August, luna preferată de Rusia pentru "turism" extern

Am intrat, iată, de două zile în luna august. Şi, că tot pomenim de această lună, să ne reamintim un alt clişeu din care Rusia nu vrea să iasă cu nici un chip şi pe care, credem noi, îl va repeta. Da! Îl va relua peste câteva zile, o săptămână, două trei!

Să ne readucem aminte unele fapte:
- în AUGUST 1939 are loc ultima etapă (şi cea mai importantă) a bătăliei de la Halhân Gol, în care "turiştii" sovietici aflaţi în "vizită" în Mongolia fac praf o întreagă armată japoneză. Era consecinţa ultimă a unor evenimente izbucnite "primăvara";

- în AUGUST 1968 tot "turiştii" sovietici ajung în "vizită" în CehoSlovacia, ocazie cu care fac praf "primăvara de la Praga". Inutil să spunem că era consecinţa ultimă tot a unor evenimente începute "primăvara";

- în AUGUST 2008 iarăşi nişte "turişti", de data aceasta rusnaci, dar moştenitori ai necuprinsei sete de vilegiatură de tip sovietic, întreprind o excursie în Georgia (fosta Gruzie sovietică), cu intenţia de a face praf culoarea portocalie cu care se înveşmântase ţara şi, totodată, de a achiziţiona şi oarecari suveniruri. Teritoriale, că rusnacii nu se mulţumesc cu chiţibuşuri. Da, aţi ghicit! Preparativele fuseseră demarate încă din "primăvară".


Suntem în AUGUST 2014, din "primăvară" s-au făcut nişte turnee exploratorii cu "euro-tankul" şi, cum atmosfera este pe placul şefului companiei de turism geopolitice "Auroasia Tour Neosovietisation", Vladimir Vladimirovici Putin, se prevede un număr masiv de "turişti" vorbitori de rusă şi nostalgici de sovietism care vor trece masiv hotarele răsăritene ale Ucrainei cu scopul de a vizita, dacă se poate, chiar şi părţile carpatine ale vecinei lor.

Asta ca să ştiţi la iarnă de ce va trebui să vă puneţi o plapumă în plus când veţi dori să vă culcaţi. Dacă nu cumva va suna alarma anti-aeriană!

Că tot veni vorba, iată că deja sute de "turişti" din Moscova vor să-şi facă rezervări - detalii aici.
Alţii sunt încântaţi, se pare, să facă un turneu multinaţional, dornici să cunoască cultura başkanilor găgăuzi - detalii aici.

Un propagandist cu damf de Moscovă

În noaptea asta, nu ştiu cum se făcu, dar - aruncându-mi ochii pe site-ul Adevărul - mi s-a năzărit să-mi arunc ochii pe blogul unuia din multiplele personaje găzduite (şi se pare că plătite şi gras, dar asta e altă poveste şi se referă la anumite înalte personalităţi) pe respectiva platformă. CONSTANTIN CORNEANU se numeşte respectivul şi o serie de articole axate asupra relaţiilor ruso-germane, personalităţii lui Putin sau problematicii răsăritene îmi stârnise curiozitatea. Mai ales că un discret parfum de rusism adia din respectivele texte.

Nu am vrut să mă arunc cu capul înainte şi să vorbească gura fără mine aşa că am trecut la o scurtă verificare asupra biografiei. Mai ales că omul se prezintă (şi este prezentat) în cartea de vizită drept: doctor în istorie, jurnalist la Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale în cadrul redacţiei TV Pro-Patria şi la Observatorul Militar şi, mai ales!, "membru fondator şi preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice “Gheorghe I. Brătianu” (AESGS) din septembrie 2009", după cum puteţi vedea dumneavoastră înşivă aici.

"Hopa!", mi-am spus în sinea mea, "Un geopolitician şi preşedinte de asociaţie E-U-RO-PEA-NĂ pe ddeasupra! Ia să ne aruncăm şi noi ochii să vedem în ce mediu elevat se învârte!". Aşa că am intrat repejor pe site-ul respectivei instituţii atât de pompos intitulate. Care instituţie pompos intitulată, spre dezamăgirea mea, nu am aflat-o avându-şi sediul în vreo clădire din buricul târgului, în vreo vilă impozantă sau în vreo clădire ţinând de cutare instituţie publică. Nţţţ. Ci pe mult mai prozaica alee Valea Prahovei nr. 5, bloc 9S14, scara 1, etajul II, ap. 28, sectorul 6, Bucureşti, Cod 061612, după cum se scrie pe respectivul site. Un soi de SRL geopolitic, cum s-ar spune.

Deci cu sediul ne-am lămurit dar poate o fi vorba doar de sediul social trecut, pentru ca să se îndeplinească formalităţile birocratice, ca aflându-şi spaţiul într-o cameră de bloc. Am trecut atunci la verificare staff-ului, conducerii respectivei asociaţii (uitaţi aici) şi nici de data aceasta nu am găsit ceva mai acătării:
- Preşedintele Consiliului-Director: Constantin Corneanu
- Vicepreşedintele Consiliului-Director: Mugur Jianu
- Secretar General: Mihaela Golban

Mă adâncesc în Google şi găsesc că acest Mugur Jianu ar fi mason (are tot dreptul pentru că e democraţie). Numai că nu mai are nimic de-a face cu democraţia afacerea în care i-a fost implicată consoarta, după cum ne spune un articol de la Gândul din care voi cita doar un fragmenţel:

"Mai mulţi notari, poliţişti şi oameni de afaceri - toţi amatori de chilipiruri imobiliare - au fost ţepuiţi cu peste trei milioane de euro. Păgubiţii au fost momiţi cu apartamente, vile şi terenuri la preţuri de nimic, scoase chipurile la executări silite. “Naşa” lor este avocata Roxana Jianu, din Baroul Bucureşti care, timp de 4 ani, a “lovit” numai persoane “cu epoleţi” şi cu conturi grase.  Abia anul acesta, pe 13 septembrie, ţepara a fost lovită de ghinion. A ajuns după gratii după un flagrant făcut de procurori.
Mugur Jianu, soţul ţeparei - fost avocat - era cel care făcea “intrările”. Oamenii se băgau cu ochii închişi în combinaţie pentru că Mugur garanta, în primul rând, cu reputaţia sa de mason şi de bun prieten al prinţesei Brianna Caragea - prin intermediul căreia a intrat în “lumea bună”. Le recomanda cunoştinţelor să ia legătura cu soţia sa, avocată, susţinând că ea le poate “aranja” licitaţiile imobiliare prin executor judecătoresc."

Condamnată la 11 ani, i s-a redus pedeapsa la 7 ani.

Să trecem la ultima peroană din conducerea Societăţii geopolitice E-U-RO-PE-NE: Mihaela Golban, care se ocupă de "reconectarea cu sinele divin" (sic!) în calitatea domniei sale de redactor al revistei "Lumea misterelor", o publicaţie în care găsim alături atât semnătura distinsului geopolitician de care ne ocupăm, cât şi, între altele, a lui Oreste Teodorescu, acesta din urmă un distins băsist (o remarcă deloc gratuită, după cum voi sublinia în continuare). Uitaţi aici şi aici două articole din cadrul unui singur număr luat la întâmplare.

Oricât m-am chinuti, nu am găsit nici în legătură cu Mihaela Golban ori cu Mugur Jianu ceva care să aibe legătura - măcar depărtată - cu această disciplină ce s-ar presupune pretenţioasă, care este GEOPOLITICA. Cu "discipline" care de care mai ezoterice, oculte şi parapsihologice, cu acelea da, că un şuviu de escroci de acest tip au inundat România.

Prin urmare rămâne - din rândul celor din conducere - doar un singur nume care să pretindă că dă autoritate acestui SRL cu cod caen geopolitic. Doar Constantin Corneanu. Mă repet, în toate textele găsite pe net ale diverselor publicaţii mai mult sau mai puţin online numele domniei sale este însoţit invariabil de titulatura "preşedinte AESGS". Pe "Adevărul", pe "Ziare.ro", pe "Evenimentul Zilei"... Iar temele pentru care este intervievat sau semnează sunt cele legate de geopolitica spaţiului fost sovietic (şi nu numai), pe tematica Republicii Moldova, pe teme ale istoriei naţionale (şi nu numai) - mai ales dacă apare în titlu sintagma de "mistere". Şi pe teme de Revoluţie.

Să începem scanarea domnului Corneanu cu o precizare: omul chiar a fost coleg cu cei din redacţia publicaţiilor militare ("Observatorul militar" şi "Pro Patria"), după cum o dovedeşte şi înregistrarea de aici, unde numele îi este menţionat clar între colegi. Tradus pe înţelesul tuturor, a făcut parte din serviciul de propagandă şi imagine militarizat.

Să aibe o legătură aparte cu Revoluţia din decembrie? Evident că are de vreme ce este parte a "Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989", o ctitorie a lui Ion Iliescu. Semnează editoriale în "Caietele Revoluţiei" unde se burzuluieşte la orice urmă de afirmaţie care ar îndrăzni să afirme o umbră de picior de KGB şi GRU în evenimentele decembriste, după cum puteţi citi aici, la pagina 5. Nu cumva să se ştirbească aura de emanat a lui Ilici. Nu comentăm aici afirmaţiile cu tentă clar mincinoasă (pentru că este dezinformativă) din respectivul articol. Îi lăsăm pe alţii.

Pe direcţia temelor de istorie naţională, nu a fost greu să-mi sară în ochi îmbrăţişarea cu maximă căldură a celebrei teme a "telegramei secrete de la Stockholm", o acuză nedovedită de nimeni la adresa Regelui (dar şi a Mareşalului, dacă este privită din alt unghi), o lucrătură propagandistică abilă a Moscovei şi căreia - din păcate - îi cad în plasă mulţi. Sperăm noi că numai din naivitate. Dar nu am uitat cum o mai agitau povestea asta feseniştii lui Ilici în 1990! Şi redifuzată de presa... băsistă, ca un sprijin pentru cel care a pronunţat celebrele cuvinte despre "sluga la ruşi" care ar fi fost Regele. La Adrian Pătruşcă, găluşcă sau cum i-o spune ne referim.

Dar tema predilectă este cea basarabeană, unde se prezintă drept mare analist "geopolitic". Să luăm pentru început un interviu publicat în două părţi de Ziare.ro (partea I, partea II), apărut destul de recent, doar cu două luni în urmă şi în care se referă la situaţia transnistreană:
"Transnistria cuprinde teritoriul istoric al extremului vest al Novorusiei si al extremului sud al Podoliei" afirmă dânsul. NU, domnule Corneanu! "Novorusia" este o găselniţă rusească la fel de falsă precum titulatura de "Basarabia" ori "Bucovina" aplicate unor ţinuturi care până la sfârşitului secolului al XVIII-lea erau parte nedespărţită a Moldovei. Mi se pare ciudat că reluaţi terminologia în chestiune ("Novorusia") exact la momentul declanşării noii politici anexioniste ruseşti.

Mai spuneţi dumneavoastră, încercând să desluşiţi naşterea statului-fantomă "Republica Moldovenească Nistreană"; că: "Esecul puciului de la Moscova din 19-21 august 1991 a permis proclamarea independentei Republicii Moldova la 27 august 1991. In acel moment, populatia de pe teritoriul Republicii Moldova era un conglomerat foarte eterogen, calificat de puterea comunista drept natiunea socialista moldoveneasca." Ce aţi spus? Că moldovenii (românii) erau şi ei o prăticică dintr-un conglomerat (se înţelege etnic)? Că nu erau naţiunea băştinaşă şi majoritară?

"Revendicarile basarabenilor in ceea ce priveste limba de stat si perspectiva transformarii RSSM intr-un stat independent au fost concepute de catre celelalte etnii ale RSSM ca fiind un atentat la adresa securitatii personale", continuaţi dumneavoastră. Asta e chiar bună! În zilele acelea viaţa liderilor Frontului Popular - adică al naţionaliştilor români - era pusă în primejdie pentru că aceştia cereau ca la ei acasă să aibe drept să se vorbească în limba locului şi cu GRAFIA potrivită iar dumneavoastră afirmaţi senin că, dimpotrivă, "celelalte etnii" (care anume?) erau ameninţate. De cine? De A, B şi C? Şi la care etnii faceţi referire? Cumva la găgăuzi, cărora românii le propuneau învăţământ în limba turcă la care reprezenatnţii lor răspundeau că preferă să înveţe numai în rusă? Vorbiţi de "ignoranta noilor lideri politici de la Chisinau fata de specificul si fobiile populatiei din Transnistria". "Populaţia" la care faceţi referire era (şi este) în mare parte constituită din colonişti - pensionari militari sovietici îndeosebi. Dar "băştinaşii" regiunii însă - la care nu faceţi referire - au avut (şi au) altă reacţie. Precum aceea a lui Ilie Ilaşcu şi a grupului său. Ori a eroicilor elevi din şcolile româneşti asuprite de mai bine de 20 de ani în Transnistria.

