatrul de amatori local, miluind în dreapta şi-n stînga, avansează ca un tanc pus pe pilot automat, implacabil, centimetru cu centimetru, în ciuda întregii agitaţii şi a tuturor „plîngerilor” din jur! Cred că aşa au venit multe catastrofe în istorie. O temă care s-ar putea discuta ar fi adaptarea la actualitate a conceptului de „crimă împotriva umanităţii”… Natura înseamnă Viaţă, natura nu are glas ca să se apere singură, natura are, şi în secolul nostru, misterul şi imprevizibilul ei. Există situaţii în care natura a fost distrusă, dar în beneficiul oamenilor, pentru mii de ani. În cazul Rosia Montană e vorba de o agresiune violentă şi masivă, pe termen scurt, şi care ne lasă, pentru mii de ani, cu un lac cianurat, stresant pentru o întreagă populaţie civilă din zonă, care e pusă în pericol, în urma unor acte fie iniţiate, fie încurajate, fie doar tolerate de autorităţi…

Un mare scriitor, Camus, spunea: „Singura solidaritate umană indiscutabilă e solidaritatea în faţa morţii”. Ca o solidaritate în faţa morţii se explică faptul că protestele împotriva distrugerii Apusenilor au reunit români şi unguri, tineri şi bătrîni, hipsteri şi preoţi, de toate confesiunile, fotbalişti şi academicieni… Toţi nu pot decît să spere că votul din Parlament va fi unul deschis, la vedere, nominal; corect ar fi ca fiecare votant să-şi asume, în faţa naţiunii şi a istoriei, responsabilitatea opţiunii sale, ca să nu existe sentimentul difuz şi apăsător că „toată lumea e de vină”. Am auzit şi varianta că „dacă votul e politic, proiectul nu va trece”. Cred că e exact invers.

Oricum, în momentul votului, fiecare parlamentar să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă, în viitor, ar fi obligat de viaţă (sau pe viaţă) să-şi ducă zilele în localitatea numită Piatra Albă (creaţie RMGC), pe malul Lacului-Mort-mai-mare-decît Monaco, şi să respire praful ridicat de vînt de pe întinderile de piatră golaşă… Şi totul, străjuit de o pancartă, pe care să fie scris, negru pe alb, sau gri pe gri: „AICI A FOST AURUL DUMNEAVOASTRĂ! NOROC BUN!”

…Iată de ce, aşadar, solicit CNA-ului să stopeze orice publicitate comercială pe marginea acestui subiect dureros. Sau să impună mesajul corect, cum ar fi: Spune Da locurilor de muncă la Roşia Montană, dar spune NU unui lac otrăvit mai mare decît Monaco! Spune Da mineritului modern în Apuseni, dar spune NU unui proiect industrial de suprafaţă, cu efect distrugător!…

Cu tristeţe şi cu speranţă,

Eugenia Vodă”

Determinare! Pe 6 octombrie a fost colindat şi celălalt mincinos, de la Cotroceni.

Spre furia băsisto-pontacilor, na că pe 6 Octombrie manifestanţii şi-au făcut drum şi pe la 3Coceni ca să-i ureze de bine prezidentului. Au încercat postacii pontaco-băsişti să schimbe traseul marşului dar nu au reuşit. Cu toate falsele lor conflicte şi scandaluri inventate. Nu ştiu câţi au pornit din Militari, de pe strada Roşia Montana, dar pe la AFI Palace au ajuns vreo patru, cinci mii. Iar la Cotroceni pe undeva la opt mii de manifestanţi. Surpriza am avut-o însă la Universitate, punctul final al marşului, unde am fost pe la 25 spre 30.000 de apărători ai României. Mulţimeaajunsă deja se întindea până spre hotelul Intercontinental, ocupa rondul de la întretăierea bulevardelor, iar şuvoiul continua să vină, capătul aflându-se aproape de librăria Mihai Eminescu. Imaginile video, chiar de proastă cailtate (înregistrate cu aparatul meu foto mai bătrânel) ilustrează ceea ce am afirmat.