Se afișează postările cu eticheta Ucraina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ucraina. Afișați toate postările

duminică, 20 februarie 2022

Scurt pe doi despre ce urmează în Ucraina

Scurt pe doi:
- Rusia a masat forțe deosebit de puternice lângă frontiera ucraineană. Nu știu dacă au forța necesară de a cuceri o țară cu zeci de milioane de locuitori, dar pot ANEXA încă niște bucăți. Exact ca în urmă cu 8 ani.
- Forțele separatiste ale republicilor separatiste cu denumiri alese din mitologia bolșevică ("republici populare") au trecut la evacuarea populației civile din zona controlată de ei. Evacuarea precede, de obicei, operațiunilor militare. Semn că se pregătesc a primi forțele ruse care să le anexeze. Așa cum a fost anexată Crimeea în urmă cu 8 ani.
- Olimpiada de iarnă se sfârșește mâine. Crimeea a fost anexată tot imediat după o olimpiadă de iarnă. Exact acum 8 ani.
- Spre diferență de acum 8 ani, când încercarea de a pune laba pe estul Ucrainei în vara lui 2014, operațiunile militare se vor desfășura chiar de acum în speranța de a cuceri cât mai mult din teritoriul Ucrainean.
- Tot spre diferență de situația de acum 8 ani, armata ucraineană este mult mai bine pregătită, are armament occidental și foarte probabil să fie alimentată în timp real cu informații militare venite de la vestici (americani și britanici).
PS: Franța și Germania joacă rolul idioților și se pare că nici nu realizează ridicolul în care se scufundă din ce în ce mai mult? De ce? Pentru că Ucraina a primit în 1994 la Budapesta angajamente pentru securitatea sa de la Rusia, Marea Britanie și SUA. Ceea ce a făcut Rusia (Putin) e mai grav decât încălcarea unei înțelegeri între gentlemani. Și-a ANTAGONIZAT partenerii de acord.

marți, 2 septembrie 2014

Războiul din Ucraina: "voluntari" şi "internaţionalişti"

Prin Românica noastră se cam poartă memoria de scurtă durată. Atât de scurtă încât nu mai vrea (aproape) nimeni să-şi mai amintească de trecut. Poate şi pentru faptul că mediile zise "româneşti" se fac preş în faţa cauzelor susţinute de "corectitudinea politică" la putere prin unele cercuri "progresiste" (sic!) din Vest. De exemplu, nu de mult comentariile la un articol de pe Mediafax postate cu un ton favorabil Spaniei naţionaliste şi lui Franco au fost pur şi simplu eliminate - un banal "Arriba Espana! Arriba Franco" din partea mea. Deranja foarte, probabil, şi or fi avut tentă "fascistă" (?!).


Dar de ce am adus vorbă de Spania şi conflictul desfăşurat acolo între 1936-1939? Pentru că lucrurile par a fi ciudat de asemănătoare în unele privinţe cu ceea ce se petrece în zilele noastre în ţara de la extrema cealaltă a Europei, în Ucraina. Ne lovim, de exemplu, de acţiunea URSS - prin trupele trimise ca "voluntari" în ţara iberică -  spre a construi acolo societatea comunistă; în Ucraina vedem cât se poate de clar că Rusia, moştenitoare declarată a URSS, şi-a trimis trupele, tot sub formă de voluntari, pentru a-i sprijini pe secesioniştii din - atenţie la termeni! - "Republicile POPULARE ale Luganskului şi ale Doneţkului", amândouă afişând simbolistică de extremă stângă. În retorica folosită se face mult caz de "pericolu faşist" ce îşi află cuibul la Kiev şi nu numai. Ca o paranteză, câţiva din cei cocoţaţi în frunte respectivelor entităţi din estul ucrainei afirmau acelaşi pericol "faşist" din partea României în vremea în care asasinau români în Transnistria.


Şi acum ajungem la un alt punct foarte asemănător: prezenţa unităţilor de adevăraţi voluntari veniţi cam din toate părţile spre a susţine o cauză ori alta. Unii, poate, pot fi încadraţi la categoria mercenari; alţii poate că sunt doar detaşaţi ca un sprijin neoficial din partea unor state. Dar grosul este constituit, totuşi, din material uman împărtăşind vederi IDEOLOGICE care îi stimulează să participe la un conflict străin patriilor lor. Practic, parcă vedem în faţă "brigăzile de internaţionalişti" care se confruntau cu diversele falange de naţionalişti la mijlocul anilor '30 ai secolului trecut.


Un material realizat de BBC credem că este edificator în această privinţă:. Remarcăm că, spre diferenţă de Mediafax, instituţia britanică de presă nu are parti-pris-uri ideologice.



Ukraine war pulls in foreign fighters

Spanish volunteer Rafa Munoz Perez practising with a rifle in Donetsk, 7 August Rafa Munoz Perez, a Spaniard serving with the rebels in Donetsk, wears a Spanish Republic wristband

 French, Spanish, Swedish or Serb, the foreigners fighting for both sides in east Ukraine's bloody conflict hail from across Europe and come with a bewildering array of agendas.

The non-mercenaries among them are motivated by causes which can stretch back to the wars in the former Yugoslavia - and even further still, to the Spanish Civil War of the 1930s.

Russia is the elephant in the room, dwarfing any other foreign nationality, although it is increasingly hard to disentangle Russians fighting as volunteers from regular soldiers allegedly deployed on covert missions.

Ukraine's pro-Russian rebels like to talk up their foreign volunteer fighters, presenting them as latter-day International Brigades fighting "fascism". Meanwhile there has been some debate in Kiev on the wisdom of creating a Ukrainian "Foreign Legion".

Here we look at some of the foreign fighters by country of origin, in a phenomenon which, in a small way, mirrors that of young Muslims from Britain and other parts of Europe travelling to the Middle East to fight in its wars.

line
 

Russia

It is no secret that Russian citizens have occupied senior posts among the rebels, the most famous of them being Igor "Strelkov" Girkin, who reportedly held the rank of reserve colonel in Russia's Federal Security Service as late as last year.

There is strong evidence that rank-and-file Russian fighters have entered east Ukraine to join the rebels, but whether they are volunteers making common cause with ethnic Russians in Luhansk and Donetsk, or mercenaries, is a grey area.

Rebel leader Alexander Zakharchenko has stated publicly that between 3.000 and 4,000 Russian "volunteers" have fought for the rebels since the start of the uprising in April.

"There are also many in the current Russian military that prefer to spend their leave among us, brothers who are fighting for their freedom, rather than on a beach," he said on 28 August.

Chechen fighter Ruslan Arsayev Chechen fighter Ruslan Arsayev

Evidence has mounted that regular Russian soldiers are involved, with 10 paratroopers captured inside Ukraine and indirect evidence of military casualties at home in Russia.

Chechens, both from Russia's Republic of Chechnya and from the anti-Russian diaspora living in exile, are believed to be involved on both sides of the conflict, but predominantly fighting for the rebels.

A gunman who presented himself as a Chechen called Ruslan Arsayev told the Mashable news website in an interview he was fighting for Ukraine because he wouldn't "bend over for Putin".

line

At the scene: Oliver Carroll, journalist working in Ukraine

A number of foreign fighters serve in the Aidar volunteer battalion currently fighting in east Ukraine. Chechen Ruslan Arsayev is perhaps the most colourful example. An army veteran of six military campaigns, Ruslan came to Ukraine to fight during the Maidan revolution. He was injured twice, once seriously, when a bullet punctured his lung.

He comes from a well-known family of warriors. One of his brothers was security minister in Aslan Maskhadov's rebel government. Another was convicted of hijacking a plane en route to Moscow in 2001, an action that resulted in the loss of three lives.

At the Aidar base near Luhansk, Ruslan explained he had come to Ukraine because of Putin. "Putin has turned my home into Stalin's Russia, with a dozen informants on every street," he said. He wasn't prepared to accept Putin's rule, and predicted an uprising in Chechnya in the "very, very near" future.

line 
 

France

 
Some 20 French citizens have gone to Ukraine to fight on both sides, French public radio station France Info said in a report (in French) on 11 August.