Dar ceva mai jos vă iese porumbelul pe gură: "[Astăzi] Federatia Rusa este interesata sa contribuie la unificarea europeana, sa consolideze legaturile de integrare cu Europa Centrala sub semnul axei Moscova-Berlin, axa de baza a politicii externe rusesti. Geopoliticianul rus Aleksandr G. Dughin considera ca Rusia are nevoie de o Europa aliata si prietena, in conditiile in care din punct de vedere militar UE nu reprezinta, fara SUA, un pericol serios, iar cooperarea economica cu o Europa neutra poate sa rezolve majoritatea problemelor tehnologice ale Rusiei si Asiei in schimbul resurselor si al parteneriatului strategic." Vai, ce doritoare de pace este Rusia şi noi, nerecunsocătorii, nu ştim!

A pomenit domnul Corneanu de axa Moscova - Berlin? Numai bine ca mai apoi să publice, în "Adevărul", un serial întreg despre relaţiile celor două capitale (aici, aici şi aici). Cu doza clasică de dezinformare de tip sovietic, cu "informaţii" ce ţin mai degrabă de revista aia senzaţionalistă ("Lumea misterelor") de care am pomenit mai sus: " Întâlnirea de la Jeleznovodsk a fost urmată de o nouă rundă de convorbiri sovieto-germane, extrem de discretă, desfăşurată, în septembrie 1990, la Geneva şi unde sovieticii împreună cu germanii au căzut de acord asupra următoarelor chestiuni, după cum menţiona o parte din presa britanică, respectiv: „1) URSS să nu se opună divizării Cehoslovaciei; 2) Republica Cehă va deveni parte a sferei de influenţă economică a Germaniei, cu scopul posibil de încorporare politică a regiunii în următorii 12-15 ani în Germania; 3) Germania va compensa Rusia pentru daunele economice suferite prin pierderea influenţei în Europa de Est; 4) Ungariei i se va permite urmărirea scopului de a-şi recâştiga teritoriile pierdute după Primul Război Mondial prin Tratatul de la Trianon (1920); 5) Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei pentru a asigura acolo un standard al vieţii mai ridicat decât cel din Slovacia, făcând astfel mai atractivă ideea unificării Slovaciei cu Ungaria; 6) URSS să nu ridice obiecţii la divizarea Iugoslaviei şi să fie de acord cu intrarea Croaţiei şi Sloveniei în sfera de interese economice a Germaniei, precum şi să susţină unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, dacă naţionaliştii Ucrainei ar desfăşura «activităţi distructive»; 7) În afară de compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angajează să «nu fie activă» în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice şi să nu le considere parte a sferei de influenţă economică a Germaniei”. Pfii, ce bine se potriveşte cu teoria conspiraţiei după ureche! Şi ce le-a mai nimerit domnul Corneanu din punctul de vedere al evoluţiei ulterioare. Numai ceva nu se nimereşte: lipsa surselor. Că menţiunea aia despre "presa britanică" este în consonanţă cu acel "se ştie că" atât de drag practicilor dezinformative sovietice.

Articolele fac parte, evident, dintr-o serie mai largă apărute ca urmare a crizei din Ucraina. A scris,a stfel, şi o serie de articole pe tema Putin (partea 1, partea 2, partea 3, partea 4, partea 5, partea 6). Iar de aici ajunge, în alt articol, să prevadă în legătură cu statul tampon dintre noi şi Rusia (Ucraina) numai două soluţii: federalizare (care slujeşte Rusiei) şi dezmembrare, slujind aceleiaşi Rusii.  Însoţite de o hartă ce se vrea etnică în care la partea rusofonă sunt trecuţi toţi cei ce nu sunt ucrainieni. O altă manevră clasică de dezinformare.

În stil KeiGiBi, după cum pronunţă în interviul pe care-l găsiţi aici.

Părerea mea: vrea coana Moscova să ţină sub control tendinţele unioniste? Pune ca intermediari astfel de specialişti!

PS: uitasem de asta dar domnul Corneanu a sărit ca ars la apariţia primului volum al cărţii lui Larry L. Watts, "Fereşte-mă, Doamne, de prieteni..." Ori s-a supărat Ilici, ori gaşca neokominternistă de la Cotroceni, ori i-a deranjat chiar pe muscali...

Transnistria - Avangarda Rusiei mari sau Delirul euroasiatic al lui Alexandr Dughin

Preluare de pe blogul lui Vlad Cubreacov, care este şi traducătorul în limba română. Şi nota de final îi aparţine.

TRANSNISTRIA – AVANGARDA RUSIEI MARI

În ultimele decenii geopolitica Rusiei trece printr-o criză. După destrămarea Tratatului de la Varșovia, liniile apărării noastre s-au prăbușit una după alta. Și pe locul rămas gol a venit imediat blocul NATO, care ne este advers. Aceasta este legea vaselor comunicante, atâta doar că aplicată geopoliticii: acolo unde Rusia-Eurasia este în scădere, atlantiștii, NATO, sunt în creștere.

URSS s-a dezintegrat, în anii 90 fiind amenințată chiar integritatea Federației Ruse. Însă în timpul lui Putin a fost oprită dezintegrarea de mai departe. Cu ce preț și cu ce eforturi s-a reușit aceasta încă urmează să conștientizăm și să apreciem.

Și iată referendumul din Transnistria. Zorii unei etape geopolitice absolut noi. Precaut, acum se poate totuși spune deja că Rusia nu numai că nu se va destrăma, ea deja nici nu se mai concentrează – ea este în ofensivă, ea revine în granițele sale. Ea se mișcă pe direcția unei Rusii Mari.

Transnistria este frontiera noastră de care suntem tăiați, este granița noastră, un avanpost al nostru. Dacă oamenii vor în Rusia și nu mai vor să fie în continuare fără Rusia, înseamnă că Rusia este din nou atractivă, dorită, înseamnă că ea reprezintă o valoare. Și acest fapt întărește nelimitat spiritul nostru, încrederea noastră în noi înșine, voința noastră. Referendumul din Transnistria nu este nici pe departe o răzbunare măruntă pe Chișinăul care face jocul Occidentului. El simbolizează o schimbare de epoci – noi trecem de la contractare la expansivitate, de la prăbușire la avânt, de la Rusia mica la Rusia Mare, a cărei imagine viitoare ne-au înfățișat-o locuitorii Transnistriei, săvârșind în felul lor un ritual geopolitic.

Rusia Mare trebuie să includă în sine nu doar ceea ce se desprinde din statele post-sovietice eșuate care se aruncă orbește în cadrul NATO ca să putrezească în atlantism și globalism, pierzându-și demnitatea, identitatea și viitorul. Rusia Mare trebuie să includă și Moldova, și Georgia, și Ucraina, nu doar Transnistria, Oseția de Sud sau Crimeea.

Există două căi de soluționare a conflictelor separatiste din spațiul post-sovietic, inclusiv din Transnistria, Oseția de Sud și Abhazia. Prima: Rusia este garant al integrității teritoriale a acestor state, temperând tendințele separatiste, – iar în acest sens Rusia dispune de toate instrumentele, atât politice, cât și militare, strategice și morale. A doua cale: Rusia încetează de a mai fi garant al integrității acestor state. Asta nu înseamnă nicidecum că noi începem a susține separatismul, ci pur și simplu că încetăm să mai susținem aspirațiile Tbilisiului oficial sau pe cele ale Chișinăului oficial de păstrare a integrității teritoriale. Iar în cazul lor, mai departe, totul va decurge de la sine. Dacă aceste țări ne șantajează efectiv cu ieșirea din CSI, întorcând spatele Rusiei, ele își pot promova politicile, numai că deja nu pe întregul lor teritoriu. Pentru că atunci Transnistria va adera la CSI deja de una singură, fără Moldova. Alegerea Moldovei nu este mare: ea trebuie fie să accepte aceasta, fie să adopte o poziție rezonabilă și să devină o punte de prietenie între Rusia și Uniunea Europeană, ceea ce noi îi dorim sincer. Ucrainenii, moldovenii, georgienii sunt frații noștri de credință și de istorie. Noi suntem fiii aceleiași civilizații, ai aceleiași credințe și ai aceleiași culturi. Și dacă micuța Transnistrie a conștientizat asta mai devreme decât alții, cinste și laudă acestei Republici, poporului ei și duhului său neînfrânt.

În anul 2003 a mai propus propriul el plan de soluționare definitivă a conflictului transnistrean. Sensul acestui plan consta în federalizarea Moldovei și recunoașterea în cazul Republicii Moldovenești Nistrene și în cel al Găgăuziei a unor drepturi largi de autonomie, a unor cote în parlamentul moldovenesc și a dreptului de a ieși din componența Moldovei în cazul deciziei acesteia de a adera la alt stat (subînțelegându-se la România). Acest plan constituia un compromis atât pentru Tiraspol, cât și pentru Chișinău, fiind susținut și de Igor Smirnov, șeful RMN, și de comunistul Voronin, pe atunci candidat la funcția de președinte al Moldovei, căruia această poziție i-a și adus atunci victoria. Din punct de vedere geopolitic, acest proiect era unul eurasiatic și propunea apropierea treptată a Moldovei de Rusia și alte state ale CSI orientate spre integrare.

Anume din acest motiv a fost torpilat de forțele atlantiste din Uniunea Europeană care aveau nevoie de o absolut altă soluție – rezolvarea problemei transnistrene altfel decât propunea Moscova și nu într-o perspectivă eurasiatică. Sub presiunea SUA, Voronin a renunțat la acest proiect care îl adusese la putere, iar apoi în general i-a și întors spatele Rusiei.

Aș putea fi contrazis cum că primind Transnistria în componența Rusiei am da lumină verde separatismului în spațiul post-sovietic, ba chiar și la noi acasă. Nu este așa. În Transnistria este democrație, acolo nu există banditism, luare de ostatici, acolo nu există naționalism, xenofobie, extremism religios, epurări etnice. Poporul acestei Republici este alcătuit in mai multe etnii – moldoveni, ucraineni, găgăuzi, velicoruși. Tinzând să adere la Rusia, ei vor să revină la Patria comună, la Rusia ca idee, ca rădăcină comună a noastră. În conștiința lor această Rusie nu este pur și simplu Federația Rusă. Aceasta este o Rusie simbol, o Rusie ca imagine, o Rusie ca misiune, ca sarcină, ca proiect, ca orizont. Și să adere la o astfel de Rusie, la autentica Rusie eternă tind nu doar transnistrenii, dar trebuie să tindem și noi înșine, cetățenii ruși, rușii de neam.

Nouă ne-a fost încredințată răspunderea pentru un imens spațiu din Carpați până la Oceanul Pacific, de la Marea Baltică până în Kamceatka, din Karelia până în Munții Pamir. Și nimeni nu ne-a eliberat de această răspundere. Referendumul din Transnistria ne-a reamintit de ceea ce este cel mai important – de noi înșine, de misiunea noastră, de vocația noastră. În această situației pur și simplu nu se pune întrebarea dacă să primim sau să nu primim Tiraspolul (în componența Rusiei – nota traducătorului). Atunci când frații îți cer ajutorul este o rușine și un păcat să-i tratezi cu refuz. De așa ceva pot fi în stare doar trădătorii propriului neam. Dar timpurile când asemenea personaje se aflau în fruntea țării au rămas în trecut. Să sperăm că pentru totdeauna.

Traducere din rusă – Vlad Cubreacov

Nota traducătorului: De mult este timpul ca acest șarlatan geopolitic și pretins ”filosof”, ideolog al Imperiului Alcoolic să fie trecut în lista străinilor indezirabili pe teritoriul Republicii Moldova.

Odessa în flăcări SAU Cum nişte fetiţe te bagă în mormânt

Deci aşa! Astăzi s-a aprins vâlvătaia şi la doi paşi de graniţele noastre. La Odessa adică. Un grup de manifestanţi naţionalişti ukrainieni a fost atacat cu bâte şi cu pietre de câteva sute de "rusofoni". S-a lăsat toată petrecerea cu vreo patru morţi. Din partea "pro-europenilor". Nu ştim de ce li se spune "pro-europeni" şi nu se utilizează firescul "naţionalişti"? Asta-i altă problemă. Revenim la subiectul "fierbinte". Cum văzură asta nişte piţipoance, cliente frecvente ale cluburilor din zonă, s-au ocupat cu ceea ce ştiu ele mai bine: prepararea de cocktailuri. Rezultatul? Vreo 40 de rusofoni morţi, de 10 ori mai mult decât făcuse toată armata ucrainiană de la izbucnirea crizei până acum. Periculoase fiinţe!

Sursa foto: https://twitter.com/howardamos/status/462245077918965760/photo/1

Vocea Rusiei îi consideră pe Români drept "romini". Aviz iubitorilor de muscali.

Un articol publicat pe siteul Radio Vocea Rusiei de către un anume Vasile Andreescu, dacă o exista această persoană. Observaţi cum de fiecare dată autorul (care pretinde că este român prin nume) foloseşte numai variantele utilizate pe vremea Republicii Populare Romîne, adică atunci când ţara noastră se afla încălecată de soldaţii, "consilierii" şi "specialiştii" sovietici. Conţinutul e vechi: era în uzul retoricii staliniste. Lăsăm la o parte că imputaţiile ce se aduc reflectă în realitate situaţia din teritoriile de sub cizma lui Putin.

Cea mai simplă întrebare...

 

Mereu, cînd sîntem într-o dilemă, eterna şi simpla întrebare pusă de fiecare om, dar consacrată într-una dintre scrierile sale de nemuritorul Lenin, anume „ce-i de făcut” ne revine în minte. Cred că pentru Romînia de azi e foarte necesar să întrebăm aşa ceva.

E clar că romînii nu sînt mulţumiţi de mersul ţării lor. Pe de altă parte, e clar că nu au cultură politică, adică nu ştiu ce să facă în situaţia în care, sub aparenţa liberei alegeri, li se fură şansele şi nu li se acordă nicio cale de a riposta democratic activ contra acestui abuz. E clar că sînt şi se lasă şi manipulaţi, datorită stresului provocat de conştiinţa neputinţei lor, autoobosindu-se şi găsindu-şi consolarea în inutilităţile de import din sfera aşa-zisei culturi şi civilizaţii de colonizaţi, care li se inoculează zilnic, vitriolat, prin toate mediile de informare accesibile şi impuse ca surse majore oficiale. E la fel de clar că, agitaţi, obosiţi, stresaţi, înfricoşaţi de a nu greşi şi a pierde şi puţinul pe care au reuşit, măcar aparent, să-l agonisească, uneori iluzoriu, romînii sînt laşi pînă la a ridica mîinile sus la jaf, neîncrezători pînă la paranoie şi dornici de sînge pentru a vedea pe cineva suferind pentru răul pe care-l percep ca sursa nefericirii lor şi pe care-l atribuie mereu altora, ei fiind mereu, invariabil, simple victime fără vină, atît la nivel colectiv cît şi individual. E clar că acei cîţiva, raportat la grosul populaţiei, care ţin frîiele, cei vizibili, păpuşile zise politicieni, cît şi cei din umbră, şefii serviciilor secrete ce deţin controlul şi poartă răspunderea principală pentru starea de azi a ţării, se bucură de situaţie şi trag tare cît pot, cît timp se poate, că lumea începe să se mişte iar prin jur şi mîine nu ştii ce răsturnare vine cu vreun crivăţ care să-i măture. Iar exemple în istoria locurilor carpato-danubiano-pontice sînt cu duiumul, chiar în perioada contemporană, fără a fi nevoie să te oboseşti să cauţi prin arhive prăfuite... Deşi romînii nu dau atenţie, spaţiul public, aspectul vizual, interacţiunea umană, adică atitudinea fiecăruia în raport cu ceilalţi în diversele situaţii, oficiale, personale, contribuie cel mai mult la menţinerea climatului nesănătos şi la agravarea bolii sociale cronicizate în care se tîrăşte populaţia din Romînia. Aici, datorită volatilităţii sale, au loc toate intervenţiile, provocările externe, aici se slăbesc şuruburile societăţii, aici se degradează moralul populaţiei, prin atitudini provocate, voite, prin aşa-zise asociaţii care, corupînd funcţionari dornici de îmbogăţire, preiau atribuţii publice care nu ar trebui să fie atinse de ele, făcînd profituri din contracte oneroase cu statul corupt în timp ce distrug coeziunea societăţii, ca nişte viruşi instalaţi pentru a distruge societatea atacată. Cum să văd altfel acţiunile de blocaj pe faţă la care se dedau aşa-zisele asociaţii de protecţie a animalelor cînd iau cîini pe care-i lasă liberi, pentru care romînii plătesc impozite pentru a fi sfîşiaţi de haitele cvasiturbate, în profitul funcţionarilor şi patronilor acestor grupări de sabotaj social (asociaţiilor respective), care continuă să distrugă mediul social?

La fel fac şi unele firme şi bănci intrate pentru a prelua controlul asupra unor segmente economice şi a le manipula şi utiliza ca elemente de presiune asupra administraţiei care le-a cedat cu largul concurs al propriilor săi funcţionari corupţi. Cum să văd altfel faptul că, deşi Romînia dispune de gaze, petrol şi energie, firmele occidentale care au preluat controlul asurpa distribuirii lor, impun nişte niveluri de profit de japcă pe faţă, acuzînd apoi prin presa aservită lor pe ruşi că vînd gazul la preţul cel mai mare din Europa? Cum să văd altfel manipulările din sistemul bancar, cînd băncile acordă credite preferenţial pentru importuri, împingînd populaţia să consume din import, scoţînd astfel valuta din ţară pentru a-şi lua partea dincolo de graniţe de la cei cu care colaborează în sensul acesta. În acest timp, fostele firme competitive de stat sînt pe butuci, lipsite de finanţare, că, de, piaţa e liberă, statul nu poate subvenţiona, pentru a fi puse în genunchi şi a fi luate pe preţ de nimic de către îngeraşii aşteptaţi, aşa-zişii investitori străini, mereu aceiaşi, în principal cei din UE şi SUA. Iar cînd vreo firmă rusească încearcă să cumpere ceva ce pare mai de folos pentru tutelarii occidentali, încep sabotajele în fabricile respective, şantajele, presiunile prin ziare pentru a-i face să renunţe, să se care, aruncîndu-li-se în spate toate mizeriile posibile. Sacrificaţii: muncitorii rămaşi pe drumuri, morţi de foame la propriu, siliţi să ia calea căpşunilor sau a centurilor oraşelor vestice, în funcţie de sex, abandonîndu-şi copiii bunicilor bătrîni şi bolnavi, care schinjuiesc şi ei cîte o găină, o capră, o vacă, să le dea ouă şi lapte, nesacrificîndu-le pentru carne că rămîn fără element de supravieţuire. Dar, oficial primesc ajutor de la stat, paraziţii, nu? O duc bine pe hîrtie. Îşi permit să nu muncească pămîntul, îl lasă-n paragină, leneşii, nu? Păi cum să muncească, cu ce?!? Firmele interne, cît timp nu sînt preluate de vreun fost securist ajuns participant la jaful naţional, sînt pe ducă, iar lupta e acum între securiştii mari ce deţin unele firme profitabile, dorite de aşa-zişii investitori externi, de fapt agenţi ai serviciilor lor, care vor să pună mîna pe avuţiile ţării pentru a o controla, şi aceşti aşa-zişi investitori, care tocmai din acest motiv, al preluării, au şi provocat lovitura de stat din 1989. Să înţeleg că cei de la OMV, de exemplu, care au luat Petromul cu japca, sînt cu adevăraţi investitori? Să fim serioşi... Oricum, să nu-l fi luat ei, ar fi încăput pe mîna fraţilor Păunescu, Tender, a lui Voiculescu, Videanu, etc., prea mulţi să-i mai enumăr aici, dintr-ăştia cu familie mare, bine situaţi... Lasă, că la energie, Romînia a cîştigat la Haga, ape multe din Marea Neagră. Păi cum era să piardă cînd era vorba că Romînia e doar o păpuşă a Chevronului, iar Haga e controlată de aceiaşi politicieni de la Washington, care iau bani de la Chevron, printre altele, la fiecare mandat? Să vezi ce o să cîştige romînii de pe urma acestui mare cîştig: mai multe zerouri la facturi! Ce democraţie şi liberă iniţiativă, domnule!!!

Pe străzi, aşa-zişi huligani, despre care toţi spun cu toleranţă şi indolenţă că, „n-ai ce le face, n-au cei şapte ani de-acasă” provoacă adevărat haos în trafic. Oare ei sînt cu adevărat nişte prost crescuţi sau mulţi dintre ei sînt chiar implantaţi care o fac voit pentru a provoca griji momentane, a produce rupturi vieţii sociale, a slăbi coeziunea şi încrederea cetăţenească, a slăbi moralul populaţiei? Parcă ştie cineva cine e doar prost crescut ce imită ca maimuţa ceea ce vede şi cine provoacă totul cu un scop? Şi cum să văd atitudinea multor poliţişti, procurori, judecători, avocaţi şi politicieni, toţi, în fapt, doar mafioţi, care aprobă şi aplică nişte legi ce fac posibile uşor cele mai mari crime, omoruri, accidente mortale, lovituri ce provoacă infirmitate permanentă, violuri, jafuri în case, blocînd soluţionarea lor justă prin tertipuri mărunte, de aşa-zisă lipsă de procedură, deşi fondul e clar. Cînd în propria casă dreptul la apărare se dă selectiv şi limitat, iar pentru viol se cere mediere, ce să mai cred? Măcar în Congo asemenea cazuri s-ar rezolva mult mai cinstit şi eficient...

Obligat să meargă mereu cu capul plecat, fie şi măcar pentru a nu călca în reziduurile cîinilor, să fie cu nervii întinşi la maxim prin mijloacele de transport de suprafaţă pentru a nu fi victima hoţilor de buzunare, să fie slugă la muncă în faţa unui aşa-zis şef total incompetent şi supus, la rîndul său, unor ordine şi mai debile de mai sus, romînul este preluat acasă de răgetele animalice de la televizor, de pe toate canalele, ai căror protagonişti sînt puşi şi plătiţi să facă zgomot de către patronii lor ce luptă pentru acapararea resurselor ţării, patroni interni şi externi, după cum au interese. Licăriri de speranţă mai sînt, mai sînt tîrguri de carte, mai sînt nopţi albe pe la muzee, dar romînul nu mai are ochi să citească printre rînduri. Îmbulzeala mare e la cărţi cu coperţi sclipitoare, de învăţat engleza la modul general şi la exponate fără substanţă intelectuală, dar cu pregnanţă vizuală. Mi se va răspunde că aşa e şi prin alte părţi. Vă întreb: vă comparaţi cu vecinii şi cînd sînteţi grav bolnavi? Cînd vă doare, cînd cancerul e vizibil, aşteptaţi ca vecinul să meargă primul la doctor să-l urmaţi? Sau, e clar, în situaţia curentă a societăţii, cancerul nu e, încă, vizibil. Nu doare încă, e bine... Poate, cumva, nu aţi uitat Grecia şi Ciprul, două ţări pline de inconştienţi, ca la romîni. În 2004 Grecia visa, era campioană europeană la fotbal, era bine, distracţie! Au dus-o în vise grecii pînă cînd i-au trezit din somn cei ce le-o pregăteau, din Vest, în colaborare cu cei din interior, trădătorii corupţi. E bine acum? Sau nu e nici asta o lecţie? În loc să tindă în sus, romînii se uită dacă e cineva mai jos şi adorm la loc, că nu sînt ei ultimii, la alţii e mai rău. Dar gravitaţia, că trăim într-o lume fizică, deocamdată nu trage pe nimeni în sus, raportat la pămîntul pe care călcăm şi unde vom merge cu toţi, ci doar în jos... iar contactul cu pămîntul rezultat prin cădere e dureros pentru cei ce se ciocnesc de el. Popoarele, în istorie, au simţit-o pe pielea lor de fiecare dată cînd s-au lăsat pradă lenei şi beţiei degenerării. Fizica nu iartă...

În tot păienjenişul ăsta lumea ridică din umeri: ce să faci, asta e... Pe de altă parte, soluţiile pot fi uimitor de simple, iar orice călătorie lungă începe cu primul pas. Dumnezeu îi ajută pe curajoşi mereu, la fapte bune, dar trebuie un efort, un curaj, o solidaritate.