Four of them, including two former soldiers, went to Donetsk to fight for the rebels. They were filmed by Russian newspaper Komsomolskaya Pravda posing with guns.

Their spokesman is Victor Lenta, 25, who earlier told France's Le Monde newspaper (article in French) he had been a corporal in the Third Marine Infantry Paratroop Regiment and had served in Afghanistan, Ivory Coast and Chad. Another member of the group is Nikola Perovic, also 25 and with Serbian ancestry, who likewise reportedly fought in Afghanistan as a corporal in France's 13th Mountain Infantry Battalion.

Former soldier Nikola Perovic holds up a French flag in southern Donetsk region, 11 August (photo given to journalist Pierre Sautreil)  
 
The French group gave Le Monde journalist Pierre Sautreil a photo of Nikola Perovic holding up a French flag in the southern Donetsk region on 11 August
 
They told Le Monde they were the founders of an ultra-nationalist movement called Continental Unity, which has organised demonstrations in France and Serbia in support of Syrian President Bashar al-Assad and Serbian war crimes suspect Vojislav Seselj.

In their view, according to Le Monde, Russia is the final bulwark against liberal globalisation which they consider "responsible for the decline in national values and loss of French sovereignty".

Their main role among the rebels, apparently, is to provide combat training for recruits from West European countries.

Gaston Besson, on the other hand, has been fighting for the Ukrainian government as a member of its Azov volunteer battalion, a unit known for its far-right associations.

Aged 47, he nonetheless describes himself as a "leftwing revolutionary", according to France Info. Reported to be a former paratrooper, he is said to have fought in previous conflicts ranging from Croatia to Colombia

He is known for his efforts to recruit other foreigners and, according to a Eurasianet article, wrote in June: "Every day I receive dozens of requests to join us by email, especially from countries like Finland, Norway and Sweden."

line

At the scene: Pierre Sautreuil, French journalist working in Ukraine

I met the French volunteers for the first time on 9 July in a bar in Budapest, Hungary. Up until then, our exchanges by phone had been brief and their answers evasive.

The rules for this first meeting were simple: they pose the questions. They feared I might be a French intelligence agent. "We can't trust you yet."

After a long series of questions about my background, and my opinions on the Ukrainian crisis, they asked for my passport and photographed it several times.

"We have nothing but enemies in intelligence," one of them told me, handing back my passport. We said our goodbyes.

Next day I got a phone call: "Our friends have completed their little investigation. You're clean. We'll meet at 19:00." And thus began my investigation.

line
 

Spain

 
For two Spanish leftists, the conflict in east Ukraine represents a chance to repay what they see as a historic favour.

Angel Davilla-Rivas (C) and Rafa Munoz Perez (R) in Donetsk, 7 August Angel Davilla-Rivas (C) and Rafa Munoz Perez (R) in Donetsk

Angel Davilla-Rivas told Reuters news agency he had come with his comrade Rafa Munoz Perez to fight for the rebels in recognition of the Soviet Union's support for the Republican side in the Spanish Civil War.

Mr Munoz, 27, is a former social worker from Madrid who has been a member of the youth wing of the United Left political movement since 2010, Spain's El Pais newspaper said in an article. His friend, 22, is from Murcia and belongs to the youth wing of a branch of the Spanish Communist Party, the paper added.

Mr Davilla-Rivas showed off tattoos of Soviet leaders Vladimir Lenin and Joseph Stalin on his torso.
"I am the only son, and it hurts my mother and father and my family a lot that I am putting myself at risk. But... I can't sleep in my bed knowing what's going on here," he told Reuters.

There are also reports of Spaniards fighting on the government side, according to an article in the Kyiv Post.

line
 

Serbia

 
Dozens of Serbs are believed to be fighting for the rebels, ostensibly drawn by an ethnic and nationalist sense of solidarity with the region's Russian Orthodox Christians and residual hostility towards Nato, regarding the Ukrainian government as its proxy.

However, Belgrade-based security expert Zoran Dragisic told German broadcaster Deutsche Welle in a report that Serbian fighters were primarily fighting as mercenaries and could be found on both sides in Ukraine.

"It's indoctrination that draws young people - some of them almost children - to war," he said.
Meanwhile, there are moves within Serbia to stem the flow of fighters heading east with a law that penalises participation in a foreign war.

line
 

Sweden

 
Mikael Skillt inside an armoured car

In an interview with the BBC's Dina Newman, a Swedish sniper with far-right views, Mikael Skillt, said he was fighting for the Ukrainian government because he believed in the "survival of white people". Like France's Gaston Besson, he is a member of the Azov battalion.

"I would be an idiot if I said I did not want to see survival of white people," he said. "After World War Two, the victors wrote their history. They decided that it's always a bad thing to say I am white and I am proud."

At the same time, he added that he planned eventually to fight for Syrian President Bashar al-Assad because he believed Mr Assad was standing up to "international Zionism".

line
 

Poland

 
Reports that Poles were fighting in Ukraine prompted the government in Warsaw to formally deny that Polish citizens were fighting as mercenaries for the Ukrainian government. It went on to warn that any Poles who go there to fight could face jail upon their return, Deutsche Welle reports.

Leonid Smolinski, a 49-year-old Polish citizen born in Ukraine, was killed in a rebel ambush on 12 August while serving in Ukraine's Dnipro volunteer battalion, according to Euromaidan Press.

At least one Pole has also sided with the rebels. In a speech in the rebel capital Donetsk, carried by radical Polish website xportal, Bartosz Becker described himself as a representative of "Polish free people who are against Nato terrorist bases in Poland".

line
 

Germany

 
Margarita Zeidler is a former nurse who moved to Ukraine in 2002 for religious reasons after converting to the Russian Orthodox Church, according to an interview with Komsomolskaya Pravda newspaper (in Russian).

Dismayed by events in Kiev during the Maidan uprising over the winter she moved initially to Crimea, then to Donetsk region, she said, after one of her friends was shot dead there in May. She became the rebels' information officer in Sloviansk during its siege by government forces.

While she describes herself as a journalist, she told the newspaper that she always keeps an assault rifle "within reach".

Speaking in Russian in a video posted on YouTube on 11 August, she said she could not "stand by and watch Ukrainian fascists kill civilians".

line

USA


Despite rebel allegations to the contrary, there is little evidence of American volunteer involvement on the ground. The exception was a Ukrainian-American called Mark Gregory Paslawsky, who had taken Ukrainian citizenship.

Paslawsky, or Franko as he liked to be known, was killed fighting for the Ukrainian government side in the embattled town of Ilovaisk. In an interview for Vice News, the 55-year-old West Point graduate and investment banker from New York had explained he wanted ultimately to help root out corruption in Ukraine, saying "the political elite has to be destroyed here".

Russian media suggest that there are US citizens fighting for the rebels too.

line
 

Italy

 
Francesco F, 53, enrolled in the Azov battalion to "fight a good fight against Russia", the Italian weekly Panorama reported in an article (in Italian) in June.

Already doing business in Ukraine two years before the violence erupted, he said he had "found his home alongside Ukrainian nationalists" on the Maidan barricades.

Francesco, who also featured in a video report by Il Giornale, has a past in the far right in Italy, according to Panorama.

line
 

Other countries

 
Other nationalities are reportedly involved in the conflict, probably in small numbers.

Citizens of Georgia, Belarus, Baltic states, Finland, Norway, Canada, Croatia, Slovenia and the Czech Republic, as well as Russia, are said to be involved as volunteers on the government side.

Rebel leader Alexander Zakharchenko said on 17 August that his foreign volunteers also included a number of Turks and Romanians.

miercuri, 20 august 2014

Imaginile zilei

În Bulgaria, monumentul închinat foştilor fraţi de arme s-a transformat peste noapte în... altceva!