Primul pas, a lupta cu armele celor ce le impun. Iar aici sînt trei măsuri:

Prima măsură e să mergeţi la vot toţi şi SĂ ANULAŢI VOTURILE TOATE, PUNÎND ŞTAMPILE PE MAI MULŢI PÎNĂ VI SE USUCĂ CERNEALA DE PE ŞTAMPILĂ. Nu a nu merge la vot, ci a-l anula, aici e diferenţa. Deşi serviciile au grijă să pregătească saci suplimentari cu buletine ştampilate pentru cei pe care-i susţin, le va fi greu să pareze un protest masiv, naţional, de acest gen. Toţi puteţi face asta în cabina de vot. Nimeni dintre candidaţii de acolo nu vă reprezintă, nu au vreun interes, toţi sînt puşi spre a fi praf în ochi, spre a vă jefui. Sau Băsescu, cu Roşia Montană, sau Ponta, cu Pungeşti, vă spun, cumva, altfel? Toţi sînt la fel, puşi pe jaf, lipsiţi de orice griji că ar putea să-i întrebe cineva de ceva... Doar printr-un asemenea protest veţi putea să-i faceţi mai atenţi.

Măsura 2: pentru că se permite încă prin legea de azi să se facă petiţii comune către parlament ca iniţiative legislative, deşi legea e destul de restrictivă, UNIŢI-VĂ ŞI CEREŢI ÎN SCRIS MODIFICAREA LEGII PARTIDELOR POLITICE. Dacă, după lovitura de stat din 1989, Iliescu permisese prin decret formarea unui partid cu un număr minim de 251 de membri, acum ROMÎNIA ARE UNA DINTRE CELE MAI DICTATORIALE LEGI DIN LUME, cu 25000 de membri domiciliaţi în cel puţin 18 judeţe! După Romînia, în UE, urmează Portugalia cu 7500 de membri fără legătură cu localitatea de rezidenţă. Bulgaria şi Polonia cer doar 500 de membri, Letonia doar 200, iar unele state ca Franţa, Spania, Belgia nu cer niciun membru. E logic că, dacă ai o idee de organizare mai bună, trebuie să te înregistrezi mai întîi, s-o propagi legal, nu pe şest, aşa încît lumea să fie convinsă şi să adere la partidul tău în cunoştinţă de cauză. Dacă nu te lasă să ai partid rezultă că activitatea ta va fi în afara legii pentru a-ţi aduna membrii necesari. În fapt, e clar, formarea de noi partide politice în Romînia nu e posibilă azi, şi fac un pariu sigur că, de fapt, azi NICIUN PARTID NU ÎNDEPLINEŞTE CRITERIILE LEGII, FĂCÎND DIN ROMÎNIA O DICTATURĂ MASCATĂ, COLONIE A NATO ŞI UE, CARNE DE TUN ÎN CAMPANIA LENTĂ SPRE EST. UDMR nici măcar nu se ascunde, e doar o asociaţie culturală, nu partid. Şi, oricum, care e rostul partidului etnic, ce reprezintă doar un grup mic, lăsînd la o parte majoritatea care-i asigură existenţa legală prin subvenţii? Rusia, aşa-zisa dictatură cruntă din ziarele vîndute, cea mai întinsă ţară din lume şi cu o populaţie de 150 milioane de oameni, cere doar 500 de membri pentru formarea unui partid nou şi fără legătură cu zona de rezidenţă! Tot în cadrul acestei măsuri, în iniţiativa legislativă, cereţi să se elimine orice contribuţie privată la partidele politice. Cu aceasta, partidele vor fi separate de particulari. Să se oblige doar mediile de informare să publice în anumite limite şi în mod egal luările de poziţie. Detaliile pot fi stabilite, dar acestea sînt liniile principale absolut necesare.

Pasul 2: organizarea la nivel local – formarea unor asociaţii locale de participare, care să includă toţi rezidenţii apţi, prin rotaţie, pentru a se veghea la instaurarea liniştii, ordinii, curăţeniei şi siguranţei. Poliţia, pînă nu există vreun mort, nu intervine, ba te ia şi la mişto. Ce veţi aştepta, să se ajungă ca în Mexic, unde mafioţii băteau la uşile localnicilor cerîndu-le să le facă baie fetelor lor că le împrumută pentru cîteva zile?!?

Pasul 3: Dacă cele de mai sus sînt ignorate, cereţi-le în mod mai radical, în stradă, căci ele sînt ignorate tocmai pentru că vă dau puterea şi instituie democraţia, şi ele sînt măsuri necesare ca premise pentru o viaţă mai organizată, mai bună.

Problema e, însă, în final, alta: pentru a pune întrebarea de mai sus, e necesară o condiţie, anume, să şi vrem ceva. Dacă nu ne unim în iniţiative bune, prin care să facem curăţenie în propria ţară, dacă sîntem laşi şi ipocriţi, mereu vom rămîne sclavi manipulaţi, îndreptaţi mereu contra celor de acelaşi crez cu noi.

Spre comparaţie: Rusia cea blamată, după ce a căzut din cauza propriilor trădători în 1991, s-a ridicat singură, prin propriile resurse, făcîndu-şi singură curăţenie în propria ogradă. Fără a-l proslăvi pe Putin, totuşi, nu se poate spune nimic contra evidenţei: a ridicat cea mai mare ţară din lume din mocirlă, aşezînd-o din nou pe scaunul de superputere. Iar asta în doar circa 15 ani!! Desigur, la asemenea viteză faci şi erori, nimeni nu e perfect. Desigur că a trebuit şi trebuie încă să se folosească de o administraţie învechită, plină de obosiţi, de slujbaşi cu mentalităţi de satrapi, de clevetitori, de interpuşi din Vest, de chibiţi ce pun beţe în roate. Desigur că mai are de luptat cu mulţi ce trag să-şi păstreze avantajele în dauna progresului ţării. Desigur că presa occidentală speculează orice mişcare a lui pentru a-l ponegri din nou. Astea sînt nimicuri, evidenţa, deasupra oricărui detaliu, e clară ca o zi senină de primăvară: Rusia urcă mereu, se vede cu ochiul liber chiar şi prin evoluţiile din zilele acestea, iar asta nu le place celor ce nu se mai satură de petrol şi gaze, celor ce vor dominaţia mondială exclusiv în propriul folos, ce fac blocuri militare, aşa-zis apărări colective, contra unor ameninţări inventate pentru a le crea pe toate continentele, celor ce nu se mai satură de bani şi vor să înglobeze toată economia mondială la carul orgoliului lor, care, prin acţiunile lor, blochează progresul ştiinţific paşnic, dirijînd lumea doar spre invenţii ucigătoare, celor care aduc prejudicii propriilor popoare, ale căror voci de conştiinţă sînt tot mai insistente pe toate forumurile şi prin toate locurile publice. Cei în cauză sînt în principal, marii bancheri şi petrolişti din New York, Londra, Viena, şi alte metropole occidentale, din SUA şi vestul UE, care produc toată agitaţia mondială, ajutaţi de politicienii şi de serviciile secrete din care provin cu toţii. Căci dacă înainte armatele luptau pe faţă şi ocupau, acum serviciile infiltrează agenţi sub asemenea acoperiri şi controlează totul, avînd aceleaşi avantaje ca şi în urma unei ocupaţii, cu mult mai puţine costuri. Inteligent, nu? La ocupaţie trebuie să dai măcar cetăţenie, ceva drepturi celor ocupaţi. Romînii stau ca cerşetorii la ambasada SUA, n-au nici măcar drept de viză, deşi sînt carnea de tun a SUA prin Irak, Afganistan, iar mai nou chiar ţinte acasă, prin amplasarea unor arme de interceptare chiar pe teritoriul propriu. Imperiul Roman ocupa unele state şi nu acorda cetăţenia romană cetăţenilor, ţinîndu-i în regim clientelar. Coloniile africane ale Vestului, în sec. XIX-XX aveau cam acelaşi statut. Romînia experimentează acum situaţia.

Din ce în ce mai mulţi americani şi vest-europeni pleacă din ţările lor, scîrbiţi de atitudinea ipocrită a guvernelor lor, iar vocile lor sînt tot mai puternice peste tot. Ei s-au trezit, au început să cheme la o reacţie contra acestui abuz mondial. În lungul şir al celor ce iau atitudine sînt clasici faimoşi care sînt cvasiignoraţi în Romînia. Printre ei, Jacques Bergier, Bernard Thomas, Noam Chomsky, Klaus Werner, Hans Weiss, Willian Engdahl, John Pilger, Naomi Klein, John Perkins, Julian Assange, Edward Snowden. Iar lista e foarte mare. Desigur, fiecare diferă puţin în nuanţe. Totuşi, ţinta principală pe care o atacă e aceeaşi: imperialismul occidental, ipocrizia, lupta pentru dominaţia mondială, minciuna, adică transferul relelor asupra celor ce le opun rezistenţă, printre care şi ţările BRICS. Înainte de acestea erau lumea latino-americană, blocul comunist, apoi ţările nealiniate. SUA şi Anglia (Marea Britanie e doar un mod eufemistic de a masca lucrurile, uitaţi-vă la Scoţia să înţelegeţi) au atacat America Latină prin anii 60-70, îngenunchind-o. Franţa şi Germania de Vest s-au raliat pentru a termina cu Estului Europei, în anii 90. A urmat Iugoslavia, făcută praf de aceeaşi coaliţie fatală. Mai era o firavă alianţă a lumii arabe, i-a venit rîndul la nimicire. China e mereu ţinută în şah, iar acum, cînd Rusia are pretenţii să nu mai vrea să depindă de speculaţiile magnaţilor banchero-petrolişti pentru evaluarea combustibililor rezultaţi prin munca sa, dorind să creeze o zonă economică BRICS mai integrată, cu o bancă separată de dominaţia dolarului, acum i se dă în cap. Reacţia Rusiei, de a se opune, de a cere o lume multipolară, bazată pe respect reciproc şi pe toleranţă, pe schimburi cinstite între naţiuni, e pe deplin justificată în această situaţie. Iar Romînia, din păcate, e angrenată în acest joc periculos, fiind pusă la picioarele agresorilor. Carne de tun, loc de depozitare a armamentului occidental contra Estului coreligionar şi cu aceleaşi tradiţii şi obiceiuri. I se iau resursele şi i se dau asigurări şi zîmbete...

Inconştienţa de azi va fi plătită, din păcate, de generaţiile următoare. Nimic nou în istorie. Sau, poate, chiar cei de azi, ei înşişi s-ar putea să apuce să vadă efectele propriei indolenţe şi lipse de respect social... În speranţa că romînii vor, totuşi, să-şi asume activ, nu pasiv, curăţenia morală a lor înşişi şi fizică a propriei ogrăzi, am propus cele de mai sus. Sper ca în ceasul al doisprezecelea, lumina să intre şi în capetele romînilor mei dragi, pentru siguranţa şi bunăstarea lor. Sper din suflet ca miracolul Învierii, care se apropie, şi de care romînii iau act anual în gol, ca prilej de excursii cu ambulanţa pe ruta domiciliu-spital din cauza supraîngurgitării şi a toxiinfecţiilor alimentare, să le aducă şi învierea cugetelor pentru a înţelege şi a lua atitudine ca cetăţeni liberi şi responsabili faţă de soarta propriei ţări, adică a lor înşişi şi a urmaşilor lor.

Planurile pe termen lung ale Rusiei

Iniţial, aceste vorbe s-au vrut doar o replică postată pe Facebook. Până la urmă a ieşit altceva care se potriveşte, în schimb, ca o mânuşă pentru declaraţiile lui Dughin de mai an.

Unul din scopurile agresiunii ruseşti aspra Ucrainei este şi acela de A AJUNGE LA GRANIŢA CU UNGARIA. Apoi, prin pirueta geopolitică a ungurilor, Rusia se va împlânta până în miezul Europei. În flancul sudic, aceeaşi Rusie va profita de disidenţa (deja manifestă) a Ciprului (prin care se va lovi şi Turcia), a Bulgariei şi,dacă băgăm de seamă inanţarea acordată extremiştilor eleni, a Greciei. Scopul: strămtorile de la marea Neagră. De aici, mai departe destabilizarea are în vedere tot bazinul mediteranean: Italia (prin Liga Nordului şi, se pare, prin Mişcarea 5 stele), Spania - prin susţinerea tendinţelor secesioniste catalane şi basce. Dar şi în nordul Europei Rusia vizează pe termen lung, prin sprijinirea diverşilor agenţi de dezagregare a statului britanic: independenţa Scoţiei, UKIP (vizând prăbuşirea UE). Scopul? Strămtorile deţinute de Danemarca. În lipsa britanicilor care să dea sprijin politico-militar, Danemarca devine o jucărie în faţa agresiunii ruseşti.

Aripa moscovită a Ordinului Ioanit

În activitatea de răspândac - mai ales rusofil - nu contează argumentarea, documentarea, logica. Doar afirmaţiile senzaţionaliste, îmbinate cu rudimente extrase din "teoria conspiraţiei". În acord cu acest mod de gândire, internetul a fost inundat de tot soiul de postaci care pretind că "Rusia luptă împotriva masoneriei", pe când uneltele societăţilor oculte ar fi numai şi numai UE şi NATO. Lasând la o parte că sunt "masonerii" şi "masonerii", că acestea au activat în strânsă legătură cu serviciile secrete, că au avut proiecte diferite şi, prin urmare, conflicte, se uită că însăşi Rusia s-a bazat în expansiunea ei imperială pe propriile "societăţi secrete", adică pe "masoneria" proprie. În fond, ce a fost "Eteria" şi căror interese geopolitice slujea? Dar de Ordinul Ioaniţilor spun răspândacii vreo vorbă? Cu ani în urmă menţionaseră Dan Amedeo Lăzărescu (Dumnezeu să-l odihnească) cât şi Bălăceanu Stolnici (dacă mai reţin bine), că Ordinul Cavalerilor Ioaniţi se afla în slujba Rusiei. Iată că reproduc mai jos un articol preluat chiar de pe Vocea Rusiei, semnat M. Faustova, şi lucrăm, cum s-ar spune, "cu materialul clientului":

Ordinul de Malta se înapoiază în Rusia?

Pentru prima oară în ultimii 200 de ani, Marele Maestru al Ordinului de Malta vizitează Rusia. Deja astăzi, vizita Marelui Maestru al Ordinului de Malta, organizaţie catolică suverană este numită la Moscova - istorică.

Galerie foto: În Rusia a fost adus tezaurul Ordinului de Malta 

Ordinul de Malta, sau Suveranul Ordin Militar şi Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos şi de Malta – este în prezent unul din cele mai faimoase ordine cavalereşti spirituale ale Bisericii Romano-Catolice. El a apărut în anul 1099 ca o fraternitate religioasă şi de caritate de la Spitalul Sf. Ioan cel Milostiv, în Ierusalim. Deja în anul 1120 el s-a transformat din societate într-un ordin militar-religios, condus de Marele Maestru. În diferite perioade istorice el este numit Ordinul Ioannites, sau Ordinul Ospitalierilor. El a primit denumirea de Ordin de Malta abia în secolul al 16-lea, după expulzarea Ordinului din Rodos în Malta. La sfârşitul secolului al 18-lea, istoria ordinului practic s-a întrerupt, însă datorită Rusiei această organizaţie a fost nu numai salvată, ci şi consolidată semnificativ, a relatat într-un interviu exclusiv pentru Vocea Rusiei, prim consulul ambasadei Maltei în Rusia, Nicola Savoretti.

„În 1798, în timpul războiului Franţei cu Marea Britanie, Napoleon şi structurile masonice au ocupat Malta şi au alungat Cavalerii din insulă. Numai Rusia a îndrăznit, în acele vremuri tulburi să acorde adăpost Ordinului nostru. Împăratul rus Pavel I, căruia îi erau apropiate valorile şi idealurile cavalerismului, a oferit Ordinului, Gatcina şi i-a făcut cadou 216 mii de ruble de aur. În acest fel, el a salvat Ordinul şi a cerut în schimb următoarele: în primul rând ca ordinul să fie nu numai catolic, ci general creştin, în al doilea rând ca el să devină Mare Maestru, în pofida faptului că era deja căsătorit şi ortodox, în al treilea rând ca limba rusă să devină un simbol al Ordinului nostru. Problema constă în faptul că simbolul Cavalerilor de Malta este o stea cu opt colţuri. Opt raze simbolizează limbile oamenilor care au întemeiat ordinul nostru. Pavel I a cerut ca centrul stelei să fie considerată limba rusă”.

De facto, în anul 1798, împăratul rus a fost totuşi numit Mare Maestru al Cavalerilor de Malta. El a fost încoronat cu o coroană specială, iar reşedinţa Ordinului a fost mutată la Sankt-Petersburg. De atunci, timp de câţiva ani, crucea malteză cu opt colţuri a devenit unul din simbolurile de stat ale Imperiului Rus. Dar, în timp ce reprezentanţii ioaniţilor încheiau formalităţile juridice la Vatican, Paul I a fost ucis, şi istoria Ordinului în Rusia s-a întrerupt pentru mult timp. După aproximativ două secole, în 1992, prin decretul preşedintelui Rusiei, Boris Elţin, la Moscova a apărut ambasada Ordinului. Este însă adevărat, că deocamdată la Moscova nu se află Cavaleri de Malta. „Noi nu am reuşit să ridicăm pe nimeni la rangul de cavaler nici în secolul 18, nici în secolul 20”, a menţionat Nicola Savoretti. Poate, după sosirea lui Matthew Festing, în ţară vor apare totuşi primii Ospitalieri.

Govorit Moskva!

"Autorul este angajatul nostru dar Vocea Rusiei nu răspunde pentru el". Am parafrazat finalul des întâlnit al articolelor semnate "Valentin Mândrăşescu" (VM, în continuare, şi, apropo, posibil ca iniţialele să facă referire la "Vocea Moscovei") apărute în oficina de propagandă denumită "Vocea Rusiei". Articolele personajului (sau entităţii colective?): un amestec de adevăruri şi minciunele, dezinformări şi mitomanii pure, ambalate cu toate pentru a fi pe placul amatorului mioritic de senzaţii tari cu iz conspirativ. În toate premărindu-se, să nu uităm, Maica Rusia şi binefacerile fără preţ pe care ni le-ar putea aduce ea.

Dar materialele scrise de acest "jurnalist" nu trebuiesc minimizate pentru că uneori "gura păcătosului adevăr grăieşte" sau, mai degrabă, îl dau pur şi simplu de gol prin încrâncenarea cu care se grăbeşte să combată. Şi pot da lesne câteva exemple care mie, citindu-le acum, îmi întăresc anumite presupuneri.

- că procesul lui Adrian Năstase e urmare a mâinii lungi a Moscovei: "Guvernatorul expirat", după cum îl numeşte VM, nu a înţeles ce i se întâmplă la proces pentru că "Năstase a declarat că, dacă ar fi încheiat un contract cu Gazprom, Vestul l-ar fi apărat cu aceeași insistență cu care o apără pe Iulia Timoșenko". ("Guvernatorul expirat" Adrian Năstase) Evident că VM evită să spună ce anume a iritat şi irită Moscova de un deceniu încoace în legătură cu România iar faptul se datorează abilităţii lui Adrian Năstase: intrarea în NATO.

- din alt articol ("Dan Dungaciu a descoperit axa Moscova-Budapesta") aflăm că analistul cu pricina este, se putea altfel?, rusofob. Ni se demonstrează şi clarviziunea Ungariei, a cărei "reorientare spre Est" a fost chiar aplaudată de comunitatea occidentală. Ca în mai vechile discursuri sovietice: Vestul este pe marginea prăpastiei tovarăşi! El nu va avea resurse pentru Parteneriatul Estic la Vilnius. România ar face bine să trateze de una singură cu Rusia şi ar fi o greşeală să se creadă, spune VM, că principalul pericol l-ar reprezenta axa Moscova-Budapesta.

- ce se petrecea în ţara lui Putin din martie 2013? "Rusia este gata pentru intervenţii militare în afara frontierelor sale". Drept e că şi în 2008 mai fusese gata, dar acum "Forţele pentru Intervenţii Speciale" vor fi utilizate pentru „atingerea unor obiective cu caracter militar, politic, economic sau psihologic”. Te pomeneşti că ăştia or fi mascaţii fără însemne ce bântuie prin Crimeea!

- "România se pegăteşte de război?", se întreba, cu gânduri negre, VM. Penibilităţile cu care şi-a însăilat făcătura "jurnalistică" au fost demontate însă într-un articol de răspuns din RumaniaMilitary.

- VM se grăbeşte să se dezică de afirmaţiile altui slujbaş moscovit, însă cu domiciliul la Tiraspol, şi care afirmase că România va fi dezmembrată. Nu e adevărat!, ţipă VM UE vrea dezmembrarea României! Şi minţiţi şi când spuneţi că Moscova a intervenit în decembrie 1989 împotriva lui Ceauşescu. Ba CIA a fost, nu KGB-ul. Partea bună a articolului este aceea că ne dăm seama că ruşii nu mai sunt ceea ce erau o dată în domeniul dezinformării. Sovieticii ştiau că negaţiile directe nu sunt permise în aceste operaţiuni de înşelătorie.

- Poate nu ştiaţi dar anul trecut România s-a prăbuşit! Sau ar fi trebuit să se prăbuşească în conformitate cu previziunile sumbre ale domnului VM. În principiu, aceeaşi placă din vremurile marxism-leninismului la care am mai făcut referire: putredul occident care stă să se prăbuşească din clipă în clipă. Doar că acum mânia proletară nu mai stă în mâinile ocupanţilor tronului de la Kremlin ci în discursul guvernului social-liberal. VR tunase şi fulgerase mai înainte şi împotriva guvernărilor PDL-iste dar nu grija de soarta poporului român îl împinge de la spate. În acest gen de replici mediatice se reflectă viziunea lui Putin despre "democraţiile occidentale" în integralitate.

Pentru final vă mai propun un exerciţiu. Voi reda mai jos titlurile tuturor articolelor publicate de acest VM în decursul anului 2013 şi până astăzi. Trecerea în revistă oferă un soi de cadru mental în care i se cuprind gândurile şi intenţiile lui (sau ale echipei), dar şi fixaţiile, obsesiile ori maniile, şi ne oferă o viziune cât se poate de concludentă:


IANUARIE 2013:

Anul 2013 va fi un an al gazului scump
Perspectivele SUA ăn anul 2013
Scrisoarea deschisă a lui Gerard Depardieu, adresată jurnaliştilor ruşi
Foreign Policy: Vladimir Putin este cel mai influent om de pe planetă
BNR - o instituţie de administrare colonială?
Prăbuşirea economică a României. Prognoză pentru 2013
Dezmembrarea României şi diversiuni informaţionale
"Campania de denigrare" a Monicăi Macovei
Un nou pact ruso-american?
Rusia pregăteşte un sistem pentru doborârea sateliţilor americani
Dmitri Medvedev: "Nu vom cumpăra obligaţiuni europene"

FEBRUARIE 2013:

Din culisele revoluţiei islandeze
România se pregăteşte de război?
Dezintegrarea teritorială în contextul Statelor Unite ale Europei
Americanii sunt pe cale să renunţe la Deveselu
"Liderii americani cred în infaibilitatea dolarului, dar se înşeală" - consilier CIA
Război civil în serviciile secrete
SUA renunţă la Europa de Est
Se pregăteşte o revoluţie anti-Ponta
Frustrările domnului Gitenstein

MARTIE 2013:

Dezastrul cipriot privit de la Moscova
Evoluţia lui Adrian Năstase
Berezovski i-a cerut iertare lui Putin înainte de moarte
Rusia este gata pentru intervenţii militare în afara frontierelor sale
După Cipru, urmează Franţa
Marea înfrângere a preşedintelui Băsescu
"Urma MI-6" în moartea lui Berezovski
CIA înarmează şi antrenează teroriştii sirieni
Biserica ortodoxă din Cipru încearcă să salveze economia ţării
Ultima scrisoare a lui Berezovski
A doua suspendare a lui Traian Băsescu
Oligarhii ruşi au "ţepuit" Uniunea Europeană
Francisc ar putea închide Banca Vaticanului
Va deveni Finlanda un "Hong Kong rusesc"?
Ipoteză: criza din Cipru a fost provocată de un serviciu secret german
Demonstraţie de forţă militară la Marea Neagră
China va deveni principalul cumpărător al gazului şi petrolului rusesc
Clienţii băncilor din Cipru vor pierde 62,5% din valoarea banilor din conturi
Marea Britanie propune renunţarea la libera circulaţie ăn UE
Berezovski a finanţat "revoluţia" de la Chişinău din 2009