Sursa: http://www.themoscowtimes.com/article/505354.html

În plină Moscovă, un năzbâtios a cocoţat un zgărie-nor stalinist steagul Ucrainei. Cum cea mai lungă mână din lume este ocupată cu furatul din celelalte ţări, autorităţile moscovite nu prea reuşesc să-l dea jos.


marți, 19 august 2014

Situaţia din Ucraina: pe urmele unei "dezinformări"

În urmă cu câteva zile (mai precis vineri, 15 august) autorităţile ucrainiene acuzau intruziune unei coloane militare provenite din Rusia pe teritoriul ucrainian. Aceleaşi surse mai afirmau şi că respectiva coloană militară ar fi fost distrusă prin salve de artilerie. În acelaşi timp, autorităţile de la Moskova negau vehement acest lucru. Ştirile erau destul de contradictorii mai ales că arzătoare era şi chestiunea "convoiului umanitar", ceea ce crea impresia că respectiva infiltrare ar fi avut loc dinspre Doneţkul rusesc înspre cel ucrainian.

O afacere numai bună să se preteze manipulărilor şi, mai ales, dezinformărilor practicate de diversele "goarne" muscăleşti. De alea de pe la noi vorbesc. Gen Cozmin Guşă ori bezmetici fără "rost", precum o haimana ideologică precum un anume Albişteanu.

Da, într-adevăr, au fost manipulări, dar nu în sensul dorit de respectivii răspândaci. O voi demonstra pentru că eu - spre diferenţă de respectivii - încerc cât de cât să mă informez. Între altele, o unealtă despre situaţia frontului în Ucraina cu informaţii la minut este acest site pe care toată lumea îl poate accesa.

Voi porni de la situaţia actuală din zonă aşa cum este ea configurată pe hartă. Dar cer atenţie asupra zonei de sud, aceea care este subiectul postării şi al "dezinformărilor". Observăm că cele două republici "populare" rusofone (Doneţk, colorată în oranj, şi Lugansk în roz) se unesc în partea de sud şi împreună se conexează cu Rusia.



Dar cum stătea situaţia în seara de joi, 14 august? Ei bine, trupele ucrainiene reuşiseră de ceva zile să rupă legătura dintre Republica "Populară" a Luganskului (RPL) şi Republica "Populară" a Doneţkului (RPD), încercuind-o cimplet pe aceasta din urmă şi tăindu-i şi culoarul spre Rusia (punctul A cu roşu). Celebrul convoi umanitar se găsea în acest timp în drum spre alt Doneţk (cel rusesc), marcat cu B de culoare albastră pe hartă. Zona aflată sub control ucrainian am haşurat-o cu verde.




Pe 15 august - ziua incursiunii coloanei ruseşti ("distruse de artileria ucrainiană") - ne arată o străpungere realizată între graniţa cu Rusia şi zona de sub controlul RPD (colorată în roşu în harta de mai jos), o fâşie intrată din nou sub autoritatea separatiştilor.



În câteva zile şi fâşia ce separa RPL de RPD intră sub controlul rusofonilor.



Ce să înţelegem de aici? Păi că da, au fost anumite mistificări. Credem că a existat o coloană militară dinspre Rusia dar că ea NU a fost distrusă ci, dimpotrivă, aceea a dat peste cap situaţia frontului în zonă. Înţelegem şi că tot tămbălăul creat de vestitul "convoi umanitar" era o diversiune creată spre a se abate atenţia de la un Doneţk (cel ucrainian - ţinta ofensivei ruseşti) la un alt Doneţk (cel rusesc) aflat la vreo 200 km depărtare de puncul de infiltrare al ruşilor. Nu au demonstrez acest lucru. Harta însăşi vorbeşte!

Să mai adăugăm un amănunt. Cel care a anunţat primul infiltrarea convoiului rusesc a fost un membru al parlamentului ucrainian în noaptea de joi spre vineri (14 spre 15 august). Poroşenko l-a confirmat mai apoi,a dăugându-se şi povestea despre distrugerea sa. Apoi s-a închis subiectul. De ce? Alternativa firească ar fi dus la un conflict DIRECT şi DE DURATĂ cu Rusia. Credem că ucraina doar a amânat exacerbarea războiului.

PS: oare pe anticomuniştii de carton din specia lui Albişteanu, Karamazov & Co nu-i deranjează titulaturi, lozinci, şi însemne precum "republică populară", "steaua roşie", "agresiune fascistă", "capitalism putred"? Credem că nu! Sunt monede calpe care şi-au dat arama sovieto-rusnacă pe faţă.

sâmbătă, 16 august 2014

Răspundem ascultătorilor: convoiul umanitar

- Iestie adievărat că aciele triei sutie di caminoanî sint pie jumătatie goale?, ne întreabă o cititoare de pe malurile Moscovei.

- Niet! Este o minciună odioasă şi o provocare fără margini din partea faşiştilor din vest care vor să denigreze bunele intenţii şi omenia de seamă a lui Vladimir Vladimirovici. Convoiul umanitar transportă material medical de extremă necesitate: baloane de oxigen pentru separatiştii rusofoni.

sâmbătă, 2 august 2014

August, luna preferată de Rusia pentru "turism" extern

Am intrat, iată, de două zile în luna august. Şi, că tot pomenim de această lună, să ne reamintim un alt clişeu din care Rusia nu vrea să iasă cu nici un chip şi pe care, credem noi, îl va repeta. Da! Îl va relua peste câteva zile, o săptămână, două trei!

Să ne readucem aminte unele fapte:
- în AUGUST 1939 are loc ultima etapă (şi cea mai importantă) a bătăliei de la Halhân Gol, în care "turiştii" sovietici aflaţi în "vizită" în Mongolia fac praf o întreagă armată japoneză. Era consecinţa ultimă a unor evenimente izbucnite "primăvara";

- în AUGUST 1968 tot "turiştii" sovietici ajung în "vizită" în CehoSlovacia, ocazie cu care fac praf "primăvara de la Praga". Inutil să spunem că era consecinţa ultimă tot a unor evenimente începute "primăvara";

- în AUGUST 2008 iarăşi nişte "turişti", de data aceasta rusnaci, dar moştenitori ai necuprinsei sete de vilegiatură de tip sovietic, întreprind o excursie în Georgia (fosta Gruzie sovietică), cu intenţia de a face praf culoarea portocalie cu care se înveşmântase ţara şi, totodată, de a achiziţiona şi oarecari suveniruri. Teritoriale, că rusnacii nu se mulţumesc cu chiţibuşuri. Da, aţi ghicit! Preparativele fuseseră demarate încă din "primăvară".


Suntem în AUGUST 2014, din "primăvară" s-au făcut nişte turnee exploratorii cu "euro-tankul" şi, cum atmosfera este pe placul şefului companiei de turism geopolitice "Auroasia Tour Neosovietisation", Vladimir Vladimirovici Putin, se prevede un număr masiv de "turişti" vorbitori de rusă şi nostalgici de sovietism care vor trece masiv hotarele răsăritene ale Ucrainei cu scopul de a vizita, dacă se poate, chiar şi părţile carpatine ale vecinei lor.

Asta ca să ştiţi la iarnă de ce va trebui să vă puneţi o plapumă în plus când veţi dori să vă culcaţi. Dacă nu cumva va suna alarma anti-aeriană!

Că tot veni vorba, iată că deja sute de "turişti" din Moscova vor să-şi facă rezervări - detalii aici.
Alţii sunt încântaţi, se pare, să facă un turneu multinaţional, dornici să cunoască cultura başkanilor găgăuzi - detalii aici.

sâmbătă, 12 iulie 2014

Un propagandist cu damf de Moscovă

În noaptea asta, nu ştiu cum se făcu, dar - aruncându-mi ochii pe site-ul Adevărul - mi s-a năzărit să-mi arunc ochii pe blogul unuia din multiplele personaje găzduite (şi se pare că plătite şi gras, dar asta e altă poveste şi se referă la anumite înalte personalităţi) pe respectiva platformă. CONSTANTIN CORNEANU se numeşte respectivul şi o serie de articole axate asupra relaţiilor ruso-germane, personalităţii lui Putin sau problematicii răsăritene îmi stârnise curiozitatea. Mai ales că un discret parfum de rusism adia din respectivele texte.

Nu am vrut să mă arunc cu capul înainte şi să vorbească gura fără mine aşa că am trecut la o scurtă verificare asupra biografiei. Mai ales că omul se prezintă (şi este prezentat) în cartea de vizită drept: doctor în istorie, jurnalist la Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale în cadrul redacţiei TV Pro-Patria şi la Observatorul Militar şi, mai ales!, "membru fondator şi preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice “Gheorghe I. Brătianu” (AESGS) din septembrie 2009", după cum puteţi vedea dumneavoastră înşivă aici.



"Hopa!", mi-am spus în sinea mea, "Un geopolitician şi preşedinte de asociaţie E-U-RO-PEA-NĂ pe ddeasupra! Ia să ne aruncăm şi noi ochii să vedem în ce mediu elevat se învârte!". Aşa că am intrat repejor pe site-ul respectivei instituţii atât de pompos intitulate. Care instituţie pompos intitulată, spre dezamăgirea mea, nu am aflat-o avându-şi sediul în vreo clădire din buricul târgului, în vreo vilă impozantă sau în vreo clădire ţinând de cutare instituţie publică. Nţţţ. Ci pe mult mai prozaica alee Valea Prahovei nr. 5, bloc 9S14, scara 1, etajul II, ap. 28, sectorul 6, Bucureşti, Cod 061612, după cum se scrie pe respectivul site. Un soi de SRL geopolitic, cum s-ar spune.

Deci cu sediul ne-am lămurit dar poate o fi vorba doar de sediul social trecut, pentru ca să se îndeplinească formalităţile birocratice, ca aflându-şi spaţiul într-o cameră de bloc. Am trecut atunci la verificare staff-ului, conducerii respectivei asociaţii (uitaţi aici) şi nici de data aceasta nu am găsit ceva mai acătării:
- Preşedintele Consiliului-Director: Constantin Corneanu
- Vicepreşedintele Consiliului-Director: Mugur Jianu
- Secretar General: Mihaela Golban

Mă adâncesc în Google şi găsesc că acest Mugur Jianu ar fi mason (are tot dreptul pentru că e democraţie). Numai că nu mai are nimic de-a face cu democraţia afacerea în care i-a fost implicată consoarta, după cum ne spune un articol de la Gândul din care voi cita doar un fragmenţel:

"Mai mulţi notari, poliţişti şi oameni de afaceri - toţi amatori de chilipiruri imobiliare - au fost ţepuiţi cu peste trei milioane de euro. Păgubiţii au fost momiţi cu apartamente, vile şi terenuri la preţuri de nimic, scoase chipurile la executări silite. “Naşa” lor este avocata Roxana Jianu, din Baroul Bucureşti care, timp de 4 ani, a “lovit” numai persoane “cu epoleţi” şi cu conturi grase.  Abia anul acesta, pe 13 septembrie, ţepara a fost lovită de ghinion. A ajuns după gratii după un flagrant făcut de procurori.
Mugur Jianu, soţul ţeparei - fost avocat - era cel care făcea “intrările”. Oamenii se băgau cu ochii închişi în combinaţie pentru că Mugur garanta, în primul rând, cu reputaţia sa de mason şi de bun prieten al prinţesei Brianna Caragea - prin intermediul căreia a intrat în “lumea bună”. Le recomanda cunoştinţelor să ia legătura cu soţia sa, avocată, susţinând că ea le poate “aranja” licitaţiile imobiliare prin executor judecătoresc."

Condamnată la 11 ani, i s-a redus pedeapsa la 7 ani.

Să trecem la ultima peroană din conducerea Societăţii geopolitice E-U-RO-PE-NE: Mihaela Golban, care se ocupă de "reconectarea cu sinele divin" (sic!) în calitatea domniei sale de redactor al revistei "Lumea misterelor", o publicaţie în care găsim alături atât semnătura distinsului geopolitician de care ne ocupăm, cât şi, între altele, a lui Oreste Teodorescu, acesta din urmă un distins băsist (o remarcă deloc gratuită, după cum voi sublinia în continuare). Uitaţi aici şi aici două articole din cadrul unui singur număr luat la întâmplare.

Oricât m-am chinuti, nu am găsit nici în legătură cu Mihaela Golban ori cu Mugur Jianu ceva care să aibe legătura - măcar depărtată - cu această disciplină ce s-ar presupune pretenţioasă, care este GEOPOLITICA. Cu "discipline" care de care mai ezoterice, oculte şi parapsihologice, cu acelea da, că un şuviu de escroci de acest tip au inundat România.

Prin urmare rămâne - din rândul celor din conducere - doar un singur nume care să pretindă că dă autoritate acestui SRL cu cod caen geopolitic. Doar Constantin Corneanu. Mă repet, în toate textele găsite pe net ale diverselor publicaţii mai mult sau mai puţin online numele domniei sale este însoţit invariabil de titulatura "preşedinte AESGS". Pe "Adevărul", pe "Ziare.ro", pe "Evenimentul Zilei"... Iar temele pentru care este intervievat sau semnează sunt cele legate de geopolitica spaţiului fost sovietic (şi nu numai), pe tematica Republicii Moldova, pe teme ale istoriei naţionale (şi nu numai) - mai ales dacă apare în titlu sintagma de "mistere". Şi pe teme de Revoluţie.

Să începem scanarea domnului Corneanu cu o precizare: omul chiar a fost coleg cu cei din redacţia publicaţiilor militare ("Observatorul militar" şi "Pro Patria"), după cum o dovedeşte şi înregistrarea de aici, unde numele îi este menţionat clar între colegi. Tradus pe înţelesul tuturor, a făcut parte din serviciul de propagandă şi imagine militarizat.

Să aibe o legătură aparte cu Revoluţia din decembrie? Evident că are de vreme ce este parte a "Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989", o ctitorie a lui Ion Iliescu. Semnează editoriale în "Caietele Revoluţiei" unde se burzuluieşte la orice urmă de afirmaţie care ar îndrăzni să afirme o umbră de picior de KGB şi GRU în evenimentele decembriste, după cum puteţi citi aici, la pagina 5. Nu cumva să se ştirbească aura de emanat a lui Ilici. Nu comentăm aici afirmaţiile cu tentă clar mincinoasă (pentru că este dezinformativă) din respectivul articol. Îi lăsăm pe alţii.

Pe direcţia temelor de istorie naţională, nu a fost greu să-mi sară în ochi îmbrăţişarea cu maximă căldură a celebrei teme a "telegramei secrete de la Stockholm", o acuză nedovedită de nimeni la adresa Regelui (dar şi a Mareşalului, dacă este privită din alt unghi), o lucrătură propagandistică abilă a Moscovei şi căreia - din păcate - îi cad în plasă mulţi. Sperăm noi că numai din naivitate. Dar nu am uitat cum o mai agitau povestea asta feseniştii lui Ilici în 1990! Şi redifuzată de presa... băsistă, ca un sprijin pentru cel care a pronunţat celebrele cuvinte despre "sluga la ruşi" care ar fi fost Regele. La Adrian Pătruşcă, găluşcă sau cum i-o spune ne referim.

Dar tema predilectă este cea basarabeană, unde se prezintă drept mare analist "geopolitic". Să luăm pentru început un interviu publicat în două părţi de Ziare.ro (partea I, partea II), apărut destul de recent, doar cu două luni în urmă şi în care se referă la situaţia transnistreană:
"Transnistria cuprinde teritoriul istoric al extremului vest al Novorusiei si al extremului sud al Podoliei" afirmă dânsul. NU, domnule Corneanu! "Novorusia" este o găselniţă rusească la fel de falsă precum titulatura de "Basarabia" ori "Bucovina" aplicate unor ţinuturi care până la sfârşitului secolului al XVIII-lea erau parte nedespărţită a Moldovei. Mi se pare ciudat că reluaţi terminologia în chestiune ("Novorusia") exact la momentul declanşării noii politici anexioniste ruseşti.