APRILIE 2013

Victor Ponta şi-a "ciuruit" electoratul
Dictatura "democraţilor"
"Mafia română" a închis Muzeul Luvru
The National Interest: "SUA decontează politica anti-rusească"
Povestea "teroriştilor din Boston": o înscenare de zile mari?
Rusia a cerut cercetarea viitorilor terorişti de la Boston în 2011
Germania forţează ţările europene să renunţe la suveranitate
Scenariu: teroristul din Boston a fost recrutat de seviciile secrete americane
Vladimir Putin, cel mai popular plitician în Moldova

MAI 2013

Moscova sfidează Vestul şi Israelul. Siria va primi armament rusesc
Experţii americani sunt "ultragiaţi" de comportamentul FSB
Rezultatul vizitei premierului israelian la Moscova este zero
Sondaj Pew Center: Europenii nu mai au încredere în UE
Agentul CIA reţinut la Moscova: mason, intelectual şi latifundiar
"Soluţia argentiniană" pentru combaterea evaziunii fiscale
Zona Euro reintră în recesiune
Scandalul Ponta vs SRS: "Sistemul" atacă şi câştigă
Ponta joacă la cacealma
Parlamentarii români votează reînvierea Nabucco
Rusia investeşte 800 milioane de dolari în căile ferate din Serbia
Victor Ponta şi mirajul gazelor de şist (I)
SUA împinge România spre Rusia (I)
SUA împinge România spre Rusia (II)
Victor Ponta şi mirajul gazelor de şist (II)
SUA împinge România spre Rusia (III)
Realpolitik în relaţiile ruso-române
Sfatul unui laureat Nobel pentru România: ieşirea din UE
Conflictul Ponta vs Oettinger: adevărul doare
Scandalul "Antena 1" şi valorile europene

IUNIE 2013:

Requiem pentru Antena 3 şi "mogulul" Voiculescu
Mugur Isărescu şi Grupul Bilderberg
Libertatea presei este un risc pentru securitatea SUA
Pentagonul se plânge de reducerile bugetare
Traian Băsescu şi o nouă mostră de ipocrizie cruntă
Propaganda gay în şcolile din România
Washingtonul dezgheaţă axa Moscova-Bucureşti
Băsescu şi Ponta deschid calea "căsătoriilor" gay
"Valorile euroatlantice" şi propaganda homosexualităţii
Călătoriile interesante ale lui John Brennan
Biserica Ortodoxă din Moldova ameninţă politicienii cu excomunicarea
Criza din Transnistria. Blocajul orgoliilor rănite
Ecologiştii acuză SUA de muşamalizarea studiilor despre gaze de şist
Rusia şi China: încă un pas spre o alianţă economică
Islanda renunţă la aderarea la Uniunea Europeană
Eşecul Nabucco este eşecul lui Traian Băsescu
Ce urmează după eşecul Nabucco? România rămâne fără gaz ieftin

IULIE 2013:

Viitorul relaţiilor româno-ruse în viziunea lui Alexandr Dughin
Problema scutului anti-rachetă în viziunea lui Igor Korotcenko
Lovitura de graţie pentru Voiculescu
România se întoarce spre Est
Reformatarea Europei de Est
Traian Băsescu versus Vocea Rusiei
Informaţii noi despre "operaţiunea Hayssam"
Prezentul şi viitorul lui Hayssam
Ali Nassar despre Hayssam: operaţiune neoficială şi ilegală

AUGUST 2013:

Băsescu se joacă cu focul
Relaţia toxică cu FMI
Conflictul cu Osetia de Sud. Lecţii pentru viitor
Edward Snowden: o operaţiune BRICS
Siria: dedesubturile conflictului
"Ne dorim să evităm apariţia războiul dintre civilizaţii" - Lavrov
Băsescu şi comedia Nabucco
Coaliţia anti-Assad s-a şubrezit
Rusia şi China lucrează în tandem pentru apărarea Siriei
Paroxismul trădării. Roşia Montană

SEPTEMBRIE 2013:

Roşia Montană: România este mai coruptă decât Congo
Rezultatul G20: America a suferit o înfrângere categorică
Siria: Diplomaţia rusă ţine în şah radicalii americani
Articolul lui Putin în NYT: un succes diplomatic şi mediatic
Reacţiile internaţionale la propunerile Rusiei în privinţa Siriei
Roşia Montana şi falsa dihotomie între "dreapta" şi "stânga"
Vladimir Putin susţine tradiţionalismul şi identitatea Rusiei
Kaizerul Merkel şi identitatea Europei
Prognoza VR s-a îndeplinit. Voiculescu condamnat la 5 ani de închisoare
Adio, Schengen
KGB salvează Roşia Montana
Obama a recunoscut existenţa lumii multipolare
Băsescu pregăteşte deturnarea protestelor împotriva RMGC
Situaţia reală a "embargoului" contra vinurilor moldoveneşti
Victor Ponta accelerează vânzarea ţării
Victor Orban propune naţionalizarea companiilor de utilităţi

 OCTOMBRIE 2013:

USL: Cronica unei trădări anunţate
De la Hollywood la "Stalingrad"
Excepţionalismul american este distrus
"Rolul Rusiei" în protestele de la Pungeşti
Ponta, Kosovo şi siguranţa naţională
Filiera Soros - Biden - Ponta
Dan Dungaciu a descoperit axa Moscova - Budapesta
Europa se pregăteşte să îngheţe
Moartea lentă a "petrodolarului"
Germania şi Brazilia fac front comun împotriva NSA
China atacă dolarul american
Shell îşi vinde exploatările de gaze de şist din SUA
Erdogan întoarce armele
India se întoarce spre Rusia
Ce câştigă România de pe urma amplasării scutului antirachetă pe teritoriul său?
Predicţie Merril Lynch: creşte dependenţa UE faţă de Gazprom
Vietnamul doreşte o integrare economică cu Federaţia Rusă

NOIEMBRIE 2013:

Aventurile balcanice ale gazului ucrainean
Emil Hurezeanu versus Vocea Rusiei
Latifundiarul Băsescu
Ştreangul energetic al Uniunii Europene
Război economic între Barroso şi Merkel
Război economic europeano-german
Politica reală a Germaniei şi iluziile Deutsche Welle
Interviu cu Willy Schuster. Povestea reală din spatele gazelor de şist
Victorie pentru Iran, înfrângere pentru Israel
Beijingul a rupt actul de coabitare Ponta - Băsescu
Criza economică europeană nu va fi depăşită până în 2018
Ucraina încearcă să fie trasă în Titanicul european
Bucureştiul vrea să folosească China împotriva Rusiei
UE se va destrăma la fel cu s-a destrămat URSS
Angela Merkel a torpilat Parteneriatul Estic
Concluzia summit-ului de la Vilnius: UE nu mai are bani
Uniunea Europeană mai dă o ţeapă României
Ponta ia lecţii de la Cameron
Massachusetts intenţionează să interzică fracturarea hidraulică

DECEMBRIE 2013:

Rusofobii europeni suferă de depresie
Ce va urma după "primăvara ucraineană"?
România renaşte la Pungeşti
Premierul român îşi bate joc de "visul european"
"Euromaidan". Post-scriptum
2014 = 1907?
Putin este liderul global al conservatorilor
Realitatea & Guşă: mincinoşii atacă Gazprom
Liderul partidului Zorii Aurii: Europenii trebuie să ne plătească despăgubiri
Europa s-a săturat de rusofobii filoamericani
Gânduri de Crăciun
Prognoză pentru 2014: România în flăcări?
CIA vs Erdogan
Rusia a găsit un "nou Kuweit" în Siria
Rosneft preia o parte a imperiului petrolier al familiei Rockfeller
Oraşul Dallas interzice fracturarea hidraulică
Anul deziluziilor
Patrick Buchanan: "Putin are dreptate"
Standard and Poor's subminează Uniunea Europeană
Viitorul USL în 2014

IANUARIE 2014:

Germania i-a dat o palmă lui Băsescu. Urmează şi altele
PSD a virat spre Est?
Europa a renunţat la Euromaidan
Deficit de demnitate naţională
"Guvernatorul expirat" Adrian Năstase
Germania şi colonia România
Băsescu şi Gazprom
Situaţia în Ucraina: caşcavalul este pus în capcană
Criza din Ucraina: oportunitate pentru "câştiguri teritoriale"?
Rusia a câştigat bătălia pentru OPAL
Zăpada apocaliptică
Putin întinde mâna Scoţiei independente
Oficial chinez: "Dolarul este rădăcina crizei economice globale"
"Revoluţia gazelor de şist" se anulează
Conflict pe axa Berlin - Washington
Izolarea strategică a României
Europa renunţă la sabotarea South Stream

FEBRUARIE 2014:

Merkel i-a mai dat o palmă lui Băsescu
Ponta salvează băncile străine cu banii românilor
Jocurile Olimpice, sub tirul propagandei occidentale
Soci 2014. Aspecte economice
Război civil în Ucraina
Situaţia în Ucraina
Viitorul minorităţii române din Ucraina
Crimeea luptă cu "autorităţile" de la Kiev
USL a murit
Ucraina se pregăteşte de faliment
Puciştii ucraineni au rămas fără bani
Situaţia în Crimeea
Condiţiile FMI pentru Ucraina "democratică"
Rolul lui Ianukovici în viitorul Ucrainei
China susţine Rusia în problema ucraineană
Miliarde de dolari pentru Crimeea, faliment pentru pucişti

MARTIE 2014

Moscova a pus pistolul la tâmpla dolarului
Puciştii ucraineni se pregătesc de război

Alexandr Dughin: "Să anexăm Europa la Rusia!"

Preluare de pe blogul lui VLAD CUBREACOV care a asigurat şi traducerea.

Emisiunea DISCURS

Să anexăm Europa – asta e rusește!

Opinia lui Alexandr Dughin

Astăzi în Rusia se resimte foarte acut lipsa ideii naționale. Pe de o parte, toată lumea înțelege necesitatea acestei idei, pe de altă parte, nu este chiar atât de simplu să propui ceva bine gândit, ceva nou, dacă doriți, sau ceva convingător. Și timp de mulți ani am cugetat asupra acestei probleme și asupra problemei ideii inaționale și mi-a venit recent în cap, analizând evenimentele din lume, vizitând diverse țări europene, gândul privind modul de soluționae a chestiunii ideii naționale. Voi expune acest gând cu titlu de propunere, în calitate de ipoteză, ei dar mai departe probabil că socieatea sau mai întâi de toate statul va decide dacă îl acceptă sau nu. Ideea este următoarea: noi trebuie să cotropim Europa. Să o cucerim. Și să o anexăm.

Iată, mai întâi, mulți vor spune: ei, ce mai e și cu asta, ce ideea e aceasta: să cotropim, să anexăm, să includem în granițele noastre, să cucerim? Dar, pe de altă parte, după ce prima aversiune va trece, sau prima revoltă, sau senzația că s-a spus ceea ce nu trebuia, ceva negândit sau poate ceva propriu altor timpuri, altei epoci, și că, în general, ce mai înseamnă să cotropim Europa, ei bine, atunci când toate astea vor trece, ei dar mai întâi trebuie să oferim această posibilitate ca oamenii să cârâie cumva, să țipe acolo. Liberalii vor spune: ei, la noi toate se întâmplă astfel întotdeauna și de aceea vă comportați voi așa… Iată, atunci când acest val se va stinge, valul agenților țipălăi ai Occidentului, a coloanei a cincea și a tot felul de forțe cobitoare și atunci când chiar nedumerirea patrioților care, mai pe scurt, reduc agenda zilei doar pentru a se salva, doar pentru a supraviețui, doar pentru a se menține, iată când această revoltă, acest val se va stinge, ne vom putea gândi: da de ce oare nu?

Și atunci să ne amintim bunăoară de proiectele marelui nostru poet Fiodor Tiutcev care a avansat o asemenea concepție în secolul XIX. El considera că Imperiul rus trebuie să cotropească Europa, că țarul Rusiei trebuie să fie țarul întregii Europe și, astfel, să refacă Imperiul bizantin. Le putem acorda lor o largă autonomie în cadrul acestui Imperiu roman global sau al celui de al treilea Imperiu roman. Ortodoxia se poate înțelege de minune cu cercurile conservatoare catoloce. Catolocolor nu le vom interzice  să-și mărturisească credința pe teritoriul nostru imperial, cum a fost în perioadele timpurii ale unității imperiale din, să zice, din epoca lui Constantin cel Mare până la Carol cel Mare și, în condițiile unei anumite autonomii, Europa occidentală oricum recunoștea unitatea împăratului bizantin.

Pe de altă parte, anume această idee imperală poate fi întâlnită la Nietzsche.  Nietzsche spunea:  Europa să fie cum era Grecia sub protecția Romei, fie ca rușii să cucerească Europa. Iar Nietzsche deja vorbea deja de pe pozițiile nemților. Va fi cu mult mai bine, căci atunci ne vom putea concenra pe dezvoltarea culturilor noastre, a identității noastre naționale și nu ne vom preocupa de chesiunile strategice. Rușii își vor instala detașamentele lor de gardă, santinelele lor pe teritoriul nostru și pur și simplu ne vor păzi, ne vor apăra, iar noi vom crește ca un soi de strat cultural unic.  Adică, esistă reprezentanți ai acestei idei și în Europa.

La fel gândea și Oswald Spengler. La fel gândea și prietenul lui Merejkovski, Arthur Moeller van den Bruck, care era încântat de Dostoevski. În genere, în realitate, elitele europene se gândeau într-o considerabilă măsură la perspectivă ca Europa să se predea Rusiei. Unei Rusii puternice, unei Rusii conservatoare, unei Rusii încrezite în sine, unei Rusii în ascensiune.  Adică, îndeobște vorbind, o anumită coloană a cincea prorusă ne este asigurată în Europa. Aceștia sunt intelectualii europeni care doresc să-și consolideze propria identitate.

Putem vedea și de ce forțe militare dispune Europea. Iar acestea sunt aproape nule. Desigur că există blocul NATO, însă blocul NATO în operațiuni dure nu se implică, după cum vedem pe exemplul Oseției de sud și al Abhaziei.  Noi ne-am confruntat cu prietenul lor Saakașvili, am ieșit învingători și a fost mai mul zgomot și un soi de balet acvatic în Marea Neagră al cuirasatelor americane, natoiste, ei și ce? Pe când Oseția de sud și Abhazia ne aparțin! Sau își aparțin.

Ei bine, Europei îi vom propune să fie ea însăși. Pur și simplu vom institui un protectorat asupra lor și gata!  

Înseamnă că există o asemenea chestiune, cea a faptului că Europa este slabă sub aspect militar. Bineînțeles că noi nu va trebui să luptăm. Și încă, de ce să luptăm cu armamentul? Haideți să luptăm soft power. Haideți să propunem să apărăm Europa de căsătoriile gay, de femen, de Pussy Riot  și să salvăm Europa de ea însăși. Căci Europa, conștiința europeană sunt în descompunere și toți europenii întregi la minte înțeleg  că mai este puțin și Europa se va transforma într-o beznă. Acolo vor fi pur și simplu enclave ale progeniturilor unor emigranți arhaici care pur și simplu vor distruge identitatea europeană. Ei trebuie să facă ceva și, vedeți dumneavoastră, aceștia, asemenea lui Brievik, îi împușcă deja pe ai lor.  Păi haideți să le spunem:  iată sub protectorarul nostru vă vom asigura protecția! Vedeți, la noi Pussy Riot au fost închise! Le vom închide și pe ale voastre! La voi reprezentantele femen își fac de cap în bisericile catolice, iar la noi  acestea o iau repede cu bâta peste mutră și sunt trimise cu autobasculantele la gunoi, adică în țara lor de origine! Atunci Ucraina și Georgia nu vor mai avea unde se grăbi și pornindu-se în Europa, ele vor anunge la noi.  Europa va câștiga astfel de pe urma acestui protectora al Rusiei. ȘI, în al doilea rând, Europa de fapt într-atât de mult se urăște pe sine, într-atâta se văicărește în fața tuturor, că de fapt ea a obosit deja să meargă pe această cale a nihilismului. Iar noi vom spune: noi în genere nu avem față de voi niciun fel de pretenții. Încetați să vă mai văicăriți! Lăsați că vă facem noi ordine! Voi înșivă sunteți incapabili să faceți față emigrației, iar noi vom face față. Ei, imigranților: îți iei catrafusele, mergi la gară și valea! La noi, bineînțeles, vom fi nevoiți și noi înșine să înăsprim puțin legislația privind migrația, dar, oricum, ceea ce se întâmplă la noi nu poate fi comparat nici pe departe cu ceea ce se întâmplă în Europa.   Europa pur și simplu dispare văzând cu ochii. De aceea, noi suntem un popor indoeuropean.  Poate să amintim că, dincolo de asta, avem o mare diversitate de alte etnii, că la noi există un multiculturalism adevărat și funcțional, de aceea cei care se em că îi vom deporta imediat, noi nu îi vom deporta imediat. Noi le vom propune un sistem de măsuri de adaptare astfel încât să poată rămâne în imperiul nostru euroasiatic global care a cuprinde și Europa. 

De asemenea îi vom demonstra acestei divesități culturale euroasiatice a noastre ce înseamnă o minunată aplicare a ceea ce este adevărata toleranță. Nu în raport cu, nu ca indiferență față de imigranți, dar ca integrare a unor societăți și culturi dintre cele mai diferite într-o singură civilizație. Apoi, vor fi satisfăcuți cetățenii noștri, întrucât chestiunea vizelor se va rezolva automat. Chestiunea controlului vizelor nu va exista, căci nu vor fi granițe. Uniunea Europeană pur și simplu va intra în Uniunea Euroasiatică ca parte a acesteia. Și atunci și proocidentalii noștri, de fapt, se vor simți satisfăcuți, întrucât că noi ne vom pomeni în Europa. Rusia va deveni Europa într-un anume sens, pentru că nu vor exista granițe, iar valorile europene se vor putea mișca liber către noi, dacă înșiși europenii le vor păstra, pentru că anume aceste valori europene în expresia lor postmodernistă actuală sunt tocmai ceea ce ucide Europa. De aceea, de fapt, noi vom instaura în mass-media europene o anumită cenzură patriotică.   Nu una liberală ca acum, când se fac verificări de zece mii de ori la diverse niveluri ale ziarelor liberale ca nu cumva să fie acolo vreun element neliberal. Adică, acolo există cea mai adevărată cenzură totalitară, rasistă, occidentală, eurocentristă, liberală. Noi vom aboli această  cenzură, le vom permite oamenilor să-și exprime liber părerile, dar vom institui cenzura, bunăoară, împotriva unora, o cenzură cu mult mai antinihilistă, o cenzură care va înfrâna sau pur și simplu va tempera sau pur și simplu va localiza anumite manifestări nihiliste ale spiritului omenesc. În plus,  noi doar avem experiența unei astfel de expansiuni în Europa în timpul sovietic, când partidele noastre comuniste (Internaționala a III-a, Kominternul, Kominformul)  au obținut rezultate foarte puternice privind penetrarea parlamentelor statelor europene. Da,  acesta a fost un instrument al politicii noastre externe. Astăzi situația s-a schimbat, noi nu mai suntem țări comuniste, dar noi ne putem găsi alți aprteneri. Și atunci, dacă vom trasa acum ideile naționale – anexarea Uniunii Europene de către Uniunea Euroasiatică, expansiunea în Europa – ne vom putea aduna, de fapt,  în linii mari, în jurul unui scop măreț.  Vă imaginați, iată, să anexăm Europa! Asta, anume asta e ceva în firea rușilor!  

Dacă  nouă ni se spune să creștem colea cu 0,1-3 procene Produsul Inern Brut, să-i ridicăm sau să-i cazăm pe migranți, colea cu niște câini oarecare, să vaccinăm câiinii, asta, desigur, e tare de tot, dar asta nu e în firea rușilor. De aceea noi nici nu facem nimic din toate acestea. Noi nu avem de gând să creșem niciun fel de PIB-uri, pentru că ne doare în cot de asta.  Rușii se mobilizează de dragul unui scop măreț. Iată, anexarea Europei acesta este un scop măreț. Apropo, prooccidentalii ruși din secolul XIX, cei care erau încântați de Occident, păi ei cum se încântau?   Ei vroiau să preluăm tehnologiile occidentale pentru ca Rusia să devină puternică și măreață, pentru ca ea să poată învinge Occidentul. Haideți să revenim la anume la acest tip de occidentalism.  Poftim, vă plac tehnologiile europene, păi haideți, haideți să le luăm. Cum să le luăm? Ei ni le vor da acum cu țârâita, ne vor transmite câte un tranzistor colea în schimbul petrolului, gazului. Nu, dați-ne totul dintr-o dată. Noi vom lua toate tehnilogiile europene dintr-o mișcare, simplu: noi vom cotropi Europa și toate tehnologiile înale vor fi ale noastre! Asta de dezvoltare, asta da modernizare, dacă asta am vrut! Asta da, apropo, europenizare a societății noastre!  Petru I a deschis, de asemenea, o fereastră în Europa și ce ne-a arătat el de acolo? El ne-a arătat… pur și simplu a deschis-o cu tunul și a început să participe la politica europeană: le-a dat drumul soldaților și cazacilor în centrul Europei.  Bistrourile sunt o urmă lăsată de noi. De aceea, am impresia că acum o asemenea incursiune în Occident este peste măsură de importantă. Aceasta este și ideea europeană și, dacă îngăduiți, și europenizare, și modernizare, și autoafirmarea națională, și un proiect național de proporții. Ei bine, ce e Ciubais cu nanotehnologiile? Mai întâi, pe el îl urăște toată țara. Lui i-au dat nanotehnologiile ca să nu mai vadă nimic altceva, el s-a scufundat în această microlume și nu a mai ieșit de acolo. Acum căută să vadă unde s-au dus banii. Păi, tot acolo, în nanomicrocosmos. Firește că acesta este microomul, acestea sunt microideile, nanoideile, nanoiamenii, ei dar așa ceva nu poate deveni idee națională. Aceasta este un soi de idee nanonațională. Adică, vom dispărea cu toții în spațiul microscopic, și tot acolo vor dispărea și bugetul, și banii, căci la noi la așa ceva se pricep lesne.  Ei dar, dați-ne un macroproiect, un macroproiect global, unul fundamental cu adevărat: cotropirea Europei! Da, va trebui să-i facem pe unii să-și schimbe părere. Ei și ce? Căci eu consider că trebuie folosim în acest scop nu metode hard power, ci soft power, un soft power euroasiatic, să găsim coloana a cincea, să-i formăm și să-i promovăm pe oamneii noștri și să-i aducem la putere în Europa și, de exemplu, să cumpărăm pe banii Gazpromului birourile cele mai importante ale agențiilor de publicitate din presa europeană, căci anume acestea au influență asupra presei, și să acționăm la fel de activ ca și Occidentul în raport cu noi.    