Mai spuneţi dumneavoastră, încercând să desluşiţi naşterea statului-fantomă "Republica Moldovenească Nistreană"; că: "Esecul puciului de la Moscova din 19-21 august 1991 a permis proclamarea independentei Republicii Moldova la 27 august 1991. In acel moment, populatia de pe teritoriul Republicii Moldova era un conglomerat foarte eterogen, calificat de puterea comunista drept natiunea socialista moldoveneasca." Ce aţi spus? Că moldovenii (românii) erau şi ei o prăticică dintr-un conglomerat (se înţelege etnic)? Că nu erau naţiunea băştinaşă şi majoritară?

"Revendicarile basarabenilor in ceea ce priveste limba de stat si perspectiva transformarii RSSM intr-un stat independent au fost concepute de catre celelalte etnii ale RSSM ca fiind un atentat la adresa securitatii personale", continuaţi dumneavoastră. Asta e chiar bună! În zilele acelea viaţa liderilor Frontului Popular - adică al naţionaliştilor români - era pusă în primejdie pentru că aceştia cereau ca la ei acasă să aibe drept să se vorbească în limba locului şi cu GRAFIA potrivită iar dumneavoastră afirmaţi senin că, dimpotrivă, "celelalte etnii" (care anume?) erau ameninţate. De cine? De A, B şi C? Şi la care etnii faceţi referire? Cumva la găgăuzi, cărora românii le propuneau învăţământ în limba turcă la care reprezenatnţii lor răspundeau că preferă să înveţe numai în rusă? Vorbiţi de "ignoranta noilor lideri politici de la Chisinau fata de specificul si fobiile populatiei din Transnistria". "Populaţia" la care faceţi referire era (şi este) în mare parte constituită din colonişti - pensionari militari sovietici îndeosebi. Dar "băştinaşii" regiunii însă - la care nu faceţi referire - au avut (şi au) altă reacţie. Precum aceea a lui Ilie Ilaşcu şi a grupului său. Ori a eroicilor elevi din şcolile româneşti asuprite de mai bine de 20 de ani în Transnistria.

Dar ceva mai jos vă iese porumbelul pe gură: "[Astăzi] Federatia Rusa este interesata sa contribuie la unificarea europeana, sa consolideze legaturile de integrare cu Europa Centrala sub semnul axei Moscova-Berlin, axa de baza a politicii externe rusesti. Geopoliticianul rus Aleksandr G. Dughin considera ca Rusia are nevoie de o Europa aliata si prietena, in conditiile in care din punct de vedere militar UE nu reprezinta, fara SUA, un pericol serios, iar cooperarea economica cu o Europa neutra poate sa rezolve majoritatea problemelor tehnologice ale Rusiei si Asiei in schimbul resurselor si al parteneriatului strategic." Vai, ce doritoare de pace este Rusia şi noi, nerecunsocătorii, nu ştim!

A pomenit domnul Corneanu de axa Moscova - Berlin? Numai bine ca mai apoi să publice, în "Adevărul", un serial întreg despre relaţiile celor două capitale (aici, aici şi aici). Cu doza clasică de dezinformare de tip sovietic, cu "informaţii" ce ţin mai degrabă de revista aia senzaţionalistă ("Lumea misterelor") de care am pomenit mai sus: " Întâlnirea de la Jeleznovodsk a fost urmată de o nouă rundă de convorbiri sovieto-germane, extrem de discretă, desfăşurată, în septembrie 1990, la Geneva şi unde sovieticii împreună cu germanii au căzut de acord asupra următoarelor chestiuni, după cum menţiona o parte din presa britanică, respectiv: „1) URSS să nu se opună divizării Cehoslovaciei; 2) Republica Cehă va deveni parte a sferei de influenţă economică a Germaniei, cu scopul posibil de încorporare politică a regiunii în următorii 12-15 ani în Germania; 3) Germania va compensa Rusia pentru daunele economice suferite prin pierderea influenţei în Europa de Est; 4) Ungariei i se va permite urmărirea scopului de a-şi recâştiga teritoriile pierdute după Primul Război Mondial prin Tratatul de la Trianon (1920); 5) Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei pentru a asigura acolo un standard al vieţii mai ridicat decât cel din Slovacia, făcând astfel mai atractivă ideea unificării Slovaciei cu Ungaria; 6) URSS să nu ridice obiecţii la divizarea Iugoslaviei şi să fie de acord cu intrarea Croaţiei şi Sloveniei în sfera de interese economice a Germaniei, precum şi să susţină unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, dacă naţionaliştii Ucrainei ar desfăşura «activităţi distructive»; 7) În afară de compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angajează să «nu fie activă» în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice şi să nu le considere parte a sferei de influenţă economică a Germaniei”. Pfii, ce bine se potriveşte cu teoria conspiraţiei după ureche! Şi ce le-a mai nimerit domnul Corneanu din punctul de vedere al evoluţiei ulterioare. Numai ceva nu se nimereşte: lipsa surselor. Că menţiunea aia despre "presa britanică" este în consonanţă cu acel "se ştie că" atât de drag practicilor dezinformative sovietice.

Articolele fac parte, evident, dintr-o serie mai largă apărute ca urmare a crizei din Ucraina. A scris,a stfel, şi o serie de articole pe tema Putin (partea 1, partea 2, partea 3, partea 4, partea 5, partea 6). Iar de aici ajunge, în alt articol, să prevadă în legătură cu statul tampon dintre noi şi Rusia (Ucraina) numai două soluţii: federalizare (care slujeşte Rusiei) şi dezmembrare, slujind aceleiaşi Rusii.  Însoţite de o hartă ce se vrea etnică în care la partea rusofonă sunt trecuţi toţi cei ce nu sunt ucrainieni. O altă manevră clasică de dezinformare.

În stil KeiGiBi, după cum pronunţă în interviul pe care-l găsiţi aici.

Părerea mea: vrea coana Moscova să ţină sub control tendinţele unioniste? Pune ca intermediari astfel de specialişti!

PS: uitasem de asta dar domnul Corneanu a sărit ca ars la apariţia primului volum al cărţii lui Larry L. Watts, "Fereşte-mă, Doamne, de prieteni..." Ori s-a supărat Ilici, ori gaşca neokominternistă de la Cotroceni, ori i-a deranjat chiar pe muscali...

luni, 7 iulie 2014

Transnistria - Avangarda Rusiei mari sau Delirul euroasiatic al lui Alexandr Dughin

Preluare de pe blogul lui Vlad Cubreacov, care este şi traducătorul în limba română. Şi nota de final îi aparţine.


TRANSNISTRIA – AVANGARDA RUSIEI MARI

În ultimele decenii geopolitica Rusiei trece printr-o criză. După destrămarea Tratatului de la Varșovia, liniile apărării noastre s-au prăbușit una după alta. Și pe locul rămas gol a venit imediat blocul NATO, care ne este advers. Aceasta este legea vaselor comunicante, atâta doar că aplicată geopoliticii: acolo unde Rusia-Eurasia este în scădere, atlantiștii, NATO, sunt în creștere.

URSS s-a dezintegrat, în anii 90 fiind amenințată chiar integritatea Federației Ruse. Însă în timpul lui Putin a fost oprită dezintegrarea de mai departe. Cu ce preț și cu ce eforturi s-a reușit aceasta încă urmează să conștientizăm și să apreciem.

Și iată referendumul din Transnistria. Zorii unei etape geopolitice absolut noi. Precaut, acum se poate totuși spune deja că Rusia nu numai că nu se va destrăma, ea deja nici nu se mai concentrează – ea este în ofensivă, ea revine în granițele sale. Ea se mișcă pe direcția unei Rusii Mari.

Transnistria este frontiera noastră de care suntem tăiați, este granița noastră, un avanpost al nostru. Dacă oamenii vor în Rusia și nu mai vor să fie în continuare fără Rusia, înseamnă că Rusia este din nou atractivă, dorită, înseamnă că ea reprezintă o valoare. Și acest fapt întărește nelimitat spiritul nostru, încrederea noastră în noi înșine, voința noastră. Referendumul din Transnistria nu este nici pe departe o răzbunare măruntă pe Chișinăul care face jocul Occidentului. El simbolizează o schimbare de epoci – noi trecem de la contractare la expansivitate, de la prăbușire la avânt, de la Rusia mica la Rusia Mare, a cărei imagine viitoare ne-au înfățișat-o locuitorii Transnistriei, săvârșind în felul lor un ritual geopolitic.

Rusia Mare trebuie să includă în sine nu doar ceea ce se desprinde din statele post-sovietice eșuate care se aruncă orbește în cadrul NATO ca să putrezească în atlantism și globalism, pierzându-și demnitatea, identitatea și viitorul. Rusia Mare trebuie să includă și Moldova, și Georgia, și Ucraina, nu doar Transnistria, Oseția de Sud sau Crimeea.

Există două căi de soluționare a conflictelor separatiste din spațiul post-sovietic, inclusiv din Transnistria, Oseția de Sud și Abhazia. Prima: Rusia este garant al integrității teritoriale a acestor state, temperând tendințele separatiste, – iar în acest sens Rusia dispune de toate instrumentele, atât politice, cât și militare, strategice și morale. A doua cale: Rusia încetează de a mai fi garant al integrității acestor state. Asta nu înseamnă nicidecum că noi începem a susține separatismul, ci pur și simplu că încetăm să mai susținem aspirațiile Tbilisiului oficial sau pe cele ale Chișinăului oficial de păstrare a integrității teritoriale. Iar în cazul lor, mai departe, totul va decurge de la sine. Dacă aceste țări ne șantajează efectiv cu ieșirea din CSI, întorcând spatele Rusiei, ele își pot promova politicile, numai că deja nu pe întregul lor teritoriu. Pentru că atunci Transnistria va adera la CSI deja de una singură, fără Moldova. Alegerea Moldovei nu este mare: ea trebuie fie să accepte aceasta, fie să adopte o poziție rezonabilă și să devină o punte de prietenie între Rusia și Uniunea Europeană, ceea ce noi îi dorim sincer. Ucrainenii, moldovenii, georgienii sunt frații noștri de credință și de istorie. Noi suntem fiii aceleiași civilizații, ai aceleiași credințe și ai aceleiași culturi. Și dacă micuța Transnistrie a conștientizat asta mai devreme decât alții, cinste și laudă acestei Republici, poporului ei și duhului său neînfrânt.

În anul 2003 a mai propus propriul el plan de soluționare definitivă a conflictului transnistrean. Sensul acestui plan consta în federalizarea Moldovei și recunoașterea în cazul Republicii Moldovenești Nistrene și în cel al Găgăuziei a unor drepturi largi de autonomie, a unor cote în parlamentul moldovenesc și a dreptului de a ieși din componența Moldovei în cazul deciziei acesteia de a adera la alt stat (subînțelegându-se la România). Acest plan constituia un compromis atât pentru Tiraspol, cât și pentru Chișinău, fiind susținut și de Igor Smirnov, șeful RMN, și de comunistul Voronin, pe atunci candidat la funcția de președinte al Moldovei, căruia această poziție i-a și adus atunci victoria. Din punct de vedere geopolitic, acest proiect era unul eurasiatic și propunea apropierea treptată a Moldovei de Rusia și alte state ale CSI orientate spre integrare.

Anume din acest motiv a fost torpilat de forțele atlantiste din Uniunea Europeană care aveau nevoie de o absolut altă soluție – rezolvarea problemei transnistrene altfel decât propunea Moscova și nu într-o perspectivă eurasiatică. Sub presiunea SUA, Voronin a renunțat la acest proiect care îl adusese la putere, iar apoi în general i-a și întors spatele Rusiei.

Aș putea fi contrazis cum că primind Transnistria în componența Rusiei am da lumină verde separatismului în spațiul post-sovietic, ba chiar și la noi acasă. Nu este așa. În Transnistria este democrație, acolo nu există banditism, luare de ostatici, acolo nu există naționalism, xenofobie, extremism religios, epurări etnice. Poporul acestei Republici este alcătuit in mai multe etnii – moldoveni, ucraineni, găgăuzi, velicoruși. Tinzând să adere la Rusia, ei vor să revină la Patria comună, la Rusia ca idee, ca rădăcină comună a noastră. În conștiința lor această Rusie nu este pur și simplu Federația Rusă. Aceasta este o Rusie simbol, o Rusie ca imagine, o Rusie ca misiune, ca sarcină, ca proiect, ca orizont. Și să adere la o astfel de Rusie, la autentica Rusie eternă tind nu doar transnistrenii, dar trebuie să tindem și noi înșine, cetățenii ruși, rușii de neam.

Nouă ne-a fost încredințată răspunderea pentru un imens spațiu din Carpați până la Oceanul Pacific, de la Marea Baltică până în Kamceatka, din Karelia până în Munții Pamir. Și nimeni nu ne-a eliberat de această răspundere. Referendumul din Transnistria ne-a reamintit de ceea ce este cel mai important – de noi înșine, de misiunea noastră, de vocația noastră. În această situației pur și simplu nu se pune întrebarea dacă să primim sau să nu primim Tiraspolul (în componența Rusiei – nota traducătorului). Atunci când frații îți cer ajutorul este o rușine și un păcat să-i tratezi cu refuz. De așa ceva pot fi în stare doar trădătorii propriului neam. Dar timpurile când asemenea personaje se aflau în fruntea țării au rămas în trecut. Să sperăm că pentru totdeauna.

Traducere din rusă – Vlad Cubreacov

Nota traducătorului: De mult este timpul ca acest șarlatan geopolitic și pretins ”filosof”, ideolog al Imperiului Alcoolic să fie trecut în lista străinilor indezirabili pe teritoriul Republicii Moldova.

vineri, 6 iunie 2014

Interviu în exclusivitate cu Călin Popescu-Tăriceanu

Fostul premier şi actualul preşedinte al Senatului României, Călin Popescu-Tăriceanu, despre calitatea foarte slabă a clasei politice româneşti, despre criza ruso-ucrainiană şi perceperea imaginii lui Putin în Occident.
Realizat pe 31 Mai la "Bookfest 2014".


duminică, 1 iunie 2014

Interviu bombă cu Ioan Mircea Paşcu

Am profitat de prezenţa domnului Ioan Mircea Paşcu la Salonul internaţional de carte "Bookfest 2014" prilejuită de lansarea unei noi ediţii a lucrării sale, "Bătălia pentru NATO", pentru a-i pune lua un mic interviu.

Am aflat că:
- în campania pentru europarlamentare, temele interne au fost dominante din cauza televiziunilor
- că situaţia legată de Ucraina a fost discutată "cu rezervişti, cu foşti militari, cu cei de meserie"
- partea de răsărit a Ucrainei, crede domnul Paşcu, va deveni un fel de Transnistrie
- e mai bine să recunoaştem rolul dominant al Germaniei pe continent şi să ne adaptăm.

 Lansarea cărţii despre care am adus vorba va avea parte de o postare aparte.


duminică, 4 mai 2014

Ciocnirile de la Odesa: care să fie adevărul?

Despre ciocnirile violente de sâmbătă de la Odesa, cu un bilanţ al deceselor care se învârte pe la 40 de persoane, au apărut două materiale de jurnalistice de la cele două agenţii de presă româneşti, Mediafax şi Agerpres. Ciudat este că informaţiile se bat cap în cap şi, mai mult, cele difuzate de Agerpres schimbă mult perspectiva asupra celor întâmplate.