De fapt, să contraatacăm. Ei ne atacă cu ONG-urile lor, cu Medicii lor fără frontiere colea,  cu bicicliști care îi ajută pe rebeli și wahhabiți. Ei bine, vom juca cu ei după regulile lor. Și aici nu există, cum s-ar spune, nimic personal și nimic ieșit din comun.  După paradigma din politica internațională așa ceva este absolut firesc. Adică, iată, noi am pornit de la faptul că această teză este imposibilă, absudă, paranoică, că ne lipsesc resursele, dorința, voința. Acestea sunt argumente, cum ar veni, firești, de suprafață.  Însă dacă este să privim lucrurile altfel, dacă este să ne configurăm discursul altfel, atunci vedem că aceasta este o idee națională minunată! Anume asta presupunea Soloviov, Vladimir Soloviov, întemeietorul filosofiei religioase ruse, că Rusia trebuie să se unească cu Europa, dar sub egida țarului rus!  Nu știu de ce se dă uitării asta. Eu, iată, recent am ținut la Paris o prelegere într-un centru catolic conservator foarte mare, a fost multă lume, pur și simplu aproape cât un stadion, și eu le-am povestit despre ceea ce avem în comun. Ei, zice, vrem să ne unim cu voi!   Voi aveți, zice, o Biserică așa de conservatoare, voi aveți așa o societate, care într-atât de mult păstează încă buna cuviință spre deosebire de societatea noastră că noi suntem pur și simplu încântați de voi!  Haideți să ne unim! Eu zic: haudeți! Este o idee bună. Dar haideți să ne amintim de perioadele care ne-au permis cu adevărat să fim împreună. Asta era înainte de Carol cel Mare. Aceasta a fost perioada imperială, din secolul IV până în secolul IX, când trăiam în cadrul imperiu unitar, a unei lumi creștine unitare, iar separarea a venit deja mai târziu și s-a ajuns la marea schismă. Ei bine, haideți să ne unim nu pe principiul catolic, pe principiul papal al uniației, că voi trebuie să recunoașteți măreția Papei, iar mai departe fie cum doriți, să ne unim nu pe acest principiu modernist, ci pe principiul imperial: un țar sau un președinte rus unic pentru toată Europa și diversitatea Bisericii Apusului și Bisericii Răsăritului. Noi ne putem uni, bine, nu uni, dar putem colabora unii cu alții, căci noi avem un dușman comun, pe noi ne atacă necurăția, atacă și catedrale lor și catedralele noastre, și cultura lor și cultura noastră, și protestanții, în special cei care sunt credincioși, nu pur și simplu credincioși, dar cu adevărat credincioși în Hristos, creștinii, ei doar nu vor fi împotriva unei asemenea uniri. Firește că nu vor fi, pentru că Rusia le aduce protecție anume împotriva împărăției Antihristului. Anume asta și este misiunea – catahonul și misiunea celui care rezistă, misiunea limitării lumii Antihristului și a apostaziei care nu trebuie să nimerească loc în societate. Acesta este sensul imperiului. Noi pur și simplu vor readuce Imperiul european, Imperiul Roman, Imperiul bizantino-elen la locul său. Noi construim un imperiu. Ei construiesc Uniunea Europeană, tot un soi de imperiu, dar iată că principiile lor sunt foarte jalnice.  Ei, iată, dacă economia nu funcționează se și destramă imediat!  Noi însă vom spune: funcționează economia sau nu funcționează, dar ce spune țarul nostru roman rus – bine, bine, euroasiatic – , european, imperial, roman, anume aia și va fi. Și ce, parcă ați avea încotro? Ecomomia e un lucru bun, dar neimportant!  Căci nu doar cu pâine se va sătura…., le va aminti țarul! Important este să se respecte demnitatea umană. Iată o asemenea nouă idee romană umană îmi pare a fi un bun proiect pentru Rusia. Căci aceasta este forma optimă de expunere a ideii naționale.

Producător – Iulia Gusakova
Regie –  Alexei Akimov
Cameraman – Evgheni Ciașkin
Șef regie – Iuri Gusakov
O producție Russia.ru 2013

Redegista Merkel vrea să reimpună "doctrina Brejnev"

Un articol din "Adevărul" pune în faţa cititorilor o iniţiativă ("Scrisoarea celor patru") care ar proveni, cică, de la miniştrii de Externe din Germania, Olanda, Finlanda şi Danemarca, prin care aceştia "cer şefului CE un mecanism de intervenţie contra statelor membre care încalcă statul de drept şi valorile fundamentale ale UE" şi îi propun "un mecanism de intervenţie statelor care le încalcă".

Lucrurile acestea le-am mai auzit, dar în altă formă, şi ele veneau din URSS şi de la aliaţii acesteia. Erau schimbaţi doar unii termeni: "socialism" în loc de "valori fundamentale ale UE", "democraţie populară" în loc de "stat de drept". Punctul central era în schimb acelaşi: "drept de intervenţie".

Pentru că directivele apăruseră în preajma invadării Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia, această impunere a "suveranităţii limitate" a primit denumirea de "Doctrina Brejnev". Iată cum o descrie Wikipedia:

Doctrina Brejnev a fost un model de politică externă sovietică, care a fost pentru prima oară expus de S. Kovalev în numărul din 26 septembrie 1968 al ziarului Pravda intitulat: „Suveranitatea și obligațiile internaționale ale țărilor socialiste”. Leonid Brejnev a reluat această teorie într-un discurs ținut la Congresul al V-lea al Partidul Muncitoresc Unit din Polonia din 13 noiembrie 1969 spunând:

"Când forțele care sunt ostile socialismului încearcă să direcționeze dezvoltarea unei țări socialiste către capitalism, aceasta nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o problemă și o preocupare comune a tuturor țărilor socialiste."

În practică, aceasta însemna că era permisă o anumită "suveranitate limitată" a partidelor comuniste, dar niciunei țări nu-i era permis să părăsească Pactul de la Varșovia, să deranjeze monopolul comunist al puterii în statele socialiste, sau să compromită în vreun fel puterea și unitatea blocului răsăritean.
În mod implicit, acestă doctrină presupunea că URSS-ul are rolul de lider al lumii socialiste, și că ea își aroga dreptul de a defini "socialismul" și "capitalismul" conform intereselor proprii. Doctrina Brejnev a fost folosită pentru justificarea invadării Cehoslovaciei și înfrângerea Primăverii de la Praga din 1968, dar și în cazul invaziei dintr-o țară nemembră a Pactului de la Varșovia, Afganistan, în 1979. Doctrina Brejnev a fost înlocuită de doctrina numită în glumă Sinatra, în 1989. 

Cred că doar oamenii profund viciaţi şi în totalitate corupţi şi vânduţi intereselor străine mai refuză să vadă că în zilele acestea ne confruntăm cu un nou imperialism care utilizează mai vechile procedee ale sovietismului. Pentru că rădăcinile intelectuale ale conducătorilor  care impun această nouă tiranie  se hrănesc din aceeaşi ideologie ca a părinţilor lor. Neomarxismul şi religia corectitudinii politice îmbrăcate cu haina germanismului arogant.

Thierry Baudet: UE înseamnă Imperiu. Imperiu înseamnă război.

Un articol preluat de pe site-ul http://www.presseurop.eu/ro/content/article/2302371-ue-inseamna-imperiu-imperiu-inseamna-razboi

Se obişnuieşte să se spună că UE a asigurat pacea în Europa. Dar, observă provocator istoricul Thierry Baudet, atunci când statele-naţiune cedează o parte din suveranitatea lor unor entităţi supra-naţionale, se ajunge la conflict. Iată de ce el propune să se dizolve zona euro şi să se restabilească frontierele. 

Atuul principal al susţinătorilor proiectului european este că naţionalismul conduce la război iar construcţia europeană, la pace. Orice pierdere cauzată de Bruxelles în ceea ce priveşte democraţia, suveranitatea şi transparenţa ar fi deci în definitiv compensată de un scop nobil: pacea. Dar această presupunere se bazează pe o eroare. Naţionalismul nu conduce la război. Ambiţia de a crea un imperiu european conduce la război. Ambiţia de a pune cu orice preţ popoare diferite în acelaşi carcan conduce la război. Pe scurt, construcţia europeană este cea care conduce la război.

Imperiul roman al lui Mussolini

Fascismul şi nazismul erau amândouă axate pe integrarea europeană. În 1933, Mussolini şi-a exprimat convingerea că Europa şi-ar putea exercita din nou puterea asupra lumii dacă ar reuşi să instaureze o anumită unitate politică. Colaboratorul norvegian Vidkun Quisling considera că trebuie să creăm o Europă care să nu-şi irosească sângele în conflicte, ci care să constituie o unitate solidă. Şi, pe 11 septembrie 1940, Joseph Goebbels spunea: "sunt sigur că, în cincizeci de ani, nimeni nu va mai gândi în termeni de ţări".

Pe 28 noiembrie 1941, într-o conversaţie cu ministrul finlandez de Externe, Adolf Hitler susţinea că, în mod evident, ţările europene erau făcute să înainteze împreună, ca membrii unei mari familii. În studiul său prestigios, "Naţiuni şi State" (1977, nu a fost tradusă în limba română), istoricul Hugh Seton-Watson, de la Universitatea Oxford, trage concluzia că intenţiile lui Hitler nu se limitau numai la ceea ce poate fi descris drept naţionalismul german. Scopul acestuia era de a cuceri toată Europa şi o mare zonă dinafară.

Mussolini vroia, în ceea ce îl priveşte, să fondeze un nou imperiu roman în jurul Mării Mediterane, iar japonezii au vrut să creeze o mare sferă de co-prosperitate în Asia de Est. Rasismul german nu era nici el o expresie a naţionalismului. Dimpotrivă. O rasă depăşeşte graniţele naţiunii şi ale statului, şi teoria rasistă este deci prin definiţie o doctrină internaţională – şi nu naţională.

Fondatorii proiectului european, în cauză

Este mult mai şocant faptul că Robert Schuman, unul dintre fondatorii proiectului european, a fost până în 17 iulie 1940 secretar de stat în regimul de la Vichy, care a colaborat cu germanii. Ca deputat al regiunii Lorraine, el susţinuse activ în 1938 trădarea de la München, şi astfel a contribuit la a face posibilă anexarea unei părţi din Cehoslovacia de către Germania lui Hitler. La vremea respectivă, el insistase de altfel ca Mussolini şi Hitler să strângă relaţiile. Pe 10 iulie 1940, Robert Schuman a făcut parte dintre parlamentarii care au sprijinit preluarea puterii de către Pétain. Jean Monnet, un alt fondator, se afla între timp la Londra şi încerca să împiedice difuzarea buletinelor cotidiene de ştiri ale lui De Gaulle la radio (ceea ce a reuşit să facă pe 20 şi 21 iunie 1940).

Pe lângă Al Doilea Război Mondial, cauza Primului Război Mondial este de asemenea atribuită  "naţionalismului". Dar şi în timpul Primului Război Mondial scopul Germaniei era de a supune unui imperiu regiuni care nu erau germane. Acest război a început de altfel în butoiul de pulbere pan-naţional care era Austro-Ungaria. Această Uniune Europeană înainte de vreme refuza să acorde independenţa sârbilor bosniaci, ceea ce a determinat un grup de "tineri bosniaci" să comploteze asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, în iunie 1914.

Opresiunea unui sistem centralizat creează tensiuni. Una dintre principalele învăţături ale Primului Război Mondial a fost de altfel "principiul de auto-determinare" – propagat, de exemplu, de către preşedintele american Woodrow Wilson – care a pledat pentru respectarea naţionalităţilor diferite, în loc de a dori să le dizolve sau să le integreze într-un ansamblu mai larg.

Nu "naţionalismul" conduce la război, ci imperialismul

Mergând şi mai departe în istorie, vedem încă o dată că nu "naţionalismul" conduce la război, ci imperialismul şi dorinţa de unificare europeană. Să luăm de pildă războaiele napoleoniene. Napoleon vroia întru binele Europei să instaureze aceleaşi principii: un cod european, o înaltă curte de justiţie europeană, o monedă comună, aceleaşi unităţi de măsură, aceleaşi legi, şi aşa mai departe. Napoleon se aştepta ca Europa să devină rapid o singură naţiune.

Ideea că naţionalismul conduce la război şi că unificarea europeană conduce la pace este aşadar falsă. Europa nu a cunoscut de altfel "pace" în ultimii cincizeci de ani. Timp de o mare parte din această perioadă, ţările europene erau angajate într-o luptă de moarte împotriva Uniunii Sovietice – expresia iarăşi a unei filozofii anti-naţionale: comunismul. Muncitorul, spunea Manifestul Comunist, nu are naţionalitate.
Cum era de aşteptat, încercarea de a uni politic Europa generează şi astăzi tensiuni. În aproape toate ţările europene, vedem împuternicirea unor partide împotrivite sistemului. În Europa de Nord, neîncrederea faţă de Sud este în creştere, şi vice-versa. Din nou, nu naţionalismul, ci proiectul european este sursa de conflict. Aşadar, prin urmare, noi trebuie să ne îndreptăm spre o Europă complet diferită faţă de cea actuală.

O Europă fără un sistem centralizator – dar o Europă de state-naţiune cooperând reciproc şi care nu s-ar teme de diferenţele naţionale. Trebuie dată înapoi ţărilor autoritatea lor asupra graniţelor naţionale, astfel încât acestea să poată determina pe cine lasă să intre. Ele vor alege, în propriul lor interes economic, un regim flexibil de vize, păstrând în acelaşi timp controlul asupra criminalităţii şi imigraţiei. Trebuie dizolvată moneda unică pentru ca ţările să poată din nou respira pe planul monetar şi să decidă de ratele lor ale dobânzii în funcţie de orientarea condiţiilor locale. Trebuie în mare parte dezmembrată armonizarea care şterge diversitatea.

Departe de a fi o sursă de conflict, naţionalismul este forţa care face democraţia posibilă. Fără această forţă unificatoare, parlamentul nu poate lua o decizie legitimă. Exemplul Belgiei arată de altfel că lipsa de unitate naţională poate face ca administrarea unei ţări să devină extrem de laborioasă. Frica de naţionalism este de natură să pună la putere un imperiu bruxelez constrângător. Ar fi momentul să nu mai fie atacat statul-naţiune.