Mediafax: Cum a fost provocat incendiul de la Odesa. Primele rezultate ale anchetei:

Ancheta preliminară efectuată de Ministerul ucrainean de Interne arată că militanţii proruşi care s-au baricadat vineri în Casa Sindicatelor din Odesa au dat foc clădirii cu sticlele incendiare pe care le aruncau spre manifestanţi naţionalişti şi proeuropeni, scrie Kyiv Post.

Conform anchetatorilor Ministerului ucrainean de Interne, zeci de insurgenţi proruşi s-au baricadat în Casa Sindicatelor din Odesa şi au încercat să arunce sticle incendiare spre "cetăţeni paşnici", o referire la manifestanţi care susţineau Administraţia proeuropeană de la Kiev.

Unele dintre dispozitivele incendiare artizanale aruncate de militanţii proruşi din clădire au provocat incendiul, precizează Ministerul ucrainean de Interne.

Incendiul a izbucnit după ce sute de militanţi proruşi au atacat cu pietre, bâte şi lanţuri un grup de aproximativ 1.500 de manifestanţi proeuropeni, în centrul oraşului Odesa. Activiştii proruşi s-au baricadat în Casa Sindicatelor, care a luat foc în timp ce era asediată de naţionalişti. Premierul interimar al Ucrainei, Arseni Iaţeniuk, a acuzat serviciile de securitate că nu au luat suficiente măsuri pentru evitarea violenţelor de la Odesa, soldate cu peste 40 de morţi, promiţând tragerea la răspundere a celor responsabili.

Potrivit Serviciului ucrainean de securitate (SBU), apropiaţi ai fostului preşedinte Viktor Ianukovici au orchestrat şi finanţat violenţele din Odesa, soldate cu aproximativ 40 de morţi şi sute de răniţi. În incidente sunt implicate grupări paramilitare din regiunea separatistă moldoveană Transnistria şi grupuri ruse, precizează SBU. Cinci locuitori ai regiunii separatiste moldovene Transnistria se numără printre cele 38 de persoane decedate în incendiul produs vineri seară în Casa Sindicatelor din Odesa, a comunicat Poliţia regională.

Conform unor surse ruse, incendiul a fost declanşat de activişti naţionalişti ucraineni, majoritatea membri ai organizaţiilor extremiste Sectorul Dreapta şi Autoapărare.

de Mihai Draghici - Mediafax



Moartea a zeci de proruși vineri, într-un incendiu la Odesa, a avut drept cauză răzbunarea miilor de microbiști și manifestanți proucraineni, după ce aceștia fuseseră atacați în timp ce defilau pe străzile orașului, susțin surse concordante citate de agenția France Presse. 

Un meci de fotbal din campionatul Ucrainei era prevăzut vineri, pentru ora 17:00, la Odesa. Ca de obicei, suporterii clubului oaspete 'Metalist', veniți din orașul Harkov, și cei ai clubului local 'Cernomoreț' s-au adunat în centrul orașului la începutul după-amiezii pentru a merge în coloană la stadion. 

'Nu ne-am planificat nicio manifestație politică, nu noi suntem la originea acestei adunări', a dat asigurări pentru AFP Natalia Petropavlovska, unul dintre liderii mișcării pro-Maidan din acest mare oraș portuar din sudul Ucrainei, care neagă orice implicare a mișcării sale în evenimentele de la Odesa. 'Aceștia sunt microbiști, tineri, și în această țară tinerii sunt în mod natural mai mult susținători ai unei Ucraine unitare decât ai Rusiei', afirmă ea, pe fondul radicalizării în ultimul timp a mișcărilor de extremă-dreapta, inclusiv a microbiștilor. 

Coloana, cu manifestanți purtând steaguri în galben și albastru, culorile drapelului ucrainean, dar și cu mulți microbiști purtând tricouri ale jucătorilor 'Metalist', a fost atacată pe un mare bulevard de sute de manifestanți proruși bine echipați, unii înarmați, purtând căști și cagule. Cel puțin patru persoane au fost ucise de gloanțe, iar 12 au fost rănite. 

Suporterii au ajuns însă la stadion, dar, în pauza de joc, mai mulți dintre aceștia și-au părăsit locurile din tribune și s-au îndreptat spre esplanada unde prorușii și-au organizat de la mijlocul lunii martie o tabără de corturi, aceasta fiind situată în fața clădirii din piatră a sindicatelor. 

Mulțimea furioasă a 'început' să distrugă, să dea foc la corturi. Prorușii ar fi putut pleca, dar ei au ales să se refugieze în Casa Sindicatelor, susține lidera mișcării pro-Maidan din Odesa. 

Pentru Natalia Petropavlovska, 'prorușii au comis o mare greșeală că s-au luat de suporteri', mai ales că erau mai mulți și știau cum să se apere.

De aici, lucrurile au degenerat și imobilul a fost incendiat cu cocktailuri Molotov. Petropavlovska recunoaște că în clădire au fost aruncate sticle incendiare, ceea ce se vede clar și în numeroase înregistrări video făcute de amatori. Dar, ea susține, la fel ca autoritățile de la Kiev, că prorușii au recurs la lunetiști și aceștia trăgeau în mulțime de pe acoperișuri. 

Responsabilitatea inițială a incendiului nu va fi stabilită, probabil, în mod clar niciodată, dar ceea ce este sigur este că zeci de tineri au murit, majoritatea din cauza asfixierii cu fum. 

'Este îngrozitor. Nu am vrut asta, ne pare rău pentru morți', mai spune Natalia Petropavlovska.'Sunt tineri care au fost manipulați. Am sunat de mai multe ori la pompieri și nu înțeleg de ce au intervenit cu atâta întărziere', adaugă interlocutoarea France Presse. Pompierii au avut nevoie de mai mult de o oră pentru a ajunge. 

Potrivit unui ultim bilanț al Ministerului ucrainean de Interne, preluat duminică de RIA Novosti, 46 de persoane, în majoritate tineri, au murit, cei mai mulți asfixiați cu fum, iar peste 125 au fost rănite, între care 21 de polițiști. Imagini cutremurătoare cu ceea ce s-a petrecut în Casa Sindicatelor, cuprinsă de flăcări, au fost postate pe site-ul visti.ks.ua. 

AGERPRES/(AS — autor: Lilia Traci, editor: Flori Tiulea)

sâmbătă, 3 mai 2014

Odessa în flăcări SAU Cum nişte fetiţe te bagă în mormânt

Deci aşa! Astăzi s-a aprins vâlvătaia şi la doi paşi de graniţele noastre. La Odessa adică. Un grup de manifestanţi naţionalişti ukrainieni a fost atacat cu bâte şi cu pietre de câteva sute de "rusofoni". S-a lăsat toată petrecerea cu vreo patru morţi. Din partea "pro-europenilor". Nu ştim de ce li se spune "pro-europeni" şi nu se utilizează firescul "naţionalişti"? Asta-i altă problemă. Revenim la subiectul "fierbinte". Cum văzură asta nişte piţipoance, cliente frecvente ale cluburilor din zonă, s-au ocupat cu ceea ce ştiu ele mai bine: prepararea de cocktailuri. Rezultatul? Vreo 40 de rusofoni morţi, de 10 ori mai mult decât făcuse toată armata ucrainiană de la izbucnirea crizei până acum. Periculoase fiinţe!

Sursa foto: https://twitter.com/howardamos/status/462245077918965760/photo/1

joi, 20 martie 2014

Războiul nedeclarat (II)

- Ucraina şi-a pus forţele armate în "alertă de luptă"

- cancelarul Angela Mekel: G8 nu mai există

- 72 de unităţi armate ucrainiene, trecute sub drapelul Rusiei

- Franţa blochează vânzarea navelor Mistral către Rusia

- SUA-Rusia - liste reciproce de interdicţie a unor persoane; între acestea, pe lista americanilor se află cuprins un rusnac care şi-a tras doar vreo 7 miliarde de euro din prăjitura numită JO de la Soci)

Surse:
http://www.repubblica.it
Mediafax
The Guardian

marți, 18 martie 2014

Războiul nedeclarat (I)

Un militar ucrainian deja ucis. Conform publicaţiei The Guardian, acesta fusese folosit drept "scut uman".

Tot conform aceleiaşi publicaţii, astăzi a fost înregistrată şi prima victimă din rândul tătarilor, un bărbat ucis în bătaie.

Turcia a ameninţat Rusia că VA ÎNCHIDE ACCESUL PRIN STRÂMTORI navelor ruseşti.

Willem Hague, secretarul cu afaceri externe al Marii Britanii, cu o declaraţie în Parlament: "încă nu am văzut ce este şi mai rău în această criză" (a Crimeei).

În presa română.... pace, linişte şi trăncăneală.

Începe epurarea etnică a tătarilor din Crimeea?

Mai ţineţi minte când aici, pe acest blog, am scris că Rusia va ocupa Ucraina - părţile zise "rusofone" mai ales - pentru că este în criză de timp, o criză cu cauze demografice? Uite aici am scris. Iată că o depeşă Mediafax de astăzi ne arată că nici nu s-a uscat bine cerneala ştampilelor de pe buletinele referendumului, şi nici cerneala folosită de Putin  la anexarea Crimeei, că vedem cum autorităţile "pacificatoare" ale Crimeei să şi grăbesc să anunţe măsuri de represalii împotriva minorităţii tătare.

Redăm mai jos conţinutul întregii ştiri de pe Mediafax:


Tătarii din Crimeea ar putea fi nevoiţi să renunţe la o parte din terenurile pe care le deţin



Noua putere prorusă din Crimeea intenţionează să recupereze o parte din terenurile ocupate "ilegal" de tătari, a declarat, marţi, vicepremierul regiunii, Rustam Temirgaliev.

"Le vom cere să elibereze o parte din terenuri, deoarece avem nevoie de ele pentru proiecte sociale, a declarat Temirgaliev, într-un interviu pentru agenţiei Ria Novosti.
El a subliniat că numeroase terenuri, în special în capitala Simferopol, au fost ocupate "ilegal" de tătari.
Etnicii tătari, care reprezintă între 12 şi 15 la sută din populaţia locală, au boicotat masiv referendumul de duminică în vederea alipirii Crimeei la Rusia.
În 1944, toţi tătarii din Crimeea au fost deportaţi în Asia Centrală, din ordinul lui Stalin. Ei au fost lăsaţi să revină în Crimeea începând din 1989.
Etnicii tătari s-au instalat pe terenurile din Crimeea fără să mai deţină un act de proprietate, în condiţiile în care proprietăţile lor au fost ocupate de noii locuitori, după deportările din 1944.

luni, 17 martie 2014

Băsescu o să pice de prost: va fi război în Ucraina

Între Rusia şi Ucraina conflictul va de veni fierbinte într-o perioadă apropiată. Poate izbucni peste o zi, poate peste două, peste o săptămână ori o lună. Dar în mod aproape sigur ÎNAINTE de desfăşurarea alegerilor prezidenţiale anticipate din Ucraina.

De ce înainte de alegeri? Putin are tot interesul să pretindă că se confruntă cu o putere "ilegitimă" din partea ucrainiană. Pentru el, un preşedinte numit interimar de Parlamentul unei ţări înseamnă nelegitimitate şi are tot interesul ca această stare să se prelungească. Un război ar contribui şi ar da pretext pentru o expansiune şi mai mare a Rusiei ca urmare a conflictului.

Să reamintim că scrutinul pentru alegerea preşedintelui Ucrainei sunt planificate pentru data de 25 mai, zi în care au loc în Uniunea Europeană şi alegerile europarlamentare.

Să reamintim că şi data mascaradei de referendum din Crimeea a fost reprogramată pentru ziua de ieri ( 16 martie) pentru ca serviciile ruseşti să aibe o mai mare plajă temporară de desfăşurare a acţiunilor provocatoare ce premerg intervenţia armată a Rusiei.

Pe de altă parte, şi autorităţile de la Kiev ştiu că un preşedinte interimar - chiar dacă LEGAL pus în funcşie - nu are aceeaşi autoritate pe care ar trebui să o aibe un comandant suprem al forţelor armate. De asemenea, Kievul este interesat în amânarea cât mai mult a izbucnirii deschise a conflictului pentru a avea timp în aprovizionarea armatei şi în elaborarea planificării luptelor.

Sintetizăm:
- Ucraina este interesat în temporizarea acţiunilor atât pentru ca armata să se pună cât mai bine la punct, cât şi pentru instalarea uneio conduceri de stat cu mandat naţional integral:
- Rusia este interesată în grăbirea conflictului tocmai pentru că vrea cucerirea Ucrainei cu cât mai puţine pierderi (deci o armată ucrainiană în stare să i se opună nu este lucrul pe care să-l aştepte să fie pus la punct) cât şi pentru că acel Quisling de Kiev pe care-l tot fâţâie pe la conferinţe de presă - la Ianukovici mă refer - ar pierde până şi urma de credibilitate pe care i-o acordă Moscova dacă alegerile se vor desfăşura aşa cum este prevăzut.

Dacă lucrurile se vor desfăşura în acest fel oare consilierii de la Cotroceni şi, poate, gradaţii din CSAT îşi vor prezenta demisiile?

luni, 10 martie 2014

UPDATARE la articolul precedent (De ce va fi război în... Transnistria)

Uitasem cel mai important argument în cele ce le-am scris anterior!

Până acum, rusnacii se prezentau drept apărători ai "rusofonilor agresaţi de faşiştii români şi de latiniţa lor". Odată cu conflictul din Transnistria, chiar şi cu această fază de război ciudat în care se găsesc Rusia şi Ucraina, lucrurile se schimbă cu mult. "Pacificatorii" nu mai pot pretinde că se află în slujba unei majorităţi "rusofone" pentru că proporţiile se schimbă: doar 30% găsim ruşi, alte 29 de procente de ucrainieni şi 32% români (epuraţi etnic de la 40% la începutul anilor '90) - conform recensământului din 2002.

De ce va fi război în... Transnistria

 Pentru că va fi şi în Ucraina! Deja teritoriul autoproclamat "Republica Moldovenească Nistreană" (o struţocămilă ca nume dar să-i observăm intenţiile cu bătaie îndelungată) este supus unei adevărate blocade înspre marginea ucrainiană. Ceea ce înseamnă că şi garnizoana rusească prezentă acolo - Armata a XIV-a - este supusă de asemenea izolării. Vor permite autorităţile Republicii Moldova driblarea acestei blocade? Credem că nu ci, dimpotrivă, va încerca să profite punând o presiune şi mai mare asupra separatiştilor (ocupanţilor ar fi termenul mai corect) de la Tiraspol şi Tighina.

Pe de altă parte, în cazul în care conflictul dintre Rusia şi Ucraina, aflat încă la stadiul doar al ameninţărilor şi intimidării, va ajunge la faza încinsă a ostilităţilor directe, este greu de crezut că o armată RUSEASCĂ, precum cea din Transnistria, va sta de-o parte, inactivă. Mai curând va acţiona pe direcţia Odessa, cu ţinta "eliberatoare" a creării a încă unui cap de pod pe litoralul ucrainian al Mării Negre, cu scopul strategic al creării unui culoar de legătură cu Tiraspolul, pe de-o parte. Pe de altă parte s-ar asigura astfel şi accesul Rusiei la Dunăre, Bugeacului fiindu-i tăiate legăturile cu autorităţile de la Kiev.

Ce va face Republica Moldova? Un scenariu precum cel de mai sus ar însemna pierderea definitivă a Transnistriei româneşti, intrate direct sub cizma greu de înlăturat a Moscovei. Ceea ce înseamnă că Moldova este şi ea condamnată la război. Dar are ea resursele militare pentru a-i face faţă?

Ar mai exista o variantă care nu elimină în totalitate riscurile unui conflict. Dar nu o spun încă.